Între unitatea din cameră și cea de afară merg două țevi de cupru, izolate împreună cu burete. Pe unitatea exterioară, în colțul unde se leagă țevile (de obicei în dreapta, sub un capac de plastic), fiecare țeavă intră într-o valvă de serviciu din alamă.
Ce e „valva” (unii îi zic robinet de serviciu sau ventil)
Piesa de alamă, cam cât un pumn de mic, prinsă de unitatea exterioară. În ea se înfiletează țeava de cupru cu o piuliță (piulița olandeză, la mufa „flare”). Are:
• un capac mare (hexagonal): sub el e axul valvei. Cu o cheie inbus o închizi sau o deschizi. Din fabrică vine închisă, cu agentul ținut în unitatea exterioară; după montaj și vid se deschide.
• la valva de pe țeava groasă, încă un căpăcel mic lateral: sub el e portul de service, un ventil cu ac ca cel de la roata bicicletei sau a mașinii. Aici înșurubezi furtunul manometrului.
Deci sunt două valve, una pe fiecare țeavă. Nu sunt robinete cu mâner.
Valva de pe țeava subțire
Valva de pe țeava groasă
Cum îl recunoști
E mai mică, țeava e de obicei 1/4" (6 mm)
E mai mare, țeava e 3/8", 1/2" sau 5/8" (10–16 mm)
Ce trece prin țeavă
Agent lichid
Agent gaz (vapori)
Port de service
De obicei nu are
Are: un ventil mic cu căpăcel, ca ventilul de la roata bicicletei (Schrader)
Pe răcire e pe
Lichid care pleacă spre cameră
Joasă (gazul rece se întoarce din cameră)
Pe încălzire e pe
Lichid care se întoarce din cameră
Înaltă (gazul cald pleacă spre cameră)
Pe scurt: la un split obișnuit ai un singur port, pe țeava groasă. Secțiunea următoare explică ce faci cu el.
Când în Clarificări scrie „valva de pe țeava groasă”, e cel de jos din desen, cu portul de service. Poziția sus/jos poate diferi de la model la model, dar grosimea țevii e mereu criteriul sigur.
SH și SC explicate de la zero (și ce faci cu un singur port)
Ține minte asta înainte de orice
• Supraîncălzirea (SH) se măsoară pe GAZ: la split, pe țeava groasă. Pe această țeavă e și valva cu portul de service. Deci manometrul și clema sunt pe aceeași țeavă, una lângă alta. Nicio contradicție.
• Subrăcirea (SC) se măsoară pe LICHID: pe țeava subțire.
1. De ce măsori ceva
Clientul zice „nu răcește”. Întrebarea ta este: are aparatul cantitatea corectă de agent? Nu poți vedea agentul în țevi și nu îl poți cântări fără să îl scoți tot. Supraîncălzirea îți răspunde la întrebare din exterior, doar cu un manometru și un termometru.
2. Ideea, cu o oală de apă
Apa fierbe la 100 °C. Cât timp în oală mai e apă lichidă, aburul are 100 °C, oricât foc dai.
Dacă apa se termină și mai încălzești oala goală, aburul trece de 100 °C: 110, 120 °C. Diferența peste 100 este supraîncălzirea.
În unitatea interioară (vaporizator) agentul face exact asta: fierbe și răcește camera. Manometrul îți spune la ce temperatură fierbe (de ex. 8,5 bar la R32 = 5 °C). Clema pe țeava care iese îți spune ce temperatură are gazul acum (de ex. 11 °C).
Rezultat
Ce înseamnă
Clema ≈ 5 °C, SH ≈ 0
Agentul n-a apucat să fiarbă tot, iese lichid spre compresor. Prea mult agent.
Clema 10–13 °C, SH 5–8 K
A fiert tot, chiar spre capătul bateriei. Cantitate corectă.
Clema 20 °C, SH 15+ K
A fiert tot la începutul bateriei, restul bateriei doar încălzește gazul și nu răcește camera. Prea puțin agent (scurgere).
3. Rețeta la un split cu un singur port
Pornești pe răcire, 16 °C, ventilator la maxim, aștepți 15 minute.
Scoți căpăcelul de pe portul de pe țeava groasă (unitatea exterioară) și pui manometrul albastru. Citești presiunea, de ex. 8,5 bar.
Pe manometru (sau în tabel/aplicație) alegi agentul de pe eticheta aparatului. 8,5 bar la R32 = 5 °C.
Pui clema termometrului pe aceeași țeavă groasă, la o palmă (10–15 cm) de valva pe care ai pus manometrul, peste cupru curat, și o acoperi cu burete. Citești, de ex. 11 °C.
Scazi: 11 − 5 = SH 6 K. Compari cu tabelul de mai sus.
La split măsori doar SH. Atât. Manometru + clemă, ambele pe țeava groasă, la aceeași valvă (singura care are port).
Țeava groasă e aspirație sau refulare?
Pe răcire, țeava groasă e aspirația. Drumul gazului: unitatea din cameră (vaporizator) → țeava groasă → valva de pe țeava groasă → vana cu 4 căi → compresor. Deci valva e pe aspirație, înainte de compresor, exact unde se măsoară SH. O măsori la valvă și nu chiar la intrarea în compresor pentru că compresorul e închis în carcasă; diferența între cele două puncte e mică.
Refularea (compresor → condensator) e în interiorul unității exterioare, nu ajungi la ea din afară. Pe încălzire vana cu 4 căi inversează drumul și atunci țeava groasă devine refulare (gaz cald spre cameră). De asta SH se verifică pe răcire.
4. Și subrăcirea, când te ajută?
SC e același truc, dar pe partea caldă: manometrul pe înaltă și clema pe țeava de lichid. Îți spune tot dacă e agent destul. O folosești când aparatul are ventil termostatic (vitrine, camere frigorifice, lăzi comerciale). Acolo ventilul ține singur SH cam la fel, deci SH nu mai arată lipsa de agent, iar SC da. Aparatele astea au de obicei port și pe înaltă, deci o poți măsura.
La split de casă n-o folosești la verificarea obișnuită.
5. Temperatura aerului (altă verificare, separată)
Nu are legătură cu SH. E o verificare rapidă, cu un termometru obișnuit, fără manometru: la unitatea din cameră măsori aerul care intră (sus, la filtru) și aerul care iese (jos, la clapetă). Pe răcire, dacă intră 26 °C și iese ~13 °C, aparatul răcește normal. Dacă iese 20 °C, ceva nu e bine și abia atunci te apuci de SH.
Pe scurt: manometrul = la ce temperatură ar trebui să fie; clema = ce temperatură e de fapt; diferența = cât agent are.
Căldura sensibilă și căldura latentă
Căldura e energie. Când o dai sau o iei unei substanțe, se poate întâmpla unul din două lucruri: se schimbă temperatura sau se schimbă starea (lichid ↔ vapori, solid ↔ lichid). Nu amândouă deodată.
Căldură sensibilă
Căldură latentă
Ce face
Schimbă temperatura
Schimbă starea (fierbe, condensează, îngheață, se topește)
Termometrul
Arată schimbarea — de aici „sensibilă”, o simți
Nu arată nimic, temperatura stă pe loc — de aici „latentă”, ascunsă
Formula
Q = m · c · ΔT
Q = m · r (r = căldura de vaporizare sau de topire)
Cât de mare
Mică
Mare, de câteva ori mai mare pentru aceeași masă
Exemplul cu apa (la presiunea atmosferică)
Încălzești 1 kg de apă de la 0 °C la 100 °C: ≈ 419 kJ. E căldură sensibilă, termometrul urcă tot timpul.
Ca s-o transformi în abur la 100 °C: ≈ 2257 kJ. E căldură latentă, termometrul stă la 100 °C până se evaporă toată.
Deci fierberea „înghite” de peste 5 ori mai multă energie decât încălzirea completă. Topirea gheții la 0 °C cere ≈ 334 kJ/kg, tot latentă.
De ce contează în frigInstalația mută căldură mai ales prin latentă: agentul fierbe în vaporizator (absoarbe multă căldură la temperatură constantă) și condensează în condensator (o cedează). Cu puțin agent muți multă căldură.
Pe traseul agentului frigorific
Unde
Ce se întâmplă
Tip
Vaporizator, cea mai mare parte
Lichidul fierbe la temperatura de vaporizare, care depinde doar de presiune
Latentă
Capătul vaporizatorului
Vaporii deja formați se mai încălzesc peste temperatura de fierbere = supraîncălzire
Sensibilă
Intrarea în condensator
Vaporii foarte calzi de la compresor se răcesc până la temperatura de condensare = desupraîncălzire
Sensibilă
Condensator, cea mai mare parte
Vaporii devin lichid la temperatura de condensare
Latentă
Capătul condensatorului
Lichidul se mai răcește sub temperatura de condensare = subrăcire
Sensibilă
Pe diagrama presiune–entalpie (P-h): liniile orizontale din interiorul „clopotului” sunt căldură latentă (temperatura nu se schimbă), porțiunile din afara clopotului sunt căldură sensibilă.
Consecința practică: cât timp în țeavă există amestec lichid + vapori, temperatura e legată direct de presiune. De aceea manometrul îți dă temperatura de fierbere sau de condensare din tabel. Supraîncălzirea și subrăcirea le afli doar cu termometrul pe țeavă, comparat cu temperatura citită din presiune.
Cum citești presiunea: exemplu pas cu pas la un split
Situația: un split de perete cu R32, pe modul răcire. Afară sunt 32 °C, în cameră 26 °C. L-ai pus pe 16 °C, ventilator la maxim, și l-ai lăsat 15 minute să se stabilizeze.
Unde te conectezi. Pe unitatea exterioară, unde intră cele două țevi de cupru venite din cameră, e câte o valvă pe fiecare țeavă (vezi desenul din secțiunea „Cele două țevi și valvele lor”). Portul de serviciu e aproape mereu pe valva de pe țeava groasă. La răcire, pe acest port ai joasa presiune (aspirația).
Citești manometrul. Arată 8,5 bar. Manometrul arată presiunea relativă, adică față de atmosferă.
Treci la presiune absolută. 8,5 + 1 = 9,5 bar absolut. Tabelele presiune–temperatură sunt date fie în bar absolut, fie în relativ; uită-te în capul tabelului.
Cauți în tabelul R32. 9,5 bar absolut corespunde la aproximativ +5 °C. Aceasta e temperatura de vaporizare (T0): agentul fierbe în unitatea interioară la 5 °C.
Măsori temperatura țevii. Pui clema termometrului pe țeava groasă, lângă valvă, curată și izolată: 11 °C.
Calculezi supraîncălzirea. SH = 11 − 5 = 6 K. E o valoare normală pentru un split (orientativ 4–10 K; contează ce spune producătorul).
Verifici aerul. Aerul intră în unitatea interioară cu 26 °C și iese cu 13 °C, deci ΔT = 13 K. Normal e cam 10–15 K. Cum măsori aerul concret: vezi mai jos, secțiunea „Cum măsori aerul și unde pui clema”.
Ce vezi
Ce înseamnă probabil
Presiune joasă (de ex. 6 bar ≈ −6 °C) și SH mare (15–20 K)
Lipsă de agent (scurgere) sau restricție: filtru, capilar sau ventil înfundat
Presiune joasă și SH mic, gheață pe unitatea interioară
Aer puțin prin interioară: filtre murdare, ventilator încet
Presiune mare (de ex. 11 bar ≈ +12 °C) și SH aproape 0
Prea mult agent sau ventil de laminare prea deschis
De ce exemplul de pe planșa din grup nu se potrivește cu aplicația
Pe planșa din grup scrie: R32, 110 psi (7,6 bar) pe joasă, temperatura de saturație ≈ 5 °C. Planșa greșește. Aplicația are dreptate.
Presiune R32 pe manometru
Temperatura de saturație
7,6 bar (110 psi)
≈ 1,5 °C — exact ce ți-a dat aplicația: 7,59 bar(g) → 1,56 °C
8,5 bar (123 psi)
≈ 5 °C — valoarea corectă pentru exemplul de pe planșă
Cu presiunea de pe planșă, calculul corect ar fi: țeava 12 °C − 1,5 °C = 10,5 K supraîncălzire, nu 7 K. Ca să iasă 7 K cu 5 °C, manometrul ar trebui să arate 8,5 bar.
Cum verifici în aplicație
• bar(g) = „gauge”, adică ce arată manometrul (relativ). Cu asta lucrezi mereu pe teren.
• Dacă ai în mână un tabel în bar absolut, scazi 1 bar ca să ajungi la ce arată manometrul.
• Dew / Bubble contează doar la amestecurile cu glide (R407C, R448A, R449A). Pentru supraîncălzire folosești Dew, pentru subrăcire Bubble. La R32 și R410A iese practic la fel.
• Altitudinea (500 m) corectează ușor presiunea atmosferică, cu vreo 0,06 bar. Nu schimbă nimic important.
Am corectat exemplul și în lecția despre supraîncălzire, și în întrebarea din grilă: acum scrie 8,5 bar → 5 °C.
Unde măsori și în ce ordine scazi
Supraîncălzire (SH)
Subrăcire (SC)
Presiunea o citești
Pe joasă presiune (aspirație), la portul de pe valva de pe țeava groasă, la răcire
Pe înaltă presiune (linia de lichid sau refulare)
Termometrul îl pui
Pe țeava groasă de gaz (aspirație), la ieșirea din vaporizator. La split, practic lângă valva de pe țeava groasă al unității exterioare, cam la 10–15 cm de el
Pe țeava subțire de lichid, la ieșirea din condensator. La split, lângă valva de pe țeava subțire al unității exterioare
Formula
SH = temperatura măsurată − temperatura din tabel
SC = temperatura din tabel − temperatura măsurată
Exemplu
11 °C (măsurat) − 5 °C (din tabel) = 6 K
45 °C (din tabel) − 40 °C (măsurat) = 5 K
Ca să nu încurci ordineaScazi mereu temperatura mai mică din cea mai mare, iar rezultatul trebuie să iasă pozitiv.
• Supraîncălzire: vaporii s-au încălzit peste fierbere, deci țeava e mai caldă decât tabelul. Pui întâi temperatura măsurată.
• Subrăcire: lichidul s-a răcit sub condensare, deci țeava e mai rece decât tabelul. Pui întâi temperatura din tabel.
Dacă îți iese negativ, ai inversat ordinea sau ai măsurat în locul greșit.
Sfaturi: curăță țeava în locul clemei, izolează clema ca să nu citească aerul din jur, și citește presiunea și temperatura în același timp, cu aparatul stabilizat. Diferența se scrie în K (kelvin), pentru că e o diferență de grade.
Partea de înaltă presiune (dacă ai acces)
Unele unități au și un port pe linia de lichid. Dacă nu, nu poți citi înalta presiune la răcire.
Manometrul arată 27 bar, adică 28 bar absolut.
În tabelul R32, 28 bar absolut ≈ 45 °C. Aceasta e temperatura de condensare (Tc). Regula aproximativă: temperatura de afară + 10…15 K, adică 32 + 13 = 45 °C. Se potrivește.
Pe țeava de lichid, la ieșirea din condensator, măsori 40 °C.
Subrăcirea: SC = 45 − 40 = 5 K, normal.
Atenție la modul încălzire: vana cu 4 căi inversează circuitul. Același port de pe valva de pe țeava groasă devine înaltă presiune (25–30 bar la R32). Pune manometrul doar cu aparatul oprit sau pe răcire și citește scala corectă.
Valorile sunt orientative, ca să vezi cum faci calculul. Tabelele diferă puțin între producători (±0,2 bar). Majoritatea manometrelor digitale fac singure conversia în temperatură dacă alegi agentul (R32, R410A…). La R410A, aceleași temperaturi dau presiuni puțin mai mici: 5 °C ≈ 8,3 bar relativ, 45 °C ≈ 26 bar relativ.
La aer (climatizare)
Sensibilă: scade temperatura aerului din cameră.
Latentă: scoate umezeala din aer. Vaporii de apă condensează pe bateria rece și ies pe furtunul de condens. Temperatura aerului nu scade din asta, dar camera devine mai uscată.
Puterea frigorifică a unui aparat = sensibilă + latentă. Raportul sensibilă / totală (SHR) spune cât merge pe răcire propriu-zisă și cât pe uscare.
Subrăcire, supraîncălzire și temperatura de refulare: trei lucruri diferite
Confuzia apare des. Toate trei se calculează la fel: o temperatură din tabel (din presiune) și una măsurată cu clema pe țeavă. Diferă locul unde pui clema.
Mărime
Presiunea citită
Unde pui clema
Calcul
Valori orientative la split
Supraîncălzire (SH)
Joasă → temperatura de vaporizare
Țeava groasă de gaz, lângă valva de pe țeava groasă (aspirație)
măsurată − tabel
5–8 K (cu EEV depinde de producător)
Subrăcire (SC)
Înaltă → temperatura de condensare
Țeava subțire de lichid, la ieșirea din condensator / valva de pe țeava subțire
tabel − măsurată
3–7 K
Supraîncălzire la refulare
Înaltă → temperatura de condensare
Țeava de refulare, imediat după compresor
măsurată − tabel
~20–40 K
Regula simplă
• SH (supraîncălzire) = pe GAZ = la split, țeava groasă, aceeași țeavă pe care e valva cu port. Manometrul și clema stau amândouă acolo.
• SC (subrăcire) = pe LICHID = țeava subțire. La split de casă n-o măsori de obicei.
• Temperatura de refulare (clema imediat după compresor) e o a treia măsurătoare, separată: arată doar dacă compresorul se încinge prea tare. Nu e nici SH, nici SC.
Exemplul R32, pe răcire, cu cifre
Înaltă: 27 bar relativ → ≈ 45 °C condensare.
Clema pe țeava subțire de lichid, la ieșirea din unitatea exterioară: 40 °C → SC = 45 − 40 = 5 K.
Clema pe refulare, la ~15 cm de compresor: 75 °C → supraîncălzire la refulare = 75 − 45 = 30 K. E informativ. Nu înseamnă subrăcire.
Temperatura maximă de refulare: unde și cât
Unde: pe țeava de refulare, la 10–15 cm de ieșirea din compresor. Țeava trebuie să fie curată, cu clema strânsă bine și izolată deasupra (bandă, burete). Mai departe de compresor, gazul s-a răcit și citești prea puțin.
Normal la split pe răcire: aproximativ 60–90 °C. La R32 refularea e cu ~10–20 K mai caldă decât la R410A, la aceleași condiții.
Limita practică pe țeavă: ~105–110 °C. Peste ea, uleiul începe să se degradeze și supapele se uzează. Mulți producători opresc singuri compresorul pe senzorul de refulare pe la 110–120 °C. Limita exactă e în manualul de service al aparatului.
Refulare prea caldă, cauze tipice: încărcătură mică (SH mare la aspirație), condensator murdar sau ventilator slab, aer/necondensabile în instalație, ventil de expansiune blocat sau prea închis.
Dacă splitul are port de service doar pe aspirație
Așa sunt majoritatea spliturilor: un singur port, pe valva de pe țeava groasă. Pe răcire vezi doar joasa. Ai trei variante:
Treci pe încălzire. Vana cu 4 căi inversează circuitul și portul de pe valva de pe țeava groasă ajunge pe înaltă (25–30 bar la R32). Acum condensatorul e unitatea interioară, iar lichidul iese pe țeava subțire. SC = temperatura din tabel pentru presiunea citită − temperatura țevii subțiri la valva de pe țeava subțire. Cuplează manometrul cu aparatul oprit și folosește furtune pentru înaltă presiune.
Pe răcire, fără manometru pe înaltă: pune o clemă pe o cotitură din mijlocul bateriei condensatorului. Acolo agentul condensează, deci temperatura țevii ≈ temperatura de condensare. A doua clemă merge pe țeava de lichid la ieșire. SC ≈ diferența dintre ele. E aproximativ, dar bun pentru o verificare. Unele aparate afișează temperaturile senzorilor în meniul de service, ceea ce ajută la fel.
La îndoială, încarci după greutate. La spliturile cu capilar sau EEV, metoda recomandată de producători e: recuperezi agentul, faci vid, încarci exact cantitatea de pe etichetă, apoi verifici cu SH la aspirație. Subrăcirea e mai degrabă o confirmare.
Valorile sunt orientative. Pentru un aparat anume, cifrele exacte (SH/SC țintă, limita de refulare) sunt în manualul de service al producătorului.
La ce te ajută SH și SC, pe care o folosești și când
Supraîncălzirea (SH)
Subrăcirea (SC)
Ce îți spune
Dacă vaporizatorul primește destul agent. SH mare = prea puțin agent ajunge acolo. SH aproape 0 = prea mult, poate ajunge lichid la compresor.
Cât lichid stă în condensator. SC mic = prea puțin agent. SC mare = prea mult agent sau o restricție după condensator.
Ce protejează
Compresorul: nu trebuie să aspire lichid (lichidul nu se comprimă, rupe supapele).
Ventilul de expansiune: trebuie să primească doar lichid, fără bule de gaz, ca să lucreze corect.
Principala folosire
Verifici încărcătura la instalații cu tub capilar (frigidere, spliturile simple). Verifici dacă ventilul termostatic e reglat bine.
Verifici încărcătura la instalații cu ventil termostatic (vitrine, camere frigorifice, aparate comerciale).
Pe care o folosești, după tipul de detentor
Tub capilar: încărcătura o judeci după SH. Capilarul nu se reglează singur, deci SH se schimbă direct cu cantitatea de agent.
Ventil termostatic (TXV): ventilul ține singur SH cam constant, deci SH nu îți spune bine câtă încărcătură ai. Încărcătura o judeci după SC. Cu SH verifici ventilul.
Ventil electronic (EEV, spliturile inverter): placa ține SH. Metoda de bază e încărcarea după greutate (cantitatea de pe etichetă). SH și SC le folosești ca verificare, iar valorile țintă sunt în manualul de service.
Ideal le ai pe amândouă, plus ΔT la aer. Luate împreună deosebesc încărcătura mică, supraîncărcarea, filtrul murdar și condensatorul murdar. Una singură poate păcăli.
Când ai port de service doar pe una din părți
Trucul: în zona unde agentul fierbe sau condensează, temperatura țevii ≈ temperatura din tabel. Deci o clemă pe mijlocul bateriei îți înlocuiește manometrul lipsă (aproximativ, ±1–2 K).
Ai port pe
Măsori direct
Cealaltă cum o afli
Doar joasă (split pe răcire)
SH: presiunea din port + clema pe țeava groasă
SC: (1) treci pe încălzire, portul ajunge pe înaltă; sau (2) clemă pe o cotitură din mijlocul condensatorului = temperatura de condensare, clemă pe țeava de lichid la ieșire, scazi.
Doar înaltă (unele unități de condensare, vitrine)
SC: presiunea din port + clema pe țeava de lichid
SH: clemă pe țeava vaporizatorului imediat după distribuitor / la intrarea în baterie = temperatura de vaporizare; clemă pe ieșirea din vaporizator (lângă bulbul ventilului); SH ≈ ieșire − intrare.
Niciun port (frigider casnic)
—
Nu deschizi instalația doar ca să măsori. Te uiți la: bruma pe vaporizator (uniformă până la capăt = bine; doar la început = agent puțin), temperatura țevii de aspirație lângă compresor (nu trebuie să fie înghețată), curentul absorbit față de etichetă, temperaturile din frigider. Dacă ajungi să deschizi, montezi un ventil de service și încarci după greutate (gramele de pe etichetă).
Metoda cu clema pe baterie e o estimare: la agenții zeotropi (R407C) temperatura variază pe baterie din cauza glide-ului, iar căderea de presiune schimbă puțin cifrele. E bună pentru a vedea „normal / mult prea mare / mult prea mic”, nu pentru reglaje fine.
Cum măsori aerul și unde pui clema
Aerul la unitatea interioară
Pornești pe răcire, 16 °C, ventilator la maxim, și aștepți 10–15 minute cu ușile și geamurile închise.
Aerul care intră: sonda termometrului (sau un termometru cu fir) la grila de aspirație, sus pe unitate, în fața filtrului. Nu atinge carcasa.
Aerul care iese: sonda în fanta de ieșire, la mijloc, la 2–3 cm în interiorul clapetei, în curentul de aer. Nu atinge lamelele reci.
Aștepți să se stabilizeze cifra (~1 minut) și scazi: ΔT = intrare − ieșire. Pe răcire normal e ~10–15 K. Pe încălzire iese mai cald: ΔT = ieșire − intrare, orientativ 15–30 K.
Un termometru cu sondă tip „tijă” sau un termometru cu două clește/fire e ideal. Termometrul cu infraroșu nu e bun pentru aer: el măsoară suprafețe (lamele, carcasă), nu aerul.
Trebuie să verific și supraîncălzirea, nu doar subrăcirea?
Da. La un split, supraîncălzirea e verificarea principală pe răcire, pentru că portul e pe joasă și o poți face oricând. Subrăcirea o faci când ai acces la înaltă (pe încălzire, sau la aparate cu port pe ambele valve). Ideal le ai pe amândouă, plus ΔT la aer: împreună îți spun dacă e încărcătură mică, supraîncărcare sau problemă de aer.
Clema e mereu lângă valva de service?
Regula: pui clema pe țeava pe care citești presiunea, cât mai aproape de locul unde o citești. La split asta înseamnă de obicei lângă valve, la unitatea exterioară.
Mod
Ce calculezi
Presiunea din
Clema pe
Răcire
SH
Portul valvei de pe țeava groasă (joasă)
Țeava groasă, la ~10 cm de valva de pe țeava groasă
Răcire
SC
Port pe înaltă (dacă există)
Țeava subțire de lichid, la valva de pe țeava subțire
Încălzire
SC
Portul valvei de pe țeava groasă (acum e înaltă)
Țeava subțire, la valva de pe țeava subțire (lichidul vine din unitatea interioară)
Încălzire
SH
Nu se poate corect la valve: aspirația e în interiorul unității exterioare. Nu te baza pe ea.
La un frigider sau o vitrină cu ventil termostatic, SH pentru reglajul ventilului se măsoară la ieșirea din vaporizator, lângă bulbul ventilului, nu la compresor. Pentru clemă: țeava curățată (fără vopsea/oxid), clema strânsă, izolată deasupra cu burete sau bandă.
Cum verifici uleiul
Scopul: afli dacă în instalație e acid (după ardere de compresor sau umezeală). Dacă e acid și schimbi doar compresorul, noul compresor se arde și el.
Din dopul / robinetul de golire a uleiului din baia de ulei (jos pe carter). Carterul e sub presiune ușoară: deschizi foarte încet, cu recipientul pregătit. Unele au și vizor de ulei, unde vezi culoarea.
Compresor ermetic (split, frigider) scos din instalație
Nu are dop de ulei. După ce agentul a fost recuperat și compresorul scos, îl înclini și scurgi prin ștuțul de aspirație (țeava mai groasă) în sticla curată. De obicei ajung 30–50 ml.
Instalație cu separator de ulei sau acumulator pe aspirație
Din robinetul/ștuțul de golire al separatorului sau de la partea de jos a acumulatorului, dacă are.
Nu vrei / nu poți deschide (split în funcțiune)
Nu scoți ulei. Folosești un kit de test acid pentru agent: se cuplează la portul de service și testează vaporii de agent (conțin urme de acid dacă uleiul e acid). Urmezi instrucțiunile kitului; agentul nu se eliberează în atmosferă.
Ce faci cu proba
Sticlă curată și uscată, transparentă (sticlă, nu plastic care reacționează). Umezeala din recipient strică testul.
Culoare și miros: limpede, gălbui deschis = bun. Maro închis / negru, cu miros înțepător de ars = ardere de motor (burnout). Tulbure/lăptos = umezeală (mai ales la ulei POE).
Test acid: kit cu lichid indicator. Pui proba, agiți, compari culoarea cu eticheta. Alegi kitul potrivit uleiului: minerală/alchilbenzen (R22, R600a vechi) sau POE/PVE (R32, R410A, R134a). La R32/R410A în split e de obicei PVE sau POE, scris pe eticheta compresorului.
Dacă e acid: după montarea compresorului nou se pune filtru deshidrator anti-acid pe lichid (și, la ardere mare, filtru pe aspirație), vid adânc, și se repetă testul după câteva zile de funcționare, schimbând filtrul până nu mai e acid.
Pornirile LST și HST la compresoare
Pe scurt
• LST = Low Starting Torque = forță mică de pornire.
• HST = High Starting Torque = forță mare de pornire.
„Torque” = cuplu = forța cu care motorul compresorului poate învârti axul în prima secundă, când pornește.
De ce contează
Când compresorul pornește, pistonul trebuie să împingă gazul spre partea de înaltă presiune.
Dacă aparatul a stat oprit câteva minute și are tub capilar (frigider), gazul trece încet prin capilar și presiunea de pe înaltă ajunge egală cu cea de pe joasă. Compresorul pornește „în gol”, fără efort. Îi ajunge un motor cu forță mică de pornire: LST.
Dacă aparatul are ventil de expansiune, ventilul se închide la oprire și înalta rămâne sus. Compresorul trebuie să pornească „în sarcină”, împingând deja împotriva presiunii mari. Îi trebuie forță mare de pornire: HST. Forța suplimentară vine de la condensatorul de pornire, montat lângă releu.
Le vezi scrise pe eticheta compresorului sau în fișa lui tehnică (Embraco, Secop/Danfoss, Tecumseh etc.), la compresoarele mici de frigidere, vitrine și congelatoare.
LST: Low Starting Torque
HST: High Starting Torque
Ce înseamnă
Cuplu mic la pornire
Cuplu mare la pornire
Când merge
Instalații cu tub capilar: cât stă oprit, presiunile se egalizează, deci pornește ușor
Instalații cu ventil de expansiune sau unde presiunile nu se egalizează înainte de pornire
Ce echipament de pornire
Releu PTC sau releu de curent, de obicei fără condensator de pornire
Releu + condensator de pornire (uneori și de lucru)
Exemplu tipic
Frigider casnic
Vitrină / cameră frigorifică mică cu ventil termostatic
De reținut
• La înlocuire: HST poate înlocui LST, invers nu (LST pe instalație cu ventil nu pornește sub presiune).
• Simptom LST pornit prea repede după oprire: compresorul „bâzâie”, nu pornește, iar protecția termică îl oprește cu clic. Presiunile nu au apucat să se egalizeze. Se așteaptă 5–10 minute.
• Pe fișă mai vezi LBP / MBP / HBP = temperatura de vaporizare pentru care e făcut (joasă: congelare; medie: frigider; înaltă: răcire apă/climatizare).
Exerciții: calculează SH și SC
Folosește tabelul de mai jos (presiune relativă, cum arată manometrul). Scrie calculul pe hârtie, apoi deschide răspunsul.
°C
−10
−5
0
5
10
15
20
30
40
45
50
R32 (bar)
4,8
5,8
7,1
8,5
10,1
11,8
13,8
18,3
23,8
26,9
30,4
R410A (bar)
4,7
5,8
7,0
8,3
9,8
11,5
13,4
17,8
23,2
26,3
29,6
Split R32, răcire. Manometrul pe valva de pe țeava groasă: 8,5 bar. Clema pe țeava groasă: 12 °C. Cât e SH și e normal?
Răspuns8,5 bar → 5 °C. SH = 12 − 5 = 7 K. Normal.
Split R32, răcire, clientul zice că nu răcește. Manometru: 5,8 bar. Clema pe țeava groasă: 15 °C.
Răspuns5,8 bar → −5 °C. SH = 15 − (−5) = 20 K. Prea mare: vaporizatorul primește prea puțin agent (încărcătură mică / scurgere sau restricție).
Aparat R410A, răcire, cu port și pe înaltă. Înalta: 26,3 bar. Clema pe țeava de lichid, la ieșirea din condensator: 39 °C.
Răspuns26,3 bar → 45 °C. SC = 45 − 39 = 6 K. Normal.
Split R32, pe încălzire. Portul de pe valva de pe țeava groasă arată 23,8 bar. Clema pe țeava subțire, la valva de pe țeava subțire: 38 °C.
RăspunsPe încălzire portul e pe înaltă. 23,8 bar → 40 °C. SC = 40 − 38 = 2 K. Mic: se strânge prea puțin lichid, semn de încărcătură mică (confirmi cu alte semne: aer ieșit puțin cald, presiune mică).
Split R410A, răcire. Manometru pe valva de pe țeava groasă: 9,8 bar. Clema pe țeava groasă: 11 °C.
Răspuns9,8 bar → 10 °C. SH = 11 − 10 = 1 K. Prea mic: agent aproape lichid spre compresor. Suspectezi supraîncărcare (sau aer puțin prin unitatea interioară dacă presiunea ar fi fost mică).
Pentru cazuri noi la fiecare încercare, cu pașii unei intervenții, vezi tabul Exerciții.
Agenți puri, azeotropi și zeotropi
Un agent frigorific e fie o singură substanță, fie un amestec de 2–4 substanțe. Amestecurile se împart după cum fierb.
Tip
Cum fierbe
Glide
Exemple
Pur (o substanță)
La presiune constantă fierbe la o singură temperatură
0 K
R32, R134a, R22, R290, R600a, R1234yf, R744
Azeotrop
Amestec care se poartă ca un agent pur: fierbe la o singură temperatură și nu își schimbă compoziția
0 K
R507A, R502 (vechi). Seria R5xx
Aproape azeotrop
Amestec cu diferență foarte mică, practic îl tratezi ca pe unul pur
sub ~1 K
R410A (~0,1 K), R404A (~0,7 K)
Zeotrop
Componentele fierb la temperaturi diferite; în timpul fierberii temperatura urcă, deși presiunea e aceeași
Glide = cu câte grade crește temperatura de la începutul fierberii până la final, la aceeași presiune.
Bubble și Dew (bule și rouă)
Bubble (punct de fierbere): temperatura la care lichidul face prima bulă. E capătul rece al fierberii.
Dew (punct de rouă): temperatura la care se evaporă ultima picătură. E capătul cald.
La un agent pur sau azeotrop, bubble = dew, deci un singur număr în tabel.
La un zeotrop, tabelul sau aplicația îți dau două coloane. Exemplu R407C la 4,5 bar pe manometru: bubble ≈ −2 °C, dew ≈ +5 °C.
Ce faci diferit la zeotropi
• Supraîncălzirea: o calculezi față de Dew (vaporii sunt supraîncălziți după ce s-a evaporat și ultima picătură).
• Subrăcirea: o calculezi față de Bubble (lichidul e subrăcit sub punctul unde ar apărea prima bulă).
• Încarci doar în fază lichidă, cu butelia întoarsă sau cu tub plonjor, și dozezi încet pe aspirație. Dacă scoți vapori din butelie, pleacă mai mult din componenta ușoară și compoziția se strică.
• La o scurgere mare amestecul rămas în instalație nu mai are compoziția corectă. De obicei se recuperează tot și se încarcă din nou după greutate.
R410A și R404A sunt tot amestecuri, deci și pe ele le încarci în fază lichidă. Doar la citirea presiunii le poți trata ca pe un agent pur, pentru că glide-ul e neglijabil.
Cum le recunoști după nume: R4xx = amestec zeotrop (aici intră și R410A, R404A); R5xx = amestec azeotrop; R32, R134a, R22 = substanțe pure (HFC/HCFC); R6xx = substanțe organice (R600a izobutan); R7xx = anorganice (R744 = CO₂, R717 = amoniac); R290 e propanul, o hidrocarbură pură.
Agenți frigorifici des întâlniți
Îi înveți pe rând. Citește numele, spune ce știi despre el, apoi apasă „Arată”.
„Unde îl găsești” e orientativ: citește mereu eticheta aparatului. A1 = neinflamabil, A2L = ușor inflamabil, A3 = foarte inflamabil. GWP = efectul de seră comparat cu CO₂.
Termeni des întâlniți
Agent frigorific
Fluidul care circulă prin instalație și transportă căldura (R32, R410A, R134a, R290, R744 etc.).
Vaporizator
Schimbătorul în care agentul fierbe și ia căldură de la aer sau apă. Partea rece.
Condensator
Schimbătorul în care agentul condensează și cedează căldura în exterior. Partea caldă.
Compresor
Aspiră vapori de joasă presiune și îi refulează la presiune și temperatură mare. Nu comprimă lichid.
Ventil de laminare / detentor
Scade presiunea lichidului înainte de vaporizator (ventil termostatic, electronic sau tub capilar).
Tub capilar
Țeavă foarte subțire și lungă care face laminarea fără piese mobile; tipic la frigidere.
Aspirație
Linia de vapori reci dintre vaporizator și compresor. Joasă presiune.
Refulare
Linia de vapori calzi de la compresor spre condensator. Înaltă presiune.
Linia de lichid
Țeava dintre condensator și ventilul de laminare.
Joasă presiune / înaltă presiune (JP / ÎP)
Cele două laturi ale circuitului, separate de compresor și de ventilul de laminare.
Temperatură de vaporizare (T0)
Temperatura la care fierbe agentul în vaporizator; rezultă din presiunea de aspirație.
Temperatură de condensare (Tc)
Temperatura la care condensează agentul; rezultă din presiunea de refulare.
Saturație
Starea în care lichidul și vaporii coexistă; aici presiunea și temperatura sunt legate una de alta.
Supraîncălzire (SH)
Cu câte grade sunt vaporii mai calzi decât temperatura de vaporizare. Se măsoară la ieșirea din vaporizator.
Subrăcire (SC)
Cu câte grade e lichidul mai rece decât temperatura de condensare. Se măsoară la ieșirea din condensator.
Desupraîncălzire
Răcirea vaporilor de refulare până la temperatura de condensare, la intrarea în condensator.
Entalpie (h)
Conținutul de energie al unui kg de agent, în kJ/kg. Axa orizontală a diagramei P-h.
Diagrama P-h
Graficul presiune–entalpie pe care se desenează ciclul frigorific.
Clopot de saturație
Curba din diagrama P-h: în stânga lichid, în interior amestec, în dreapta vapori.
Titlu de vapori (x)
Ce parte din amestec e deja vapori: 0 = numai lichid, 1 = numai vapori.
Glide (alunecare de temperatură)
La amestecurile zeotrope (ex. R407C), temperatura se schimbă în timpul fierberii la presiune constantă.
Putere frigorifică
Câtă căldură scoate instalația, în kW sau BTU/h (1 kW ≈ 3412 BTU/h).
COP / EER
Căldura mutată împărțită la energia electrică consumată. EER la răcire, COP la încălzire.
SEER / SCOP
Aceleași randamente, dar calculate pe tot sezonul.
Pompă de căldură
Același ciclu, folosit pentru încălzire: căldura e luată de afară și dată în casă.
Vană cu 4 căi
Inversează circuitul ca aparatul să treacă de la răcire la încălzire sau la degivrare.
Degivrare
Topirea gheții de pe vaporizator (sau de pe unitatea exterioară la pompa de căldură).
Inverter
Comandă care schimbă turația compresorului după necesar, în loc de pornit/oprit.
Filtru deshidrator
Reține umezeala și impuritățile din agent; se montează pe linia de lichid.
Vizor
Fereastră pe linia de lichid; bulele sau culoarea indicatorului arată lipsa de agent sau umezeala.
Separator de lichid
Butelie pe aspirație care nu lasă lichidul să ajungă în compresor.
Receptor de lichid
Butelie după condensator care păstrează rezerva de agent.
Presostat
Întrerupător acționat de presiune (de joasă sau de înaltă), pentru protecție sau comandă.
Vidare
Scoaterea aerului și a umezelii din circuit cu pompa de vid, înainte de încărcare. Se verifică în microni sau mbar.
Probă de presiune
Umplerea circuitului cu azot uscat, ca să vezi dacă ține presiunea.
Recuperare
Scoaterea agentului din instalație într-o butelie, cu stația de recuperare.
Încărcare
Introducerea agentului: după greutate (cântar), după supraîncălzire sau după subrăcire.
Lovitură de lichid
Lichid ajuns în compresor; poate rupe supapele.
Ulei (POE / PVE / mineral)
Ungerea compresorului. Circulă cu agentul și trebuie să fie compatibil cu el.
GWP
Cât încălzește un agent planeta comparat cu CO₂. Cu cât e mai mic, cu atât mai bine.
ODP
Cât distruge un agent stratul de ozon. Agenții actuali au ODP 0.
Agent inflamabil (A2L / A3)
Clasă de siguranță: A2L ușor inflamabil (R32), A3 foarte inflamabil (R290, R600a).
Căldură sensibilă
Căldură care schimbă temperatura. Vezi explicația de mai sus.
Căldură latentă
Căldură care schimbă starea la temperatură constantă. Vezi explicația de mai sus.
ΔT (delta T)
Diferența de temperatură, de ex. între aerul care intră și cel care iese din vaporizator. Se exprimă în K (1 K = 1 °C de diferență).
Bar relativ / absolut
Manometrul arată presiunea relativă (față de atmosferă). Absolut = relativ + ≈1 bar.