Material de tipărit

Bifează ce vrei să tipărești. În fereastra de tipărire alege A4. Pentru „Salvează ca PDF”, dezactivează „Anteturi și subsoluri”.

Atelier Frigo 4

Material de curs pentru tipărit: lecții, carduri, întrebări grilă, rezumate video, rezumate cărți și infografice transcrise.

Lecții

Lecția 1 din 18 · Ziua 1

Ciclul frigorific: drumul agentului prin circuit

Ce este ciclul frigorific

Un sistem frigorific este un circuit închis de țevi. Ideal, circuitul este ermetic, adică nu pierde nimic și nu lasă nimic să intre. Prin el circulă agentul frigorific. Agentul frigorific este un fluid cu punct de fierbere scăzut. El preia căldură la temperatură și presiune joase și o cedează la temperatură și presiune mai mari.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 4 · Video „How does a Refrigerator work? 3D Animation”

Căldura trece singură doar de la cald la rece. Mașina frigorifică face invers: mută căldura de la rece la cald. Pentru asta are nevoie de energie din exterior. Exemplu: frigiderul scoate căldura din interior și o dă aerului din bucătărie.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 7 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 10
  • Compresor: aspiră vaporii și îi comprimă la presiune și temperatură mari.
  • Condensator: schimbător de căldură în care agentul cedează căldură și devine lichid.
  • Dispozitiv de expansiune (tub capilar sau ventil de expansiune termostatic, TXV): coboară brusc presiunea lichidului.
  • Vaporizator (evaporator): schimbător de căldură în care agentul fierbe și preia căldură din spațiul răcit.
Video „How does a Refrigerator work? 3D Animation” · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 10-11

Pe drum, agentul își schimbă starea de agregare de două ori: din gaz în lichid în condensator și din lichid în gaz în vaporizator. În circuit se află și uleiul din compresor.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 10-11 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 4

Cum funcționează: drumul complet al agentului

Doi termeni înainte de drum. Titlul este procentul de vapori din agent: titlu 0 înseamnă tot lichid, titlu 100 înseamnă tot vapori saturați. Vaporii saturați sunt vapori exact la temperatura de fierbere. Vaporii supraîncălziți sunt vapori încălziți peste temperatura de fierbere. HP înseamnă presiune înaltă, LP presiune joasă.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 3 · Video „How EEV works - Electronic Expansion Valve working principle, HVAC Basics”

1 → 2 Compresie: compresorul aspiră vapori LP, reci, ușor supraîncălziți și îi comprimă. Cresc presiunea și temperatura. Ies vapori supraîncălziți HP, fierbinți. Aici se consumă energie electrică. → 2 → 3 Țeava de refulare: agentul merge spre condensator. Pe țeavă pierde puțină presiune (pierderi de sarcină). → 3 → 4 Început de condensator: vaporii supraîncălziți se răcesc până devin vapori saturați. Presiunea rămâne constantă. → 4 → 5 Condensare: vaporii cedează căldură aerului sau apei și devin lichid. Temperatura rămâne aproape constantă. → 5 → 6 Subrăcire: lichidul HP se mai răcește puțin, sub temperatura de condensare. → Linia de lichid: lichidul trece prin filtrul deshidrator, care reține murdăria și umiditatea, apoi ajunge la dispozitivul de expansiune. → 6 → 7 Expansiune (laminare): în capilar sau TXV presiunea și temperatura scad brusc. Iese un amestec rece de lichid și vapori LP, ca dintr-un pulverizator. → 7 → 8 Vaporizare: la presiune joasă agentul fierbe ușor. Preia căldură din aerul spațiului răcit și devine vapori. → 8 → 9 Supraîncălzire: la finalul vaporizatorului vaporii se mai încălzesc puțin, peste temperatura de fierbere. → 9 → 1 Țeava de aspirație: vaporii LP se întorc la compresor, cu mici pierderi de presiune. Ciclul reîncepe.

Planșă din grup · Video „Scroll Compressor Exposed: Understanding Its Mechanical Magic” · Video „How EEV works - Electronic Expansion Valve working principle, HVAC Basics” · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 9-11 · Video „How does a Refrigerator work? 3D Animation”

De ce merge ciclul: compresorul ridică presiunea vaporilor atât cât agentul să poată condensa la temperatură relativ mare, deci să cedeze căldură spre exteriorul cald. Dispozitivul de expansiune coboară presiunea lichidului atât cât agentul să fiarbă la temperatură joasă, deci să preia căldură din spațiul răcit.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 9 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 8
SegmentCe se întâmplăStare agentPresiune
1-2compresievapori supraîncălzițicrește de la LP la HP
2-3pierderi pe refularevaporiHP
3-4răcirea vaporilor supraîncălzițivaporiHP
4-5condensarevapori → lichidHP
5-6subrăcirelichidHP
6-7laminare (expansiune)amestec lichid-vaporiscade la LP
7-8evaporarelichid → vaporiLP
8-9supraîncălzirevapori supraîncălzițiLP
9-1pierderi pe aspirațievaporiLP
Planșă din grup

Pe diagrama presiune-entalpie (P-h), zona de presiune înaltă (condensare, subrăcire) este sus, iar zona de presiune joasă (evaporare, supraîncălzire) este jos. Laminarea (expansiunea în ventil, 6-7) apare ca linie verticală. Lichidul este în stânga, gazul în dreapta. Qout este căldura cedată la condensator, Qin este căldura preluată la vaporizator.

Planșă din grup

De ce contează

Energia nu se pierde. La căldura preluată în vaporizator se adaugă circa o treime venită de la compresor. Totul trebuie cedat pe partea de presiune înaltă, la condensator. De aceea condensatorul are de evacuat mai multă căldură decât preia vaporizatorul.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 10 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 17

Lichidul nu se poate comprima. Agentul lichid ajuns în compresor îl deteriorează. De aceea vaporii trebuie să iasă din vaporizator ușor supraîncălziți. Tot circulația agentului răcește parțial motorul compresorului.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 9 · Video „TXV - 3D animation” · Manualul frigotehnistului, p. 113

În practică: valori, schemă, eficiență

Punct (exemplu split, exterior 35°C, interior 26°C)PresiuneTemperatură
gaz cald, după compresor15 bar80-100°C
lichid cald, după condensator15 bar35°C
lichid rece, după expansiune4 bar0°C
gaz rece, spre compresor4 bar7-10°C
Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 7
  • Compresia în compresor (1-2): 15-19 bar, 70-120°C.
  • Răcirea vaporilor supraîncălziți în condensator (3-4): doar căldură sensibilă, 20-30% din căldura schimbată în condensator; temperatura scade la 50-60°C.
  • Condensarea în condensator (4-5): doar căldură latentă, 60-70% din schimb.
  • Subrăcirea lichidului (5-6): lichid răcit cu 5-7°C, până la circa 40°C, circa 10% din schimb.
  • Laminarea (expansiunea în ventil, 6-7): până la 4-6 bar, circa 0°C.
  • Căldura sensibilă schimbă temperatura fără schimbare de stare; căldura latentă schimbă starea la temperatură aproape constantă.
Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 9-11 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 10
Sursele dau valori diferite pentru titlul de vapori la intrarea în vaporizator: cursul de bază spune că 5-10% din agent devine vapori în capilar (titlu ≈10), iar o schemă din curs dă circa 15…25%.

Ordinea pe linia de lichid la un sistem cu pump-down (golirea părții de joasă înainte de oprire): filtru deshidrator → vizor de lichid → ventil electromagnetic (solenoid) → ventil de expansiune → vaporizator. La compresor, refularea merge spre condensator, iar aspirația vine de la vaporizator.

Manualul frigotehnistului, p. 93 · Manualul frigotehnistului, p. 68
  • Frigider, congelator, răcitor de băuturi: de obicei tub capilar.
  • Instalații comerciale: în principal ventil de expansiune termostatic, cu rezervor de lichid la grupurile compresor-condensator.
  • Split: compresor, separator de lichid, condensator și ventilator în unitatea exterioară (UE), tub capilar, evaporator și ventilator în unitatea interioară (UI), filtru, vană cu 4 căi, robineți de izolare.
  • AC auto: compresor antrenat prin curea (la mașini electrice, motor electric), condensator în fața radiatorului, butelie deshidratoare înainte de ventil, vaporizator în spatele bordului.
Manualul frigotehnistului, p. 97 · Manualul frigotehnistului, p. 85 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 8 · Video „How does Car Air Conditioning Work?-Components and Their Functions -Car AC system”

Eficiența în răcire se numește EER: puterea vaporizatorului împărțită la puterea absorbită de compresor. În încălzire se numește COP: puterea condensatorului împărțită la puterea absorbită. La ciclul ideal COP = EER + 1. Exemplu: EER 3 înseamnă COP 4, adică 3 părți căldură din sursă plus 1 parte energie electrică. În ciclul real contează și schimbătoarele, pierderile de presiune și randamentul compresorului.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 11-12 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 17

Greșeli și probleme tipice

  • Lichid ajuns în compresor: îl deteriorează și scade eficiența.
  • Pierderi de presiune mari pe aspirație (9-1): cresc energia consumată de compresor.
  • Presiune de vaporizare mică: circulă mai puțin agent, deci motorul compresorului se răcește mai slab.
  • Prea mult agent: cantitatea trebuie să încapă în volumul liber al părții de înaltă presiune, care e de obicei doar 10-20% din volumul sistemului.
  • Confuzie despre presiuni: în funcționare presiunea cea mai mare este pe refulare, până la condensator și filtru.
Video „TXV - 3D animation” · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 10-11 · Manualul frigotehnistului, p. 113 · Manualul frigotehnistului, p. 188 · Manualul frigotehnistului, p. 105 · Manualul frigotehnistului, p. 107
De reținut
  • Ordinea: compresor → condensator → filtru → expansiune → vaporizator → înapoi la compresor.
  • Agentul își schimbă starea de două ori: condensează la HP și fierbe la LP.
  • Compresorul ridică presiunea ca agentul să cedeze căldură; expansiunea o coboară ca să preia căldură.
  • Condensatorul evacuează căldura din vaporizator plus energia compresorului.
  • Vaporii intră în compresor ușor supraîncălziți, niciodată lichid.
  • COP = EER + 1 la ciclul ideal.
Lecția 2 din 18 · Ziua 1

Presiune, temperatură și saturație

Ce sunt presiunea, temperatura și starea de agregare

Starea de agregare este forma în care se află agentul: lichid, vapori sau amestec de lichid și vapori. Fierberea (vaporizarea) este trecerea din lichid în vapori. Condensarea este trecerea din vapori în lichid. Temperatura la care are loc fierberea nu este fixă. Ea depinde de presiune.

Video „How TXV works - Thermostatic expansion valve working principle, HVAC Basics vrv heat pump”

Exemplu cu apa: la nivelul mării fierbe la 100 °C, pe Everest, unde presiunea e mai mică, fierbe la circa 70 °C. La fel și agentul frigorific: dacă îi scade presiunea, fierbe la temperatură joasă. Dacă îi crește presiunea, condensează la temperatură mare.

Video „How TXV works - Thermostatic expansion valve working principle, HVAC Basics vrv heat pump” · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 8

Saturația este starea în care lichidul și vaporii stau împreună, în echilibru. Temperatura de saturație este temperatura de fierbere sau condensare la o anumită presiune. Fiecărei presiuni îi corespunde o singură temperatură de saturație. Aceasta este relația presiune-temperatură (P-T).

Manualul frigotehnistului, p. 23 · Planșă din grup

Cum funcționează pas cu pas

Căldura sensibilă schimbă temperatura agentului fără să-i schimbe starea. Căldura latentă schimbă starea la temperatură aproape constantă. Căldura latentă de vaporizare este căldura necesară ca un kilogram de lichid să se vaporizeze la presiune constantă. De ea depinde efectul frigorific: câtă căldură preia un kilogram de agent în vaporizator sau cedează în condensator.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 10 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 4 · Planșă din grup

Intrarea în condensator: intră vapori supraîncălziți, adică mai calzi decât temperatura de saturație. Ei se răcesc (căldură sensibilă). → Începutul condensării: apar primele picături de lichid. De aici temperatura rămâne constantă la temperatura de condensare tk. → Mijlocul condensatorului: amestec de vapori și lichid saturați, în echilibru. → Sfârșitul condensării: dispar ultimele bule de vapori. → Ieșirea din condensator: lichidul se mai răcește și devine lichid subrăcit. Toată trecerea are loc la presiune aproape constantă pk.

Planșă din grup

Vaporizator, intrare: amestec în mare parte lichid, la presiune joasă p0. → În vaporizator: agentul fierbe, crește partea de vapori. Temperatura rămâne constantă la t0. → Sfârșitul evaporării: se vaporizează ultima picătură de lichid. → Ieșirea din vaporizator: vaporii se mai încălzesc puțin și ies ușor supraîncălziți.

Planșă din grup · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 19

Unii agenți sunt amestecuri. Un agent azeotrop se comportă ca un fluid pur: la presiune constantă temperatura rămâne constantă în timpul schimbării de stare. La un agent zeotrop temperatura se schimbă în timpul fierberii sau condensării. Acest interval de temperatură se numește glide. La R-407C diferența la condensare este de circa 7 °C. Un glide sub 1 °C se numește „near”.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 1-2 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 10-11

La un zeotrop se folosesc două temperaturi: temperatura de fierbere, la care începe vaporizarea la o presiune dată, și punctul de rouă, la care începe condensarea.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 2

De ce contează

  • Presiunea din orice punct al circuitului trebuie să fie peste presiunea atmosferică. Altfel intră aer și umiditate, care strică mai ales compresorul, filtrul și tubul capilar.
  • Presiunea mare de lucru cere echipament mai mare și mai robust.
  • Raportul dintre presiunea de condensare și cea de vaporizare trebuie să fie cât mai mic.
  • Volumul specific mic al vaporilor permite componente mai mici, în primul rând compresorul.
  • Aerul sau alte gaze necondensabile cresc presiunea de condensare, deci consumul de energie și riscul de carbonizare.
  • Căldura mare descompune uleiul și agentul, deci se evită temperaturi de condensare și refulare anormal de mari.
Planșă din grup · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 4 · Manualul frigotehnistului, p. 105 · Manualul frigotehnistului, p. 130

Eficiența depinde de temperaturi. Fiecare 1 K în plus la temperatura de evaporare sau 1 K în minus la temperatura de condensare aduce 2-3% în plus la COP. La pompa de căldură, cu cât diferența dintre sursă și temperatura de tur e mai mică, cu atât eficiența e mai mare.

Ghid practic – Pompe de căldură, p. 26 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 7
Contradicție: cursul de bază și o schemă din curs spun că, pentru randament bun, condensarea trebuie să aibă loc la temperatură cât mai înaltă. Ghidul Testo pentru pompe de căldură spune că fiecare 1 K mai puțin la condensare crește COP cu 2-3%. Notițele marchează afirmația din curs ca fiind „context curs”.

În practică: cum citești presiunea

  1. Citești presiunea pe manometru.
  2. Transformi presiunea în temperatură de saturație cu un tabel P-T pentru agentul din instalație (de exemplu aplicația Danfoss Ref Tools).
  3. Compari temperatura de saturație cu temperatura măsurată pe țeavă și calculezi supraîncălzirea (SH) și subrăcirea (SC).
  4. Judeci starea instalației după temperatura de saturație, SH și SC, nu doar după presiune.
Planșă din grup
AgentPunct de fierberePresiune la -25 °C (bar abs)Presiune la +20 °C (bar abs)Temperatură critică
R290-42,1 °C2,038,496,7 °C
R134a-26,5 °C1,075,7101 °C
R404A-45,8 °C2,5011,072,5 °C
R22-40,8 °C2,019,196,1 °C
R600a-11,6 °C0,583,0135 °C
Manualul frigotehnistului, p. 117

Exemplu de citire a tabelului: la R600a presiunea la -25 °C este 0,58 bar absolut, adică sub presiunea atmosferică de circa 1 bar. La R134a, la -25 °C presiunea este 1,07 bar absolut, abia peste atmosferă. Punctul de fierbere din tabele este dat la circa 1 atm absolut, adică 0 bar relativ pe manometru. În instalație agentul fierbe la altă temperatură, după presiunea reală.

Manualul frigotehnistului, p. 117 · Planșă din grup
  • Presiunea statică (compresor oprit, presiuni egalizate) depinde de temperatura agentului.
  • Presiunea de aspirație depinde de temperatura de evaporare, de sarcină și de debitul de aer sau apă.
  • Presiunea de refulare depinde de temperatura de condensare, de temperatura exterioară și de schimbătoare.
  • Unitatea oprită mult timp afară: presiunea de aspirație este dată de presiunea din rezervorul de lichid, deci de temperatura ambiantă.
  • Nu există o „presiune corectă” fixă; valorile din tabele sunt orientative, pentru circa 25 °C ambiant.
Planșă din grup · Manualul frigotehnistului, p. 23 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 22

Exemple de corespondență P-T din manual, folosite la reglaje: R404A -32 °C ↔ 0,9 bar și -18 °C ↔ 2,2 bar; la termostatul KP61, 5 °C ↔ 2,6 bar și 1 °C ↔ 2,2 bar.

Manualul frigotehnistului, p. 31 · Manualul frigotehnistului, p. 25
Exemplele numerice din manual nu sunt coerente între ele: la R404A p.23 dă -20 °C ≈ 1 bar și -24 °C ≈ 1,6 bar (temperatură mai joasă, presiune mai mare), iar p.31 dă -18 °C ↔ 2,2 bar. Tabelul de presiuni de vaporizare atribuit R134a (ex. congelator -24 °C → 1,6 bar) nu se potrivește cu tabelul de la p.117 (R134a la -25 °C = 1,07 bar abs). Pentru lucru real se folosește tabelul P-T al agentului.

Greșeli și probleme tipice

  • Judecarea instalației doar după presiune, fără temperatura de saturație, SH și SC.
  • Confuzia între bar absolut (din tabele) și bar relativ (pe manometru).
  • Presiune sub cea atmosferică într-o zonă a circuitului: intră aer și umiditate.
  • Aer în circuit: crește presiunea de condensare și consumul.
  • Agent care migrează în carter: protecția e sigură doar dacă uleiul e cu 10 K peste temperatura de saturație a agentului.
Planșă din grup · Manualul frigotehnistului, p. 117 · Manualul frigotehnistului, p. 105 · Manualul frigotehnistului, p. 92
De reținut
  • Temperatura de fierbere și de condensare depinde de presiune: fiecărei presiuni îi corespunde o temperatură de saturație.
  • În timpul schimbării de stare temperatura rămâne aproape constantă (căldură latentă), la agenții puri și azeotropi.
  • Presiunea se transformă în temperatură cu tabelul P-T; starea reală se judecă după SH și SC.
  • Presiunea din circuit trebuie să rămână peste cea atmosferică.
  • Evaporare cu 1 K mai caldă sau condensare cu 1 K mai rece dă +2-3% la COP.
Lecția 3 din 18 · Ziua 2

Compresorul

Ce este compresorul

Compresorul este „inima” sistemului frigorific. El aspiră vaporii supraîncălziți de pe conducta de aspirație, unde presiunea este joasă, și îi comprimă la presiune și temperatură înalte. Apoi îi trimite spre condensator. Este componenta care consumă cea mai multă energie.

Video „Types of HVAC Compressors Explained | HVAC Basics with Zebra Learnings” · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 15 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 22
ConstrucțieCe înseamnăUnde se folosește
Ermeticmotor și compresor închise în carcasă sudată, inaccesibile; motor răcit cu vapori aspirați și/sau uleicapacități mici; aproape toate pompele de căldură
Semi-ermeticmotorul se poate înlocui, plăcile de supape sunt accesibile; răcire cu vapori aspirați sau ventilatorcapacități medii-mari, comercial și industrial
Deschismotorul e separat, cuplat prin arbore sau magnetic; agentul nu trece prin motor, care e răcit cu aeracces la supape pentru service
Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 15 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 22-23
TipPrincipiuAplicații
Cu pistonpiston în cilindru, arbore cotit, bielă, supapeAC mici-medii, frigidere, congelatoare; durabil
Scrolldouă spirale, una fixă și una mobilărezidențial, comercial, pompe de căldură; silențios, fiabil
Rotativpiston rotativ, compactunități de fereastră, split; sub 5 kW termici; mai ieftin, mai puțin eficient
Șurubdoi rotori elicoidalisisteme medii-mari, chillere industriale
Centrifugalrotor și difuzorchillere mari în clădiri comerciale
Video „Types of HVAC Compressors Explained | HVAC Basics with Zebra Learnings” · Video „Reciprocating Compressor Explained | HVAC Basics – Zebra Learnings” · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 22-23

Cum funcționează pas cu pas

Aspirație: pistonul coboară, supapa de aspirație se deschide, intră vapori din vaporizator. → Compresie: ambele supape sunt închise, pistonul urcă, cresc presiunea și temperatura. → Refulare: supapa de refulare se deschide, agentul pleacă spre condensator. → Revenire: pistonul se întoarce și ciclul se repetă. Arborele cotit și biela transformă rotația motorului în mișcare dus-întors.

Video „Reciprocating Compressor Explained | HVAC Basics – Zebra Learnings”

Scroll: gazul aspirat lovește o placă; eventualul lichid cade în rezervorul de ulei, iar gazul trece peste motor și îl răcește. → Arborele excentric și inelul Oldham fac spirala mobilă să orbiteze fără să se rotească. → Gazul este prins în buzunare tot mai mici, spre centru, în mai multe buzunare deodată, deci debitul e continuu. → Gazul comprimat iese prin centru, trece de clapeta de reținere și intră în dom, care netezește pulsațiile. → Uleiul urcă din rezervorul de jos prin canalul din arbore, prin forță centrifugă, și unge lagărele.

Video „Scroll Compressor Exposed: Understanding Its Mechanical Magic”
Sursele descriu diferit spirala mobilă a scroll-ului: clipul yt:e_4ITFCQvts spune că orbitează fără să se rotească, iar ghidul Testo pentru pompe de căldură spune că o spirală „se rotește”.

De ce contează

  • Lichidul nu se comprimă: agent lichid ajuns în compresor îl distruge. De aceea există separatorul de lichid și supraîncălzirea. Scroll-ul tolerează doar cantități mici de lichid.
  • Supraîncălzirea prea mică la aspirație duce la deteriorarea rulmenților, scurtcircuit în bobină și spumarea uleiului.
  • La compresie refularea poate trece de +100 °C, de aceea sunt necesare uleiuri speciale.
  • Umiditatea, agentul, uleiul și căldura pot forma acid care atacă sârma de cupru emailată a motorului.
  • Ermeticele și semi-ermeticele sunt mai sensibile la contaminare decât compresoarele deschise.
Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 9 · Video „Scroll Compressor Exposed: Understanding Its Mechanical Magic” · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 19 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 16 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 18 · Manualul frigotehnistului, p. 129

Protecții

  • Senzor PTC sau protector în bobinaj: taie alimentarea la supraîncălzire, altfel se topește emailul și se arde statorul. Protectorul din bobinaj protejează mai bine decât cel extern.
  • Supapa internă de suprapresiune: descarcă gazul fierbinte în carcasă, apoi senzorul din bobinaj oprește motorul.
  • Presostatul de înaltă: oprește compresorul la presiune prea mare, când condensatorul nu preia destulă căldură.
  • Rezistența de carter: încălzește compresorul oprit, ca agentul să nu condenseze în carcasă și să nu dilueze uleiul. Se pornește când compresorul e oprit. Valori: 35 W la TL/FR/NL, 55 W la SC/SC-Twin.
  • Separatorul de lichid pe aspirație: capacitate de cel puțin 50% din încărcătură; nu se folosește cu agenți zeotropi (ex. R407C).
  • Regulatorul presiunii din carter KVL: limitează presiunea de aspirație la pornire, reglaj din fabrică 2 bar.
Video „Scroll Compressor Exposed: Understanding Its Mechanical Magic” · Manualul frigotehnistului, p. 113 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 25 · Manualul frigotehnistului, p. 91-92 · Manualul frigotehnistului, p. 93 · Manualul frigotehnistului, p. 38

Protecția din bobinaj nu ajunge când presiunea de condensare crește din cauza unui ventilator căzut sau a prea mult agent. Temperatura ei nu crește destul de repede.

Manualul frigotehnistului, p. 191

Pornirea: LST și HST

LST înseamnă pornire cu moment redus, de obicei cu PTC. Merge doar la sisteme cu tub capilar, unde presiunile se egalizează la fiecare oprire. HST înseamnă pornire cu moment mare, cu releu și condensator de pornire. Este obligatoriu cu ventil de expansiune sau cu capilar fără egalizare completă. Un HST poate fi folosit și pe capilar. Pe codul Danfoss, ultima literă K = LST, X = HST.

Manualul frigotehnistului, p. 66 · Manualul frigotehnistului, p. 99
Regulă de pornireValoare
Egalizare LST la frigidere5-8 minute
Egalizare LST la congelatoare7-10 minute
Porniri pe oră cu HSTmaximum 10 (condensator de pornire 1,7% ED: câte 6 secunde)
Porniri pe oră cu soft starter la Maneuropmaximum 12
Temperatura compresorului la prima pornirepeste 10 °C
Temperatura înfășurăriimax. 135 °C la sarcină maximă, 125 °C în regim stabil
Refulare, la 50 mm de racordmax. 135 °C la SC; 130 °C la TL/NL/FR și MTZ/NTZ
Gaz de retur la intraremax. 45 °C (1 cilindru), 30 °C (MTZ/NTZ)
Manualul frigotehnistului, p. 189 · Manualul frigotehnistului, p. 66 · Manualul frigotehnistului, p. 83 · Manualul frigotehnistului, p. 67 · Manualul frigotehnistului, p. 94
Timpii de așteptare după declanșarea protecției diferă între pagini: p.67 și p.84 dau circa 5 minute la rece și circa 45 de minute la compresor cald; p.199 spune că recuplarea la cald poate dura până la o oră. Pentru PTC după o întrerupere scurtă de curent, p.66-67 dă o întârziere de până la 1 oră, iar p.188 până la 20 de minute. La Maneurop MTZ/NTZ trifazate reactivarea poate dura până la 3 ore.

Ulei și reglarea capacității

  • Se folosește doar ulei aprobat; tipul și cantitatea sunt în datele tehnice, nu mereu pe etichetă.
  • Uleiul trebuie să aibă maximum 25 ppm apă și zero aciditate.
  • După golirea pe un racord rămân în compresor circa 50 cm³ de ulei.
  • Mărci diferite au cantități diferite de ulei, deci la schimbarea mărcii se corectează încărcătura de agent.
  • Verificare: scurgi puțin ulei într-o sticlă curată și îl compari cu ulei nou. Dacă e închis la culoare, opac sau cu impurități, compresorul se înlocuiește.
  • Ardere de motor: se recunoaște după mirosul uleiului și eventual decolorare.
  • Compresoarele în paralel au nevoie de egalizarea uleiului, altfel unul „fură” uleiul celuilalt.
Manualul frigotehnistului, p. 111 · Manualul frigotehnistului, p. 131 · Manualul frigotehnistului, p. 106 · Manualul frigotehnistului, p. 98 · Manualul frigotehnistului, p. 58 · Manualul frigotehnistului, p. 137

Reglarea capacității. On/off: șocuri de presiune și vârfuri de curent. Bypass de gaz cald: ineficient. Digital scroll: spiralele se decuplează într-un ciclu de 15 s; exemplu, la 50% compresorul pompează 7,5 s și stă 7,5 s. Convertor de frecvență (VFD) cu ventil electronic (EEV): precis și eficient. Compresoarele inverter au motoare trifazate chiar la alimentare monofazată. Compresoarele Danfoss TLV/NLV cu turație variabilă nu se leagă direct la rețea: se distrug magneții.

Video „Scroll Compressor Exposed: Understanding Its Mechanical Magic” · Text grup: placa inverter · Manualul frigotehnistului, p. 78

În practică: înlocuirea compresorului

  1. Alegi compresor nou cu același agent, aceeași tensiune și frecvență, aceeași aplicație (LBP, MBP sau HBP), capacitate comparabilă și aceleași condiții de pornire (LST/HST); de preferat puțin mai mare.
  2. Verifici capacele de aluminiu de pe racorduri: dacă lipsesc sau sunt avariate, compresorul nu se folosește până nu e uscat și uleiul schimbat.
  3. Nu răstorni compresorul, ca uleiul să nu ajungă în racorduri.
  4. Îl așezi pe placa de bază orizontală și montezi garnituri de cauciuc noi.
  5. După scoaterea capacelor, îl montezi în maximum 15 minute. Racordurile din oțel cuprat se brazează ca și cuprul.
  6. Montezi echipament electric de pornire nou (releu și condensator). Cel vechi poate distruge compresorul nou.
  7. Nu pornești compresorul în vid și nu îl folosești ca pompă de vid.
Manualul frigotehnistului, p. 65 · Manualul frigotehnistului, p. 99 · Manualul frigotehnistului, p. 69 · Manualul frigotehnistului, p. 103 · Manualul frigotehnistului, p. 66 · Manualul frigotehnistului, p. 188 · Manualul frigotehnistului, p. 105

Aplicații după temperatura de evaporare: LBP -10…-35 °C (congelatoare), MBP -20…0 °C (dulapuri reci), HBP -5…+15 °C (dezumidificatoare). Uzura compresorului se vede prin consum mai mare, evaluat prin măsurarea curentului.

Manualul frigotehnistului, p. 66 · Cunoștințe practice despre refrigerare în 3 module, p. 19

Greșeli și probleme tipice

  • Pornirea în vid: aerul rarefiat izolează slab și pot apărea descărcări în bobinaj.
  • Pornirea fără echipament de pornire complet sau cu cel vechi: înfășurarea de pornire se încălzește rapid și se distruge.
  • Ardere de motor: ventilație slabă, condensator murdar, tensiune anormală, pierdere de agent. Spirele arse descompun uleiul și formează acizi; fără curățare urmează o nouă defecțiune.
  • Garnituri arse sau plăci de supape fisurate: lovituri de lichid de peste 60 bar, din prea mult agent sau capilar blocat.
  • Capacitate redusă: cocsificare sau placare cu cupru, din umiditate sau gaze necondensabile.
  • Prea mult agent față de maximul compresorului: uleiul spumează la pornirea la rece și se pot defecta supapele.
Manualul frigotehnistului, p. 74 · Manualul frigotehnistului, p. 103 · Manualul frigotehnistului, p. 113 · Manualul frigotehnistului, p. 190 · Manualul frigotehnistului, p. 97 · Manualul frigotehnistului, p. 79
De reținut
  • Compresorul aspiră vapori LP și îi refulează HP, fierbinți; consumă cea mai multă energie.
  • Lichidul în compresor îl distruge: contează supraîncălzirea și separatorul de lichid.
  • LST merge doar cu presiuni egalizate (capilar); HST e obligatoriu cu ventil de expansiune.
  • La înlocuire: aceleași caracteristici, echipament electric nou, montaj rapid, niciodată pornire în vid.
  • Uleiul închis, opac sau cu miros de ars arată compresor de înlocuit și sistem de curățat.
Lecția 4 din 18 · Ziua 3

Condensatorul

Ce este condensatorul

Condensatorul este schimbătorul de căldură de pe partea de înaltă presiune. Aici agentul frigorific cedează căldură către un mediu de răcire: aer sau apă. Agentul intră ca vapori calzi și iese ca lichid.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 8 · Planșă din grup

Condensatorul elimină căldura luată de la produsul răcit plus cea mai mare parte din energia primită de la compresor. De aceea puterea lui este cam de 1,3 ori puterea vaporizatorului (evaporatorului).

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 13 · Cunoștințe practice despre refrigerare în 3 module, p. 12
  • Cu lamele, răcit cu aer (ex. frigider: cupru cu aripioare de aluminiu; AC auto: în fața radiatorului, cu ventilatoare).
  • Răcit cu apă sau alt lichid.
  • Cu disipare într-un solid.
  • La pompa de căldură: schimbător cu plăci lipite sau sudate, care încălzește apa din rezervorul tampon.
Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 13 · Video „How does a Refrigerator work? 3D Animation” · Video „How does Car Air Conditioning Work?-Components and Their Functions -Car AC system” · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 21

Ce se întâmplă cu agentul, pas cu pas

Termeni: vapori supraîncălziți = vapori mai calzi decât temperatura lor de fierbere la presiunea dată. Temperatura de condensare (tk) = temperatura la care vaporii devin lichid la presiunea din condensator. Subrăcire = răcirea lichidului sub tk.

Planșă din grup · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 10-11

Vaporii supraîncălziți vin de la refularea compresorului. → Desupraîncălzire: vaporii se răcesc până la temperatura de condensare (căldură sensibilă). → Apare prima picătură de lichid. → Condensare: agentul cedează căldură latentă la presiune aproape constantă; lichidul crește până nu mai rămân vapori. → Subrăcire: ultima porțiune conține doar lichid, care se răcește puțin sub tk, dacă condensatorul e bine dimensionat. → Aerul sau apa ies mai calde decât au intrat.

Planșă din grup · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 14 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 21
ZonăGhid practicCurs de bazăSchemă din curs
Desupraîncălzire~23%20-30%10-20% din suprafață
Condensare~75%60-70%-
Subrăcire~1-2%~10%-
Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 13-14 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 21 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 10 · Planșă din grup
Sursele dau repartiții diferite pe zone. Ghidurile practice: desupraîncălzire ~23%, condensare ~75%, subrăcire ~1-2%. Cursul de bază: 20-30%, 60-70%, ~10%. O schemă dă 10-20% din suprafață pentru desupraîncălzire. Toate sunt de acord că zona de condensare este cea mai mare.

Transferul de căldură este optim când toate trei fazele (desupraîncălzire, condensare, subrăcire) au loc în condensator.

Ghid practic – Pompe de căldură, p. 21

De ce contează

Fiecare 1 K mai puțin la temperatura de condensare aduce cam 2-3% performanță în plus. Un condensator care nu cedează destulă căldură ridică presiunea, scade capacitatea frigorifică și crește consumul. La limită, presostatul de înaltă oprește compresorul.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 9 · Manualul frigotehnistului, p. 157 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 25

Căldura de condensare se poate recupera pentru încălzirea încăperilor sau a apei. Recuperarea parțială ia 20-30% (doar căldura sensibilă). Recuperarea totală folosește un schimbător special în locul condensatorului. Apa potabilă caldă nu se stochează, din motive de igienă; se încălzește instantaneu.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 14 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 14

În practică: verificare și reglaj

  • Răcit cu aer: diferența dintre aerul de intrare și temperatura de condensare trebuie să fie 10-20 K; mai mică e mai bine.
  • Răcit cu apă: diferența dintre temperatura de condensare și apa de intrare este tot 10-20 K.
  • Condensarea cu apă dă o temperatură de condensare cu ~10 °C mai favorabilă decât cu aer, dar costă apă și energie de pompare.
  • Unitatea se montează într-un loc bine ventilat, fără recircularea aerului evacuat.
  • La agregate, aerul trece întâi prin condensator, apoi spre compresor.
  • Condensatorul se curăță regulat.
Manualul frigotehnistului, p. 157 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 13-14 · Manualul frigotehnistului, p. 85 · Manualul frigotehnistului, p. 167 · Manualul frigotehnistului, p. 194

Exemplu: aerul intră în condensator la 30 °C. Cu diferența de 10-20 K, temperatura de condensare ar trebui să fie între 40 °C și 50 °C. Peste această valoare, cauți o problemă.

Manualul frigotehnistului, p. 157
  • Regulatorul de turație al ventilatorului (ex. RGE) reglează presiunea de condensare și reduce zgomotul.
  • Regulatorul KVR (între condensator și rezervor) ține presiunea de condensare constantă; din fabrică 10 bar, interval 5-17,5 bar. Nu se folosește niciodată ca supapă de siguranță.
  • KVR + NRD pe by-pass: presiunea în condensator e cu 1,4-3,0 bar peste cea din rezervor. Dacă nu e acceptabil, se montează KVR + KVD (KVD la ~1 bar sub presiunea de condensare).
  • Răcit cu apă: ventilul presostatic WV se montează pe apă înaintea condensatorului, cu filtru FA înainte; se deschide complet la +3 bar peste presiunea de început.
Manualul frigotehnistului, p. 84 · Manualul frigotehnistului, p. 38 · Manualul frigotehnistului, p. 42-43 · Manualul frigotehnistului, p. 47-48

Probleme tipice

SimptomCauze posibile
Presiune de condensare mare (aer)murdărie, lamele îndoite, ventilator oprit/defect/prea mic, sens greșit, palete rupte, ambiant prea cald, aer în scurtcircuit
Presiune de condensare mare (general)aer sau gaze necondensabile, condensator prea mic, prea mult agent adunat în condensator, regulator reglat prea sus
Presiune de condensare mare (apă)apă prea caldă sau prea puțină, calcar în țevi, pompă defectă, WV reglat prea sus, filtru înfundat
Presiune de condensare micăcondensator prea mare, sarcină mică, aspirație mică, supape compresor neetanșe, regulator prea jos, rezervor neizolat în loc rece, aer/apă prea rece sau prea multă
Presiune oscilantădiferențial mare la presostatul ventilatorului, ventil de laminare care pendulează, KVR/KVD supradimensionat, clapetă de reținere pusă greșit
Manualul frigotehnistului, p. 157 · Manualul frigotehnistului, p. 167 · Manualul frigotehnistului, p. 168 · Manualul frigotehnistului, p. 181
  • Presiune prea mare poate declanșa presostatul de înaltă, protecția motorului sau poate împușca garnituri.
  • Presostatul HP a declanșat: nu repornești până nu găsești cauza.
  • Supraîncărcare: lichidul ocupă condensatorul, suprafața utilă scade, presiunea crește. Recuperezi agent până presiunea e normală și vizorul rămâne plin.
  • Scăpările într-un condensator răcit cu apă lasă umezeala să intre în sistem.
  • Ventilele de apă adună șlam și se spală la întreținere.
Manualul frigotehnistului, p. 98 · Manualul frigotehnistului, p. 179 · Manualul frigotehnistului, p. 191 · Manualul frigotehnistului, p. 167 · Manualul frigotehnistului, p. 56 · Manualul frigotehnistului, p. 49
De reținut
  • Condensatorul transformă vaporii calzi în lichid, cedând căldură aerului sau apei.
  • Trei zone: desupraîncălzire, condensare (cea mai mare), subrăcire.
  • Temperatura de condensare e cu 10-20 K peste aerul sau apa de intrare.
  • Fiecare 1 K mai puțin la condensare aduce ~2-3% performanță.
  • Murdăria și ventilatorul defect sunt cauzele clasice de presiune mare.
  • După declanșarea presostatului HP găsești cauza înainte de repornire.
Lecția 5 din 18 · Ziua 3

Subrăcirea

Ce este subrăcirea

Subrăcirea (SC) este răcirea lichidului sub temperatura lui de condensare. Temperatura de condensare (Tc) este temperatura la care agentul trece din vapori în lichid la presiunea de pe partea de înaltă; o citești din presiune. SC este diferența dintre Tc și temperatura reală a lichidului la intrarea în ventilul de laminare (dispozitivul de expansiune). Se exprimă în K (kelvin de diferență; 1 K = 1 °C de diferență).

Manualul frigotehnistului, p. 5 · Planșă din grup

În subrăcire lichidul schimbă doar căldură sensibilă: nu își schimbă starea, doar își scade temperatura. În ciclu, este subrăcirea lichidului (5-6), care urmează după condensare.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 10-11 · Planșă din grup

Cum apare, pas cu pas

Vaporii condensează complet în condensator, la Tc. → Ultima porțiune a condensatorului conține doar lichid, care se răcește puțin sub Tc. → În receptor (rezervorul de lichid), la suprafața lichidului, subrăcirea este 0 K. → Imediat după receptor se poate câștiga din nou puțină subrăcire; receptorul vertical ajută mai mult decât cel orizontal. → Pe linia de lichid pot adăuga subrăcire un schimbător lichid-aspirație sau un răcitor extern. → La TXV (ventilul termostatic) trebuie să ajungă lichid subrăcit de înaltă presiune.

Planșă din grup · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 21 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 18 · Manualul frigotehnistului, p. 192 · Video „TXV - 3D animation”

De ce contează

  • Pe linia de lichid presiunea scade (țevi lungi, coturi, filtre). Fără subrăcire, lichidul începe să fiarbă și apar bule de vapori înainte de ventil.
  • Bulele reduc capacitatea ventilului și alimentarea vaporizatorului.
  • Valva termostatică lucrează corect doar cu lichid.
  • Subrăcirea crește cantitatea de căldură pe care o poate prelua vaporizatorul.
  • Temperatura lichidului schimbă semnificativ puterea valvei termostatice; subrăcirea este o dată necesară la alegerea ei.
Manualul frigotehnistului, p. 5 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 10 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 21 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 17 · Manualul frigotehnistului, p. 7

Cum se măsoară

Formula: SC = Tc − T lichid. Tc vine din presiune (temperatura de saturație pe partea de înaltă). T lichid se măsoară cu o sondă pe țeava de lichid.

Planșă din grup · Manualul frigotehnistului, p. 5
  1. Pornești instalația și o lași să se stabilizeze.
  2. Conectezi manometrul (sau manifoldul digital) pe partea de înaltă presiune.
  3. Citești presiunea de condensare.
  4. Transformi presiunea în temperatură de condensare Tc, cu tabelul P-T al agentului sau direct în aparat.
  5. Pui sonda de temperatură pe țeava de lichid, cât mai aproape de intrarea în dispozitivul de expansiune.
  6. Citești temperatura lichidului.
  7. Calculezi SC = Tc − T lichid, în K.
Planșă din grup · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 20 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 31 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 30

Locul măsurării: subrăcirea se determină cel mai bine înainte de unitatea de expansiune. Starea de acolo este decisivă. Valorile măsurate imediat după condensator sau receptor contează doar pentru secțiuni secundare.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 20 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 31

Aparat: cu manometru analogic subrăcirea nu se citește direct, iar calculul manual poate avea erori. Un manifold digital cu sondă de temperatură afișează SC în timp real.

Ghid practic – Pompe de căldură, p. 27 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 30

Exemplu numeric din surse

MărimeValoare citită (Testo 570s, R410A, mod încălzire)
Presiune pe partea de înaltă12,2 bar
Temperatura de condensare Tc (din presiune)47,3 °C
Temperatura lichidului (sondă)6,5 °C
Subrăcire afișată40,8 K
Planșă din grup

Tc = 47,3 °C (aparatul a convertit 12,2 bar pentru R410A). → T lichid = 6,5 °C. → SC = 47,3 − 6,5 = 40,8 K. → Rezultatul calculat coincide cu valoarea afișată de aparat.

Planșă din grup
Valoarea de 40,8 K din acest exemplu este mult peste valorile recomandate de 3-7 K. Sursa arată doar citirea aparatului și nu explică de ce este atât de mare. Folosește exemplul pentru a învăța calculul, nu ca valoare normală.

Comparație cu valoarea recomandată: dacă Tc ar fi tot 47,3 °C, iar lichidul ar avea 42,3 °C, atunci SC = 47,3 − 42,3 = 5 K, adică exact în zona recomandată pentru TXV.

Manualul frigotehnistului, p. 5 · Manualul frigotehnistului, p. 192

Valori

SituațieValoareSursă
Majoritatea cazurilor4-5 KManualul frigotehnistului
Cu schimbător, instalații cu TXV~5 KManualul frigotehnistului
Cu schimbător, sisteme cu tub capilar~3 KManualul frigotehnistului
Curs de bază5-7 °CCurs de bază FRIG
La suprafața lichidului din receptor0 KGhid practic
Manualul frigotehnistului, p. 5 · Manualul frigotehnistului, p. 192 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 10-11 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 21
Sursele dau valori puțin diferite: manualul recomandă 4-5 K (5 K la TXV, 3 K la capilar), cursul de bază dă 5-7 °C. Și ponderea subrăcirii în condensator diferă: ghidurile practice spun ~1-2%, cursul ~10%.

Cum se obține mai multă subrăcire

  • Schimbător lichid-aspirație: la TXV, țevile de lichid și aspirație se brazează împreună pe 0,5-1 m; la capilar, capilarul și aspirația pe 1,5-2 m.
  • Receptor vertical, cu coloană de lichid mai înaltă.
  • Colectorul din filtrele combi DCC/DMC; volumul lui trebuie să fie cu cel puțin 15% peste volumul de agent.
  • La condensatorul cu apă, apa și agentul curg în sensuri opuse.
  • Izolarea liniei de lichid sau ambiant mai rece.
Manualul frigotehnistului, p. 192 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 24 · Manualul frigotehnistului, p. 58 · Manualul frigotehnistului, p. 171

La condensatorul răcit cu aer posibilitățile de subrăcire sunt limitate. Imediat după receptor sunt posibile doar valori foarte mici, care depind de ambiant, forma receptorului, subrăcirea la intrare și nivelul de umplere.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 21

Greșeli și probleme tipice

  • Bule în vizor pot însemna lipsă de subrăcire.
  • Cauze de subrăcire slabă: cădere mare de presiune (linie lungă sau subțire, coturi strânse, filtru înfundat, electroventil defect), căldură intrată în linia de lichid, presiune de condensare mică, diferență de nivel între rezervor și TXV.
  • Greșeală: adaugi agent doar pentru că subrăcirea e mică. Întâi analizezi cauzele, altfel supraîncarci sistemul.
  • Lichid nesubrăcit și rezervor cald: KVD reglat prea jos sau burduf cu scăpări.
  • TXV care „fluieră”: verifici duza și dacă lichidul din fața ventilului are ~5 K subrăcire.
  • Subrăcire foarte mare: la deschiderea electroventilelor apar șocuri hidraulice în linia de lichid.
  • Dacă adaugi subrăcire suplimentară (ex. răcitor extern), verifici și reajustezi componentele liniei de lichid.
Manualul frigotehnistului, p. 54 · Manualul frigotehnistului, p. 171 · Manualul frigotehnistului, p. 182 · Manualul frigotehnistului, p. 183 · Manualul frigotehnistului, p. 196 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 21 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 20
De reținut
  • SC = temperatura de condensare (din presiune) − temperatura lichidului, în K.
  • Măsori înainte de dispozitivul de expansiune: presiune pe înaltă + sondă pe linia de lichid.
  • Exemplu: Tc 47,3 °C, lichid 6,5 °C → SC 40,8 K.
  • Valori uzuale: 4-5 K; ~5 K la TXV, ~3 K la capilar.
  • Subrăcirea previne bulele de vapori înainte de ventil.
  • Subrăcire mică nu înseamnă automat lipsă de agent: caută cauza înainte să încarci.
Lecția 6 din 18 · Ziua 4

Dispozitivul de expansiune

Ce este

Dispozitivul de expansiune (sau de laminare) se află între condensator și vaporizator. Laminare înseamnă scăderea bruscă a presiunii la trecerea printr-o restricție. Dispozitivul coboară presiunea de la valoarea de condensare la cea de vaporizare și dozează cât lichid intră în vaporizator.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 8 · Video „TXV - 3D animation” · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 16
TipCum lucreazăUnde se folosește
Tub capilar / orificiu fixțeavă subțire calculată de fabricant (lungime, diametru); cădere mare de presiunefrigidere casnice
Valvă automatămenține doar presiunea de vaporizare constantăsarcini puțin fluctuante
Valvă termostatică (TXV/TEV)ține supraîncălzirea constantă, după temperatura de la ieșirea vaporizatoruluistandard în frig comercial, de la split-uri la chillere
Valvă electronică (EEV/EXV)controler + senzori + actuator electricVRF, mini-split inverter, pompe de căldură, chillere, AHU
Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 16 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 17 · Video „How TXV works - Thermostatic expansion valve working principle, HVAC Basics vrv heat pump” · Video „How does a Refrigerator work? 3D Animation” · Video „How EEV works - Electronic Expansion Valve working principle, HVAC Basics”

La pompele de căldură se folosesc aproape doar TXV și EEV.

Ghid practic – Pompe de căldură, p. 24

Ce se întâmplă cu agentul

Lichid subrăcit de înaltă presiune ajunge la ventil. → Trece prin orificiu: presiunea scade brusc. → Temperatura scade odată cu presiunea. → Iese un amestec lichid-vapori de joasă presiune (laminarea, 6-7 în ciclu). → Amestecul intră în vaporizator, unde fierbe și preia căldură.

Video „TXV - 3D animation” · Planșă din grup

TXV: construcție și funcționare

Supraîncălzire (SH) = cât de mult sunt încălziți vaporii peste temperatura de fierbere, la ieșirea din vaporizator. TXV folosește SH ca mărime de reglare.

Ghid practic – Pompe de căldură, p. 19 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 17
  • Corp cu orificiu, ac (pin) și scaun.
  • Arc.
  • Cap de forță cu diafragmă metalică.
  • Bulb umplut cu agent, legat prin capilar de capul de forță (sistem închis).
Video „How TXV works - Thermostatic expansion valve working principle, HVAC Basics vrv heat pump” · Video „TXV - 3D animation” · Manualul frigotehnistului, p. 5
PresiuneDe unde vineEfect
P1bulb, deasupra diafragmeideschide
P2vaporizareînchide
P3arcînchide
Manualul frigotehnistului, p. 5

Echilibru: P1 = P2 + P3. Arcul reglează supraîncălzirea.

Manualul frigotehnistului, p. 5

Sarcina crește și vaporii de la ieșirea vaporizatorului se încălzesc (SH crește). → Lichidul din bulb se evaporă și presiunea din bulb crește. → Presiunea trece prin capilar și apasă diafragma. → Pinul coboară, arcul se comprimă, ventilul se deschide mai mult. → Intră mai mult agent; echilibrul revine când forțele se egalează. → La sarcină mică, ventilul restricționează debitul.

Video „How TXV works - Thermostatic expansion valve working principle, HVAC Basics vrv heat pump” · Video „TXV - 3D animation”
  • Egalizare externă obligatorie cu distribuitor de lichid (cădere tipică ~1 bar) și la vaporizatoare mari sau schimbătoare cu plăci unde căderea depășește echivalentul a 2 K.
  • Încărcătură universală: mult lichid în bulb; pentru majoritatea sistemelor fără limitare de presiune.
  • Încărcătură MOP: foarte puțin agent în bulb; ventilul începe să închidă la ~0,3/0,4 bar sub MOP și e închis la MOP; limitează presiunea de aspirație la pornire și protejează motorul.
  • MOP cu balast: deschide încet, închide rapid; pentru AC și schimbătoare cu plăci; permite SH mai mică cu 2-4 K.
  • Cod agent pe element: L = R410A, N = R134a, S = R404A/R507, X = R22, Z = R407C.
Manualul frigotehnistului, p. 6 · Manualul frigotehnistului, p. 7

EEV: construcție și funcționare

  • Motor pas cu pas cu magnet permanent: bobine, magnet, ax filetat, ac și scaun; unele au angrenaje.
  • Fiecare impuls electric rotește magnetul o fracțiune de tură.
  • Senzorii de presiune și temperatură de după vaporizator trimit date la controler.
  • Controlerul transformă presiunea în temperatură de saturație și calculează SH.
  • Unele variante folosesc un termistor la ieșire, altele doi (intrare și ieșire).
Video „How EEV works - Electronic Expansion Valve working principle, HVAC Basics”

Sarcina crește: agentul fierbe mai repede. → Cresc presiunea și temperatura de aspirație. → Controlerul deschide ventilul. → Sarcina scade: controlerul închide ventilul.

Video „How EEV works - Electronic Expansion Valve working principle, HVAC Basics”

Există și EEV cu modulație în durata impulsurilor: se deschide și se închide ca un electroventil, cu puls de ~6 s. Varianta cu motor pas cu pas injectează continuu și e cea mai bună alegere la sarcini variabile. Exemplu de afișaj la o pompă de căldură Viessmann: deschideri EEV 66%/23% la răcire și 79%/75% la încălzire.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 17-18 · Planșă din grup

De ce contează

  • Asigură vaporizarea completă, deci nu ajunge lichid la compresor.
  • Un ventil defect sau SH greșit reglată trimite lichid în compresor și îl distruge.
  • Vaporizatorul și expansiunea trebuie bine coordonate: influențează eficiența și fiabilitatea.
  • EEV reglează mai precis, consumă mai puțină energie și îmbunătățește COP-ul.
  • Tubul capilar e ieftin, dar funcționează ideal doar în punctul de proiectare.
  • Puterea TXV se schimbă mult cu presiunea de intrare și cu subrăcirea.
Video „TXV - 3D animation” · Video „How TXV works - Thermostatic expansion valve working principle, HVAC Basics vrv heat pump” · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 12 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 24 · Video „How EEV works - Electronic Expansion Valve working principle, HVAC Basics” · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 16 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 17

Montaj în practică

  1. TXV pe linia de lichid, imediat înaintea vaporizatorului.
  2. Bulbul pe aspirație, imediat după vaporizator, pe o porțiune orizontală.
  3. Bulbul între ora 1 și ora 4 (după diametru), niciodată jos pe țeavă, unde uleiul dă semnale false.
  4. Bulbul nu se pune după schimbătorul recuperativ, pe colector sau pe urcare după sifon; întotdeauna înaintea oricărui sifon.
  5. Bulbul se izolează dacă e în curent de aer cald.
  6. Egalizarea externă se leagă pe aspirație imediat după bulb.
  7. Electroventilul din fața TXV se montează cât mai aproape de el, în sensul săgeții.
Manualul frigotehnistului, p. 8 · Manualul frigotehnistului, p. 8-9 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 22 · Manualul frigotehnistului, p. 15
  • Capilarul se taie fără bavuri sau deformări (clește special sau crestat cu pila și rupt).
  • Capilarul nu intră prea adânc în filtru (atinge discul) și nici prea puțin (se blochează la brazare); se folosește opritor.
  • Date pentru alegerea TXV: agent, capacitate vaporizator, presiuni de vaporizare și condensare, subrăcire, cădere pe ventil, tip de egalizare.
  • La schimbarea duzei sistemul se deschide, deci se schimbă și filtrul deshidrator.
  • Un filtru oprește așchiile și depunerile să ajungă la ventil.
Manualul frigotehnistului, p. 101 · Manualul frigotehnistului, p. 73 · Manualul frigotehnistului, p. 7 · Manualul frigotehnistului, p. 56 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 18

Probleme tipice

SimptomCauze posibile
TXV alimentează prea puțin (cameră caldă, aspirație mică)cădere mare pe vaporizator fără egalizare externă, lipsă subrăcire, bulb prost amplasat, ventil blocat (gheață, ceară, murdărie), ventil prea mic, încărcătură pierdută sau migrată
Brumă doar lângă ventilstrainer parțial înfundat sau bulb cu încărcătură parțial pierdută
Retur de lichid, lovituri de lichidventil prea mare, SH prea mică, bulb cu contact slab sau în loc cald
Aspirație oscilantă (vânare)SH prea mică, duză prea mare, KVC prea mare
Capilar blocatagentul se adună în condensator, vaporizatorul se golește; la blocaj total presiunile nu se egalizează în repaus
Presostat de joasă declanșatblocare parțială a dispozitivului, inclusiv cu gheață din umezeală
Manualul frigotehnistului, p. 175 · Manualul frigotehnistului, p. 158 · Manualul frigotehnistului, p. 176 · Manualul frigotehnistului, p. 172 · Manualul frigotehnistului, p. 112 · Manualul frigotehnistului, p. 56 · Manualul frigotehnistului, p. 98
  • Vânare persistentă: pui duză mai mică. SH prea mare cu ventil prea mic: duză mai mare.
  • Cu ventil electronic, oscilația presiunii de aspirație e normală și nu se intervine.
  • Filtrele deshidratoare de proastă calitate se uzează și înfundă capilarul și filtrul TXV.
  • Pentru reglarea TXV e util un termometru cu cadran, pe care schimbările se văd ușor.
  • La vidare, aerul trece greu prin capilar, deci presiunea pe refulare rămâne mai mare decât pe aspirație.
Manualul frigotehnistului, p. 10 · Manualul frigotehnistului, p. 172 · Manualul frigotehnistului, p. 190 · Manualul frigotehnistului, p. 152 · Manualul frigotehnistului, p. 105
De reținut
  • Dispozitivul de expansiune scade presiunea și dozează agentul în vaporizator.
  • Tipuri: capilar, valvă automată, TXV, EEV.
  • TXV: P1 (bulb) = P2 (vaporizare) + P3 (arc); arcul reglează SH.
  • EEV: controlerul calculează SH din senzori și mișcă un motor pas cu pas.
  • Bulbul: imediat după vaporizator, orizontal, între ora 1 și 4, bine prins.
  • Ventil prea mare sau SH prea mică duc la lichid în compresor.
Lecția 7 din 18 · Ziua 5

Vaporizatorul

Ce este vaporizatorul

Vaporizatorul (numit și evaporator) este schimbătorul de căldură prin care instalația ia căldură din mediul răcit. Schimbător de căldură înseamnă o piesă prin care căldura trece de la un fluid la altul, fără ca ele să se amestece. Vaporizatorul este „interfața” cu spațiul sau produsul răcit.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 11 · Cunoștințe practice despre refrigerare în 3 module, p. 10 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 8
  • Cu lamele sau aripioare: ia căldura din aer.
  • Cu plăci sau tuburi plate: ia căldura dintr-un lichid (între două fluide).
  • De contact: ia căldura din solide.
Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 11 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 19

La AC auto, vaporizatorul este din aluminiu sau cupru cu aripioare și stă în spatele bordului.

Video „How does Car Air Conditioning Work?-Components and Their Functions -Car AC system”

Ce se întâmplă cu agentul, pas cu pas

De la dispozitivul de expansiune intră agent la presiune joasă, majoritar lichid (vapori umezi = amestec lichid și vapori). → Agentul preia căldură din aer și fierbe (se evaporă) la presiune joasă, aproximativ constantă. → Pe măsură ce avansează, lichidul scade; vaporizarea ocupă circa 85-90% din suprafață. → Ultima porțiune (circa 10-15%) conține doar vapori, care se supraîncălzesc (se încălzesc peste temperatura de fierbere). → Iese vapori supraîncălziți spre compresor; aerul intră cald și iese mai rece.

Planșă din grup · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 11

Obiectivul este să intre atâta agent cât poate evapora complet căldura preluată. Supraîncălzirea mică de la final servește ca semnal de control pentru ventil și împiedică lichidul să ajungă în compresor.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 12 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 19

Vaporizatorul și dezumidifică: umezeala din aer condensează pe el și apa se scurge.

Video „How does Car Air Conditioning Work?-Components and Their Functions -Car AC system” · Video „TXV - 3D animation”

De ce contează

Temperatura de evaporare potrivită și supraîncălzirea corectă sunt referința unei evaporări eficiente. Gheața, murdăria sau uleiul reduc transferul de căldură: scad capacitatea și crește consumul.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 12 · Manualul frigotehnistului, p. 159 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 5

Cum se verifică în practică

  • Pe manometru, presiunea de evaporare este primul semn de lipsă de agent sau de restricție la vaporizator.
  • Diferența dintre aerul de intrare și temperatura de vaporizare: 6-15 K cu TXV, 2-8 K cu reglare de nivel; mai mic e mai bine.
  • Diferențe tipice aer–vaporizare în camere: 6 K la fructe, până la 14 K la vitrine și lapte.
  • La punerea în funcțiune (pompe de căldură) se măsoară temperaturile de intrare și ieșire la evaporator.
Clip din atelier · Manualul frigotehnistului, p. 159 · Manualul frigotehnistului, p. 23 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 30
MărimeValoare
Aer intrare − T vaporizare, cu TXV6-15 K
Aer intrare − T vaporizare, reglare de nivel2-8 K
Suprafață cu vaporizare85-90%
Suprafață cu supraîncălzire10-15%
KVP, reglaj din fabrică / interval2 bar / 0-5,5 bar
Manualul frigotehnistului, p. 159 · Planșă din grup · Manualul frigotehnistului, p. 37

Regulatorul presiunii de vaporizare KVP se montează pe aspirație, după vaporizator. El ține constantă presiunea din vaporizator și se folosește și contra înghețului. Reglajul fin se face la capacitate minimă, cu manometru.

Manualul frigotehnistului, p. 37 · Manualul frigotehnistului, p. 42

Degivrarea

  • Nu prea devreme: aduce căldură inutil.
  • Nu prea târziu: gheața reduce transferul de căldură.
  • Nu mai mult decât trebuie: căldura adăugată trebuie apoi scoasă.
  • Eficient: cu căldura proprie a sistemului (gaz cald, inversare), la cerere, cu sonda de sfârșit de degivrare bine poziționată.
  • Nu folosi cuțite la degivrare.
  • La pompa de căldură, apa de la degivrare se evacuează, ca să nu facă polei sub unitate.
Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 12 · Manualul frigotehnistului, p. 121 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 9

Probleme tipice: îngheț, filtre, murdărie

Ce veziCe poate însemna
Brumă doar la intrare, presiune de aspirație micăSupraîncălzire mare
Gheață doar lângă TXVAlimentare prea mică: duză mică, bulb descărcat, strainer înfundat, duză înghețată
Înghețare neuniformăAdesea agent insuficient
Vaporizator blocat de gheațăDegivrare lipsă sau greșită, umiditate mare, aer intrat pe la uși sau fisuri
Front blocat, ventilator oprit, lamele îndoitePresiune de aspirație mică, capacitate mică, consum mare
Manualul frigotehnistului, p. 159 · Manualul frigotehnistului, p. 170 · Manualul frigotehnistului, p. 192
  • Filtrele unității interioare pot fi foarte murdare; chiar spălate, pot rămâne închise la culoare.
  • Caz real: filtrele au fost curățate, dar unitatea tot îngheță, deci cauza poate fi alta decât filtrele.
  • Lamelele îndoite se îndreaptă cu pieptenele.
  • Înghețarea neuniformă încurcă degivrarea: senzorul de degivrare nu vede gheața.
  • Senzorul termostatului de cameră nu trebuie să atingă vaporizatorul; la frigidere, invers, senzorul trebuie lipit strâns de evaporator (1 mm de plastic crește diferențialul cu circa 1 °C).
Planșă din grup · Clip din atelier · Manualul frigotehnistului, p. 159 · Manualul frigotehnistului, p. 192 · Manualul frigotehnistului, p. 29-30 · Manualul frigotehnistului, p. 98
  • Umiditate mare la temperatură normală: vaporizator prea mare sau sarcină mică iarna (miros urât la carne).
  • Umiditate mică: vaporizator prea mic, izolație slabă sau sarcină internă mare (carne uscată la suprafață).
Manualul frigotehnistului, p. 170 · Manualul frigotehnistului, p. 160
Sursele dau intervale diferite pentru diferența aer–vaporizare: 6-15 K cu TXV (manual p.159) și 6-14 K după tipul de marfă (manual p.23). Nu se contrazic direct, dar se referă la criterii diferite.
De reținut
  • Vaporizatorul ia căldură din mediu: agentul fierbe la presiune joasă, aproape constantă.
  • Intră amestec lichid-vapori, iese vapori supraîncălziți; 85-90% din suprafață e vaporizare.
  • Presiunea de evaporare mică e primul semn de lipsă de agent sau restricție.
  • Gheață doar la intrare sau lângă TXV = alimentare prea mică / supraîncălzire mare.
  • Filtre curate nu exclud înghețul: verifică agentul, ventilatorul, degivrarea.
Lecția 8 din 18 · Ziua 5

Supraîncălzirea

Ce este supraîncălzirea

Temperatura de saturație (sau de vaporizare) este temperatura la care agentul fierbe la o anumită presiune. Ea se află din presiune, cu un tabel presiune-temperatură (tabel P-T). Supraîncălzirea (prescurtat SH) este cu cât sunt vaporii mai calzi decât această temperatură de fierbere. Vaporii supraîncălziți sunt complet gazoși, fără picături de lichid.

Video „TXV - 3D animation” · Video „Scroll Compressor Exposed: Understanding Its Mechanical Magic” · Manualul frigotehnistului, p. 5

Definiția exactă: diferența dintre temperatura măsurată pe aspirație (la bulb) și temperatura de vaporizare corespunzătoare presiunii din același punct. Se exprimă în K (kelvin). O diferență de 1 K este egală cu o diferență de 1 °C.

Manualul frigotehnistului, p. 5

Cum apare, pas cu pas

În vaporizator agentul fierbe; cât timp mai există lichid, temperatura rămâne egală cu temperatura de saturație. → Spre final, ultima picătură de lichid se evaporă (vapori saturați). → Pe ultima porțiune (circa 10-15% din vaporizator) vaporii mai primesc căldură; acum primesc doar căldură sensibilă, deci temperatura lor crește (supraîncălzirea vaporilor, 8-9 în ciclu). → La ieșirea din vaporizator vaporii sunt mai calzi decât temperatura de saturație: diferența este supraîncălzirea. → Pe țeava de aspirație vaporii pot primi încă puțină căldură, până intră în compresor numai în fază gazoasă.

Planșă din grup · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 10-11

De ce contează

  • Protejează compresorul: garantează că în compresor intră doar vapori, chiar la fluctuații de sarcină și la pierderile de presiune de pe aspirație.
  • Este semnalul după care ventilul termostatic (TXV) sau electronic (EEV) reglează cât lichid injectează în vaporizator.
  • Împreună cu subrăcirea, este unul dintre cei mai importanți parametri de eficiență.
  • Setările de la punerea în funcțiune rămân adesea neschimbate ani întregi, deci o supraîncălzire greșită poate distruge compresorul.
Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 10-11 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 19 · Manualul frigotehnistului, p. 5 · Video „How TXV works - Thermostatic expansion valve working principle, HVAC Basics vrv heat pump” · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 32 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 19
SupraîncălzireCe se întâmplă
Prea micăRisc de lichid în compresor (lovituri de lichid), rulmenți deteriorați, bobină scurtcircuitată, ulei spumat; brumă puternică pe aspirație sau pe compresor; compresor prea rece
Prea mareVaporizator umplut imperfect, capacitate mică, înghețare mai puternică, degivrări lungi; temperatura de refulare crește rapid (limită 130-135 °C)
Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 19 · Manualul frigotehnistului, p. 142 · Manualul frigotehnistului, p. 159 · Manualul frigotehnistului, p. 173 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 9 · Manualul frigotehnistului, p. 94

Unde se măsoară: cele patru supraîncălziri

LocCe aratăFolos în service
1. La evaporator (imediat după el, la începutul aspirației, unde stă bulbul TXV / senzorul EEV)Cât de bine e umplut vaporizatorulPrincipala: verifici reglajul ventilului
2. Pe țeava de aspirațieCăldură intrată din mediu prin izolațieNedorită; se reduce prin izolare
3. La admisia în compresorSuma: evaporator + aspirație + eventual schimbător internUtilă pentru protecția compresorului
4. În compresorÎncălzirea de la răcirea motoruluiPractic nu se poate măsura; irelevantă
Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 22 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 32 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 33

Cum se măsoară și se calculează

  1. Pui manometrul pe partea de joasă presiune (aspirație) și citești presiunea.
  2. Din tabelul P-T al agentului afli temperatura de saturație (de fierbere) la acea presiune. Aparatele digitale o afișează direct (Tev).
  3. Pui un termometru cu clemă pe țeava de aspirație, imediat după vaporizator (lângă bulbul ventilului), bine lipit de țeavă.
  4. Citești temperatura reală a țevii.
  5. Calculezi: SH = temperatura țevii − temperatura de saturație. Rezultatul e în K.
Video „How EEV works - Electronic Expansion Valve working principle, HVAC Basics” · Planșă din grup · Manualul frigotehnistului, p. 94 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 19

Formula: SH (K) = T țeavă aspirație (°C) − T saturație la presiunea de joasă (°C).

Video „How EEV works - Electronic Expansion Valve working principle, HVAC Basics” · Planșă din grup

Exemplul 1, R32: pe partea de joasă manometrul arată 123 psi (8,5 bar). Din tabel, temperatura de saturație este circa 5 °C. Termometrul pe țeava de aspirație arată 12 °C. SH = 12 − 5 = 7 K.

Planșă din grup

Exemplul 2, aparat Testo 570s în regim de răcire: presiune 3,5 bar, temperatura de evaporare calculată −3,0 °C, temperatura de aspirație 12,5 °C. SH = 12,5 − (−3,0) = 15,5 K, exact cât afișează aparatul. Atenție la semnul minus: scăderea unei valori negative înseamnă adunare.

Planșă din grup

Valori din surse

SituațieValoare
Grupuri compresor-condensator, la senzorul ventilului5-12 K
Curs de bază2-10 °C (în alt loc 2-7 °C), la 4-6 bar
Semn de problemă (prea mare sau instabilă)în general peste 8 K
Intrarea în compresorcirca 10 K sub temperatura de condensare
Gaz aspirat la sisteme ermetice mici (R290)+20 până la +32 °C
Limită temperatură de refulare130-135 °C
Manualul frigotehnistului, p. 94 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 10-11 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 9 · Manualul frigotehnistului, p. 191 · Manualul frigotehnistului, p. 122

Reglarea la TXV

  • Șurubul rotit orar crește supraîncălzirea, antiorar o scade.
  • O tură înseamnă circa 4 K la T2/TE2, circa 0,5 K la TE5 și mai mari, circa 3 K la TUA/TUB (la 0 °C vaporizare).
  • Vânarea (oscilația ventilului) se elimină: mult orar până dispare, apoi antiorar treptat până reapare, apoi circa o tură orar (1/4 la T2/TE2). O variație de 1 K nu e vânare.
  • Dacă SH e prea mare, reduci antiorar până apare vânarea, apoi circa o tură înapoi orar: vaporizatorul e folosit complet.
Manualul frigotehnistului, p. 9-10 · Manualul frigotehnistului, p. 10

Diferența față de subrăcire

Supraîncălzire (SH)Subrăcire (SC)
Ce agentVapori, încălziți peste temperatura de fierbereLichid, răcit sub temperatura de condensare
Partea circuituluiJoasă presiune: ieșirea vaporizatorului, aspirațiaÎnaltă presiune: după condensator, înaintea ventilului
FormulaT țeavă − T saturațieT saturație (condensare) − T lichid
Ce protejeazăCompresorul, de lichidVentilul de expansiune, de bule de vapori
Valori orientative5-12 K (grupuri)4-5 K în majoritatea cazurilor
Exemplu Testo 570s3,5 bar; Tev −3,0 °C; aspirație 12,5 °C; SH 15,5 K (răcire)12,2 bar; Tc 47,3 °C; lichid 6,5 °C; SC 40,8 K (încălzire, R410A)
Manualul frigotehnistului, p. 5 · Planșă din grup · Manualul frigotehnistului, p. 94

Regula simplă: la supraîncălzire, temperatura măsurată este MAI MARE decât saturația (scazi saturația din ea). La subrăcire, temperatura măsurată este MAI MICĂ decât saturația (o scazi din saturație). Ambele rezultate ies pozitive.

Manualul frigotehnistului, p. 5 · Planșă din grup

Greșeli și probleme tipice

  • Citești presiunea de pe partea de înaltă în loc de joasă: temperatura de saturație iese complet greșită.
  • Senzorul pus departe de vaporizator sau cu contact slab: bulb în loc cald dă gaz aspirat rece și SH prea mic.
  • Aspirație neizolată: condensează umezeală și crește nedorit supraîncălzirea.
  • Schimbătorul de aspirație prea mare crește temperatura de refulare; se scoate sau se pune unul mai mic.
  • Gaz aspirat prea cald: încărcătură mică, defecte pe linia de lichid sau SH reglat prea mare la TXV.
  • Compresor prea rece: lichid întors din vaporizator din cauza TXV reglat greșit.
Planșă din grup · Manualul frigotehnistului, p. 172 · Manualul frigotehnistului, p. 88 · Manualul frigotehnistului, p. 168 · Manualul frigotehnistului, p. 173
Sursele nu spun același lucru despre cât de mare trebuie să fie supraîncălzirea. Manualul (p.94) recomandă 5-12 K la grupuri, iar ghidul practic (p.9) consideră valorile peste 8 K în general nejustificat de mari; cursul dă 2-10 °C. Manualul (p.191) spune că ideal e cât mai multă supraîncălzire între vaporizator și compresor, iar ghidurile spun că supraîncălzirea pe aspirație din mediu e nedorită, iar cursul că supraîncălzirea la compresie trebuie să fie mică. Explicația probabilă: supraîncălzirea utilă prin schimbătorul intern (la sisteme mici cu capilar, R290/R600a/R134a) diferă de căldura nedorită intrată prin izolație. Ghidul precizează că schimbătorul intern nu e bun la R-717 și R-22.
La R290, la ieșirea din vaporizator nu există supraîncălzire (încărcătura e aproape de maxim); vaporii se încălzesc în schimbătorul de aspirație. La capilar, încărcătura corectă se recunoaște prin aceeași temperatură la intrarea și ieșirea vaporizatorului.
De reținut
  • SH = T țeavă aspirație − T saturație din presiunea de joasă; în K.
  • Exemplu R32: 8,5 bar → 5 °C; țeavă 12 °C → SH 7 K.
  • Prea mică: lichid în compresor. Prea mare: capacitate mică, refulare fierbinte.
  • Se măsoară imediat după vaporizator, unde stă bulbul TXV.
  • Subrăcirea e opusul: pe lichid, partea de înaltă, T saturație − T lichid.
  • La TXV: orar crește SH, antiorar scade SH.
Lecția 9 din 18 · Ziua 6

Agenți frigorifici, uleiuri și siguranță

Ce este un agent frigorific

Agentul frigorific este fluidul care circulă prin instalație. El absoarbe căldură evaporându-se la temperatură și presiune scăzute și o cedează condensând la temperatură și presiune mari.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 3

Nu există agent ideal, deci se fac mereu compromisuri. Se cer: presiune de vapori peste cea atmosferică, presiune de condensare moderată, volum mic al vaporilor, stabilitate chimică, fără coroziune, compatibilitate cu materialele și uleiul, toxicitate, inflamabilitate, ODP și GWP scăzute. Alegerea mai ține de proces, clădire, echipamente, subvenții și client.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 6 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 5 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 5

Indicatori de mediu: ODP și GWP

  • ODP (potențialul de distrugere a ozonului): cât afectează agentul stratul de ozon, față de R11 = 1. Cât mai mic.
  • GWP (potențialul de încălzire globală): cât contribuie 1 kg de agent la efectul de seră față de 1 kg CO2 (= 1). Cât mai mic.
  • ODS: substanțe cu clor sau brom care distrug ozonul (CFC, HCFC, haloni), eliminate prin Protocolul de la Montreal.
  • TEWI: impactul total = efect direct (scurgeri, pierderi la eliminare) + efect indirect (energia consumată).
Planșă din grup · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 7 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 8

Familii de agenți

FamilieCompozițieODPGWPStatut
CFC (R11, R12)clor + fluor + carbonridicatfoarte mareinterzise
HCFC (R22)CFC + hidrogenredusmareîn eliminare
HFC (R32, R410A, R134a, R404A, R407C)fără clor0mediu-mareîn reducere (F-Gaz)
HFO (R1234yf, R1234ze)generație nouă0foarte scăzutîn creștere
Naturali (R290, R600a, R744, R717)nehalogenați0foarte scăzutnu intră sub gaze F
Planșă din grup · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 3 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 13

Clase de siguranță

  • Toxicitate: A = netoxic sub 440 ppm; B = toxic sub 440 ppm.
  • Inflamabilitate: 1 = nu propagă flacăra; 2 = LFL peste 0,10 kg/m³; 3 = LFL sub sau egal cu 0,10 kg/m³ (foarte inflamabil).
  • LFL = concentrația minimă de agent în aer care propagă flacăra.
  • A2L = „ușor inflamabil” (de exemplu R32, R454B).
  • Simbolul agentului (R-XXX) trebuie să fie obligatoriu pe eticheta aparatului.
Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 3 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 2 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 14 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 5

Agenții uzuali: date practice

AgentTipGWPClasăPresiune staticăFierbereAspirațieRefulareUtilizare
R32HFC pur675A2L14,8 bar−51,7 °C6,9-8,3 bar22,1-29,0 barAC/PC
R410AR32/R125 50/502088A116,2 bar−51,4 °C7,6-9,0 bar24,1-31,0 barAC/PC
R22HCFC1810–9,9 bar−40,8 °C4,1-4,8 bar15,2-17,9 barAC/PC vechi
R134aHFC1430–6,2 bar−26,3 °C1,7-2,4 bar10,3-13,8 barrefrigerare, auto
R407CR32/R125/R134a1774A111,0 bar−43,6 °C4,1-5,5 bar15,2-22,1 barAC/PC
R404AR125/R143a/R134a3922–12,4 bar−46,5 °C4,8-6,2 bar17,2-24,1 barfrig comercial
R290propan3A37,6 bar−42,1 °C2,1-3,4 bar12,4-17,9 barfrigidere, PC mici
R600aizobutan3A33,8 bar−11,7 °C0,7-1,7 bar4,8-8,3 barfrigidere casnice
R1234yfHFO4–6,6 bar−29,5 °C1,4-2,8 bar10,3-17,2 barauto/AC
Planșă din grup · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 14

Alți agenți: R744 (CO2) GWP 1, neinflamabil, mai greu ca aerul, poate provoca sufocare; R717 (amoniac) GWP 0, pentru frig industrial; R507A GWP 3985, în eliminare. CO2 și propanul se folosesc în supermarketuri.

Planșă din grup · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 7 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 6-7

Amestecuri: azeotrop și zeotrop

Un amestec zeotrop are glide (alunecare de temperatură): la aceeași presiune fierbe pe un interval de temperaturi. La scăpări componentele pleacă diferit (fracționare), deci nu mai știi compoziția rămasă. R407C are glide mare și se încarcă numai în fază lichidă. R410A e azeotrop (glide 0,1) și se comportă aproape ca un agent pur.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 6
  • R404A și mai ales R407C se încarcă în fază lichidă; R507 lichid sau gaz.
  • R410A nu înlocuiește R22: compresoarele și schimbătoarele sunt total diferite.
  • R134a nu înlocuiește R22 în aparate existente și are randament mai mic.
Manualul frigotehnistului, p. 90 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 6 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 5-6

Uleiuri

AgentUleiFiltru deshidrator
HFC (R134a, R404A, R407C, R410A)POE (poliolester) sau PAGDML, 100% sită moleculară
CFC / HCFC (R12, R22)mineral sau alchilbenzenDCL, 80% sită + 20% alumină
R290poliester, solubilitate bunăsită 3 Å (XH7, XH9, XH11)
R717 (amoniac)PAG, solubil în amoniac–
CO2compatibil cu uleiuri minerale–
Manualul frigotehnistului, p. 53 · Manualul frigotehnistului, p. 60 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 6 · Manualul frigotehnistului, p. 119 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 2 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 7
  • HFC sunt incompatibili cu uleiul mineral de la R22; uleiul POE e mai scump.
  • Umezeala descompune uleiul și formează acid, corodează metalele și atacă izolația bobinajului.
  • Descompunerea produce ulei închis la culoare, nămol, supape neetanșe, refulare fierbinte și motor ars.
  • Rezistența de carter împiedică diluarea uleiului cu agent.
  • Nu folosi „lichide antigel” (de exemplu alcool metilic) cu filtru deshidrator.
Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 6 · Manualul frigotehnistului, p. 56 · Manualul frigotehnistului, p. 130 · Video „Scroll Compressor Exposed: Understanding Its Mechanical Magic”

Puritatea agentului

  • Umiditate agent: maximum 20 ppm; în alt tabel 10 ppm apă, aciditate 0, necondensabile 1,5%, reziduu 100 ppm.
  • Nu transvaza agentul între recipiente de mărimi diferite: fiecare transvazare crește mult conținutul de apă.
  • R290 de puritate 99,5% („2.5”); GPL-ul sau propanul tehnic 95% nu sunt buni.
  • Atenție la agentul recuperat și refolosit.
Manualul frigotehnistului, p. 106 · Manualul frigotehnistului, p. 131 · Manualul frigotehnistului, p. 118

Siguranța la hidrocarburi (R290, R600a)

Verifici că aparatul e aprobat pentru agent inflamabil (EN/IEC 60335-2-24 sau 2-89; etichetă galbenă pe compresor). → Asiguri ventilație bună; agentul e mai greu ca aerul și se adună la pardoseală. → Elimini sursele de aprindere: fără foc deschis; termostate, relee, întrerupătoare pot scânteia. → Deschizi instalația doar cu tăietorul de țeavă, nu cu flacăra. → Evacuezi pompa de vid afară. → Încarci maximum 150 g, la minimum 1 m³ de cameră pentru fiecare 8 g.

Manualul frigotehnistului, p. 68 · Manualul frigotehnistului, p. 99 · Manualul frigotehnistului, p. 120 · Manualul frigotehnistului, p. 101 · Manualul frigotehnistului, p. 123 · Manualul frigotehnistului, p. 121
MărimeR290R600a
Limite inflamabilitate2,1-9,5% vol. (39-177 g/m³)1,5-8,5% vol. (38-203 g/m³)
Temperatura de aprindere470 °C460 °C
Încărcătură maximă150 g150 g
Manualul frigotehnistului, p. 68 · Manualul frigotehnistului, p. 119 · Manualul frigotehnistului, p. 99

Limita de 150 g ține o bucătărie standard sub 25% din LEL (circa 8 g/m³). Încărcătura de R290 în grame e circa 40% din cea de R22/R404A: 150 g R290 echivalează cu circa 360 g R22/R404A.

Manualul frigotehnistului, p. 120 · Manualul frigotehnistului, p. 118

Înlocuiri și conversii

  • Cea mai bună soluție la reparație: același agent ca în instalație.
  • Interzis: R12/R134a → R600a sau R22/R502/R134a → R290, pentru că aparatele nu sunt aprobate pentru inflamabili.
  • Conversia la R134a cere mereu compresor nou original R134a; nu converti un sistem cu motor ars.
  • Add in = completare cu alt agent; Drop in = peste 90% din uleiul mineral înlocuit cu sintetic, filtru nou; Retrofit = CFC → HFC cu compresor HFC și ulei esteric.
Manualul frigotehnistului, p. 65 · Manualul frigotehnistului, p. 99 · Manualul frigotehnistului, p. 109 · Manualul frigotehnistului, p. 100

Alte reguli de siguranță

  • Respectă fișa producătorului pentru fiecare agent.
  • Brazarea pe o instalație cu agent formează produse de descompunere și gaze agresive; emanațiile sunt nocive: ventilație, capul departe de fum, ochelari.
  • La amoniac nu se folosesc regulatoare KV, iar presostatele trebuie să fie tip KP-A.
  • Azotul pentru probe e inert, uscat, netoxic și neinflamabil.
Planșă din grup · Manualul frigotehnistului, p. 40 · Manualul frigotehnistului, p. 56 · Manualul frigotehnistului, p. 25 · Video „Nitrogen Leak Test | How to do? | Animation | #hvac #hvacmaintenance #hvactraining”
Sursele dau valori ușor diferite: GWP R22 = 1810 într-un tabel și 1760 în altul; GWP R290 = 3 sau 3,3. Limita de umiditate a agentului este 20 ppm (manual p.106) sau 10 ppm (manual p.131), iar la R290 apă ≤ 25 ppm (p.118). Cursul numește uleiul POE „ulei mineral pentru lubrifiere”, în timp ce manualul tratează POE ca ulei sintetic esteric, diferit de cel mineral.
De reținut
  • ODP față de R11, GWP față de CO2: amândouă cât mai mici.
  • R32 (GWP 675, A2L) și R290 (GWP 3, A3) înlocuiesc treptat R410A (GWP 2088).
  • HFC merg cu ulei POE/PAG; CFC/HCFC cu mineral sau alchilbenzen.
  • R290/R600a: max 150 g, fără flacără, deschidere cu tăietorul, ventilație.
  • Zeotropii (R407C) se încarcă în fază lichidă.
  • La reparație folosești același agent; conversia la inflamabili e interzisă.
Lecția 10 din 18 · Ziua 7

Split și pompa de căldură

Ce este un split

Splitul este un sistem cu expansiune directă. Expansiune directă înseamnă că agentul frigorific face schimbul de căldură direct cu aerul. Splitul are două părți: unitatea exterioară (UE) și unitatea interioară (UI). Cele două sunt legate prin țevi de agent și prin cabluri.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 12

Pompa de căldură este un aparat care mută căldura dintr-o sursă (aer, sol, apă) în casă. La case, puterea tipică este de 5-20 kW. Aerul este sursa cea mai folosită.

Ghid practic – Pompe de căldură, p. 4 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 6
TipAvantajeDezavantaje / cerințeCOP
Aer-apăcea mai răspândită, încălzire, răcire și apă caldă (ACM), instalare rapidăCOP variabil2,5-4,0
Aer-aerîncălzire și răcire directă, locuințe și birourifără apă caldă2,5-4,0
Sol-apă (geotermal)sol la cca 10 °C constant, cost de exploatare foarte scăzutforaj sau excavare, investiție mare, spațiu pentru colectori4,0-5,5
Apă-apătemperatură stabilă, permite răcire pasivăstudiu hidrogeologic, avize, puțul îmbătrânește4,0-5,5
Planșă din grup · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 7

Sursa aer este disponibilă oriunde și cere investiție mică. În schimb, cere degivrare, face zgomot, are fluctuații de temperatură și cere planificare foarte bună.

Ghid practic – Pompe de căldură, p. 7

Monobloc sau split

  • Monobloc: tot circuitul frigorific este în aparat. Nu se intervine pe circuit și are puțin agent. Eficiența este mai mică din cauza schimbătorului suplimentar pe apă sărată.
  • Split aer-apă: compresorul, evaporatorul și valva de expansiune sunt afară. Condensatorul este înăuntru, adesea cu hidraulica și un rezervor tampon mic.
  • Split: COP mai bun și zgomotul rămâne mai ales afară. Dar are mai mult agent și cere tehnician de frig pentru țevi etanșe, vidare, umplere și punere în funcțiune.
Ghid practic – Pompe de căldură, p. 8 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 9 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 10

Cum funcționează: rece și cald

Ventilatorul UI aspiră aerul din cameră, îl trece prin UI și îl distribuie. Ventilatorul UE trece aerul exterior prin UE, ca să răcească sau să încălzească agentul.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 8

Valva (vana) cu 4 căi inversează ciclul. Așa aparatul poate lucra ca pompă de căldură: agentul vaporizează în UE și condensează în UI.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 9

Mod răcire: bobina valvei cu 4 căi nu e alimentată → Gazul cald de la compresor merge în UE → Agentul condensează în UE și dă căldura afară → Agentul vaporizează în UI și răcește camera

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 9

Mod încălzire: bobina valvei cu 4 căi e alimentată → Gazul cald de la compresor merge întâi în UI → Agentul condensează în UI și încălzește camera → Agentul vaporizează în UE și ia căldură din aerul exterior

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 9

Separatorul de lichid oprește picăturile de lichid să intre în compresor.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 9

Cablaj și comandă (split simplu)

Fază, nul și pământ din tablou → Siguranță automată (MCB), apoi separator → Unitatea exterioară, apoi unitatea interioară (există și varianta alimentată din interioară) → 2 fire de comandă de la UI la bobina contactorului din UE → Pământ la carcasa unității exterioare

Video „Split AC Wiring Diagram | Animation | HVAC | Electrical”

Când temperatura camerei trece peste cea setată, UI alimentează bobina contactorului. Condensatorul electric dublu ajută la pornirea compresorului (borna HERM) și a ventilatorului (borna FAN). La atingerea setării, bobina se dezalimentează și motoarele se opresc.

Video „Split AC Wiring Diagram | Animation | HVAC | Electrical”

Moduri de lucru ale pompei de căldură

  • Monovalent: doar pompa de căldură, doar electric.
  • Monoenergetic: pompa plus rezistență electrică pentru vârfuri sau igienizarea apei calde.
  • Bivalent/hibrid: pompa plus altă sursă (gaz, solar, peleți).
  • Reversibil: sistemul poate și răci. Temperatura de tur se urmărește pe fiecare cameră; prea joasă dă condens și umezeală în construcție. Aceste sisteme sunt mai scumpe.
Ghid practic – Pompe de căldură, p. 11 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 12

Degivrarea

Degivrarea înseamnă topirea gheții de pe schimbătorul unității exterioare în modul încălzire. Gheața blochează transferul de căldură.

Ghid practic – Pompe de căldură, p. 20
  • Nu prea devreme: consum inutil.
  • Nu prea târziu: gheața blochează transferul.
  • Nu mai mult decât trebuie: scade eficiența.
  • Metoda cea mai folosită: circuitul se inversează scurt și ia căldură din rezervorul tampon, uneori direct din apa de încălzire.
  • Gaz cald: gazul comprimat ocolește condensatorul printr-un bypass spre evaporator. Construcție mai complexă, dar degivrare foarte rapidă.
  • La aer-aer, degivrarea UE folosește căldură din interior. La condensare cu apă nu sunt necesare cicluri de dezghețare.
Ghid practic – Pompe de căldură, p. 20 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 13

Degivrarea este automată. Verifică totuși periodic funcționarea ei și poziția sondei din UE. Un reglaj greșit strică factorul sezonier fără să se observe.

Ghid practic – Pompe de căldură, p. 20

Robineții de serviciu

Robinetul de serviciu servește la încărcare, recuperare, vid și verificarea presiunii. Pe linia de lichid este robinet cu 2 căi. Pe aspirație este robinet cu 3 căi: port exterior, port interior și port de serviciu.

Video „Service Valve Explained | Animation | HVAC | Air Conditioning”
PozițieCe faceCând
Front seated (tija complet înăuntru)închide portul exteriorizolezi UE, videzi sau recuperezi doar interiorul, pump down
Back seated (complet deschis)trecere liberă; la robineții vechi portul de serviciu e închisfuncționare normală
Mid seated (mijloc)toate 3 porturile comunicămetodă veche de încărcare/recuperare
Video „Service Valve Explained | Animation | HVAC | Air Conditioning” · Manualul frigotehnistului, p. 84

Robineții moderni au miez cu arc (tip Schrader). Pinul furtunului îl deschide. Deci portul de serviciu stă închis în orice poziție a tijei.

Video „Service Valve Explained | Animation | HVAC | Air Conditioning”
Contradicție între surse: un video spune că poziția de mijloc nu mai e necesară și că robinetul standard are 2 poziții, iar portul Schrader e cel folosit. Manualul frigotehnistului (p.141) spune că la vidare robineții se țin cu tija la mijloc și că nu se videază prin ventile Schrader.

Pump down: strângerea agentului în UE

Pump down înseamnă strângerea întregului agent în unitatea exterioară. Se face pentru scurgeri sau verificări la vaporizator, curățare profundă sau mutarea unității.

Video „How to do Pump Down in an AC unit? | Animation | #HVAC #HVACTRAINING #HVACSYSTEM”
  1. Montezi furtunul manometrului pe aspirație.
  2. Pornești în răcire la temperatură setată foarte mică.
  3. Aștepți stabilizarea presiunii.
  4. Închizi cu imbusul robinetul de lichid (înaltă presiune).
  5. Agentul se întoarce în UE prin aspirație.
  6. Când manometrul arată 0, închizi robinetul de aspirație.
  7. Oprești unitatea și deconectezi furtunul.
Video „How to do Pump Down in an AC unit? | Animation | #HVAC #HVACTRAINING #HVACSYSTEM”

Valori și măsurători în practică

COP este puterea termică împărțită la puterea electrică, într-un singur punct de funcționare, măsurat în laborator, doar pentru pompă. Factorul sezonier este căldura din contorul de căldură pe 12 luni împărțită la tot consumul real, inclusiv pompele de circulație și rezistența electrică. Exemplu: dacă pompa dă 4 kW căldură la 1 kW electric, COP = 4.

Ghid practic – Pompe de căldură, p. 15 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 16
Ecran ViessmannRăcireÎncălzire
Înaltă presiune / temperatură17,2 bar / refulare 65 °C8,8 bar / 56,6 °C
Aspirație8,0 bar / 37 °C6,6 bar / 18,7 °C
Compresor27% / 58 °C39% / 58,5 °C
Exterior29 °C21 °C
Apă tur47→51 °C21,0→23,5 °C
Planșă din grup

Distanța UI-UE este limitată. Lungimea echivalentă este cam de 3-4 ori lungimea reală: un cot de 90° valorează 2 m, un robinet 8 m, o valvă de sens 9 m. La 40 m echivalenți randamentul scade cu 10%, la 120 m cu 25%.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 13

Exemplu: 10 m de țeavă reală cu 2 coturi și un robinet dau 10 + 2×2 + 8 = 22 m echivalenți.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 13

Amplasare și zgomot

  • UE departe de vecini și orientată în sens opus lor, cu flux de aer liber.
  • UE pe fundație, ca să curgă condensul și prin zăpadă, și pe amortizoare contra vibrațiilor.
  • Unitățile montate afară au nevoie de copertină și, de regulă, de rezistență de carter.
  • Zgomotul structural trece prin podea și pereți în toată clădirea, chiar din subsol.
  • Puterea sonoră este energia totală emisă (dB). Presiunea acustică este impactul la locul ascultătorului (dB).
  • „Sunet optic”: vecinii se plâng când văd ventilatorul rotit de vânt cu aparatul oprit.
Ghid practic – Pompe de căldură, p. 36 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 37 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 38 · Manualul frigotehnistului, p. 86 · Manualul frigotehnistului, p. 92

Probleme tipice

  • Aparatele cu expansiune directă usucă mult aerul și acceptă maximum 20-30% aer proaspăt din debitul refulat.
  • Fluxostatul (întrerupătorul de debit de apă) murdar la o pompă Viessmann a fost înlocuit cu unul nou.
  • Degivrarea reglată greșit sau sonda UE mutată scad eficiența fără semne vizibile.
  • Traseu lung cu multe coturi și robineți scade randamentul.
Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 14 · Planșă din grup · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 20 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 13
De reținut
  • Valva cu 4 căi inversează ciclul: pe răcire bobina nu e alimentată, pe încălzire e alimentată.
  • Degivrarea: nici prea devreme, nici prea târziu, nici prea lung; verifică sonda UE.
  • Front seated izolează UE; back seated este funcționarea normală.
  • Pump down: închizi lichidul, aștepți 0 pe aspirație, închizi aspirația.
  • COP este un punct de laborator; factorul sezonier arată consumul real pe un an.
  • Lungimea echivalentă a traseului scade randamentul: 40 m înseamnă -10%.
Lecția 11 din 18 · Ziua 8

Instrumente și măsurători

Ce instrumente folosește frigotehnistul

Un instrument de măsură arată o valoare fizică: presiune, temperatură, umiditate, curent. Instrumentele uzuale sunt: manometrul, termometrul, higrometrul (măsoară umiditatea), detectorul de scurgeri, vacuummetrul (măsoară vidul), cleștele ampermetric, megohmmetrul (măsoară izolația) și polarimetrul.

Manualul frigotehnistului, p. 149

Pentru localizarea unui defect ai nevoie de manometre de aspirație și refulare, ventile de serviciu, multimetru (curent, tensiune, rezistență) și tester de scurgeri. La punerea în funcțiune a unei pompe de căldură, manifoldul și termometrul sunt indispensabile, pentru că valorile afișate de aparat trebuie verificate.

Manualul frigotehnistului, p. 97 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 27

Cum alegi un instrument

  • Cele mai importante trei criterii: precizie, rezoluție și repetabilitate. Contează și stabilitatea la temperatură.
  • Rezoluția nu înseamnă precizie: un termometru cu rezoluție 0,1 °C poate avea precizie de doar 2 K.
  • ±2% din valoarea citită este mai bine decât ±2% din capătul scalei.
Manualul frigotehnistului, p. 149 · Manualul frigotehnistului, p. 150

Manometre și manifold

Manifoldul (puntea manometrică) măsoară presiunea și se folosește la vid și la încărcare. Are manometru albastru de joasă presiune, manometru roșu de înaltă, 2 robineți și 3 furtunuri.

Video „How Manifold Gauge Works? | Refrigerant Pressure Gauge | Animation | HVAC”
FurtunUnde se leagă
Roșuînaltă presiune
Albastrujoasă presiune
Galben (comun)port de serviciu: azot, vid, umplere
Ghid practic – Pompe de căldură, p. 28 · Video „How Manifold Gauge Works? | Refrigerant Pressure Gauge | Animation | HVAC”

Manometrul Bourdon arată suprapresiunea, adică presiunea peste cea atmosferică. Scala lui începe de la -1 bar. Pe scală absolută, la presiunea atmosferică arată cam 1 bar. Vacuummetrele măsoară presiunea absolută și se protejează de suprapresiune cu supape de siguranță.

Manualul frigotehnistului, p. 151

Exemplu de manifold analogic VALUE, clasa 1,6: manometrul de joasă merge de la -30 inHg la 550 psi / 38 bar și are scale pentru R22, R134a, R410A, R407C. Manometrul de înaltă merge până la 800 psi / 55 bar.

Planșă din grup
AnalogicDigital
Avantajefără baterie, robust, bun pe teren și la verificări rapideclar, calculează automat supraîncălzirea și subrăcirea, stochează date, compensează presiunea ambientală
Dezavantajesensibil la vibrații și temperatură, erori de paralaxă și de calcul, reajustare la altitudine, nu arată direct SH/SCare nevoie de baterie
Planșă din grup · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 9 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 20

Paralaxa este eroarea de citire când privești acul din lateral. SH înseamnă supraîncălzire, SC înseamnă subrăcire.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 9

Dimineața verifici că manometrul arată 0 la presiunea atmosferică → Dacă nu, reglezi zeroul din șurub → Legi furtunurile: roșu la înaltă, albastru la joasă, galben la service → Citești presiunea și temperatura de saturație pe scală

Manualul frigotehnistului, p. 151 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 28

Manometrele de service trebuie să aibă șurub de reglare a zeroului. Tubul Bourdon se deformează după mult timp la presiune mare. Pentru măsurători doar de control se pot folosi transmițătoare de presiune fără furtunuri, ca să nu se piardă agent la conectare.

Manualul frigotehnistului, p. 151 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 31

Termometre

  • Termometru digital: precizie ±0,1 K, rezoluție 0,1 °C.
  • Termometrele tip clește (și fără fir) se prind pe țeavă și pot trimite temperatura la manifold.
  • Temperatura de refulare se măsoară la 50 mm de racordul de refulare; gazul de retur, la racordul de aspirație al compresorului.
  • Senzorul pus într-o teacă se montează cu pastă conducătoare de căldură.
Manualul frigotehnistului, p. 152 · Cunoștințe practice despre refrigerare în 3 module, p. 18 · Manualul frigotehnistului, p. 94 · Manualul frigotehnistului, p. 30

Verificare la 0 °C: termos cu gheață pisată din apă distilată și apă distilată → Bulbul la 150-200 mm adâncime → Termometrul trebuie să arate 0 °C → Verificare la 100 °C: chiar deasupra apei care fierbe

Manualul frigotehnistului, p. 152

Umiditate

Psihrometrul nu este de încredere la temperaturi mici și umiditate mare. Atunci se folosește higrometru cu păr sau electronic. Higrometrul cu păr se reglează la fiecare folosire: stă cu o cârpă udă într-un recipient închis minimum 2 ore și trebuie să arate 100%.

Manualul frigotehnistului, p. 153

Umiditatea relativă (UR) depinde de temperatură. Lângă un perete exterior rece senzorul arată mai mult: de exemplu 70% la 15 °C față de 50% la 25 °C. De aceea se măsoară în mijlocul camerei. Temperatura camerei se măsoară tot în mijloc, la 60 cm înălțime, cu termometru protejat de radiații.

Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 18 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 17

Vizorul

VizorVerdeGalbenBule
După filtrufără umezeală periculoasăprea multă umezeală înaintea TXVcădere mare de presiune pe filtru, lipsă subrăcire sau agent insuficient
Înainte de filtru-umezeală prea mare în tot sistemullipsă subrăcire sau agent insuficient
Manualul frigotehnistului, p. 54

Vizorul pus chiar înaintea valvei de expansiune arată și pre-evaporarea din cauza variațiilor de presiune.

Ghid practic – Pompe de căldură, p. 25

Măsurători electrice

  • Rezistența înfășurărilor se măsoară cu ohmmetrul între M (principală) și S (start). La compresor rece (cca 25 °C) și 220-240 V: cca 10-100 Ω. Pentru scurtcircuit parțial trebuie valorile din fișa tehnică.
  • Continuitate M-S, dar întrerupt M-C și S-C: protecția înfășurării e declanșată; aștepți resetarea.
  • La punerea în funcțiune se măsoară tensiunea de alimentare și curentul absorbit. Curentul arată uzura și eficiența.
  • Consumul ventilatoarelor: wattmetru de putere activă (RMS) sau clește ampermetric.
  • La inverter, între U-V-W forma e PWM, nu 400 V AC clasic; un multimetru obișnuit poate induce în eroare.
  • Bobina electroventilului: detector de câmp magnetic sau ridici bobina să simți rezistența. Nu scoți bobina sub tensiune, se arde.
Manualul frigotehnistului, p. 200 · Manualul frigotehnistului, p. 67 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 30 · Cunoștințe practice despre refrigerare în 3 module, p. 19 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 21 · Text grup: placa inverter · Manualul frigotehnistului, p. 178

Zgomotele compresorului se ascultă cu o șurubelniță ținută pe carcasă, cu urechea pe mâner, ca un stetoscop.

Manualul frigotehnistului, p. 195

Debitul de aer

Debitul volumic este cantitatea de aer care trece printr-o secțiune într-o oră. Formula: V (m³/h) = A (m²) × v medie (m/s) × 3600. Exemplu: 0,5 m² × 4 m/s × 3600 = 7200 m³/h.

Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 13

Viteza nu este aceeași în toată secțiunea. La mijloc este mai mare, la pereți mai mică din cauza frecării. Un singur punct nu ajunge, deci se măsoară în grilă.

Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 5 · Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 7
  1. Calculezi diametrul hidraulic Dh: la țeavă rotundă = diametrul; la pătrat = latura; la dreptunghi Dh = 2 × L × l / (L + l).
  2. Alegi locul: cel puțin 6 × Dh în aval și 2 × Dh în amonte de coturi sau clapete, cu acces ușor.
  3. Conductă dreptunghiulară: împarți secțiunea în zone egale, un punct în centrul fiecăreia, faci media (metoda trivială).
  4. Conductă rotundă: inele de arie egală plus cerc central, două planuri la 90° (metoda axei centroidale).
  5. Verifici neregularitatea U: 4 cadrane, media fiecăruia, U = (vmax − vmin) / v medie.
  6. Alegi numărul de puncte: U = 40% cere 20 puncte, U = 20% cere 8 puncte.
  7. Scrii procesul verbal: clădire, proiect, loc, valoare țintă, instrument, valori, marjă de eroare, dată.
Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 6 · Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 11 · Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 12 · Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 16 · Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 17 · Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 20

Exemplu: conductă de 0,6 × 0,3 m. Dh = 2 × 0,6 × 0,3 / 0,9 = 0,4 m. Deci măsori la cel puțin 2,4 m după un cot și 0,8 m înaintea următorului.

Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 6
  • EN 12599 cere debitul determinat cu ±10%. La 2 × Dh, U ≈ 40%; la 4 × Dh, sub 20%.
  • Sondă termică până la 5 m/s; sondă cu elice de diametru mic la 5-20 m/s.
  • La gura de refulare: anemometru cu elice. La gura de aspirație aerul vine din toate părțile, deci trebuie pâlnie.
  • La unitatea centrală: manometru diferențial pe ștuțuri plus curba ventilatorului (ex. 200 Pa → cca 750 m³/h) sau factorul K de pe plăcuță.
  • Temperatura în conductă: sonda băgată ideal 10 × diametrul ei, minim 5 ×.
Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 14 · Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 15 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 11 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 15 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 13 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 16 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 17

Debitul prea mare înseamnă consum mai mare și curenți de aer. Debitul prea mic înseamnă CO2 mare și risc de germeni în conductele cu aer umidificat.

Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 4

Camera termografică

Pentru trasee de țevi și scurgeri se recomandă minimum 160 × 120 pixeli și sensibilitate 0,1 °C (100 mK). Scala se reglează manual; în automat diferențele mici se pot pierde.

Ghid practic – Termografia pentru specialiștii în instalații de încălzire, p. 17 · Ghid practic – Termografia pentru specialiștii în instalații de încălzire, p. 18

Greșeli tipice

  • Instrument cu precizie insuficientă, erori de calcul, paralaxă, senzor departe de punctul de măsură.
  • Instrument electronic folosit imediat după ce vine din duba rece în cameră caldă: condensul îl poate strica.
  • Completezi agent doar pentru că apar bule în vizor, fără să cauți cauza.
  • Termostat montat direct pe perete rece sau cu aer insuficient în jur: diferențialul crește cu 2-3 °C.
  • Scalele presostatelor KP sunt doar orientative; reglajul fin se face cu manometru.
  • Măsurare de debit într-un singur punct sau prea aproape de un cot.
Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 9 · Manualul frigotehnistului, p. 150 · Manualul frigotehnistului, p. 54 · Manualul frigotehnistului, p. 29 · Manualul frigotehnistului, p. 22 · Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599, p. 7
De reținut
  • Precizia, rezoluția și repetabilitatea contează cel mai mult; rezoluția nu e precizie.
  • Verifici zilnic zeroul manometrului; roșu la înaltă, albastru la joasă, galben la service.
  • Digitalul calculează SH/SC fără paralaxă; analogicul e robust și fără baterie.
  • Bulele din vizor cer căutarea cauzei, nu completare automată.
  • Debit: V = A × v × 3600, măsurat în grilă, la minim 6 × Dh după perturbare.
Lecția 12 din 18 · Ziua 9

Montaj: țevi, brazare, probă cu azot

Ce înseamnă montajul

Montajul este legarea componentelor instalației frigorifice prin țevi, astfel încât circuitul să fie curat, uscat și etanș. Etanș înseamnă că agentul nu poate ieși în mediu.

Manualul frigotehnistului, p. 53 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 8

Plan → Componente → Conducte → Vid → Spălare → Probă de presiune → Probă de etanșeitate → Încărcare → Reglarea protecțiilor → Reglarea automatizării → Test general

Manualul frigotehnistului, p. 135

De ce contează curățenia

Contaminările tipice la montaj sunt: oxizi de la brazare, resturi de flux, umiditate și gaze, pilitură și bavuri de cupru. O bavură (margine ascuțită rămasă după tăiere) poate avaria compresorul. Îmbinările prost brazate pot provoca blocaje și scurgeri.

Manualul frigotehnistului, p. 53 · Manualul frigotehnistului, p. 101 · Manualul frigotehnistului, p. 190
  • Se folosește numai țeavă de cupru specială pentru frig, curată, uscată, cu capetele închise (DIN 8964). Țevile se aleg după material, grosime de perete, rezistență și presiunea agentului.
  • Instalația deschisă nu stă la atmosferă mai mult de 15 minute. Piesele se pregătesc dinainte.
  • Dacă lucrul se întrerupe, instalația se închide și se pune sub mică suprapresiune de azot uscat.
  • Compresorul și filtrul se montează ultimele, chiar înainte de vid.
  • Piesele aduse din frig ajung la temperatura camerei înainte de deschidere, altfel condensează umezeală în ele.
  • La orice intervenție pe circuit se înlocuiește filtrul uscător.
Manualul frigotehnistului, p. 131 · Manualul frigotehnistului, p. 86 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 28 · Manualul frigotehnistului, p. 68 · Manualul frigotehnistului, p. 103 · Manualul frigotehnistului, p. 136 · Manualul frigotehnistului, p. 137 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 24

Tăierea și pregătirea țevii

  1. Curăți locul de tăiere cu pânză abrazivă.
  2. Tai țeava fără lubrifiant.
  3. Debavurezi în interior și în exterior, cu șpanul ținut afară din țeavă.
  4. Verifici rotunjimea cu calibrul.
  5. Sufli țeava cu aer comprimat uscat sau azot. Niciodată cu aer comprimat obișnuit (prea umed) și niciodată cu gura.
Manualul frigotehnistului, p. 101 · Manualul frigotehnistului, p. 138
Contradicție între surse: Manualul frigotehnistului p.101 spune că țevile se taie numai cu tăietorul, niciodată cu ferăstrăul. La p.138 același manual spune că se taie cu tăietor sau fierăstrău.

Evazarea

Evazarea (flare) este lărgirea capătului țevii în formă de con, ca să se strângă cu piuliță pe racord. Țeava trebuie să fie aprobată, tăiată drept și debavurată. Evazarea are mărimea corectă și nu se presează excesiv, pentru că cuprul se ecruisează (devine dur și casant). Piulița se strânge doar la montajul final.

Manualul frigotehnistului, p. 140

Brazarea: cum funcționează

Brazarea este îmbinarea a două piese metalice cu un aliaj topit care intră în rostul dintre ele. Fluxul este o pastă care curăță metalul și ajută aliajul să curgă. Interstițiul este jocul dintre țeavă și mufă.

Manualul frigotehnistului, p. 138
AliajCompozițieTopireFluxPentru
Cu argintAg + Cu, Zn, Sncca 655-755 °Cda, amestecat cu alcool, niciodată cu apămetale diferite: alamă/cupru, oțel/cupru
Cupru-fosfor2-15% Ag + Cu + Pcca 640-740 °Cfără fluxdoar cupru pe cupru
Manualul frigotehnistului, p. 138 · Manualul frigotehnistului, p. 139
Surse diferite pentru aliajul cu argint: Manualul frigotehnistului p.138 dă 30% Ag, iar p.70 și p.89 vorbesc de aliaje uzuale cu 15% Ag. Ambele topesc la 655-755 °C. Pentru cupru pe cupru se cere minimum 2% argint; pentru oțel, aliaj cu mai mult argint, fără fosfor, cu flux.
AliajInterstițiu pe cupruInterstițiu pe oțel
Easy-flo0,05-0,15 mm0,04-0,15 mm
Argo-flo0,05-0,25 mm0,04-0,2 mm
Sil-fos0,04-0,2 mmnepotrivit
Manualul frigotehnistului, p. 104

Pui azot uscat prin țeavă: debit mare până iese aerul → Reduci azotul la debit minim, fără oprire → Reglezi flacăra oxigaz cu ușor deficit de oxigen, destul de puternică → Încălzești piesele până la temperatura de topire a aliajului → Adaugi aliajul fără exces și termini repede, sub 15 s → Speli fluxul de pe exterior cu apă caldă

Manualul frigotehnistului, p. 139

De ce azot: la temperatura de brazare se formează imediat oxizi în țeavă. Oxizii circulă apoi prin instalație.

Manualul frigotehnistului, p. 139 · Manualul frigotehnistului, p. 89

La conexiuni din oțel: flacără blândă, cam 90% din căldură pe conector și 10% pe țeavă. La roșu-cireașă (cca 600 °C) încălzești scurt țeava, apoi adaugi aliajul și îl tragi în rost mișcând flacăra spre compresor.

Manualul frigotehnistului, p. 71
  • La filtru: azotul curge în sensul filtrului; pânză umedă în jurul regulatoarelor și filtrelor cu racorduri de cupru; flacăra departe de regulator.
  • Ventilele electromagnetice EVR/EVRA se pot braza fără demontare dacă eviți încălzirea; la EVRA 32/40 scoți corpul ca să protejezi O-ringurile.
  • La înlocuirea compresorului tai liniile cu tăietorul la cca 25-30 mm de racorduri și sufli azot, ca resturile de agent să nu se descompună la brazare.
  • Pe instalații cu R600a/R290 încărcate nu se brazează: se folosesc îmbinări Lokring. Sistemele noi neumplute se brazează normal.
  • Aliajele cu staniu sau plumb nu se recomandă.
Manualul frigotehnistului, p. 40 · Manualul frigotehnistului, p. 56 · Manualul frigotehnistului, p. 15 · Manualul frigotehnistului, p. 108 · Manualul frigotehnistului, p. 72 · Manualul frigotehnistului, p. 139

Traseul țevilor

  • Circuit cât mai scurt și compact, fără zone joase unde se adună uleiul.
  • Conductele merg orizontal sau vertical. Aspirația are ușoară pantă spre compresor; refularea, ușoară pantă dinspre compresor.
  • Retur ulei: viteză pe urcarea de aspirație 8-12 m/s, pe orizontală minimum 4 m/s.
  • Urcarea de aspirație are sifon (arc U) jos și arc P sus. Unde sarcina variază mult se pun urcări duble.
  • Fiecare cot și robinet adaugă lungime echivalentă și scade randamentul.
  • Unitățile split se pun cât mai aproape, ca să fie nevoie de mai puțin agent.
  • Conductele nu ating compresorul, schimbătorul sau pereții, ca să nu transmită zgomot.
Manualul frigotehnistului, p. 86 · Manualul frigotehnistului, p. 136 · Manualul frigotehnistului, p. 87-88 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 13 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 10 · Manualul frigotehnistului, p. 196
Surse diferite pentru sifoanele de ulei: Manualul frigotehnistului p.87-88 spune maximum 4 m de urcare fără al doilea sifon, cu 1-1,5 m între arce. La p.136 spune sifoane la fiecare 1,5-5 m pe urcările de aspirație.
Grup cu 1 cilindruAspirație (mm)Lichid (mm)
TL86
FR106
NL106
SC10 (12)8
SC-Twin1610
Manualul frigotehnistului, p. 86-87

La aceste grupuri distanța până la vaporizator este de maximum 30 m, iar diferența de nivel ideal maximum 5 m.

Manualul frigotehnistului, p. 86-87

Izolarea

Izolația slabă pe țeava de aspirație aduce căldură din mediu și crește supraîncălzirea pe aspirație. Sursele nu dau alte detalii despre izolarea țevilor de agent.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 22

Proba de etanșeitate cu azot

Azotul suportă presiune mare și este ieftin (78% din aer). Proba scoate la iveală porii, fisurile și lipiturile defecte. Punctele vulnerabile sunt îmbinările filetate, presetupele ventilelor, aparatele de măsură și garniturile.

Video „Nitrogen Leak Test | How to do? | Animation | #hvac #hvacmaintenance #hvactraining” · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 28
  1. Recuperezi agentul, dacă instalația este încărcată.
  2. Montezi regulatorul pe butelia de azot. Regulatorul are 2 manometre: conținutul buteliei și presiunea setată.
  3. Legi furtunurile: albastru la joasă, roșu la înaltă (doar albastru dacă există numai port de joasă), galben la ieșirea regulatorului.
  4. Opțional scoți întâi aerul cu pompa de vid.
  5. Deschizi butelia și rotești mânerul regulatorului orar, de exemplu la 250 psi.
  6. Deschizi încet robineții albastru și roșu. Crești presiunea treptat, fără să depășești presiunea maximă a unității. Închizi la presiunea dorită.
  7. Pui spumă de săpun pe toate îmbinările sau folosești detector.
  8. Menții cel puțin 30 de minute. Dacă presiunea scade, există scurgere. Cu cât ții mai mult, cu atât e mai precis.
  9. Documentezi testul.
  10. Închizi butelia, rotești mânerul antiorar, scoți furtunul galben și eliberezi încet azotul prin joasă. Lași o ușoară suprapresiune înainte de vidare.
  11. Scoți regulatorul de pe butelie. Urmează vid, încărcare, pornire.
Video „Nitrogen Leak Test | How to do? | Animation | #hvac #hvacmaintenance #hvactraining” · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 28 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 29

Scurgerea găsită se repară prin brazare. La componente, nu se depășește presiunea maximă inscripționată: de exemplu KVP 12-22 are 28 bar, KVR are 31 bar. Ventilele electromagnetice trebuie să fie deschise la probă.

Video „Nitrogen Leak Test | How to do? | Animation | #hvac #hvacmaintenance #hvactraining” · Manualul frigotehnistului, p. 41 · Manualul frigotehnistului, p. 16

Grupurile compresor-condensator vin testate cu heliu și umplute cu gaz protector. Circuitul adăugat se verifică la scăpări cu azot, cu robineții grupului închiși. Agenții coloranți anulează garanția.

Manualul frigotehnistului, p. 88
Metodă diferită: Manualul frigotehnistului p.142 descrie proba de etanșeitate la montaj cu agent frigorific, până la cca 2 bar suprapresiune, verificând fiecare îmbinare. Celelalte surse descriu proba cu azot.

Alte detalii de montaj

  • La strângere pe conducte folosești contra-forță: două chei pe aceeași parte a ventilului.
  • Flanșe DCR: garnitură nouă unsă cu puțin ulei frigorific, strângere în cruce în 4 pași (10%, 30%, 60%, 100% din cuplu).
  • Filtrele deshidratoare suportă vibrații până la 10 g; dacă țevile nu le țin, le prinzi cu bandă de o parte rigidă.
  • Capilarul presostatului pe compresor se încolăcește și se leagă; un capilar rupt pierde toată încărcătura.
  • La montarea compresorului folosești bucșele, ca garniturile de cauciuc să nu fie strivite.
Manualul frigotehnistului, p. 16 · Manualul frigotehnistului, p. 57 · Manualul frigotehnistului, p. 55 · Manualul frigotehnistului, p. 22 · Manualul frigotehnistului, p. 196

Greșeli tipice

  • Țeavă de cupru strivită la ieșirea din peretele izolat, lângă furtunul de condens și cabluri: restricție în circuit.
  • Brazare fără azot: oxizi în țeavă.
  • Aliaj în exces: risc de înfundare. Flux mult: contaminare.
  • Presiune de probă peste maximul unității: strică garniturile și creează scurgeri noi.
  • Regulatorul lăsat pe butelie: o lovitură strică garniturile, iar azotul la presiune mare este periculos.
  • Evazare presată excesiv: cuprul se ecruisează.
Planșă din grup · Manualul frigotehnistului, p. 139 · Manualul frigotehnistului, p. 190 · Video „Nitrogen Leak Test | How to do? | Animation | #hvac #hvacmaintenance #hvactraining” · Manualul frigotehnistului, p. 140
De reținut
  • Instalația rămâne curată și uscată: maximum 15 minute deschisă, filtrul uscător schimbat la fiecare intervenție.
  • Debavurezi, sufli cu azot sau aer uscat, niciodată cu gura.
  • Brazezi sub azot: debit mare la început, apoi minim, fără oprire, sub 15 s.
  • Cupru-fosfor doar cupru pe cupru, fără flux; aliajul cu argint cu flux pentru metale diferite.
  • Proba cu azot: presiune treptată sub maximul unității, minimum 30 min, spumă pe îmbinări.
  • Pe R290/R600a încărcate nu brazezi, folosești Lokring.
Lecția 13 din 18 · Ziua 10

Vidarea instalației

Ce este vidarea

Vidarea (vacuumarea) înseamnă scoaterea gazelor din circuitul frigorific cu o pompă de vid, până la o presiune foarte joasă. Se scot aerul, gazele necondensabile și umiditatea. Gazele necondensabile sunt gaze care nu se transformă în lichid în condensator, de exemplu aerul sau gazul de protecție.

Video „Vacuum Pumps Explained - Basic working principle HVAC” · Manualul frigotehnistului, p. 90

Scopul principal este scoaterea gazelor necondensabile. Scopul secundar este o uscare limitată a circuitului.

Manualul frigotehnistului, p. 105

Vidarea se face înainte de încărcarea unui sistem nou sau după o reparație la care agentul a fost recuperat.

Video „Vacuum Pumps Explained - Basic working principle HVAC” · Video „Nitrogen Leak Test | How to do? | Animation | #hvac #hvacmaintenance #hvactraining”

Cum funcționează

Pompa creează o zonă de presiune joasă. → Gazul din circuit curge singur de la presiunea mare spre această zonă. → Pompa prinde gazul, îl comprimă și îl evacuează. → La presiune joasă apa fierbe ușor și iese din circuit sub formă de vapori.

Video „Vacuum Pumps Explained - Basic working principle HVAC”

Vidul nu este o forță de sucțiune. Gazul se mișcă doar pentru că are presiune mai mare decât zona creată de pompă. O lampă cu infraroșu sau un pistol cu aer cald ajută umiditatea să fiarbă.

Video „Vacuum Pumps Explained - Basic working principle HVAC”

De ce contează

  • Aerul și umiditatea produc defecte la compresor, filtru și capilar.
  • Umiditatea poate face dopuri de gheață, reacții cu agentul, îmbătrânirea uleiului și oxidare mai rapidă.
  • Umiditatea cu agent, ulei și căldură formează acid. Acidul atacă bobinajul compresorului și produce coroziune și cuprarea suprafețelor compresorului.
  • Necondensabilele în exces cresc temperatura de condensare și consumul și adaugă zgomot de curgere.
  • Conținutul de necondensabile trebuie ținut sub 1% din volum.
Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 4 · Manualul frigotehnistului, p. 105 · Manualul frigotehnistului, p. 130 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 24 · Manualul frigotehnistului, p. 122

Filtrul deshidratator (uscătorul) reține umiditatea care rămâne după vidare. Nivelul de uscare necesar este 10 ppm, iar maximul acceptat este 20 ppm. ppm înseamnă părți per milion.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 18 · Manualul frigotehnistului, p. 72

Echipamentul: pompa și vacuumetrul

ElementCe cer sursele
PompăÎn două trepte; 20 m³/h pentru atelier, 10 m³/h pentru service (mai ușoară)
Pompă la R600a/R290Cu protecție la explozie (antiex)
VacuumetruTrebuie să măsoare sub 1 mbar
RacorduriLargi: fără ventile Schrader, cu cuplă rapidă sau robineți de serviciu
FurtunuriScurte și late; furtunul normal de 1/4" maximum 1 m
Manualul frigotehnistului, p. 105 · Manualul frigotehnistului, p. 141 · Manualul frigotehnistului, p. 79

O pompă bună nu folosește la nimic dacă nu poți măsura vidul. Pentru vid precis se poate folosi un manifold digital sau o sondă de vid care transmite citirea la manifold sau la aplicație.

Manualul frigotehnistului, p. 105 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 29
Uleiul pompei: o sursă spune că aceeași pompă merge la toți agenții fiind umplută cu ulei poliester; alta spune că aceeași pompă merge la toți agenții dacă sistemul are ulei esteric. Conectarea: un clip recomandă fără manifold, cu pompa pe aspirație și vacuumetrul pe linia de lichid; ghidul pentru pompe de căldură leagă pompa la furtunul galben al manifoldului.

Verificarea pompei și a furtunurilor

Conectezi pompa, furtunurile și vacuumetrul. → Pornești pompa. → Izolezi pompa și o oprești. → Citirea trebuie să ajungă la 0,05 mbar și să se mențină. → Dacă nu, schimbi furtunurile, robineții sau uleiul pompei.

Manualul frigotehnistului, p. 141

Cum se face vidarea în practică

  • Vid pe ambele părți (bilateral): pe aspirație și pe refulare sau lichid în același timp. Dă cel mai bun vid, în timp rezonabil, și permite și testul de scurgeri.
  • Vid pe o singură parte (prin tubul de proces): ajunge doar dacă vaporizatorul și compresorul au volum mare. Rămâne diferență de presiune în condensator, compensată cu mai multe egalizări.
  • Vacuumetrul se pune în punctul cel mai îndepărtat de pompă, de exemplu pe linia de lichid, pentru citirea reală.
Manualul frigotehnistului, p. 78-79 · Manualul frigotehnistului, p. 105 · Video „Vacuum Pumps Explained - Basic working principle HVAC”
  1. Închizi robineții de serviciu și verifici etanșeitatea.
  2. Primul vid: deschizi toate ventilele, inclusiv electroventilele și regulatoarele KV.
  3. Faci vid bilateral până la valoarea cerută, cu furtunuri de secțiune mare.
  4. Izolezi pompa 30 de minute. Presiunea nu trebuie să crească.
  5. Creștere rapidă = scurgere: izolezi secțiuni, strângi, repeți. Creștere lentă = umiditate: repeți vidarea.
  6. Rupi vidul cu azot sau faci o spălare cu agent până la egalizarea presiunii.
  7. Al doilea vid scoate ultimul aer și umezeala.
  8. După vidul final și documentarea testului, deschizi robineții și treci la încărcare.
Manualul frigotehnistului, p. 91 · Manualul frigotehnistului, p. 141 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 29 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 30
SituațieValoare din surse
Umezeala înainte de punerea în funcțiunemax. 0,05 mbar absolut
Pompa trebuie să atingă repedecirca 0,05 mbar
Grupuri compresor-condensator, MTZ/NTZ0,67 mbar absolut
Egalizare înainte de vidul final și încărcaresub 1 mbar
Uscarea sistemului fără compresorsub 10 mbar, rupere cu azot uscat, repetat
Uscarea compresorului încălzit la 115–130 °Csub 0,2 mbar, circa 4 ore
Manualul frigotehnistului, p. 53 · Manualul frigotehnistului, p. 141 · Manualul frigotehnistului, p. 90 · Manualul frigotehnistului, p. 91 · Manualul frigotehnistului, p. 78 · Manualul frigotehnistului, p. 111
Valorile de vid diferă între surse: 0,05 mbar pentru eliminarea umezelii și la verificarea pompei, dar 0,67 mbar la grupurile compresor-condensator. Urmează valoarea dată pentru tipul de instalație la care lucrezi.

Exemplu numeric: izolezi pompa după ce ai atins 0,67 mbar. Dacă după 30 de minute presiunea a crescut repede, cauți o scurgere. Dacă a crescut lent, e umiditate și repeți vidarea.

Manualul frigotehnistului, p. 91

Uscarea compresorului

  1. Golești uleiul.
  2. Clătești cu 0,5–1 L agent de joasă presiune neinflamabil sau solvent, agitând, de 1–2 ori.
  3. Sufli cu azot.
  4. Încălzești la 115–130 °C și videzi sub 0,2 mbar, circa 4 ore.
  5. La umezeală multă faci câteva ruperi cu azot; deconectezi vacuumetrul la ruperi.
  6. La final egalizezi cu azot, închizi și pui uleiul specificat.
Manualul frigotehnistului, p. 111

Greșeli și probleme tipice

  • Vidare bruscă cu pompă mare imediat după o probă de presiune: se poate trage uleiul din compresor. Începi treptat, cu debit mic.
  • Regulatoare KVP și KVR lăsate închise: vin închise din fabrică, deci rotești șurubul antiorar ca să le deschizi.
  • Vidare prin racordurile de manometru ale KVP/KVR/KVD: orificiile sunt foarte mici.
  • Vid doar pe aspirație: se obține greu vid pe refulare.
  • Filtru montat cu curgere ascendentă: vidarea durează mai mult, agentul trebuie evaporat din filtru.
  • Cu timp limitat, vidul final e limitat de capacitatea pompei și de agentul dizolvat în ulei.
Manualul frigotehnistului, p. 78 · Manualul frigotehnistului, p. 112 · Manualul frigotehnistului, p. 41 · Manualul frigotehnistului, p. 191 · Manualul frigotehnistului, p. 55
De reținut
  • Vidarea scoate aerul, necondensabilele și umiditatea; necondensabile sub 1% vol.
  • Umiditatea formează acid și atacă compresorul.
  • Vacuumetrul trebuie să măsoare sub 1 mbar; fără măsurare, pompa nu ajută.
  • Vidul bilateral dă cel mai bun rezultat.
  • Test 30 min: creștere rapidă = scurgere, lentă = umiditate.
  • Vidare treptată după proba de presiune, ca să nu pierzi ulei.
Lecția 14 din 18 · Ziua 11

Încărcare, recuperare, reciclare

Ce sunt

  • Încărcarea: introducerea agentului frigorific în circuit, după vidare.
  • Recuperarea: scoaterea agentului din circuit într-o butelie, fără a-l elibera în aer.
  • Reciclarea (regenerarea): curățarea agentului recuperat ca să poată fi refolosit.
Video „How Manifold Gauge Works? | Refrigerant Pressure Gauge | Animation | HVAC” · Eliminarea și regenerarea în cazul refrigeranților (gaze fluorurate), p. 1

Recuperarea pas cu pas

  1. Montezi un robinet de service sau un ventil de perforare pe tubul de proces.
  2. Legi manifoldul; agentul trece prin furtunul galben în butelia de recuperare.
  3. Deschizi robinetul și colectezi agentul.
  4. Evaluezi agentul recuperat pentru refolosire.
  5. Purjezi cu azot uscat: întâi prin evaporator, apoi prin condensator, ~5 bar la intrare, 1–2 minute.
Manualul frigotehnistului, p. 59 · Manualul frigotehnistului, p. 108 · Video „How Manifold Gauge Works? | Refrigerant Pressure Gauge | Animation | HVAC” · Manualul frigotehnistului, p. 101 · Manualul frigotehnistului, p. 102

Purjarea înseamnă suflarea circuitului cu azot ca să scoți resturile. Agentul inflamabil, în cantitate foarte limitată, poate fi evacuat afară printr-un furtun.

Manualul frigotehnistului, p. 67 · Manualul frigotehnistului, p. 101
  • Compresor defect: tai conductele de refulare și aspirație în afara racordurilor compresorului.
  • Compresor funcțional: tai conducta de proces.
  • Compresoarele din sisteme cu inflamabili se golesc de ulei, ca să scapi de urmele de agent.
  • Filtrele deshidratoare folosite se închid etanș; conțin reziduuri de agent și ulei.
  • Pump down (strângerea agentului în unitatea exterioară) e o alternativă la recuperare când lucrezi pe unitatea interioară.
Manualul frigotehnistului, p. 102 · Manualul frigotehnistului, p. 72 · Manualul frigotehnistului, p. 57 · Video „How to do Pump Down in an AC unit? | Animation | #HVAC #HVACTRAINING #HVACSYSTEM”

Recuperarea la scară mare și reciclarea

  • Lichidul se recuperează în butelii sau rezervoare sub presiune (20–900 kg), cu pompă de până la 300 kg/h, în prezența unui tehnician calificat.
  • Transportul deșeurilor se face conform ADR.
  • Agentul recuperat se poate analiza (spectrometrie, cromatografie, standard AHRI).
  • Reciclarea la client include curățarea circuitului de uleiuri, acizi și particule.
  • Reciclarea și regenerarea sunt preferate incinerării și reduc nevoia de gaze noi.
Eliminarea și regenerarea în cazul refrigeranților (gaze fluorurate), p. 1 · Eliminarea și regenerarea în cazul refrigeranților (gaze fluorurate), p. 2

De ce contează

Agentul care nu se recuperează contribuie la efectul de seră. În calculul TEWI (impactul total asupra încălzirii globale) intră factorul de recuperare. Eliminarea corectă la final de viață face parte din evaluarea agentului.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 8 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 4

La încărcare, prea mult agent face uleiul să spumeze la pornirea la rece și poate strica supapele. Limitele de încărcare protejează contra loviturilor de lichid; limita de 150 g la R600a/R290 este de siguranță.

Manualul frigotehnistului, p. 106

Încărcarea în practică

  • Încarci tipul și cantitatea date de producător, de obicei pe etichetă (plăcuță).
  • Încarci doar cantitatea necesară funcționării.
  • Metode: la cântar (după masă) sau volumetric, cu cilindru gradat.
  • R600a și R290 (inflamabili) se încarcă întotdeauna la cântar.
  • R404A, toți agenții din seria 400 și R-407C se încarcă în stare lichidă. R-407C este zeotrop: se separă în componente la scăpări.
Manualul frigotehnistului, p. 79 · Manualul frigotehnistului, p. 106 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 6

Exemplu: pe plăcuța unei unități R32 scrie „550”, probabil 550 g. După reparație încarci exact această cantitate.

Clip din atelier

Vidul e rupt. → Legi furtunul galben la butelia de agent și albastrul la joasă presiune. → Lichidul intră prin ventilul de încărcare de pe linia de lichid, dacă există. → Altfel, vaporii intră prin robinetul de aspirație, cu compresorul pornit. → Deschizi robinetul și încarci cantitatea cerută.

Video „How Manifold Gauge Works? | Refrigerant Pressure Gauge | Animation | HVAC” · Manualul frigotehnistului, p. 90 · Manualul frigotehnistului, p. 142

La frigidere se încarcă cu compresorul pornit, frigiderul gol și ușa închisă. La pompele de căldură, după vid se deschid ventilele și intră agentul preîncărcat de producător; dacă nu ajunge, completezi pe furtunul galben.

Manualul frigotehnistului, p. 106 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 30
CompresorR134aR600aR290R404A
P300 g120 g--
T400 g150 g150 g600 g
TL..G600 g150 g150 g-
N400 g150 g150 g-
F900 g150 g-850 g
SC1300 g150 g-1300 g
SC-Twin2200 g---
Manualul frigotehnistului, p. 106

Când nu știi cantitatea

  • Sisteme cu TXV (ventil de expansiune termostatic): încarci până dispar bulele din vizor. Vizorul se pune cât mai aproape de ventil.
  • Urmărești și presiunile de condensare și aspirație și supraîncălzirea TXV.
  • Sisteme cu capilar: cea mai sigură verificare este măsurarea temperaturilor pe vaporizator și pe conducta de aspirație.
  • La conversia R12→R134a pe sisteme LBP începi cu 75% din încărcătura originală de R12 și crești treptat.
  • După umplere citești presiunile joasă/înaltă și, cu sondă de temperatură, subrăcirea și supraîncălzirea.
Manualul frigotehnistului, p. 106 · Manualul frigotehnistului, p. 143 · Manualul frigotehnistului, p. 187 · Manualul frigotehnistului, p. 109 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 30
Pentru cantitate necunoscută, o sursă spune să adaugi treptat, iar aceeași sursă notează că adesea e mai bine să supraîncarci și apoi să scoți treptat.

Reglaje finale cu instalația pornită

  1. Reglaj brut al ventilului de presiune constantă.
  2. Supraîncălzirea TXV.
  3. Reglaj fin al ventilului de presiune constantă, cu manometrul.
  4. Regulatorul de capacitate.
  5. Termostatele, cu termometrul.
  6. Presostatul HP, ridicând condensarea la maximul admis.
  7. Presostatul LP, coborând aspirația la minimul admis.
Manualul frigotehnistului, p. 144

Greșeli și probleme tipice

  • Supraîncărcare: presiune de condensare prea mare. Surplusul se scoate cu recuperatorul.
  • Lichid adunat în condensator sau nivel mare în rezervor: scoți agent până vizorul rămâne plin și presiunea de condensare e normală.
  • Bule în vizor care vin din alt defect, nu din lipsă de agent.
  • Rar lipsește agent dacă nu există scurgeri: cauți scurgerea înainte să completezi.
  • Metoda veche mid seated nu mai e necesară la robineții cu miez.
Manualul frigotehnistului, p. 143 · Manualul frigotehnistului, p. 169 · Manualul frigotehnistului, p. 192 · Video „Service Valve Explained | Animation | HVAC | Air Conditioning”
De reținut
  • Încarci tipul și cantitatea de pe etichetă, doar cât e necesar.
  • R600a/R290 doar la cântar; seria 400 și R-407C doar lichid.
  • Fără date: încarci treptat urmărind vizorul, presiunile și temperaturile.
  • Supraîncărcarea strică supapele și dă presiune de condensare mare.
  • Recuperezi agentul, purjezi cu azot, reciclezi în loc de incinerare.
Lecția 15 din 18 · Ziua 11

Detectarea scurgerilor

Ce este

O scurgere este un loc prin care agentul frigorific iese din circuit, de obicei la o îmbinare. Detectarea scurgerilor înseamnă găsirea acestor locuri cu probe de presiune, spumă sau detector electronic.

Manualul frigotehnistului, p. 107

Semne că există o scurgere

  • Presiune de evaporare scăzută pe manometru: lipsă de agent.
  • Bule în vizor.
  • Picături sau urme de ulei la îmbinări.
  • Mirosul agentului.
  • Presostatul de joasă oprește pompa de căldură când presiunea scade prea mult.
Clip din atelier · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 18 · Manualul frigotehnistului, p. 160 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 5 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 25

De ce contează

  • Scurgerile au impact imediat asupra mediului; rata de pierdere intră în TEWI.
  • Lipsa de agent poate defecta pompa de căldură.
  • Scăpările pe aspirația care lucrează sub vacuum aduc umezeală în sistem.
  • Rar lipsește agent dacă nu există o scurgere.
Eliminarea și regenerarea în cazul refrigeranților (gaze fluorurate), p. 1 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 31 · Manualul frigotehnistului, p. 56 · Manualul frigotehnistului, p. 192
AparatRată de scurgere acceptată
Aparate casnice, normalsub 1 g/an
R600a/R290, încărcături sub 50 gsub 0,5 g/an
Manualul frigotehnistului, p. 80 · Manualul frigotehnistului, p. 107

Valori atât de mici cer un detector electronic de mare precizie.

Manualul frigotehnistului, p. 107

Metode de detectare

MetodăCumLimită
Proba de presiune cu azotUmpli cu azot și urmărești presiunea minimum 30 min; scăderea arată scurgereArată că există scurgere, nu unde
Spumă / apă cu săpunPui pe îmbinări și cauți buleScurgerile mici nu se găsesc
Detector electronicTreci pe la toate îmbinărilePrinde și cele mai mici pierderi
Test de vidIzolezi pompa: creștere rapidă = scurgere, lentă = umiditateNu localizează scurgerea
Video „Nitrogen Leak Test | How to do? | Animation | #hvac #hvacmaintenance #hvactraining” · Clip din atelier · Manualul frigotehnistului, p. 107 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 30 · Manualul frigotehnistului, p. 91

Cum se face în practică

  1. Verifici toate îmbinările brazate, și pe cele neatinse la reparație.
  2. Partea de refulare (refulare → condensator → filtru) o testezi cu compresorul pornit.
  3. Evaporatorul, aspirația și compresorul le testezi în repaus, cu presiunile egalizate.
  4. La montaj faci test de menținere a presiunii în timp, plus spumă sau detector pe traseu.
  5. După o perioadă de funcționare de probă, reverifici circuitul cu detectorul electronic.
  6. La service și întreținere folosești întotdeauna detectorul electronic.
Manualul frigotehnistului, p. 80 · Manualul frigotehnistului, p. 107 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 29 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 30 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 31

Proba cu azot și bule de săpun → Scurgerea nu se găsește → Lași puțin agent și adaugi azot → Cauți cu detectorul electronic → Confirmi locul cu bule

Video „Nitrogen Leak Test | How to do? | Animation | #hvac #hvacmaintenance #hvactraining”

La pierdere de agent, doar la agenți neinflamabili, poți ridica presiunea la 5 bar, cauți urme de ulei și folosești detectorul.

Manualul frigotehnistului, p. 112

La R600a testul se face cu alt gaz, de exemplu heliu. Motivul: presiunea de egalizare a R600a e adesea sub cea atmosferică, deci scurgerile nu s-ar detecta.

Manualul frigotehnistului, p. 80

Cazuri speciale

  • Burduful regulatoarelor KV (KVP, KVR, KVL, KVC, KVD): slăbești ușor capacul de protecție. Dacă sub capac e presiune sau urme de agent, burduful pierde și înlocuiești ventilul.
  • Scurgere la vaporizatorul unui split: faci pump down ca să verifici și să repari.
  • Presostatul KP 7/17 cu burduf dublu oprește sistemul fără pierdere de agent dacă un burduf se rupe; se folosește la instalații cu multă încărcătură.
Manualul frigotehnistului, p. 183 · Video „How to do Pump Down in an AC unit? | Animation | #HVAC #HVACTRAINING #HVACSYSTEM” · Manualul frigotehnistului, p. 25
Presiunea de probă diferă între surse: un clip folosește azot cu menținere minimum 30 min fără a da presiunea, iar manualul dă 5 bar la căutarea pierderii cu agent neinflamabil. Pentru valoarea exactă a probei la o instalație anume, sursele nu dau o singură cifră.

Greșeli tipice

  • Te bazezi doar pe apă cu săpun: scurgerile mici nu se găsesc.
  • Verifici doar îmbinările refăcute și le sari pe cele vechi.
  • Testezi refularea cu compresorul oprit sau aspirația cu el pornit.
  • Testezi R600a doar cu propria presiune de egalizare, sub cea atmosferică.
  • Completezi agent fără să cauți scurgerea.
Manualul frigotehnistului, p. 107 · Manualul frigotehnistului, p. 80 · Manualul frigotehnistului, p. 192
De reținut
  • Primul semn: presiune de evaporare scăzută, bule în vizor, urme de ulei.
  • Acceptat: sub 1 g/an; sub 0,5 g/an la R600a/R290 sub 50 g.
  • Refularea se testează în funcționare, restul în repaus egalizat.
  • Detectorul electronic găsește ce nu găsește spuma.
  • Proba cu azot arată dacă există scurgere; detectorul și bulele arată unde.
Lecția 16 din 18 · Ziua 12

Placa inverter și reglarea turației

Ce este placa inverter

Placa inverter este electronica de putere a compresorului. Ea face compresorul să meargă cu turație variabilă. Un compresor clasic merge doar pornit sau oprit (ON/OFF). Unul cu inverter merge mai repede când e nevoie de mult frig și mai încet când e nevoie de puțin.

Text grup: placa inverter

Turația se exprimă prin frecvență, în herți (Hz). Frecvența de pe compresor nu este aceeași cu cei 50 Hz din rețea. Orientativ: circa 20 Hz înseamnă capacitate mică, 80 Hz capacitate mare. Valorile depind de producător.

Text grup: placa inverter

Cum funcționează, pas cu pas

Rețeaua AC de 230/400 V intră în placă → Filtrul EMI și protecțiile curăță și protejează alimentarea (EMI = perturbații electromagnetice) → Puntea redresoare, făcută din diode, transformă curentul alternativ în curent continuu → Se formează DC BUS (magistrala de curent continuu): circa 230 × √2 ≈ 325 V DC; un circuit PFC îl poate regla → Condensatorii electrolitici (DC link) reduc riplul (variațiile tensiunii) și dau energie rapid → Tranzistorii IGBT sau MOSFET, comandați prin PWM (impulsuri), refac o tensiune alternativă cu frecvență variabilă → Ieșirile U-V-W alimentează compresorul

Text grup: placa inverter · Planșă din grup

La LG Multi V, tranzistorii și driverul lor sunt adunați într-un singur modul numit IPM. Placa mai are: reactoare AC (reduc armonicile), senzor de curent CT, memorie EEPROM, afișaj cu 7 segmente și DIP switch (comutatoare de configurare). Placa comunică și cu placa unității exterioare și afișează erorile.

Planșă din grup

La compresoarele de frigider cu turație variabilă (TLV, NLV), unitatea electronică este montată chiar pe compresor. Ea comandă un motor cu magneți permanenți (PM). Asigură pornire HST, protecție la suprasarcină și protecție termică, cu repornire automată după un timp. Are conexiuni pentru alimentare, ventilator, termostat, lumină și semnal.

Manualul frigotehnistului, p. 78

De ce contează

  • Reglarea capacității cu convertor de frecvență la compresor și reglarea turației ventilatoarelor sunt imperative pentru eficiența la sarcină parțială.
  • La pompele de căldură cu sursă aer e preferabil compresorul cu convertor de frecvență: se adaptează economic la condiții variabile și ajută la temperaturi de tur mari.
  • Pompele de căldură modulante noi au factori sezonieri satisfăcători și la clădiri vechi.
  • Controlul capacității cu VFD (convertor de frecvență) plus EEV (ventil electronic) este precis și eficient.
  • Reglarea în frecvență a ventilatoarelor condensatorului rezolvă simplu capacitatea prea mare a condensatorului iarna și lichidul adunat în condensator.
Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 5 · Cunoștințe practice despre refrigerare în 3 module, p. 4 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 22 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 6 · Video „Scroll Compressor Exposed: Understanding Its Mechanical Magic” · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 16 · Manualul frigotehnistului, p. 171

Protecții

Placa se protejează singură. Urmărește curentul compresorului, tensiunea DC BUS, temperatura modulului, supracurentul, subtensiunea și supratensiunea. Controlerul principal folosește și temperaturile și presiunile sistemului.

Text grup: placa inverter

Cum verifici în practică

Siguranță: DC BUS poate rămâne peste 300 V DC după oprire. Urmezi procedura de descărcare a producătorului. Lucrezi cu scule izolate și echipament individual de protecție (EIP). Notezi codurile de eroare înainte să tai alimentarea.
  1. DC BUS (bornele P-N)
  2. Siguranțele
  3. Alimentarea de 15 V a driverului
  4. Temperatura IPM
  5. Semnalul VFO (PWM)
  6. Ieșirile U/V/W
  7. Senzorul de curent CT
  8. EEPROM
Planșă din grup
Punct de măsură (LG Multi V)Valoare tipică
DC BUS P-N310-380 V DC
P15V/N15V (alimentare driver)13,5-16,5 V DC
VFO0-5 V DC PWM
U/V/W spre compresor0-380 V AC, variază cu Hz
CT (senzor curent)0-2,5 V DC
Senzor temperatură0-5 V DC
TH test2-4 V DC
Planșă din grup

Exemplu: rețea de 230 V. DC BUS teoretic = 230 × 1,41 ≈ 325 V DC. Dacă măsori 325 V între P și N, valoarea intră în domeniul tipic 310-380 V.

Text grup: placa inverter · Planșă din grup
AfișajÎnseamnă
F-XXeroare
dFdegivrare
PoFFstandby
numărfrecvența compresorului în Hz (00-120)
Planșă din grup
Sursele diferă puțin: notițele „inverter” dau DC BUS ≈ 325 V și frecvențe de circa 20-80 Hz; fișa LG Multi V dă DC BUS 310-380 V și afișaj de frecvență 00-120 Hz. Valorile exacte depind de producător și model.

Defecte și greșeli tipice

  • „Eroare inverter” nu înseamnă automat placă defectă. Cauza poate fi compresorul, cablajul U-V-W, alimentarea, modulul, comunicația plăcii sau o protecție. Nu schimbi placa din prima.
  • Defecte frecvente: IPM ars (supracurent sau supraîncălzire), DC BUS prea mare sau prea mic, lipsă 15 V, lipsă VFO, eroare CT, EEPROM corupt, radiator supraîncălzit, eroare de comunicație, compresor care nu pornește sau merge doar la frecvență mică.
  • Dacă orice bornă a IPM este în scurt sau întreruptă, înlocuiești IPM.
  • La supraîncălziri repetate verifici compresorul, reactoarele, ventilatorul și fluxul de aer.
  • Un motor PM conectat direct la rețeaua AC își deteriorează magneții: eficiență redusă sau nefuncționare.
  • Placa se păstrează curată și uscată.
Text grup: placa inverter · Planșă din grup · Manualul frigotehnistului, p. 78
De reținut
  • Placa inverter face din AC rețea un DC BUS (~325 V), apoi un AC cu frecvență variabilă pe U-V-W.
  • Frecvența compresorului (Hz) dă capacitatea; nu e frecvența rețelei.
  • DC BUS poate rămâne peste 300 V după oprire: descarci după procedura producătorului.
  • Eroare inverter ≠ placă defectă: verifici compresor, cabluri, alimentare, modul, comunicație.
  • Ordinea verificării: DC BUS, siguranțe, 15 V, temperatură IPM, VFO, U/V/W, CT, EEPROM.
  • Turația variabilă la compresor și ventilatoare crește eficiența la sarcină parțială.
Lecția 17 din 18 · Ziua 13

Diagnostic pe simptome

Ce este diagnosticul

Diagnosticul înseamnă să pornești de la un simptom (ce vezi, auzi, măsori) și să ajungi la cauză. Simptomul este efectul: cameră caldă, bule în vizor, compresor care nu pornește. Cauza este defectul real: lipsă de agent, filtru înfundat, bobinaj ars. Diagnosticul cu simțurile cere să cunoști instalația și teoria.

Manualul frigotehnistului, p. 157

Lecția este o recapitulare practică. Folosește noțiuni din temele anterioare: presiunea și temperatura de saturație (T02), subrăcirea SC (T05), supraîncălzirea SH (T08), filtrele și vizorul, presostatele (întrerupătoare acționate de presiune: LP pe joasă, HP pe înaltă) și termostatul.

Cum lucrezi, pas cu pas

Notezi simptomul și, la aparatele cu electronică, codurile de eroare → Tai alimentarea minimum 5 minute înainte de verificările electrice, ca PTC-ul să se răcească → Măsori presiunile și le transformi în temperaturi de saturație; calculezi SH și SC → Verifici cu instrumentele tale; nu te bazezi doar pe valorile afișate de aparat → Compari cu tabelele de simptome de mai jos și restrângi cauzele → Stabilești defectul înainte de a deschide instalația → Repari cauza, nu doar efectul, altfel defectul revine → Înainte de plecare verifici că vaporizatorul răcește și compresorul merge corect pe termostat

Manualul frigotehnistului, p. 98 · Manualul frigotehnistului, p. 199 · Planșă din grup · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 27 · Manualul frigotehnistului, p. 67 · Manualul frigotehnistului, p. 112 · Manualul frigotehnistului, p. 80

De ce contează

  • Deschiderea instalației și schimbarea compresorului sunt reparații costisitoare. Te asiguri că piesa e defectă înainte.
  • Setările greșite la punerea în funcțiune aduc nemulțumire și intervenții de service inutile.
  • Pierderile lente de agent și schimbătoarele murdare duc la defecțiuni; se previn prin întreținere regulată.
  • Curentul mai mare la compresor și ventilatoare înseamnă uzură.
Manualul frigotehnistului, p. 67 · Manualul frigotehnistului, p. 98 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 19 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 30 · Cunoștințe practice despre refrigerare în 3 module, p. 19

Simptom 1: răcește slab sau camera e prea caldă

Ce observiCauze posibile
Compresorul merge 100% și răcește slablipsă agent; ambiant prea cald; condensare mare (ventilație, distanță față de perete); capilare parțial blocate (aspirație foarte mică); supape deteriorate
Cameră prea caldătermostat defect; compresor sau vaporizator prea mic; sarcină prea mare; lipsă agent; regulator de vaporizare KVP reglat prea sus (se reglează cu 8-10 K sub temperatura cerută); presostat LP reglat prea sus
Funcționare scurtă și cameră caldăcapilarul termostatului atinge un loc mai rece decât senzorul; aer slab în jurul senzorului; termostat pe perete rece
COP scăzut la pompa de căldurăunitate exterioară pusă într-o adâncitură unde se adună aer rece
Manualul frigotehnistului, p. 202 · Manualul frigotehnistului, p. 171 · Manualul frigotehnistului, p. 180 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 36

Simptom 2: lipsă de agent

  • nu se atinge răcirea;
  • funcționare lungă sau continuă;
  • brumă doar pe o parte a vaporizatorului, poate doar lângă injecție;
  • presiune de vaporizare mică și curent mai mic;
  • compresor mai cald decât normal;
  • bule în vizor.
Manualul frigotehnistului, p. 112 · Manualul frigotehnistului, p. 54

Lipsa de agent seamănă cu un capilar blocat. Diferența: la lipsă de agent presiunea din condensator este mai mică decât normal. Dacă presiunea de evaporare e scăzută, cauza e lipsa de agent sau o restricție la vaporizator. Confirmi scurgerea cu proba de azot, repari și încarci cantitatea de pe plăcuță. O restricție poate fi și o țeavă strivită la trecerea prin perete.

Manualul frigotehnistului, p. 112 · Clip din atelier · Planșă din grup

Simptom 3: presiuni anormale și presostate declanșate

SimptomCauze posibile
Presiune de aspirație micăsarcină mică; lipsă agent în vaporizator; vaporizator mic sau ventilator defect; cădere mare de presiune; degivrare lipsă; prea puțin aer sau saramură; ulei reținut în vaporizator
Presiune de aspirație marecompresor prea mic; supape neetanșe; reglare de capacitate defectă; sarcină mare; ventil de degivrare cu gaz cald neetanș
Presostat LP declanșatîncărcătură insuficientă, scurgeri, vaporizator înghețat, laminare parțial blocată; dacă presiunile nu variază, verifici presostatul
Presostat HP declanșatpresiune de condensare prea mare: condensatorul nu preia destulă căldură, probabil lipsa ventilatorului de răcire
Pornit/oprit pe LPcompresor prea mare pentru sarcină
Pornit/oprit pe HPcondensare mare; presostat HP defect sau reglat prea jos
Temperatură de refulare mareaspirație mică sau condensare mare
Temperatură de refulare micălichid care intră în compresor sau condensare mică
Ciclare după staționare la frigpresiune scăzută în receptor; se montează control de presiune
Manualul frigotehnistului, p. 172 · Manualul frigotehnistului, p. 189 · Manualul frigotehnistului, p. 98 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 25 · Manualul frigotehnistului, p. 173 · Manualul frigotehnistului, p. 168 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 16

Reglajul presostatelor. La presostatul de joasă fixezi pornirea (CUT IN); oprirea = CUT IN − DIFF. La cel de înaltă fixezi oprirea (CUT OUT); pornirea = CUT OUT − DIFF. Exemplu R134a: joasă pornire 1,2 bar, oprire 0,4 bar; înaltă pornire 14 bar, oprire 18 bar. Presostatul de joasă montat afară se setează sub cea mai joasă presiune posibilă iarna: la R404A, -20°C = 1 bar, deci setare la -24°C.

Manualul frigotehnistului, p. 22 · Manualul frigotehnistului, p. 85 · Manualul frigotehnistului, p. 23

Diagnosticul se face pe temperatura de saturație, SH și SC, nu doar pe presiune. SH mare sau instabil = vaporizator subalimentat, capacitate mică, îngheț mai puternic. SH mic = risc de lichid în compresor: rulmenți, bobinaj, ulei spumat. Un TXV defect sau SH greșit poate distruge compresorul.

Planșă din grup · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 19 · Video „How TXV works - Thermostatic expansion valve working principle, HVAC Basics vrv heat pump”

Simptom 4: vizor și filtre

Ce arată vizorulÎnseamnă
galbenumezeală: risc de acid, coroziune, ardere, gheață în TXV
maro sau negruparticule
doar vaporilipsă lichid, robinet închis sau blocaj total
lichid cu bulelipsă lichid sau agent, robinet parțial închis, blocaj, filtru îmbâcsit, lipsă subrăcire, fluctuații de presiune
Manualul frigotehnistului, p. 158 · Manualul frigotehnistului, p. 54 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 18
  • Filtru deshidrator aburit sau brumat, ori ieșirea mai rece decât intrarea: filtru parțial înfundat, prea mic sau cu cădere mare de presiune; se înlocuiește.
  • Filtrul deshidrator se schimbă: la vizor galben, la bule în funcționare normală, după înlocuirea unei componente principale și de fiecare dată când sistemul e deschis.
  • Filtrul nu se reutilizează și nu se demontează cu flacăra: la încălzire eliberează umezeala înapoi în instalație.
  • Filtrul de aspirație se schimbă înainte ca, căderea de presiune pe el să depășească 0,50 bar la AC, 0,25 bar la refrigerare, 0,15 bar la congelare.
  • Nivel mic în rezervor: bule, aspirație mică, porniri dese. Nivel mare: supraîncărcare.
  • Robinetul rezervorului închis dă oprire pe LP; parțial închis dă bule.
Manualul frigotehnistului, p. 182 · Manualul frigotehnistului, p. 56 · Manualul frigotehnistului, p. 102 · Manualul frigotehnistului, p. 54 · Manualul frigotehnistului, p. 157 · Manualul frigotehnistului, p. 158

Simptom 5: gheață și îngheț

  • Gheață groasă pe vaporizator reduce transferul de căldură: degivrare întârziată sau prea lungă.
  • Degivrări prea dese = consum inutil; verifici poziția sondei de degivrare în unitatea exterioară.
  • Filtrele unității interioare foarte murdare se verifică și se curăță.
  • Unitatea îngheață și cu filtre curate: întrebare ridicată în grup, fără răspuns în clip.
  • Răcirea se oprește repetat și revine după încălzire: gheață din umezeală în capilar sau TXV (vezi simptomul 6).
  • Compresorul pornește și se oprește: poate fi și un bloc de gheață pe vaporizator.
Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 12 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 20 · Planșă din grup · Clip din atelier · Manualul frigotehnistului, p. 110 · Manualul frigotehnistului, p. 202

Simptom 6: umezeală, acid, compresor ars

Umezeala intră la montaj, la deschiderea pentru intervenții, prin scăpări pe aspirație sub vacuum, cu ulei sau agent umed, prin scăpări în condensatorul răcit cu apă. Efecte: gheață care blochează laminarea, coroziune, izolație de bobinaj deteriorată, acid în ulei care atacă bobinajul.

Manualul frigotehnistului, p. 56 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 4 · Planșă din grup

Umezeală puțină (sistem intact): rulezi compresorul până se încălzește → Ții cald locul blocajului cu lampă sau cârpă udă caldă, fără flacără → Sufli azot prin tubul de proces, cu presiune destulă să scoată uleiul → Pui filtru supradimensionat, videzi foarte atent, schimbi agentul

Manualul frigotehnistului, p. 110

Umezeală multă (sistem deschis la aer, mai ales dacă a mers compresorul): apa ajunge în uleiul compresorului și în filtru. Schimbi compresorul și filtrul. Condensatorul, schimbătorul de aspirație și vaporizatorul se purjează cu azot în două etape, cu capilarul deconectat.

Manualul frigotehnistului, p. 110

Test de aciditate: pui ulei într-un pahar curat. Dacă e închis la culoare, tulbure și miroase acid, e problemă. Uleiul decolorat se schimbă mereu, împreună cu filtrul.

Manualul frigotehnistului, p. 113 · Manualul frigotehnistului, p. 174

Sistem cu motor ars: compresor nou, filtru DAS pe aspirație și DAS în locul filtrului deshidrator → Rulezi minimum 6 ore și verifici uleiul → Ulei bun: scoți filtrul de aspirație, pui DML, videzi și încarci → Ulei acid: schimbi filtrul de aspirație și mai rulezi 48 de ore

Manualul frigotehnistului, p. 113
Sursele descriu diferit curățarea după ardere. Manualul p.113 folosește filtre DAS și intervale de 6 h / 48 h. Manualul p.58 folosește filtre „după ardere” 48-DA pe lichid și aspirație, cu verificare regulată a acidității, apoi filtru obișnuit pe lichid și scoaterea miezului de pe aspirație. Tot p.58 descrie „metoda DCL/DML” la frigidere, fără uscare cu azot, doar dacă uleiul nu e decolorat.

Simptom 7: compresorul nu pornește sau se oprește din protecție

SimptomCauze posibile
Nu porneștelipsă tensiune sau siguranțe arse; protecție termică (presiuni mari, fază lipsă, spire scurtcircuitate); contactor ars; protecții HP, LP, ulei, antiîngheț; bobinaj ars; cilindru gripat; termostat descărcat sau reglat prea sus; tensiune prea joasă; presiuni neegalizate
Pornește și se opreștetermostat defect; încărcătură greșită; bloc de gheață; la protecție motor: ventilație, tensiune sub 187 V, contacte slăbite, scurt parțial în înfășurări
Siguranța principală arsăcel mai des bobinajul sau releul de protecție la masă, ori cablul; compresorul se schimbă dacă defectul e în el
Siguranța sare la porniretensiune sub 187 V; prea multe aparate pe siguranță; siguranță automată prea rapidă; scurt parțial la pământ
Încercări repetate, curent mare, bobinaj fierbintegripare mecanică
Compresor prea caldaspirație și sarcină mari; răcire slabă a motorului; condensare mare
Nu se oprește la temperatura setatădiferențialul termostatului prea mare
Manualul frigotehnistului, p. 174 · Manualul frigotehnistului, p. 97-98 · Manualul frigotehnistului, p. 189 · Manualul frigotehnistului, p. 202 · Manualul frigotehnistului, p. 187 · Manualul frigotehnistului, p. 203 · Manualul frigotehnistului, p. 173 · Manualul frigotehnistului, p. 30

Presiunile neegalizate fac protecția să declanșeze la fiecare pornire și, în final, ard înfășurarea. La instalațiile cu capilar, diferențialul termostatului trebuie să dea pauze destul de lungi pentru egalizare, ca un compresor LST (cuplu mic la pornire) să pornească. Maximum 10 cuplări pe oră. Unde tensiunea scade, testezi la 85% din nominal. Cu compresorul rece, protecția întrerupe în maximum 15 minute; cu el fierbinte pot trece până la 45 de minute.

Manualul frigotehnistului, p. 97-98 · Manualul frigotehnistului, p. 107 · Manualul frigotehnistului, p. 98-99
  1. Tai tensiunea minimum 5 minute
  2. Scoți echipamentul electric (releu, PTC)
  3. Între M și S: conexiune = înfășurări bune; lipsă = compresor schimbat
  4. Între M și C: conexiune = protecție bună; lipsă la compresor rece = protecție defectă; la compresor cald aștepți resetarea
  5. Dacă verificările la compresor eșuează îl schimbi, altfel schimbi echipamentul electric
Manualul frigotehnistului, p. 199 · Manualul frigotehnistului, p. 200
  • Releu: între 10 și 12 fără conexiune = defect; între 10 și 11 fără conexiune cu bobina în sus, cu conexiune cu bobina în jos.
  • Test releu cu bec: bun dacă becul nu se aprinde cu releul în sus și se aprinde cu releul întors.
  • PTC: îl scuturi; zgomot intern (în afară de borna C) = defect.
  • Condensator de pornire: pui tensiunea câteva secunde, apoi scurtcircuitezi bornele; scântei = bun.
  • Test termostat: îl scurtcircuitezi; dacă așa compresorul merge, termostatul se schimbă.
  • Termostat care nu reacționează la încălzirea cu mâna: și-a pierdut încărcătura prin capilar fisurat.
Manualul frigotehnistului, p. 200 · Manualul frigotehnistului, p. 188 · Manualul frigotehnistului, p. 201 · Manualul frigotehnistului, p. 189 · Manualul frigotehnistului, p. 98 · Manualul frigotehnistului, p. 180
Valorile pentru PTC diferă: manualul p.188 dă 25 Ω la 220 V c.a. și 5 Ω la 115 V c.a.; p.201 dă 10–100 Ω între M și S la temperatura camerei. Verifici valoarea în documentația piesei.

Simptom 8: zgomote

ZgomotCauze posibile
Ciocănit constantlichid în cilindru
Ciocănit la pornirespumarea uleiului din lichidul din carter; se pune rezistență de carter
Zgomot la pornire sau oprirepresiune prea mare (condensator prăfuit, ventilator); încărcătură; pauză sub 5 minute; ambiant peste etichetă
Zăngănit sau bâzâitțeavă sau compresor care atinge carcasa; arc intern sau tub de refulare rupt (asculți cu șurubelnița); rezonanță; ventilator
Ventilator zgomotospalete deformate sau care ating lamelele; ventilator prost fixat
Șocuri în linia de lichid la deschiderea electroventiluluisubrăcire excesivă
Presostat care trepideazălichid în burduf, care acoperă orificiul de amortizare
Manualul frigotehnistului, p. 173 · Manualul frigotehnistului, p. 203 · Manualul frigotehnistului, p. 196 · Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare, p. 21 · Manualul frigotehnistului, p. 179

Simptom 9: electroventil, ulei, consum, inverter

  • Electroventilul nu se deschide: lipsă tensiune pe bobină, tensiune în afara +10% / -15%, bobină arsă, diferență de presiune greșită, tub armătură îndoit, murdărie.
  • Electroventilul nu se închide: tensiune rămasă pe bobină, ax manual neînșurubat, pulsații în aval, piese defecte, impurități, coroziune.
  • Electroventil mai rece decât țeava dinainte = rămâne parțial închis.
  • Nivel mic de ulei: întoarcere slabă a uleiului (sifoane la 1,2–1,5 m pe urcări), piston sau segmenți uzați, egalizare greșită la compresoare în paralel.
  • Consum mare de energie: presiuni de vaporizare sau condensare excesive, răcire slabă a compresorului, supratensiune.
  • Eroare inverter: verifici compresorul, U-V-W, alimentarea, modulul, comunicația și protecțiile; nu schimbi placa din prima (vezi T16).
Manualul frigotehnistului, p. 177 · Manualul frigotehnistului, p. 178 · Manualul frigotehnistului, p. 160 · Manualul frigotehnistului, p. 174 · Manualul frigotehnistului, p. 193 · Text grup: placa inverter · Planșă din grup

Greșeli tipice

  • Schimbi compresorul fără să fi dovedit că e defect.
  • Pui agent fără să găsești scurgerea: defectul revine.
  • Judeci doar după presiune, fără saturație, SH și SC.
  • Crezi valorile afișate de pompa de căldură fără să le verifici cu instrumente.
  • Demontezi filtrul cu flacăra sau îl refolosești.
  • Testezi contactele presostatului KP cu dispozitivul din dreapta sus: se decalibrează sau se strică; se folosește cel din stânga sus.
  • Uiți presostatul KP15 cu rearmare manuală pe automat după revizie.
  • Folosești presostat HP cu rearmare manuală pentru ciclare.
Manualul frigotehnistului, p. 67 · Manualul frigotehnistului, p. 112 · Planșă din grup · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 27 · Manualul frigotehnistului, p. 56 · Manualul frigotehnistului, p. 24 · Manualul frigotehnistului, p. 173
De reținut
  • Pornești de la simptom, măsori saturație, SH și SC, apoi restrângi cauzele.
  • Lipsă agent: brumă parțială, aspirație mică, curent mic, condensare mai mică decât normal.
  • Bule în vizor: lipsă agent, lipsă subrăcire sau filtru îmbâcsit; galben = umezeală.
  • LP declanșat: lipsă agent, scurgere, îngheț, laminare blocată; HP declanșat: condensare prea mare.
  • Înainte de verificări electrice tai curentul 5 minute; dovedești defectul înainte să deschizi instalația.
  • Repari cauza, schimbi filtrul la fiecare deschidere și verifici funcționarea pe termostat înainte de plecare.
Lecția 18 din 18 · Ziua 14

Eficiență, ventilație, încălzire, solar

Ce cuprinde tema

Frigotehnistul lucrează des lângă alte instalații: pompe de căldură, chillere, ventilație, cazane, panouri fotovoltaice (PV). Tema adună ce are legătură practică cu meseria: cum măsori eficiența, cum amplasezi echipamentele și ce verifici la instalațiile vecine.

Indicatorii de eficiență

Eficiența arată câtă energie utilă obții pentru energia electrică plătită. Instantaneu se folosesc COP (la încălzire) și EER (la răcire). Pe un sezon întreg se folosesc SCOP și SEER. SPF include și consumurile auxiliare: pompe, ventilatoare, dezghețare; se folosește la pompe de căldură aer-apă și sisteme hidronice.

Planșă din grup
IndicatorFormulăExemplu
COPputere termică produsă / putere electrică10 / 2 = 5
EERputere frigorifică / putere electrică7 / 2 = 3,5
SCOPenergie termică sezonieră / energie electrică sezonieră12000 / 3000 = 4,0
SEERenergie frigorifică sezonieră / energie electrică sezonieră8000 / 2000 = 4,0
SPFenergie utilă / energie electrică totală, cu auxiliare14000 / 3500 = 4,0
Planșă din grup
EchipamentValori orientative
SplitEER 2,5-4,0; SEER 5,0-8,0
Pompă de căldură aer-apăCOP/EER/SCOP 3,0-5,0; SEER 4,0-7,0
Pompă de căldură geotermalăCOP/EER/SCOP 4,0-6,0; SEER 5,0-8,0
ChillerEER 3,0-6,0; SEER 4,0-7,0
Centrală în condensareCOP 0,9-1,1
Planșă din grup

Clasele UE după SCOP: A+++ de la 5,1 în sus; A++ 4,6-5,1; A+ 4,0-4,6; A 3,4-4,0; B 3,1-3,4; C 2,8-3,1; D 2,5-2,8; E 2,2-2,5; F 1,9-2,2; G sub 1,9. Exemplu: SCOP 4,0 intră la A+.

Planșă din grup

De ce contează

  • Pompele de căldură au eficiență mare, costuri de încălzire reduse, folosesc energie regenerabilă și emit mai puțin CO2.
  • Dau confort tot anul: încălzire, răcire, apă caldă menajeră (ACM); merg cu fotovoltaice și smart home.
  • Pompa de căldură se combină preferabil cu curent din propriul sistem PV.
  • Amplasarea greșită scade eficiența: unitatea exterioară pusă într-o adâncitură, unde se adună aer rece, are COP scăzut.
Planșă din grup · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 4 · Ghid practic – Pompe de căldură, p. 36

Chiller și free-cooling

Chillerul răcește apă. Apa răcită e pompată la ventiloconvectoare sau centrale de climatizare, deci căldura se schimbă de două ori. Temperatura se controlează mai bine cu o vană de amestec modulantă, iar aerul proaspăt nu e limitat. Free-cooling înseamnă răcire cu aer exterior, în spații tehnologice și iarna: direct, cu aer exterior amestecat, sau cu aer exterior care răcește apa înainte de evaporator.

Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 12-14 · Curs climatizare aer (Curs de bază), p. 15

Amplasarea grupurilor și a aparatajului

  • Grupul compresor-condensator se montează într-un loc bine ventilat, fără ca aerul evacuat să se amestece cu cel proaspăt.
  • Afară, grupul are copertină sau carcasă contra intemperiilor.
  • Cutia de borne a presostatelor și termostatelor: capac superior pentru IP 44 unde sunt picături; carcasă IP 55 la apă multă.
  • La vibrații puternice se folosește suport de perete; suportul în unghi amplifică vibrațiile.
  • Filtrele și miezurile se despachetează doar imediat înainte de montaj, ca desicantul să rămână proaspăt.
Manualul frigotehnistului, p. 85-86 · Manualul frigotehnistului, p. 21 · Manualul frigotehnistului, p. 29 · Manualul frigotehnistului, p. 55

Ventilația locuințelor

Clădirile foarte etanșe nu mai scapă singure de umezeală și mirosuri. Ventilația echilibrată rezolvă asta. Se fac măsurători la punerea în funcțiune și la revizii.

Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 3
SetareEfect
Debit prea mareconsum, curenți de aer, zgomot, vid periculos lângă aparate cu ardere
Debit prea micCO2 și umiditate mari, mucegai
Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 4
  • DIN 1946-6: debitul măsurat poate diferi de cel proiectat cu cel mult ±15%, la aceeași densitate a aerului. Exemplu: proiect 100 m³/h, acceptat 85-115 m³/h.
  • EN 16798-17: la inspecție măsori debitul, puterea specifică a ventilatoarelor (SFP), umiditatea și condensul; la sisteme centralizate, presiunea înainte și după filtru.
  • EN 14134: la terminale cu comandă automată măsori presiunea statică cu tub manometric, în amonte de secțiunea de reglaj.
  • Zgomot în cameră sub 100 m³: un punct în mijloc, la 1,5 m; timp de reverberație standard 0,5 s mobilat, 0,8 s nemobilat.
  • Filtrele se schimbă după murdărie, presiunea diferențială maximă sau intervale convenite; la curățare nu modifici reglajele.
  • Curentul de aer se evaluează obiectiv cu sondă de turbulență (viteză plus temperatură).
  • În conducte urmărești umiditatea absolută, înainte și după umidificatoare, baterii și la amestecul de aer.
Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 8 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 5 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 6 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 7 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 10 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 20 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 19

Încălzire: termografie

Termografia este măsurarea temperaturii suprafețelor cu o cameră termică. La încălzire găsește defecte ascunse.

Ghid practic – Termografia pentru specialiștii în instalații de încălzire, p. 5
  • Scurgere din țeavă îngropată: punct cald neregulat care se extinde; s-a găsit prin 70-90 mm de șapă și covor.
  • Încălzire în pardoseală: termograma arată unde funcționează; variații mari ale temperaturilor de retur indică o problemă.
  • Radiator cu zone reci (ex. 22 °C față de circa 55 °C în rest) = depuneri; după spălare temperatura devine uniformă.
  • Traseele ascunse de gaze de ardere se găsesc cu termografia, pentru amplasarea trapelor de inspecție.
Ghid practic – Termografia pentru specialiștii în instalații de încălzire, p. 7 · Ghid practic – Termografia pentru specialiștii în instalații de încălzire, p. 8 · Ghid practic – Termografia pentru specialiștii în instalații de încălzire, p. 10 · Ghid practic – Termografia pentru specialiștii în instalații de încălzire, p. 11 · Ghid practic – Termografia pentru specialiștii în instalații de încălzire, p. 13 · Ghid practic – Termografia pentru specialiștii în instalații de încălzire, p. 14 · Ghid practic – Termografia pentru specialiștii în instalații de încălzire, p. 15

Încălzire: cazane și analiza gazelor de ardere

Siguranță: CO ambiental se măsoară înaintea tuturor celorlalte măsurători. 30 ppm este concentrația maximă admisă (MAC); 1.600 ppm (0,16%) duce la deces în 2 ore.

Pregătești analizorul: praguri de protecție pentru senzorul CO, test de etanșeitate cu sonda astupată (debit zero), resetarea senzorilor în aer curat → Măsori presiunea gazului ca presiune de debit, la sarcină maximă: uzual 18-25 mbar la gaz natural; în afara domeniului nu pui cazanul în funcțiune → Introduci sonda la minimum 2 diametre de cazan, în centrul fluxului (T și CO2 maxime, O2 minim) → Alegi corect combustibilul și măsori simultan FT, O2 și AT → Măsori CO după minimum 2 minute de funcționare → Scoți sonda cu pompa pornită, ca senzorii să se curețe

Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 12 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 6 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 3 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 8 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 6-7 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 10 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 11

Pierderea prin gazele de ardere: qA = (FT − AT) × (A2 / (21 − O2) + B) − XK. FT = temperatura gazelor de ardere, AT = temperatura aerului, XK = termen pentru condensare. Randamentul η = 100% − qA. Fiecare 1% pierdere înseamnă 1% consum în plus. Exemplu: qA = 8% dă η = 92%. La cazanele în condensare XK face qA negativ, deci η poate trece de 100% față de puterea calorică netă.

Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 6-7 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 9 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 6
CombustibilA2BCO2max (%)
Păcură0,680,00715,4
Gaze naturale0,650,00911,9
GPL0,630,00813,9
Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 7
  • Lambda λ = aerul real / aerul necesar teoretic. Se lucrează cu puțin exces de aer: lipsa de aer dă ardere incompletă, excesul încălzește inutil oxigen evacuat.
  • CO2max nu se atinge în practică; ținta este CO2 cât mai mare.
  • Gaz cu presiune prea mare: flacără stinsă, ardere incompletă, CO ridicat, consum mare. Prea mică: flacără stinsă, pierderi mari, O2 mare, CO2 mic.
  • Fără condensare: reglaj manometric al presiunii la duză (max și min). Cu condensare: reglaj după CO2 sau O2, conform producătorului.
  • Tiraj normal: arzător cu tiraj forțat 0,12-0,20 hPa; arzător atmosferic 0,03-0,10 hPa.
  • La coșuri concentrice, O2 sub 20,5% în spațiul inelar înseamnă scăpare.
  • NOx = NO + NO2 (circa 97% / 3% la instalații mici fără condensare); NO2 se măsoară pe gaz uscat, fiind solubil în condens.
  • Arzător pe ulei: întâi indicele de fum (10 curse, scala Bacharach, 3 măsurători, țintă 0), apoi duza și presiunea pompei din tabel, vid pe aspirație max. 0,4 bar, apoi reglajul aerului.
Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 4-5 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 8 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 4 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 5 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 10 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 11 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 12 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 13-14

Solar: panouri fotovoltaice

  • Randamentul PV scade cu 0,5% pe grad (K): la +10 °C peste standard pierzi 5%.
  • Șirurile de panouri ajung la 1000 V: risc de electrocutare; termografia se face de la distanță.
  • Condiții pentru termografie: zi senină, radiație circa 600 W/m², temperatură exterioară scăzută, camera la 60-90° față de modul.
  • Reflexiile se mută când schimbi unghiul; lucrezi cu diferențe de temperatură (ΔT).
  • Punctele calde nu înseamnă automat defect: pot fi murdărie sau fixări. Conexiunile corodate sau slăbite și invertoarele se văd prin încălzire.
Ghid practic – Termografia pentru parcuri fotovoltaice, p. 5 · Ghid practic – Termografia pentru parcuri fotovoltaice, p. 6 · Ghid practic – Termografia pentru parcuri fotovoltaice, p. 11 · Ghid practic – Termografia pentru parcuri fotovoltaice, p. 12 · Ghid practic – Termografia pentru parcuri fotovoltaice, p. 9 · Ghid practic – Termografia pentru parcuri fotovoltaice, p. 13
Imagine termicăCauză probabilă
Modul întreg mai caldcircuit deschis (necuplat, cablu rupt)
Șir de celule calddiodă bypass defectă (ex. după furtună)
Celule calde aleatoriumodul scurtcircuitat
O singură celulă caldăumbră sau celulă defectă
Ghid practic – Termografia pentru parcuri fotovoltaice, p. 10

Greșeli și probleme tipice

  • Unitate exterioară pusă în adâncitură, unde se adună aer rece: COP scăzut.
  • Grup condensator montat unde aerul evacuat e aspirat din nou.
  • qA anormal de mare: reset greșit al senzorilor sau combustibil ales greșit.
  • FT scade brusc: condens pe termocuplu; sonda se ține orizontal sau în jos.
  • Tiraj anormal: scurgere în analizor sau senzor nereset.
  • Contrapresiune în coș: murdărie sau deformare, aer de combustie insuficient, garnituri uzate, coroziune.
  • Modificarea reglajelor ventilației la curățarea filtrelor.
Ghid practic – Pompe de căldură, p. 36 · Manualul frigotehnistului, p. 85-86 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 6 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 10 · Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire, p. 11 · Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial, p. 10
De reținut
  • COP = căldură / electricitate, EER = frig / electricitate; SCOP și SEER sunt pe sezon; SPF include auxiliarele.
  • Amplasarea contează: aer bun la grupuri, fără recirculare, fără adâncituri cu aer rece.
  • Ventilația: abatere de debit admisă ±15%; prea mult aer = consum și zgomot, prea puțin = mucegai.
  • La cazane măsori întâi CO ambiental; η = 100% − qA.
  • PV: -0,5% randament pe grad; șirurile ajung la 1000 V, termografia se face de la distanță.

Carduri

Îndoaie foaia pe linia punctată: citești întrebarea din stânga, spui răspunsul, apoi verifici în dreapta.

Lecția 1 · Ciclul frigorific: drumul agentului prin circuit (21 carduri)

1Care sunt cele 4 componente principale ale circuitului frigorific cu comprimare?Compresor, condensator, dispozitiv de expansiune, vaporizator (evaporator).
2În ce ordine trece agentul prin componente?Compresor → condensator → dispozitiv de expansiune → vaporizator → înapoi la compresor.
3Ce face agentul în condensator?Cedează căldură aerului sau apei și trece din vapori HP în lichid HP.
4Ce face agentul în vaporizator?Fierbe la presiune joasă, preia căldură din spațiul răcit și iese vapori LP ușor supraîncălziți.
5Ce se întâmplă la dispozitivul de expansiune?Presiunea și temperatura scad brusc; rezultă amestec de lichid și vapori la presiune joasă.
6De câte ori își schimbă agentul starea de agregare într-un ciclu?De două ori: condensează în condensator și se evaporă în vaporizator.
7De ce are nevoie mașina frigorifică de energie din exterior?Mută căldura de la rece la cald, invers față de trecerea naturală a căldurii.
8Ce se întâmplă pe țeava de refulare, între compresor și condensator (2-3)?Pierderi de sarcină pe țeava de la refularea compresorului până la intrarea în condensator.
9Ce se întâmplă cu vaporii supraîncălziți la începutul condensatorului (3-4) și ce căldură se schimbă?Răcirea vaporilor supraîncălziți până la saturație; doar căldură sensibilă, 20-30% din schimbul condensatorului.
10Ce procent din schimbul condensatorului este condensarea propriu-zisă (4-5)?60-70%, doar căldură latentă, la presiune constantă.
11Cu cât se subrăcește lichidul în exemplul din curs?Cu 5-7°C, până la circa 40°C; circa 10% din căldură, sensibilă.
12Ce efect au pierderile de presiune pe aspirație (9-1)?Cresc energia consumată de compresor.
13Ce valori are gazul cald la refulare în exemplul split cu exterior 35°C?15 bar și 80-100°C.
14Ce valori are agentul după expansiune în exemplul split?Lichid rece la 4 bar și 0°C; gazul rece spre compresor are 4 bar și 7-10°C.
15Ce parte din căldura cedată la condensator vine de la compresor?Circa o treime se adaugă la căldura absorbită în vaporizator.
16Ce relație există între COP și EER la ciclul ideal?COP = EER + 1.
17Care este ordinea pe linia de lichid la un sistem cu pump-down?Filtru deshidrator → vizor de lichid → ventil solenoid → ventil de expansiune → vaporizator.
18Cum funcționează pump-down-ul?Termostatul închide solenoidul de pe lichid; compresorul golește partea de joasă până îl oprește presostatul de joasă.
19Ce dispozitiv de expansiune au de obicei frigiderele și ce au instalațiile comerciale?Frigiderele: tub capilar. Instalațiile comerciale: în principal ventil de expansiune termostatic.
20Ce procent din volumul sistemului reprezintă de obicei partea de refulare?10-20%; agentul trebuie să încapă în volumul liber al părții de înaltă presiune.
21Care sunt singurele dispozitive mecanice din circuit, după clipul despre TXV?Ventilul de expansiune termostatic (TXV) și compresorul.

Lecția 2 · Presiune, temperatură și saturație (19 carduri)

1De ce depinde temperatura la care fierbe agentul?De presiune. Presiune mai mică înseamnă fierbere la temperatură mai joasă.
2Ce este temperatura de saturație?Temperatura de fierbere sau condensare corespunzătoare unei anumite presiuni.
3Ce se întâmplă cu temperatura în timpul schimbării de fază?Rămâne aproape constantă, pentru că se schimbă căldură latentă.
4De ce trebuie presiunea din circuit să fie peste cea atmosferică?Ca să nu intre aer și umiditate, care strică compresorul, filtrul și capilarul.
5Cum afli temperatura de saturație dintr-o presiune citită?Cu tabelul P-T al agentului, de exemplu aplicația Danfoss Ref Tools.
6Ce arată starea reală a instalației, mai bine decât presiunea?Temperatura de saturație, supraîncălzirea (SH) și subrăcirea (SC).
7La ce temperatură fierbe apa pe Everest?La circa 70 °C, față de 100 °C la nivelul mării.
8Ce este căldura latentă de vaporizare?Căldura necesară vaporizării unui kg de lichid la presiune constantă; de ea depinde efectul frigorific.
9Ce avantaj dă un volum specific mic al vaporilor saturați?Componente mai mici, în primul rând compresorul.
10Ce este glide-ul?Intervalul de temperatură în care are loc schimbarea de fază la presiune constantă, la agenții zeotropi.
11Ce este punctul de rouă la un amestec zeotrop?Temperatura la care începe condensarea la o presiune dată.
12La ce presiune sunt date punctele de fierbere din tabele?La circa 1 atm absolut, adică 0 bar relativ.
13De ce depinde presiunea de aspirație?De temperatura de evaporare, sarcină și debitul de aer sau apă.
14De ce depinde presiunea de refulare?De temperatura de condensare, temperatura exterioară și schimbătoare.
15Care este punctul de fierbere al R600a și presiunea lui la -25 °C?-11,6 °C; 0,58 bar absolut, sub presiunea atmosferică.
16Care agent din tabelul manualului are cea mai mică temperatură critică?R404A, cu 72,5 °C.
17Ce efect au gazele necondensabile asupra presiunii?Cresc presiunea de condensare, deci consumul și riscul de carbonizare.
18Cât câștigi la COP cu 1 K mai mult la evaporare?2-3%; la fel cu 1 K mai puțin la condensare.
19Ce presiune maximă de condensare se consideră normală la +35 °C exterior?Maximum 25 bar; excepție agenții de înaltă presiune R-410A și R-744.

Lecția 3 · Compresorul (21 carduri)

1Care este rolul compresorului?Aspiră vaporii supraîncălziți de joasă presiune și îi comprimă la presiune și temperatură înalte.
2Ce se întâmplă dacă agent lichid ajunge în compresor?Lichidul este incompresibil și distruge compresorul.
3Care sunt principalele tipuri de compresoare după principiu?Cu piston, scroll, rotativ, șurub, centrifugal.
4Ce diferențiază un compresor ermetic de unul semi-ermetic?La ermetic motorul e inaccesibil; la semi-ermetic motorul se poate înlocui și supapele sunt accesibile.
5Când se folosește pornirea LST și când HST?LST doar cu presiuni egalizate (capilar); HST obligatoriu cu ventil de expansiune sau fără egalizare.
6Ce rol are rezistența de carter?Împiedică agentul să condenseze în compresorul oprit și să dilueze uleiul.
7De ce nu se pornește compresorul în vid?Aerul rarefiat izolează slab și apar descărcări electrice în bobinaj.
8Care sunt cei 4 timpi ai compresorului cu piston?Aspirație, compresie, refulare, revenire.
9Ce fac inelul Oldham și arborele excentric la scroll?Fac spirala mobilă să orbiteze fără să se rotească.
10Ce rol are clapeta de reținere de la ieșirea scroll-ului?Împiedică curgerea inversă a gazului la oprire.
11Ce temperaturi maxime are înfășurarea motorului Danfoss?135 °C la sarcină maximă, 125 °C în regim stabil.
12Unde și cât se măsoară temperatura maximă de refulare la SC?La 50 mm de racordul de refulare; maximum 135 °C.
13Cât timp de egalizare se recomandă cu LST la frigidere și congelatoare?5-8 minute la frigidere, 7-10 minute la congelatoare.
14Câtă apă și aciditate are voie să aibă uleiul de compresor?Maximum 25 ppm apă și zero aciditate.
15Cum verifici uleiul înainte să deschizi instalația?Scurgi puțin într-o sticlă curată și compari cu ulei nou; închis, opac sau cu impurități înseamnă înlocuirea compresorului.
16Care sunt cauzele arderii motorului compresorului?Ventilație slabă, condensator murdar, tensiune anormală, pierdere de agent.
17Ce cauzează garniturile arse sau plăcile de supape fisurate?Lovituri de lichid (vârfuri peste 60 bar) din prea mult agent sau capilar blocat.
18De ce se schimbă echipamentul electric odată cu compresorul?Echipamentul vechi poate distruge compresorul nou.
19În cât timp se montează compresorul după scoaterea capacelor de aluminiu?În maximum 15 minute; capacele nu se pun la loc.
20Cum lucrează digital scroll-ul la 50% capacitate?În ciclu de 15 s: 7,5 s pompează, 7,5 s spiralele sunt decuplate.
21Ce se întâmplă dacă legi un compresor TLV/NLV direct la rețea?Se distrug magneții permanenți ai motorului.

Lecția 4 · Condensatorul (18 carduri)

1Ce rol are condensatorul?Cedează aerului sau apei căldura preluată în vaporizator plus majoritatea energiei de la compresor; vaporii de înaltă presiune devin lichid.
2În ce stare intră și iese agentul din condensator?Intră ca vapori supraîncălziți de la refulare și iese ca lichid subrăcit.
3Care sunt cele trei zone ale condensatorului?Desupraîncălzire, condensare (cea mai mare) și subrăcire.
4Ce diferență normală există între aerul de intrare și temperatura de condensare?10-20 K; cu cât mai mică, cu atât mai bine.
5Ce câștig aduce scăderea temperaturii de condensare cu 1 K?Aproximativ 2-3% îmbunătățire a performanței.
6Ce efect au murdăria și ventilatorul defect la condensatorul cu aer?Presiune de condensare mai mare, capacitate frigorifică mai mică și consum mai mare.
7Cât este puterea condensatorului față de cea a vaporizatorului?Aproximativ 1,3 ori puterea vaporizatorului.
8La ce presiune condensează agentul?La presiune aproximativ constantă, cedând căldură latentă.
9Ce face regulatorul KVR și ce reglaj are din fabrică?Menține constantă presiunea de condensare, deschizând la creșterea presiunii; din fabrică 10 bar, interval 5-17,5 bar.
10Ce dezavantaj are montajul KVR cu NRD pe by-pass?Presiunea din condensator rămâne cu 1,4-3,0 bar peste cea din rezervor; dacă nu e acceptabil, se folosește KVR + KVD.
11Unde se montează ventilul de apă presostatic WV?Pe conducta de apă înaintea condensatorului, cu filtru FA înainte; capilarul pe partea superioară a refulării, după separatorul de ulei.
12Ce cauze au presiunea mare la condensatorul răcit cu apă?Apă prea caldă sau prea puțină, calcar în țevi, pompă defectă, WV reglat prea sus sau filtru înfundat.
13Cum rezolvi presiunea mare cauzată de supraîncărcare?Recuperezi agent până presiunea devine normală și vizorul rămâne plin.
14De ce un rezervor neizolat într-un loc rece scade presiunea de condensare?Pentru că se comportă el însuși ca un condensator.
15Unde e locul corect al clapetei de reținere, ca să nu oscileze presiunea?Sub condensator, lângă intrarea în rezervor.
16Ce avantaje are condensarea cu apă față de aer?Temperatură de condensare cu ~10 °C mai favorabilă, schimbătoare compacte, fără degivrare la pompa de căldură.
17Cât din căldură dă recuperarea parțială de la condensator?20-30%, doar căldura sensibilă din zona de desupraîncălzire.
18De ce contează scăpările la un condensator răcit cu apă?Pe acolo poate pătrunde umezeala în sistem.

Lecția 5 · Subrăcirea (18 carduri)

1Ce este subrăcirea?Diferența dintre temperatura de condensare (din presiune) și temperatura lichidului la intrarea în ventilul de laminare, în K.
2Care este formula subrăcirii?SC = Tc − T lichid; Tc este temperatura de saturație corespunzătoare presiunii de pe partea de înaltă.
3Unde se măsoară cel mai bine subrăcirea?Pe linia de lichid, înainte de unitatea de expansiune; starea de acolo este decisivă.
4Ce subrăcire se recomandă în majoritatea cazurilor?4-5 K.
5Ce previne subrăcirea?Formarea bulelor de vapori în lichid înaintea ventilului, care reduc capacitatea ventilului și alimentarea vaporizatorului.
6Calculează SC: Tc 47,3 °C, lichid 6,5 °C.47,3 − 6,5 = 40,8 K (citire Testo 570s, R410A, mod încălzire, 12,2 bar).
7Ce subrăcire optimă se recomandă cu schimbător la TXV și la capilar?Circa 5 K la TXV și circa 3 K la tub capilar.
8Ce valoare de subrăcire dă cursul de bază?5-7 °C, cu lichidul răcit până la aproximativ 40 °C.
9Ce tip de căldură schimbă lichidul în subrăcire?Doar căldură sensibilă: temperatura scade, starea rămâne lichidă.
10Cât este subrăcirea la suprafața lichidului din receptor?Întotdeauna 0 K; subrăcirea suplimentară apare abia după receptor.
11Pe ce lungime se brazează țevile pentru schimbătorul lichid-aspirație?La TXV lichid + aspirație pe 0,5-1 m; la capilar, capilar + aspirație pe 1,5-2 m.
12Ce cauze de cădere de presiune dau subrăcire slabă înainte de TXV?Linie lungă sau subțire, coturi strânse, filtru înfundat, electroventil defect.
13Cum reduci căldura care intră în linia de lichid?Ambiant mai rece, schimbător lichid-aspirație sau izolație.
14Cum trebuie să curgă apa față de agent în condensatorul cu apă?În sens opus; altfel subrăcirea iese slabă.
15Ce indică lichid nesubrăcit cu temperatură mare în rezervor?Regulator KVD reglat prea jos sau burduful lui cu scăpări.
16Ce risc are o subrăcire foarte mare?Lipsa amortizării la deschiderea electroventilelor produce șocuri hidraulice în linia de lichid.
17Ce condiție are colectorul filtrelor combi DCC/DMC?Volumul lui trebuie să fie cu cel puțin 15% peste volumul de agent; mărește subrăcirea.
18De ce se preferă manifoldul digital la măsurarea SC?Cu manometru analogic SC nu se citește direct și calculul manual poate greși; digitalul cu sondă o arată în timp real.

Lecția 6 · Dispozitivul de expansiune (20 carduri)

1Ce rol are dispozitivul de expansiune?Coboară presiunea de la condensare la vaporizare și dozează lichidul care intră în vaporizator.
2Care sunt cele patru tipuri de dispozitive de expansiune?Tub capilar, valvă automată, valvă termostatică (TXV) și valvă electronică (EEV).
3În ce stare intră și iese agentul din ventil?Intră lichid subrăcit de înaltă presiune; iese amestec lichid-vapori de joasă presiune și temperatură.
4Ce mărime ține constantă TXV?Supraîncălzirea la ieșirea din vaporizator.
5Care e ecuația de echilibru a TXV?P1 (bulb, deschide) = P2 (vaporizare, închide) + P3 (arc, închide).
6Unde se montează bulbul TXV?Pe aspirație, imediat după vaporizator, pe porțiune orizontală, între ora 1 și ora 4.
7Cum lucrează un EEV?Senzorii de după vaporizator trimit date la controler, care calculează SH și acționează un motor pas cu pas.
8Unde se folosește tubul capilar și ce limită are?La frigidere casnice; e ieftin, dar funcționează ideal doar în punctul de proiectare.
9Când se folosește valva automată de expansiune?Doar la sarcini puțin fluctuante, pentru că menține doar presiunea de vaporizare.
10Ce se întâmplă în TXV când crește sarcina?Crește SH, bulbul își ridică presiunea, diafragma împinge pinul, ventilul se deschide mai mult.
11Când e obligatorie egalizarea externă?Cu distribuitor de lichid (~1 bar cădere) și când căderea pe vaporizator depășește echivalentul a 2 K.
12Ce face încărcătura MOP a bulbului?Închide ventilul la MOP (începe ~0,3/0,4 bar sub), limitând presiunea de aspirație la pornire și protejând motorul.
13Ce condiție de temperatură cere un ventil cu MOP?Elementul trebuie să fie mai cald decât bulbul, altfel încărcătura migrează și ventilul nu mai funcționează.
14Ce înseamnă literele L, N, S, X, Z pe elementul TXV?L = R410A, N = R134a, S = R404A/R507, X = R22, Z = R407C.
15De ce nu se pune bulbul jos pe țeavă?Uleiul depus în partea de jos a țevii dă semnale false de temperatură.
16Ce faci la vânare persistentă a TXV cu duză interschimbabilă?Înlocuiești duza cu una mai mică și schimbi filtrul deshidrator, pentru că deschizi sistemul.
17Ce efect are un bulb slăbit sau în curent de aer?Vaporizatorul e supraalimentat și lichidul ajunge la compresor.
18Cum recunoști un capilar total blocat?Agentul se adună în condensator, vaporizatorul se golește, iar în repaus presiunile nu se egalizează.
19De ce electroventilul se montează cât mai aproape de TXV?Pentru a evita loviturile hidraulice la deschidere.
20Ce avantaj are EEV cu motor pas cu pas față de cel cu impulsuri?Injectează continuu și e cea mai bună alegere la sarcini variabile; cel cu impulsuri deschide-închide la ~6 s.

Lecția 7 · Vaporizatorul (18 carduri)

1Ce rol are vaporizatorul?Preia căldură din mediul răcit: agentul se evaporă la presiune joasă, iar aerul sau produsul se răcește.
2În ce stare intră și iese agentul din vaporizator?Intră vapori umezi (majoritar lichid) de la ventil; iese vapori supraîncălziți.
3Cum e presiunea în vaporizator în timpul evaporării?Joasă și aproximativ constantă.
4Ce indică prima dată lipsa de agent sau o restricție la vaporizator?Presiunea de evaporare citită pe manometru.
5Ce înseamnă vaporizator brumat doar la intrare?Supraîncălzire mare și presiune mică de aspirație.
6Ce indică adesea înghețarea neuniformă a vaporizatorului?Agent insuficient în instalație.
7Ce procent din suprafața vaporizatorului e vaporizare și ce procent supraîncălzire?Vaporizare 85-90%, supraîncălzire circa 10-15%.
8Ce diferență aer de intrare − temperatură de vaporizare e normală cu TXV?6-15 K cu TXV; 2-8 K la reglare de nivel. Mai mică e mai bine.
9Unde se montează KVP și ce face?Pe aspirație, după vaporizator; menține constantă presiunea din vaporizator. Reglaj fabrică 2 bar, interval 0-5,5 bar.
10Ce cauze are gheața doar lângă TXV?Alimentare prea mică: duză mică, supraîncălzire mare, bulb descărcat, strainer înfundat, duză înghețată, sau bule în lichid.
11De ce se blochează complet cu gheață un vaporizator?Degivrare lipsă sau greșită, ori umiditate mare: marfă neambalată, aer prin fisuri, ușă deschisă.
12Ce efect au frontul înghețat, ventilatorul oprit sau lamelele îndoite?Presiune de aspirație mică, capacitate mai mică, consum mai mare. Lamelele se îndreaptă cu pieptenele.
13De ce înghețarea neuniformă strică degivrarea?Senzorul termostatului de degivrare nu vede gheața.
14Care sunt cele trei reguli de timp la degivrare?Nu prea devreme, nu prea târziu, nu mai mult decât e necesar.
15Ce sursă de căldură e eficientă pentru degivrare?Căldura proprie a sistemului (gaz cald, inversare), în loc de rezistențe, pornită la cerere.
16La frigider, cum trebuie pus senzorul termostatului față de evaporator?Ultimii 100 mm ai capilarului, în contact strâns; 1 mm de plastic crește diferențialul cu circa 1 °C.
17Ce arată carnea uscată la suprafață într-o cameră frigorifică?Umiditate prea mică, adică vaporizator prea mic.
18Ce reduce transferul de căldură în vaporizator, pe lângă gheață?Uleiul amestecat cu agentul și murdăria de pe suprafețe.

Lecția 8 · Supraîncălzirea (20 carduri)

1Ce este supraîncălzirea?Cu câte grade sunt vaporii peste temperatura de fierbere la presiunea lor; vaporii sunt complet gazoși.
2Care e formula supraîncălzirii?SH = temperatura țevii de aspirație − temperatura de saturație aflată din presiunea de joasă (tabel P-T).
3Calculează SH la R32: 123 psi (8,5 bar) pe joasă, țeava de aspirație 12 °C.Saturația e circa 5 °C, deci SH = 12 − 5 = 7 K.
4Care e rolul principal al supraîncălzirii?Împiedică ajungerea lichidului în compresor.
5Unde se măsoară supraîncălzirea vaporizatorului?Imediat după vaporizator, la începutul aspirației, unde stă bulbul TXV sau senzorul EEV.
6Ce componentă reglează injecția de lichid după supraîncălzire?Ventilul de expansiune: TXV sau EEV.
7Prin ce diferă subrăcirea de supraîncălzire?Subrăcirea e la lichid, pe partea de înaltă: T condensare − T lichid. Supraîncălzirea e la vapori, pe joasă.
8Ce valori de SH recomandă manualul la grupurile compresor-condensator?5-12 K, la senzorul ventilului, cu saturația luată de pe manometru.
9Ce arată Testo 570s la răcire în exemplul din surse?3,5 bar, Tev −3,0 °C, aspirație 12,5 °C, SH 15,5 K.
10Ce defecte produce o supraîncălzire prea mică?Rulmenți deteriorați, bobină scurtcircuitată, ulei spumat, lovituri de lichid.
11Ce efect are supraîncălzirea prea mare a gazului aspirat asupra refulării?Temperatura de refulare crește rapid; limita e 130-135 °C.
12Ce efect are SH prea mare asupra vaporizatorului?Umplere imperfectă, capacitate scăzută, înghețare mai puternică, degivrări prea lungi.
13Ce semn vizual indică supraîncălzire prea mică?Brumă puternică pe conducta de aspirație sau pe partea de aspirație a compresorului.
14În ce sens rotești șurubul TXV ca să crești supraîncălzirea?Orar. Antiorar o scade. O tură ≈ 4 K la T2/TE2, ≈ 3 K la TUA/TUB, ≈ 0,5 K la TE5.
15Cum elimini vânarea la TXV?Mult orar până dispare, antiorar treptat până reapare, apoi circa o tură orar (1/4 la T2/TE2).
16Ce e supraîncălzirea la admisia în compresor?Suma supraîncălzirii din vaporizator, de pe aspirație și din eventualul schimbător intern.
17De ce se izolează conducta de aspirație?Ca să nu condenseze umezeala și să nu crească nedorit supraîncălzirea cu căldură din mediu.
18Ce cauze dă manualul pentru gaz aspirat prea cald?Încărcătură mică de agent, defecte pe linia de lichid sau supraîncălzire TXV reglată prea mare.
19Cum e supraîncălzirea la ieșirea vaporizatorului la R290?Lipsește; încărcătura e aproape de maxim. Gazul aspirat ajunge normal la +20...+32 °C la ermetice mici.
20Ce face un schimbător de aspirație prea mare și ce soluție e?Crește temperatura de refulare; se scoate sau se înlocuiește cu unul mai mic.

Lecția 9 · Agenți frigorifici, uleiuri și siguranță (21 carduri)

1Ce arată GWP?Contribuția la încălzirea globală a 1 kg de agent față de 1 kg CO2 (GWP 1).
2Ce arată ODP și care e referința?Cât distruge agentul stratul de ozon, față de R11 = 1.
3Ce GWP și ce clasă de siguranță are R32?GWP 675, clasa A2L (ușor inflamabil), agent pur.
4Din ce e format R410A și ce GWP are?Amestec 50% R32 și 50% R125; GWP 2088, clasa A1.
5Ce clasă au R290 și R600a?A3: netoxici, foarte inflamabili (hidrocarburi: propan, izobutan).
6Ce ulei folosesc agenții HFC?POE (poliolester) sau PAG, cu filtre DML.
7Ce încărcătură maximă e permisă la R290/R600a?150 g, doar în refrigeratoare mici.
8Ce presiune statică și ce fierbere are R32?Statică 14,8 bar (215 psi); fierbere −51,7 °C.
9Ce presiuni de lucru are R410A?Aspirație 7,6-9,0 bar, refulare 24,1-31,0 bar; statică 16,2 bar.
10Ce presiuni de lucru are R600a?Aspirație 0,7-1,7 bar, refulare 4,8-8,3 bar; statică 3,8 bar; fierbere −11,7 °C.
11Ce înseamnă clasa de toxicitate A și B?A: netoxic sub 440 ppm. B: toxic sub 440 ppm.
12Ce este LFL?Concentrația minimă de agent care propagă flacăra în amestec omogen cu aerul.
13De ce R407C se încarcă doar în fază lichidă?E zeotrop cu glide mare; componentele se separă (fracționare), deci compoziția s-ar schimba.
14Ce limite de inflamabilitate și aprindere are R290?2,1-9,5% vol. (39-177 g/m³); aprindere la 470 °C.
15Ce volum de cameră cere încărcătura de R290?Minimum 1 m³ pentru fiecare 8 g de agent.
16Ce puritate trebuie să aibă R290 folosit în frig?Uzual 99,5% („2.5”); GPL-ul sau gradul tehnic 95% nu sunt suficiente.
17De ce nu se transvazează agentul între butelii de mărimi diferite?Fiecare transvazare crește mult conținutul de apă; limita e 20 ppm.
18Ce face umezeala cu uleiul și compresorul?Descompune uleiul formând acid, corodează metalele și atacă izolația bobinajului.
19De ce nu e voie să treci un frigider R134a pe R600a?Aparatul nu e aprobat pentru agenți inflamabili și siguranța electrică nu e verificată.
20Ce înseamnă „drop in”?Peste 90% din uleiul mineral scos și înlocuit cu sintetic, filtru nou, agent compatibil.
21Ce pericol are CO2 (R744), deși e neinflamabil?E mai greu ca aerul și poate provoca sufocare.

Lecția 10 · Split și pompa de căldură (20 carduri)

1Ce rol are valva cu 4 căi?Inversează ciclul, ca aparatul să lucreze ca pompă de căldură: agentul vaporizează în UE și condensează în UI.
2Unde merge gazul de la compresor în modul răcire?În unitatea exterioară, unde condensează; bobina valvei cu 4 căi nu este alimentată.
3Ce este pump down?Strângerea întregului agent în unitatea exterioară, pentru reparații la vaporizator, curățare profundă sau mutarea unității.
4La ce folosesc robineții de serviciu?La încărcare, recuperare, vid și verificarea presiunii.
5De ce este nevoie de degivrare la pompa de căldură pe aer?Pe încălzire se formează gheață pe unitatea exterioară, iar gheața blochează transferul de căldură.
6Care e diferența dintre COP și factorul sezonier?COP: un punct de laborator, doar pompa. Factorul sezonier: căldură pe 12 luni raportată la tot consumul real.
7Din ce este format un split?Dintr-o unitate externă și una internă; este un sistem cu expansiune directă.
8Ce face poziția front seated a robinetului?Închide portul exterior; izolezi unitatea exterioară și poți vida sau recupera doar interiorul.
9De ce portul de serviciu al robineților moderni stă închis în orice poziție?Are miez cu arc tip Schrader, deschis doar de pinul furtunului.
10Când închizi robinetul de aspirație la pump down?Când manometrul de pe aspirație ajunge la 0, după ce ai închis robinetul de lichid.
11Ce COP are o pompă de căldură aer-apă?În medie 2,5-4,0, variabil cu condițiile.
12Ce COP au pompele sol-apă și apă-apă?4,0-5,5, foarte stabil; cer foraj, excavare sau studiu hidrogeologic.
13Cum funcționează degivrarea cu gaz cald?Gazul comprimat ocolește condensatorul printr-un bypass și merge spre evaporator; degivrare foarte rapidă.
14Care este metoda de degivrare cea mai folosită?Inversarea scurtă a circuitului, cu căldură luată din rezervorul tampon sau direct din apa de încălzire.
15Cât valorează în lungime echivalentă un cot, un robinet și o valvă de sens?Cot 90° = 2 m, robinet = 8 m, valvă de sens = 9 m.
16Cât pierde randamentul la 120 m lungime echivalentă?Circa 25%.
17Ce înseamnă mod monoenergetic?Pompa de căldură plus rezistență electrică pentru vârfuri sau igienizarea apei calde.
18Ce risc are răcirea cu un sistem reversibil?Temperatura de tur prea joasă dă condens și umezeală în construcție.
19Cât aer proaspăt acceptă aparatele cu expansiune directă?Maximum 20-30% din debitul refulat; ele usucă mult aerul.
20Ce pornește semnalul de la unitatea interioară în UE?Alimentează bobina contactorului prin 2 fire de comandă; contactorul pornește compresorul și ventilatorul.

Lecția 11 · Instrumente și măsurători (20 carduri)

1Care sunt cele mai importante trei criterii pentru un instrument?Precizia, rezoluția și repetabilitatea.
2Unde se leagă furtunurile roșu, albastru și galben?Roșu la înaltă presiune, albastru la joasă, galben la portul de serviciu (azot, vid, umplere).
3Ce avantaj principal are manifoldul digital?Măsoară simultan presiuni și temperaturi și calculează automat supraîncălzirea și subrăcirea, fără erori de calcul sau paralaxă.
4Ce verifici zilnic la manometrul de service?Că arată 0 la presiunea atmosferică; altfel reglezi zeroul din șurub.
5Cum se calculează debitul de aer?V (m³/h) = A (m²) × viteza medie (m/s) × 3600.
6Ce faci dacă vezi bule în vizor?Cauți întâi cauza; nu completezi agent doar pentru bule.
7Ce arată vizorul galben după filtru?Prea multă umezeală înaintea ventilului de expansiune termostatic.
8Ce înseamnă continuitate M-S, dar întrerupt M-C și S-C la compresor?Protecția înfășurării e declanșată; aștepți resetarea, nu e înfășurare întreruptă.
9Ce rezistență au înfășurările unui compresor rece la 220-240 V?Circa 10-100 Ω între M și S; pentru scurtcircuit parțial trebuie valorile din fișa tehnică.
10Cum verifici un termometru la 0 °C?Bulbul la 150-200 mm adâncime în termos cu gheață pisată din apă distilată și apă distilată.
11Unde se măsoară temperatura de refulare?La 50 mm de racordul de refulare al compresorului.
12Cum se reglează higrometrul cu păr?La fiecare folosire: cu cârpă udă în recipient închis, minimum 2 ore, trebuie să arate 100%.
13Cum se calculează diametrul hidraulic la o conductă dreptunghiulară?Dh = 2 × L × l / (L + l).
14Ce distanțe cere locul de măsurare a debitului?Cel puțin 6 × Dh în aval și 2 × Dh în amonte de coturi sau clapete.
15Câte puncte de măsură trebuie la U = 40% și la U = 20%?20 puncte la U = 40%; 8 puncte la U = 20%.
16De ce la gura de aspirație se folosește pâlnie?Aerul vine din toate direcțiile; la refulare fluxul e direcționat și ajunge anemometrul cu elice.
17De ce un multimetru obișnuit înșală la ieșirea U-V-W a unui inverter?Tensiunea are formă PWM, nu 400 V AC clasic.
18Ce cerințe minime are camera termografică pentru țevi și scurgeri?Rezoluție 160 × 120 pixeli și sensibilitate 0,1 °C (100 mK); scala reglată manual.
19Ce sondă alegi pentru viteze de aer de 5-20 m/s?Sondă cu elice de diametru mic; sonda termică merge până la 5 m/s.
20Cum diagnostichezi zgomotele compresorului fără aparat special?Ții o șurubelniță pe carcasă și urechea pe mâner, ca stetoscop.

Lecția 12 · Montaj: țevi, brazare, probă cu azot (20 carduri)

1De ce se brazează sub curent de azot uscat?La temperatura de brazare se formează imediat oxizi în țeavă; azotul împiedică formarea lor.
2Cât timp poate sta deschisă la atmosferă o instalație frigorifică?Maximum 15 minute; dacă lucrul se întrerupe, o închizi și o pui sub mică suprapresiune de azot uscat.
3Cât timp menții presiunea de azot la proba de etanșeitate?Cel puțin 30 de minute; căderea presiunii înseamnă scurgere.
4Ce se întâmplă dacă depășești presiunea maximă a unității la proba cu azot?Se strică garniturile și etanșările și apar scurgeri noi.
5Ce aliaj folosești pentru cupru pe cupru fără flux?Aliajul cupru-fosfor (2-15% Ag + Cu + P), topire cca 640-740 °C.
6Ce piesă se înlocuiește la orice intervenție pe circuitul frigorific?Filtrul uscător.
7Care e ordinea montajului după conducte?Vid, spălare, probă de presiune, probă de etanșeitate, încărcare, reglarea protecțiilor și automatizării, test general.
8Cu ce nu ai voie să sufli țevile?Cu aer comprimat obișnuit, care e prea umed, și cu gura; folosești aer uscat sau azot.
9Cu ce se amestecă fluxul pentru aliajul cu argint?Cu alcool, niciodată cu apă; se pune chiar înainte de brazare.
10Cum reglezi flacăra oxigaz la brazare?Cu ușor deficit de oxigen și destul de puternică.
11Ce interstițiu cere Easy-flo pe țeavă de cupru?0,05-0,15 mm.
12De ce Sil-fos nu merge pe oțel?E aliaj cupru-fosfor; pentru oțel se cere aliaj fără fosfor, cu mai mult argint și flux.
13Cum se distribuie căldura la brazarea unei conexiuni din oțel?Cam 90% pe conector și 10% pe țeavă, cu flacără blândă.
14Ce faci la instalații cu R290 sau R600a încărcate în loc de brazare?Folosești îmbinări Lokring.
15De ce nu presezi excesiv la evazare?Cuprul se ecruisează; piulița se strânge doar la montajul final.
16Ce viteză trebuie pe urcarea de aspirație pentru retur ulei?8-12 m/s; pe orizontală minimum 4 m/s.
17Ce pantă au aspirația și refularea?Aspirația ușor spre compresor, refularea ușor dinspre compresor.
18De ce scoți regulatorul de pe butelia de azot după lucru?O lovitură îi strică garniturile, iar azotul la presiune mare e periculos.
19Ce lași în instalație după ce evacuezi azotul de probă?O ușoară suprapresiune, înainte de vidare.
20De ce agenții coloranți sunt o problemă la grupurile compresor-condensator?Anulează garanția; circuitul adăugat se verifică cu azot, cu robineții grupului închiși.

Lecția 13 · Vidarea instalației (19 carduri)

1Ce scoate vidarea din circuit?Aerul, gazele necondensabile și umiditatea.
2Care este scopul principal și care cel secundar al vidării?Principal: scoaterea gazelor necondensabile. Secundar: o uscare limitată.
3Ce indică creșterea presiunii după izolarea pompei 30 de minute?Creștere rapidă = scurgere. Creștere lentă = umiditate, se repetă vidarea.
4Ce fel de vidare dă cel mai bun vid?Vidarea bilaterală, pe aspirație și pe refulare/lichid simultan.
5Ce trebuie să poată măsura vacuumetrul?Sub 1 mbar. O pompă bună nu folosește dacă nu poți măsura vidul.
6Când se face vidarea?Înainte de încărcarea unui sistem nou sau după o reparație cu agentul recuperat.
7Ce limită are conținutul de necondensabile?Sub 1% din volum.
8Ce efect au necondensabilele în exces?Cresc temperatura de condensare și consumul și adaugă zgomot de curgere.
9Ce formează umiditatea reziduală cu agentul, uleiul și căldura?Acid, care atacă bobinajul compresorului.
10Ce debite au pompele de vid recomandate?Pompe în două trepte: 20 m³/h pentru atelier, 10 m³/h pentru service.
11Ce pompă folosești la R600a sau R290?Pompă de vid cu protecție la explozie (antiex).
12Cum trebuie să fie racordurile și furtunurile la vidare?Largi, fără ventile Schrader; furtunuri scurte și late, cel de 1/4" maximum 1 m.
13Cum verifici pompa și furtunurile?Conectezi, pornești, izolezi, oprești. Citirea trebuie să ajungă la 0,05 mbar și să se mențină.
14Ce vid se cere la grupurile compresor-condensator?Circa 0,67 mbar absolut, în două trepte dacă se poate.
15De ce începi treptat vidarea după o probă de presiune?Ca să nu tragi uleiul din compresor.
16Ce faci cu regulatoarele KVP și KVR înainte de vidare?Le deschizi rotind șurubul antiorar; vin închise din fabrică.
17Unde pui vacuumetrul pentru o citire reală?În punctul cel mai îndepărtat de pompă, de exemplu pe linia de lichid.
18Cum usuci compresorul cu vid?Încălzit la 115–130 °C, vid sub 0,2 mbar, circa 4 ore, după golire, clătire și suflare cu azot.
19Ce nivel de uscare se cere în circuit?10 ppm, maxim acceptat 20 ppm.

Lecția 14 · Încărcare, recuperare, reciclare (19 carduri)

1Ce cantitate de agent încarci?Tipul și cantitatea date de producător, de obicei pe etichetă; doar cât e necesar funcționării.
2Cum se încarcă R600a și R290?Întotdeauna la cântar, după masă.
3În ce stare se încarcă R404A și agenții din seria 400?În stare lichidă.
4Cum încarci un sistem cu TXV când nu știi cantitatea?Până nu mai sunt bule în vizor, urmărind presiunile și supraîncălzirea.
5De ce este dăunătoare supraîncărcarea?Uleiul spumează la pornirea la rece și se pot strica supapele.
6Cu ce se face recuperarea agentului la un frigider?Cu un ventil de perforare pe tubul de proces sau robinet de service.
7Care e încărcătura maximă de R600a la majoritatea compresoarelor?150 g (120 g la tipul P); limita e de siguranță.
8Cum se purjează circuitul după golire?Cu azot uscat, întâi prin evaporator apoi prin condensator, ~5 bar la intrare, 1–2 minute.
9Unde tai conductele dacă compresorul e defect?Pe refulare și aspirație, în afara racordurilor compresorului.
10Pe unde intră agentul lichid și pe unde vaporii?Lichidul prin ventilul de pe linia de lichid; vaporii prin robinetul de aspirație, cu compresorul pornit.
11În ce condiții se încarcă un frigider?Compresor pornit, frigider gol, ușă închisă.
12Cum verifici încărcătura la un sistem cu capilar?Măsori temperaturile pe vaporizator și pe conducta de aspirație.
13Cu cât începi la conversia R12→R134a pe LBP?Cu 75% din încărcătura originală de R12, apoi crești treptat.
14Ce faci dacă e lichid adunat în condensator cu răcire normală?Scoți agent până vizorul rămâne plin și presiunea de condensare e normală.
15De ce se încarcă R-407C doar lichid după scăpări?Este zeotrop și fracționează, adică se separă în componente.
16Cum legi manifoldul pentru încărcare?Galbenul la butelia de agent, albastrul la joasă presiune, apoi deschizi robinetul.
17Ce faci cu filtrele deshidratoare scoase?Le închizi etanș; conțin reziduuri de agent și ulei.
18Ce include reciclarea la client?Curățarea circuitului de uleiuri, acizi și particule.
19Care e ordinea ultimelor reglaje la presostate?HP ridicând condensarea la maximul admis, apoi LP coborând aspirația la minimul admis.

Lecția 15 · Detectarea scurgerilor (18 carduri)

1Care e primul semn al unei scurgeri pe manometru?Presiune de evaporare scăzută, adică lipsă de agent.
2Ce rată de scurgere e acceptată la aparatele casnice?Sub 1 g/an.
3Cum testezi partea de refulare și partea de aspirație?Refularea cu compresorul pornit; evaporatorul, aspirația și compresorul în repaus, cu presiunile egalizate.
4Care e limita apei cu săpun?Scurgerile mici nu se găsesc; pentru ele trebuie detector electronic.
5Cum se face proba de presiune cu azot?Umpli cu azot, pui bule de săpun pe îmbinări, menții minimum 30 min; scăderea presiunii arată scurgere.
6Ce îmbinări verifici la căutarea scurgerilor?Toate îmbinările brazate, inclusiv cele neatinse la reparație.
7Ce rată de scurgere se acceptă la R600a/R290?Sub 0,5 g/an, la încărcături sub 50 g.
8De ce R600a se testează cu heliu?Presiunea lui de egalizare e adesea sub cea atmosferică, deci scurgerile nu s-ar detecta.
9Ce faci dacă proba cu azot nu găsește scurgerea?Lași puțin agent, adaugi azot, cauți cu detectorul electronic, apoi confirmi cu bule.
10La ce presiune cauți pierderea la agenți neinflamabili?Ridici presiunea la 5 bar, cauți urme de ulei și folosești detectorul.
11Ce arată picăturile de ulei la îmbinări?O scurgere.
12Cum verifici burduful unui regulator KV?Slăbești ușor capacul; presiune sau urme de agent sub capac înseamnă burduf spart, înlocuiești ventilul.
13Ce aduc în sistem scăpările pe aspirația sub vacuum?Umezeală.
14Când reverifici o pompă de căldură nou montată cu detectorul?După o perioadă de funcționare de probă.
15Ce face presostatul de joasă la o scurgere?Oprește pompa de căldură când presiunea scade prea mult.
16Ce avantaj are presostatul KP 7/17 cu burduf dublu?Oprește sistemul fără pierdere de agent dacă un burduf se rupe.
17Cum lucrezi la o scurgere pe vaporizatorul unui split?Faci pump down, apoi verifici și repari.
18Ce indică bulele în vizor?Pot indica lipsa agentului.

Lecția 16 · Placa inverter și reglarea turației (20 carduri)

1Ce face placa inverter?Este electronica de putere care face compresorul să meargă cu turație variabilă, în loc de ON/OFF.
2Care e lanțul de conversie într-o placă inverter?AC rețea → filtru EMI → punte redresoare → DC BUS → condensatori DC link → IGBT/MOSFET comandați PWM → U-V-W → compresor.
3Cât este DC BUS la o rețea de 230 V?Circa 230 × √2 ≈ 325 V DC; circuitul PFC îl poate regla.
4Ce pericol rămâne pe placă după oprire?DC BUS poate rămâne peste 300 V DC. Urmezi procedura de descărcare a producătorului, cu scule izolate și EIP.
5Înseamnă „eroare inverter” că placa e defectă?Nu automat. Poate fi compresorul, cablajul U-V-W, alimentarea, modulul, comunicația sau o protecție.
6De ce se reglează turația compresorului și a ventilatoarelor?Pentru eficiență bună la sarcină parțială.
7Ce frecvențe tipice are compresorul inverter?Circa 20 Hz la capacitate mică, 50 Hz, 80 Hz la capacitate mare; depinde de producător.
8Rolul condensatorilor electrolitici din DC link?Reduc riplul tensiunii continue și dau energie rapid.
9Ce mărimi urmăresc protecțiile plăcii inverter?Curentul compresorului, tensiunea DC BUS, temperatura modulului, supracurentul, sub- și supratensiunea.
10Ce conține modulul IPM?Tranzistorii IGBT și driverul lor, într-un singur modul.
11Ce rol au reactoarele AC pe placa LG Multi V?Reduc armonicile.
12Ce borne are IPM și la ce folosesc?P, N: intrare DC BUS; U, V, W: spre compresor; P15V/N15V: alimentare driver; VFO: semnal PWM; TH: temperatură.
13Ce tensiune tipică are alimentarea de 15 V a driverului?Între 13,5 și 16,5 V DC.
14Ordinea verificărilor rapide pe placa LG Multi V?1 DC BUS, 2 siguranțe, 3 15 V, 4 temperatura IPM, 5 VFO, 6 U/V/W, 7 CT, 8 EEPROM.
15Ce înseamnă pe afișaj F-XX, dF și PoFF?F-XX eroare, dF degivrare, PoFF standby; un număr arată frecvența în Hz.
16Când înlocuiești IPM?Când orice bornă a IPM e în scurt sau întreruptă.
17Ce verifici la supraîncălziri repetate ale IPM?Compresorul, reactoarele, ventilatorul și fluxul de aer.
18Ce se întâmplă cu un motor PM legat direct la rețeaua AC?Își deteriorează magneții: eficiență redusă sau nefuncționare.
19Ce asigură unitatea electronică a compresoarelor TLV/NLV?Pornire HST, protecție la suprasarcină și termică, cu repornire automată după un timp.
20Ce faci cu codurile de eroare înainte de a tăia curentul?Le notezi.

Lecția 17 · Diagnostic pe simptome (21 carduri)

1Care sunt simptomele lipsei de agent?Răcire neatinsă, funcționare continuă, brumă parțială pe vaporizator, presiune de vaporizare și curent mici, compresor mai cald.
2Cum deosebești lipsa de agent de capilarul blocat?La lipsă de agent presiunea din condensator e mai mică decât normal.
3Pe ce se face diagnosticul, nu doar pe presiune?Pe temperatura de saturație, supraîncălzire (SH) și subrăcire (SC).
4De ce declanșează presostatul de joasă?Încărcătură insuficientă, scurgeri, vaporizator înghețat sau dispozitiv de laminare parțial blocat.
5De ce declanșează presostatul de înaltă?Condensarea e prea mare: condensatorul nu preia destulă căldură, des din lipsa ventilatorului de răcire.
6Cât aștepți fără tensiune înainte de diagnostic electric și de ce?Minimum 5 minute, ca PTC-ul să se răcească.
7Ce faci înainte să schimbi compresorul?Te asiguri că e defect, înainte de a deschide instalația, pentru că reparația e costisitoare.
8Ce arată vizorul galben, respectiv maro sau negru?Galben: umezeală (risc de acid, coroziune, gheață în TXV). Maro sau negru: particule.
9Ce indică un filtru deshidrator brumat sau cu ieșirea mai rece?Filtru parțial înfundat, prea mic sau cu cădere mare de presiune; se înlocuiește.
10Ce limite de cădere de presiune au filtrele de aspirație?0,50 bar la AC, 0,25 bar la refrigerare, 0,15 bar la congelare.
11De ce nu se demontează filtrul deshidrator cu flacăra?La încălzire eliberează umezeala reținută înapoi în instalație.
12Ce simptom dă umezeala puțină într-un sistem intact?Răcirea se oprește repetat din gheață în capilar sau TXV; încălzirea o deblochează, dar revine repede.
13Cum faci testul de aciditate al uleiului?Pui ulei într-un pahar curat; închis la culoare, tulbure și cu miros acid înseamnă problemă.
14Ce înseamnă temperatura de refulare mare, respectiv mică?Mare: aspirație mică sau condensare mare. Mică: lichid care intră în compresor sau condensare mică.
15Ce indică pornit/oprit pe LP și pornit/oprit pe HP?LP: compresor prea mare pentru sarcină. HP: condensare mare sau presostat HP defect ori reglat prea jos.
16Ce arată măsurarea între M și S, respectiv M și C?M-S fără conexiune: înfășurare defectă. M-C fără conexiune la compresor rece: protecție defectă; la cald aștepți resetarea.
17Ce cauzează ciocănitul constant și cel doar la pornire?Constant: lichid în cilindru. La pornire: ulei spumat din lichidul din carter; se pune rezistență de carter.
18Ce tensiune minimă cere compresorul ca să nu sară protecția?Minimum 187 V, fără căderi.
19Ce riscă un compresor LST cu diferențial de termostat prea mic?Pauze prea scurte pentru egalizarea presiunilor: probleme de pornire și condensator de pornire avariat; max. 10 cuplări/oră.
20Ce verifici la degivrări prea dese la pompa de căldură?Poziția sondei de degivrare în unitatea exterioară.
21Ce arată un electroventil mai rece decât țeava dinaintea lui?Că rămâne parțial închis.

Lecția 18 · Eficiență, ventilație, încălzire, solar (20 carduri)

1Cum se calculează COP și EER?COP = putere termică / putere electrică (10/2 = 5). EER = putere frigorifică / putere electrică (7/2 = 3,5).
2Ce adaugă SPF față de SCOP?Include consumurile auxiliare: pompe, ventilatoare, dezghețare.
3Cum se montează un grup compresor-condensator?În loc bine ventilat, fără amestec între aerul proaspăt și cel evacuat; afară, cu copertină sau carcasă.
4Ce abatere de debit admite DIN 1946-6 la ventilație?Maximum ±15% față de debitul proiectat, la aceeași densitate a aerului.
5Ce măsori primul la un cazan și de ce?CO ambiental, înaintea tuturor măsurătorilor; 1.600 ppm duce la deces în 2 ore.
6Cum afli randamentul unui cazan din analiza gazelor?η = 100% − qA; fiecare 1% pierdere înseamnă 1% consum în plus.
7Cât scade randamentul unui panou PV cu temperatura?Cu 0,5% pe K; la +10 °C peste standard, cu 5%.
8Ce valori orientative au spliturile?EER 2,5-4,0 și SEER 5,0-8,0.
9Ce clasă UE are o pompă de căldură cu SCOP 4,8?A++ (4,6-5,1); A+++ începe de la 5,1.
10Ce COP are o pompă de căldură geotermală?COP/EER/SCOP 4,0-6,0 și SEER 5,0-8,0.
11Cum funcționează free-cooling-ul?Răcire cu aer exterior: direct, amestecat, sau aerul exterior răcește apa înainte de evaporator; în spații tehnologice, și iarna.
12Ce protecție IP ceri la cutia de borne a presostatului?Capac superior pentru IP 44 unde sunt picături; carcasă IP 55 la apă multă.
13De ce se despachetează filtrele doar la montaj?Ca desicantul să rămână proaspăt.
14Ce efecte are ventilația setată prea mic?CO2 și umiditate mari, mucegai.
15Ce arată un radiator cu zone reci pe termogramă?Depuneri; ex. 22 °C față de circa 55 °C în rest. După spălare temperatura devine uniformă.
16Ce presiune de racordare are uzual un cazan pe gaz natural?18-25 mbar, măsurată ca presiune de debit la sarcină maximă.
17Unde se introduce sonda de gaze de ardere?La minimum 2 diametre de cazan, în centrul fluxului, unde T și CO2 sunt maxime și O2 minim.
18Ce tiraj e normal la cazane?Arzător cu tiraj forțat 0,12-0,20 hPa; arzător atmosferic 0,03-0,10 hPa.
19Ce indică un șir de celule mai cald pe un panou PV?Diodă bypass defectă, de exemplu după furtună.
20În ce condiții faci termografia la PV?Zi senină, radiație circa 600 W/m², exterior rece, camera la 60-90° față de modul.

Întrebări grilă

Răspunsul și explicația sunt imediat sub fiecare întrebare. Întrebările marcate cu ★ sunt cele grele.

Lecția 1 · Ciclul frigorific: drumul agentului prin circuit (33 întrebări)

  1. Ce stare are agentul la ieșirea din dispozitivul de expansiune?

    1. Vapori supraîncălziți la presiune înaltă
    2. Amestec lichid-vapori la presiune joasă
    3. Lichid subrăcit la presiune înaltă
    4. Vapori saturați la presiune înaltă

    Răspuns: B — La expansiune presiunea și temperatura scad brusc și rezultă un amestec de lichid și vapori LP.

  2. De ce poate agentul să cedeze căldură spre un exterior cald?

    1. Pentru că vaporizatorul îl răcește sub temperatura exterioară
    2. Pentru că filtrul deshidrator îi scade temperatura
    3. Pentru că compresorul îi ridică presiunea, deci și temperatura de condensare
    4. Pentru că tubul capilar îi mărește presiunea

    Răspuns: C — Compresorul ridică presiunea vaporilor până la valori la care condensarea are loc la temperatură relativ mare.

  3. De ce vaporii trebuie să ajungă în compresor fără lichid?

    1. Lichidul este incompresibil și deteriorează compresorul
    2. Lichidul ar crește presiunea de condensare prea încet
    3. Lichidul ar bloca filtrul deshidrator
    4. Lichidul ar scădea temperatura camerei prea mult

    Răspuns: A — Lichidul nu se poate comprima; ajuns în compresor îl distruge, de aceea există supraîncălzirea și separatorul de lichid.

  4. Care proces al ciclului apare ca linie verticală pe diagrama P-h?

    1. Condensarea
    2. Supraîncălzirea vaporilor
    3. Compresia
    4. Laminarea (expansiunea)

    Răspuns: D — Laminarea (expansiunea în ventil, 6-7) apare ca linie verticală pe diagrama P-h.

  5. O pompă de căldură are EER ideal de 3. Cât este COP-ul ei ideal?

    1. 2
    2. 4
    3. 3
    4. 6

    Răspuns: B — La ciclul ideal COP = EER + 1, deci 3 + 1 = 4.

  6. Măsori pe un split (exterior 35°C) 15 bar pe linia după condensator. Ce stare și temperatură aproximativă are agentul acolo, după exemplul din curs?

    1. Gaz cald, 80-100°C
    2. Gaz rece, 7-10°C
    3. Lichid cald, circa 35°C
    4. Lichid rece, circa 0°C

    Răspuns: C — În exemplul din curs, după condensator agentul este lichid cald la 15 bar și 35°C.

  7. Refaci ordinea pe linia de lichid la un sistem cu pump-down. Ce vine imediat înaintea ventilului de expansiune?

    1. Vizorul de lichid
    2. Filtrul deshidrator
    3. Ventilul electromagnetic
    4. Vaporizatorul

    Răspuns: C — Ordinea este filtru → vizor → ventil electromagnetic → ventil de expansiune → vaporizator.

  8. Care parte a schimbului de căldură din condensator este cea mai mare?

    1. Condensarea, căldură latentă, 60-70%
    2. Răcirea vaporilor, căldură sensibilă, 60-70%
    3. Subrăcirea, căldură sensibilă, 20-30%
    4. Condensarea, căldură sensibilă, 10%

    Răspuns: A — Condensarea (4-5) schimbă doar căldură latentă, 60-70%; răcirea vaporilor 20-30%, subrăcirea circa 10%.

  9. ★ Pe un split în răcire (exterior 35°C) măsori pe traseu 4 bar și circa 0°C, pe agent încă nefiert complet. Unde se află agentul în ciclu, după exemplul din curs?

    1. Pe aspirație, vapori ușor supraîncălziți spre compresor
    2. La ieșirea din condensator, lichid înainte de filtru
    3. După laminare, amestec lichid-vapori spre vaporizator
    4. Pe refulare, după pierderile de sarcină dintre compresor și condensator

    Răspuns: C — 4 bar și 0°C corespund lichidului rece de după expansiune. Gazul rece de pe aspirație are tot 4 bar, dar 7-10°C, pentru că s-a supraîncălzit.

  10. ★ Vrei să verifici că la valva de expansiune a unei pompe de căldură ajunge doar lichid. În circuitul simplu din ghid, unde e indicatorul de nivel?

    1. După uscător, înaintea valvei de expansiune
    2. Între compresor și condensator, pe refulare
    3. Între condensator și receptor, înainte de uscător
    4. După evaporator, lângă sonda evaporatorului

    Răspuns: A — Ordinea din ghid este compresor, condensator, receptor, uscător, indicator de nivel, valvă de expansiune. Înainte de receptor lichidul nu a fost încă separat și uscat.

  11. ★ De ce condensatorul trebuie dimensionat pentru mai multă căldură decât preia vaporizatorul?

    1. Pentru că aerul exterior e mai cald decât aerul din încăperea răcită
    2. Pentru că o parte din căldură se pierde pe țevile de refulare
    3. Pentru că subrăcirea cere o rezervă de circa o treime
    4. Pentru că la căldura preluată se adaugă energia compresorului

    Răspuns: D — Energia nu se pierde: căldura din vaporizator plus circa ⅓ de la compresor trebuie cedate pe partea de înaltă presiune. Temperatura exterioară influențează presiunea, nu bilanțul de energie.

  12. ★ O pompă de căldură cu COP 4 livrează 8 kW în încălzirea în pardoseală. Câtă căldură vine din sursa rece, după bilanțul din ghid?

    1. 8 kW
    2. 6 kW
    3. 2 kW
    4. 4 kW

    Răspuns: B — La COP 4 avem 3 părți căldură din sursă și 1 parte energie electrică: din 8 kW, 2 kW sunt electrici și 6 kW vin din sursă. 2 kW este consumul compresorului, nu aportul sursei.

  13. ★ De ce o pompă de căldură poate lua căldură din sol la 10°C, deși casa are nevoie de apă mai caldă?

    1. Compresorul aspiră căldura din sol, oricare i-ar fi temperatura
    2. Agentul din evaporator e mai rece decât solul
    3. Legea a doua nu se aplică într-un circuit închis ermetic
    4. La presiune înaltă căldura trece singură de la rece la cald

    Răspuns: B — Fiecare transfer respectă „de la cald la rece”: în evaporator agentul e mai rece decât sursa. Compresorul ridică apoi presiunea, dar nu încalcă legea a doua.

  14. ★ La o cameră cu pump-down, termostatul s-a satisfăcut și ventilul electromagnetic a închis, dar compresorul nu se mai oprește. Ce verifici întâi?

    1. Termostatul, care ar trebui să taie compresorul
    2. Presostatul de înaltă de pe refulare
    3. Ventilul de expansiune, care nu închide
    4. Presostatul de joasă și reglajul lui

    Răspuns: D — La pump-down termostatul închide doar ventilul, iar compresorul golește partea de joasă până îl oprește presostatul de joasă. Termostatul nu comandă direct compresorul în această schemă.

  15. ★ Ce proces al ciclului are loc imediat după terminarea evaporării, cât agentul este încă în vaporizator?

    1. Supraîncălzirea vaporilor
    2. Răcirea vaporilor supraîncălziți în condensator
    3. Subrăcirea lichidului
    4. Pierderile de sarcină pe aspirație

    Răspuns: A — Supraîncălzirea vaporilor (8-9) urmează după terminarea evaporării. Răcirea vaporilor supraîncălziți (3-4) are loc pe partea de înaltă, iar pierderile pe aspirație (9-1) vin după supraîncălzire, pe țeava spre compresor.

  16. ★ Compresorul e oprit de mult și presiunile s-au egalizat. Unde e presiunea cea mai mare, după manual?

    1. Pe refulare, între compresor și condensator
    2. În condensator și în filtrul deshidrator
    3. În vaporizator, aspirație și compresor
    4. Peste tot aceeași, oricare ar fi condițiile

    Răspuns: C — Refularea are presiunea cea mai mare în funcționare; în repaus, după egalizare, manualul indică vaporizatorul, aspirația și compresorul.

  17. ★ De ce, la presiune de vaporizare mică, motorul compresorului se răcește mai slab?

    1. Raportul de compresie scade și motorul lucrează în gol
    2. Ajunge agent lichid în motor și îl încălzește puternic
    3. Presiunea de refulare scade și frânează motorul electric
    4. Circulă mai puțin agent, care răcește parțial motorul

    Răspuns: D — Circulația agentului răcește parțial motorul; la presiune de vaporizare mică circulă mai puțin agent. Lichidul în compresor e o altă problemă (lovitură hidraulică), nu cauza încălzirii aici.

  18. ★ La un AC auto, spre ventilul de expansiune ajung bule de gaz și umiditate. Ce componentă dintre condensator și ventil nu își face rolul?

    1. Filtrul de habitaclu
    2. Butelia deshidratoare
    3. Ambreiajul compresorului
    4. Blower-ul vaporizatorului

    Răspuns: B — Butelia deshidratoare separă gazul și umiditatea, ca la ventil să ajungă doar lichid. Filtrul de habitaclu filtrează aerul din mașină, nu agentul.

  19. ★ Într-o mașină pe vreme umedă, clima e pe recirculare și geamurile rămân aburite. Ce setare ajută, după clip?

    1. Aer proaspăt din exterior
    2. Recirculare, care răcește mai repede
    3. Blower oprit ca să nu sufle umezeală
    4. Filtrul de habitaclu scos temporar

    Răspuns: A — Aerul proaspăt ventilează și dezaburește geamurile. Recircularea chiar răcește mai repede, dar nu e soluția pentru aburire.

  20. ★ La o mașină electrică, cum e antrenat compresorul de aer condiționat?

    1. Curea luată de la motorul electric de tracțiune al roților
    2. Ambreiaj electromagnetic cuplat pe transmisie
    3. Motor electric alimentat din bateria de înaltă tensiune
    4. Curea și ambreiaj, exact ca la motorul termic

    Răspuns: C — La EV compresorul are motor electric pe bateria de înaltă tensiune, fără curea. Cureaua și ambreiajul sunt la mașinile cu motor termic.

  21. ★ La un frigider, becul nu se aprinde la deschiderea ușii, dar compresorul pornește și oprește normal. Ce element e cel mai probabil implicat?

    1. Termostatul de pe fază
    2. Întrerupătorul de la ușă
    3. Releul de pornire al compresorului
    4. Filtrul deshidratator

    Răspuns: B — Întrerupătorul ușii comandă becul. Termostatul și releul țin de compresor, care merge normal.

  22. ★ La un frigider, temperatura din interior a trecut de setare și termostatul a închis contactul, dar compresorul nu pornește. Prin ce element trece comanda spre compresor?

    1. Prin întrerupătorul ușii
    2. Prin tubul capilar
    3. Prin condensatorul cu aripioare
    4. Prin releu

    Răspuns: D — Termostatul de pe fază pornește compresorul prin releu. Întrerupătorul ușii comandă doar becul.

  23. ★ De ce agentul iese din tubul capilar ca amestec, nu ca lichid pur?

    1. Vaporizatorul împinge vapori înapoi spre capătul capilarului
    2. Lichidul nu a fost subrăcit deloc în condensator
    3. Presiunea scade brusc și o parte vaporizează imediat
    4. Filtrul deshidratator adaugă vapori în lichidul care trece

    Răspuns: C — La căderea bruscă de presiune, 5-10% din agent devine vapori chiar în capilar. Subrăcirea insuficientă nu e cauza normală a acestui amestec.

  24. ★ O clădire are un chiller care răcește apă, iar apa trece prin ventiloconvectoare în birouri. Cum se clasifică sistemul?

    1. Expansiune indirectă, prin fluid intermediar
    2. Expansiune directă, agentul răcește aerul din birouri
    3. Condiționator autonom de tip split multiplu
    4. Expansiune directă cu recuperare de căldură

    Răspuns: A — Chiller + ventiloconvectoare înseamnă schimb de căldură prin apă, deci expansiune indirectă. La split agentul schimbă căldură direct cu aerul.

  25. ★ De ce valoarea EER dintr-un singur punct de funcționare nu arată bine consumul pe tot anul?

    1. EER se măsoară doar în regim de încălzire, nu în regim de răcire
    2. EER include deja pierderile pe țevi, deci iese mereu mai mic
    3. Punctul de funcționare e ales mereu la sarcină parțială
    4. Condițiile variază; indicele sezonier include sarcina parțială

    Răspuns: D — CDP/REE descriu un punct dat; REES/SEER include sarcina parțială, importantă la condiții variabile. EER este chiar indicatorul de răcire.

  26. ★ Calculezi din entalpii un EER ideal, dar instalația reală dă mai puțin. De ce?

    1. Contează schimbătoarele, pierderile de sarcină și compresorul
    2. Relația COP = EER + 1 nu se aplică decât la pompele de căldură
    3. Entalpiile se citesc doar la presiune atmosferică
    4. Subrăcirea din realitate crește puterea absorbită

    Răspuns: A — Ciclul real include eficiența schimbătoarelor, pierderile de sarcină și randamentul compresorului. Relația COP = EER + 1 e valabilă pentru ciclul ideal, nu doar la pompe.

  27. ★ Într-o bucătărie închisă lași ușa frigiderului deschisă, sperând să răcești camera. Ce se întâmplă, după legile din curs?

    1. Se răcește încet, cât timp compresorul merge continuu
    2. Nu se răcește: căldura scoasă ajunge tot în cameră
    3. Temperatura rămâne exact aceeași, fiind un circuit închis
    4. Se răcește doar zona din fața frigiderului, restul rămâne

    Răspuns: B — Frigiderul dispersează căldura scoasă în bucătărie, iar energia compresorului se adaugă. Varianta „rămâne la fel” ignoră aportul compresorului.

  28. ★ Un magazin vrea să folosească instalația frigorifică pentru a încălzi apă. De unde se poate recupera căldura?

    1. De la vaporizator, unde se preia căldura
    2. De pe linia de aspirație spre compresor
    3. De pe partea de înaltă presiune
    4. De după ventilul de expansiune

    Răspuns: C — Căldura absorbită plus energia compresorului trebuie eliberate pe partea de înaltă presiune sau reutilizate. La vaporizator agentul preia căldură, nu cedează.

  29. ★ La un grup compresor-condensator cu ventil de expansiune, ce componentă e standard ca zonă tampon pentru lichid?

    1. Rezervorul de lichid
    2. Separatorul de lichid
    3. Vizorul de lichid
    4. Butelia deshidratoare

    Răspuns: A — Rezervorul de lichid e standard la aceste grupuri, iar ventilul reglează nivelul din zona lui tampon. Separatorul de lichid se pune pe aspirație, cu alt rol.

  30. ★ Pe un compresor Danfoss, un coleg leagă conducta venită de la vaporizator la racordul „E”. Ce spui?

    1. E corect: „E” e aspirația, iar „C” e refularea
    2. E greșit: aspirația se leagă la racordul „D”
    3. E corect, dacă „C” rămâne liber pentru proces
    4. E greșit: „E” e refularea, aspirația e „C”

    Răspuns: D — „E” = refulare spre condensator, „C” = aspirație de la vaporizator, „D” = racord de proces. „D” nu e pentru aspirație.

  31. ★ Pe primele spire ale condensatorului, la aceeași presiune, temperatura agentului scade de la gaz cald la circa 50-60°C. Ce proces vezi?

    1. Condensarea agentului, cu căldură latentă
    2. Pierderile de sarcină de la refulare
    3. Răcirea vaporilor supraîncălziți
    4. Subrăcirea lichidului înainte de filtru

    Răspuns: C — Răcirea vaporilor supraîncălziți în condensator (3-4) aduce vaporii până la saturație cu căldură sensibilă, iar temperatura scade. În condensare (4-5) temperatura ar rămâne constantă la un fluid pur.

  32. ★ Apa sărată intră în evaporatorul unei pompe de căldură la 10°C și trebuie să iasă la 6°C. Agentul fierbe însă la 8°C. Ce se întâmplă?

    1. Apa ajunge la 6°C, dar mult mai încet
    2. Apa nu poate coborî la 6°C
    3. Apa ajunge la 6°C dacă debitul de apă crește
    4. Apa se răcește sub 6°C, agentul fiind sub 10°C

    Răspuns: B — Căldura trece doar de la cald la rece: apa nu se poate răci sub temperatura agentului. Creșterea debitului nu schimbă această limită.

  33. ★ La un split cu capilar în unitatea exterioară, țeava subțire dintre unități e rece și transpiră. De ce?

    1. Expansiunea continuă în țevile dintre unități
    2. Pe ea circulă lichid cald de 35°C care condensează
    3. Este conducta de gaz cald, izolată insuficient
    4. Pe ea circulă vaporii supraîncălziți de la aspirație

    Răspuns: A — Cursul arată că expansiunea are loc în capilar și în țevile UE-UI, la circa 4-6 bar și ~0°C. Lichidul cald de 35°C n-ar face țeava rece.

Lecția 2 · Presiune, temperatură și saturație (33 întrebări)

  1. În condensator, între primele picături de lichid și ultimele bule de vapori, temperatura agentului pur:

    1. Crește continuu
    2. Rămâne constantă
    3. Scade continuu
    4. Oscilează

    Răspuns: B — Pe porțiunea de saturație vaporii și lichidul sunt în echilibru, la temperatura constantă tk.

  2. De ce agentul poate fierbe în vaporizator la temperatură joasă?

    1. Pentru că filtrul îi scoate umiditatea
    2. Pentru că are volum specific mare
    3. Pentru că presiunea lui este scăzută
    4. Pentru că este lichid subrăcit

    Răspuns: C — Punctul de fierbere depinde de presiune; căderea de presiune permite fierberea la temperatură joasă.

  3. De ce nu e bine să judeci o instalație doar după presiunea citită?

    1. Presiunea e doar un indiciu; starea reală o arată saturația, SH și SC
    2. Manometrele nu măsoară corect la agenții moderni
    3. Presiunea este aceeași în toate punctele circuitului
    4. Presiunea nu depinde de temperatura exterioară

    Răspuns: A — Nu există o presiune corectă fixă; se convertește în temperatură de saturație și se calculează SH și SC.

  4. Un frigider cu R600a lucrează la -25 °C în vaporizator. Ce presiune absolută are acolo, după tabel?

    1. 2,03 bar
    2. 1,07 bar
    3. 2,50 bar
    4. 0,58 bar

    Răspuns: D — Tabelul dă pentru R600a 0,58 bar absolut la -25 °C, adică sub presiunea atmosferică.

  5. O unitate a stat oprită toată noaptea afară, cu presiunile egalizate. De ce depinde presiunea citită?

    1. De sarcina spațiului răcit
    2. De temperatura agentului, adică a mediului
    3. De turația compresorului
    4. De debitul de aer din vaporizator

    Răspuns: B — Presiunea statică depinde de temperatura agentului; la unitatea oprită afară o dă temperatura ambiantă.

  6. O instalație are aer pătruns în circuit. Ce observi probabil?

    1. Presiune de condensare mai mare
    2. Presiune de aspirație mai mare
    3. Temperatură de refulare mai mică
    4. Consum de energie mai mic

    Răspuns: A — Gazele necondensabile cresc presiunea de condensare și consumul de energie.

  7. Cum se comportă un agent zeotrop la schimbarea de fază, la presiune constantă?

    1. Temperatura rămâne constantă, ca la fluid pur
    2. Presiunea crește odată cu temperatura
    3. Temperatura variază pe un interval numit glide
    4. Nu are punct de rouă

    Răspuns: C — La zeotrop temperatura nu rămâne constantă; intervalul se numește glide.

  8. Ce procent din vapori are aproximativ agentul la intrarea în vaporizator, după o schemă din curs?

    1. 0%
    2. 50…60%
    3. 90…100%
    4. 15…25%

    Răspuns: D — Schema dă titlul de vapori la intrare circa 15…25%; cursul de bază indică însă circa 10%.

  9. ★ La o cameră de congelare cu R404A citești 2,2 bar pe aspirație. Ce temperatură de saturație corespunde, după manual?

    1. -32°C
    2. -24°C
    3. -18°C
    4. -20°C

    Răspuns: C — În exemplul R404A, 2,2 bar ↔ -18°C, iar 0,9 bar ↔ -32°C. -32°C e valoarea pentru presiunea mai mică.

  10. ★ Pui în funcțiune o cameră de fructe și legume (0/+2°C, ΔT 6 K) cu R134a. Ce presiune de vaporizare orientativă aștepți?

    1. 1,3–1,5 bar
    2. 1,0–1,1 bar
    3. 0,6 bar
    4. 0,8–0,9 bar

    Răspuns: A — Tabelul dă 1,3–1,5 bar pentru fructe/legume. 1,0–1,1 bar e camera de carne cu aer forțat, la ΔT 10 K.

  11. ★ De ce camera de carne cu aer natural are presiune de vaporizare mai mică decât cea cu aer forțat, la aceeași temperatură în cameră?

    1. Aerul natural are umiditate mai mare și apasă pe vaporizator
    2. Ventilatorul ridică presiunea din vaporizator prin suflare
    3. Cu aer natural se folosește un agent cu presiuni mai mici
    4. ΔT mai mare cere vaporizare la temperatură mai joasă

    Răspuns: D — Aerul natural lucrează cu ΔT 12 K față de 10 K, deci agentul fierbe mai jos și presiunea e 0,8–0,9 bar, nu 1,0–1,1 bar. Presiunea urmează temperatura de saturație, nu suflarea aerului.

  12. ★ Un frigider cu R600a stă oprit într-o cameră la +20°C, cu presiunile egalizate. Ce presiune absolută aștepți în circuit?

    1. Circa 5,7 bar
    2. Circa 3,0 bar
    3. Circa 0,58 bar
    4. Circa 8,4 bar

    Răspuns: B — La +20°C R600a are 3,0 bar abs. 5,7 bar e R134a la aceeași temperatură, iar 0,58 bar e R600a la -25°C.

  13. ★ De ce o neetanșeitate pe partea de joasă a unui congelator cu R600a (-25°C) poate trage aer în circuit?

    1. Temperatura critică de 135°C favorizează intrarea aerului
    2. Presiunea absolută e 0,58 bar, sub cea atmosferică
    3. Punctul de fierbere -11,6°C dă o presiune foarte mare
    4. Agentul inflamabil consumă oxigen și creează vid

    Răspuns: B — La -25°C R600a are 0,58 bar abs, sub 1 atm, deci aerul și umiditatea pot intra. Presiunea peste atmosferică în tot circuitul e exact ce previne asta.

  14. ★ Reglezi în serie un presostat cu un termostat KP61 setat la 1°C. Ce presiune corespunde, după exemplul din manual?

    1. 2,6 bar
    2. 1,6 bar
    3. 1,0 bar
    4. 2,2 bar

    Răspuns: D — Exemplul KP61 dă 1°C ↔ 2,2 bar și 5°C ↔ 2,6 bar. 2,6 bar ar corespunde setării de 5°C.

  15. ★ Uleiul din carter e la 12°C, iar temperatura de saturație a agentului la presiunea din carter e 8°C. E sigură protecția la migrarea agentului?

    1. Nu, uleiul trebuie să fie cu 10 K peste saturație
    2. Da, uleiul e mai cald decât temperatura de saturație
    3. Da, uleiul e deja peste 10°C, deci e suficient
    4. Nu, uleiul trebuie ținut sub saturație

    Răspuns: A — Protecția e sigură doar cu uleiul la 10 K peste saturație, adică aici cel puțin 18°C. Faptul că e doar ceva mai cald nu împiedică condensarea în compresor.

  16. ★ La o pompă de căldură crești evaporarea cu 1 K și scazi condensarea cu 1 K. Cât câștigi aproximativ la COP?

    1. 2–3%
    2. 10–15%
    3. 4–6%
    4. Sub 1%

    Răspuns: C — Fiecare 1 K aduce +2–3% la COP; două grade favorabile dau circa 4–6%. 2–3% ar fi pentru un singur K.

  17. ★ De ce o pompă de căldură e mai eficientă când turul încălzirii e mai rece și sursa mai caldă?

    1. Compresorul lucrează la turație maximă și are randament mai bun
    2. Apa rece din tur crește presiunea de condensare
    3. Sursa caldă scade căldura latentă necesară
    4. Diferența mică permite evaporare mai sus și condensare mai jos

    Răspuns: D — Eficiența crește cu diferența mai mică dintre sursă și tur, iar fiecare K la evaporare/condensare contează. Presiune de condensare mai mare ar scădea COP-ul, nu l-ar crește.

  18. ★ Un amestec are glide sub 1°C. Cum se numește după curs?

    1. Zeotrop cu glide mare
    2. Nearm
    3. Azeotrop pur
    4. Fluid pur

    Răspuns: B — Glide foarte mic (<1°C) se numește „nearm”. Azeotropul menține temperatura constantă, ca un fluid pur.

  19. ★ Pe ultimii metri ai vaporizatorului, la aceeași presiune, temperatura țevii urcă peste t0. Ce înseamnă?

    1. Vaporizarea s-a terminat, vaporii se supraîncălzesc
    2. Agentul încă fierbe și preia în continuare căldură latentă
    3. Presiunea a crescut local spre ieșirea vaporizatorului
    4. Agentul începe să condenseze pe țeavă

    Răspuns: A — După ultima picătură temperatura nu mai e fixată la t0 și vaporii ies ușor supraîncălziți. Cât timp fierbe, temperatura rămâne constantă.

  20. ★ Un tehnician vede o presiune de condensare peste 25 bar la +35°C exterior pe un R-410A și declară instalația defectă după această regulă. Unde greșește?

    1. Regula de 25 bar se referă la presiunea de vaporizare
    2. 25 bar e valoare absolută, deci citirea e sigur bună
    3. Regula de 25 bar nu vizează agenții de presiune mare
    4. Regula e valabilă doar la +25°C temperatură ambiantă

    Răspuns: C — Ghidul dă max. 25 bar la +35°C ca cerință uzuală, cu excepția R-410A și R-744. Valorile orientative de ~25°C ambiant sunt altă regulă, pentru tabelele de presiuni.

  21. ★ Compari doi agenți pentru aceeași instalație; unul are vâscozitate mai mare. La ce trebuie să fii atent?

    1. Volum specific mai mare, deci un compresor mai mare
    2. Căderi de presiune mai mari, alte conducte
    3. Căldură latentă mai mică și efect frigorific mai slab
    4. Temperatură critică mai mică la condensare

    Răspuns: B — Vâscozitatea determină căderile de presiune și influențează dimensionarea conductelor. Mărimea compresorului ține de volumul specific, altă proprietate.

  22. ★ De ce un agent bun pentru climatizare nu e eficient într-o instalație de refrigerare?

    1. Presiunile din climatizare sunt prea mici pentru refrigerare
    2. Uleiul de climatizare nu circulă prin vaporizatoare mici
    3. În refrigerare nu există condensare, doar vaporizare
    4. Proprietățile variază cu temperatura de vaporizare

    Răspuns: D — Proprietățile agentului se schimbă cu temperatura, iar refrigerarea lucrează la vaporizare mult mai joasă. Problema nu e uleiul, ci regimul de temperatură.

  23. ★ Doi agenți circulă cu același debit masic. Agentul A are căldură latentă de vaporizare mai mare. Ce rezultă în vaporizator?

    1. B preia mai mult, fierbe mai ușor
    2. Preiau la fel, căldura ține doar de presiune
    3. A preia mai multă căldură pe fiecare kg
    4. A preia mai mult doar dacă are glide

    Răspuns: C — Efectul frigorific (căldura/kg) depinde de căldura latentă de vaporizare. Faptul că un agent „fierbe ușor” nu îi mărește căldura preluată pe kg.

  24. ★ Presiunea de aspirație a unui sistem s-a schimbat față de ieri. Care factor NU e trecut de sursă printre cei de care depinde ea direct?

    1. Temperatura exterioară
    2. Sarcina frigorifică a instalației
    3. Debitul de aer sau apă prin vaporizator
    4. Temperatura de evaporare a agentului

    Răspuns: A — Aspirația depinde de temperatura de evaporare, sarcină și debitul de aer/apă. Temperatura exterioară e trecută la presiunea de refulare.

  25. ★ Afară sunt 38°C, iar colegul spune că split-ul are „presiune greșită” fiindcă nu seamănă cu tabelul orientativ. Ce faci?

    1. Corectezi încărcătura până presiunea ajunge la cea din tabel
    2. Accepți citirea, la 38°C presiunea nu mai contează deloc
    3. Compari presiunea cu punctul de fierbere din tabelul agentului
    4. Tabelul e pentru ~25°C; calculezi saturația, SH și SC

    Răspuns: D — Nu există o presiune corectă fixă; valorile sunt orientative la circa 25°C. Încărcarea după presiunea din tabel ignoră condițiile reale.

  26. ★ Ce umiditate relativă tipică dă manualul pentru camerele de fructe și legume?

    1. 90%
    2. 85%
    3. 75%
    4. 95%

    Răspuns: A — Manualul dă 90% la fructe și congelatoare. 85% e valoarea pentru camerele de carne și lapte.

  27. ★ De ce trebuie evitate temperaturile de condensare și mai ales de refulare anormal de mari, chiar dacă instalația încă răcește?

    1. Agentul depășește imediat temperatura critică și nu mai condensează
    2. Căldura accelerează descompunerea uleiului și a agentului
    3. Subrăcirea crește prea mult și blochează capilarul
    4. Presostatul de joasă oprește compresorul prea des

    Răspuns: B — Manualul spune că temperatura mare grăbește descompunerea uleiului și a agentului. Temperatura critică nu e atinsă automat la orice refulare mare.

  28. ★ Care este punctul de fierbere al R290 în tabelul manualului?

    1. -40,8°C
    2. -45,8°C
    3. -42,1°C
    4. -26,5°C

    Răspuns: C — R290 fierbe la -42,1°C. -40,8°C e R22, iar -45,8°C e R404A.

  29. ★ La o pompă de căldură, presiunea înaltă noaptea diferă de cea din timpul zilei, iar clientul crede că e un defect. Ce explici?

    1. Nivelul ei vine din cererea de căldură și din sursă
    2. Presostatul de înaltă are un reglaj diferit pe timp de noapte
    3. Agentul se scurge noaptea și revine ziua în circuit
    4. Presiunea înaltă depinde doar de tipul agentului

    Răspuns: A — Presiunea înaltă rezultă din raportul condensator-evaporator, deci din cerere și sursă, și variază zi/noapte și cu anotimpul. Agentul dă doar relația P-T, nu nivelul efectiv.

  30. ★ Un cursant zice: „R134a fierbe la -26,5°C, deci în vaporizatorul camerei de lapte vor fi -26,5°C.” Ce îi răspunzi?

    1. Are dreptate, punctul de fierbere e fix pentru fiecare agent
    2. Are dreptate doar dacă agentul folosit este zeotrop
    3. Valoarea e la 0 bar absolut, deci e doar teoretică
    4. Valoarea e la circa 1 atm absolut; depinde de presiune

    Răspuns: D — Punctul din tabel este la circa 1 atm absolut (0 bar relativ); temperatura de saturație variază cu presiunea. 0 bar relativ nu înseamnă 0 bar absolut.

  31. ★ Care agent din tabelul manualului are cea mai mare temperatură critică?

    1. R134a
    2. R290
    3. R600a
    4. R22

    Răspuns: C — R600a are 135°C, peste R134a (101°C), R290 (96,7°C) și R22 (96,1°C).

  32. ★ De ce un agent cu presiuni de lucru mari face instalația mai scumpă și mai grea?

    1. Presiunea mare crește căldura latentă și mărește schimbătoarele
    2. Presiunea determină dimensiunile și robustețea echipamentului
    3. Presiunea mare cere mereu mai mult ulei în compresor
    4. Presiunea mare scade vâscozitatea și cere țevi lungi

    Răspuns: B — Sursele spun că presiunea determină dimensiunea și robustețea aparatelor. Căldura latentă influențează efectul frigorific, nu grosimea echipamentului.

  33. ★ Lichidul din condensator e răcit cu încă 5-7°C după ce a condensat complet. Ce căldură se schimbă în această etapă?

    1. Căldură sensibilă, fără schimbare de fază
    2. Căldură latentă, fiindcă agentul e lichid
    3. Căldură latentă de condensare rămasă
    4. Nicio căldură, doar scade presiunea

    Răspuns: A — Subrăcirea lichidului schimbă căldură sensibilă. Căldura latentă apare doar la schimbarea de fază, care s-a încheiat.

Lecția 3 · Compresorul (33 întrebări)

  1. Ce înseamnă litera X la finalul codului unui compresor Danfoss?

    1. Aspirație semi-directă
    2. HST, pentru ventil de expansiune sau fără egalizare
    3. Turație variabilă
    4. Protecție externă a motorului

    Răspuns: B — Ultima literă K înseamnă LST, iar X înseamnă HST.

  2. De ce nu reutilizezi releul și condensatorul de pornire vechi?

    1. Nu se potrivesc ca dimensiune pe carcasă
    2. Au alt agent frigorific
    3. Pot distruge compresorul nou
    4. Consumă mai mult curent în regim stabil

    Răspuns: C — Manualul cere schimbarea echipamentului electric, pentru că cel vechi poate distruge compresorul nou.

  3. De ce nu ajunge protecția din bobinaj când cade ventilatorul condensatorului?

    1. Temperatura protecției nu crește destul de repede
    2. Protecția reacționează doar la tensiune
    3. Ventilatorul are propria siguranță
    4. Presiunea de condensare scade

    Răspuns: A — La creșterea presiunii de condensare temperatura protecției încorporate nu urcă suficient de repede.

  4. Înlocuiești un compresor și găsești uleiul închis la culoare, cu miros de ars. Ce concluzie tragi?

    1. Doar uleiul trebuie completat
    2. Motorul a ars, sistemul e contaminat și trebuie curățat
    3. E normal după câțiva ani
    4. Rezistența de carter e prea mare

    Răspuns: B — Mirosul și decolorarea arată ardere de motor; acizii rămași provoacă o nouă defecțiune dacă sistemul nu se curăță.

  5. Un frigider cu capilar are compresor LST care nu pornește după o oprire de 2 minute. Care e cauza probabilă?

    1. Prea mult ulei în carter
    2. Supapa de refulare fisurată
    3. Rezistența de carter lipsă
    4. Presiunile nu au avut timp să se egalizeze

    Răspuns: D — LST cere egalizarea completă a presiunilor; la frigidere se recomandă 5-8 minute.

  6. Ai terminat vidarea unui sistem cu compresor nou. Ce nu ai voie să faci?

    1. Să pornești compresorul cât sistemul e în vid
    2. Să încarci agent pe la racordul de serviciu
    3. Să verifici eticheta compresorului
    4. Să montezi garnituri de cauciuc noi

    Răspuns: A — În vid aerul izolează slab și apar descărcări în bobinaj.

  7. Ce tip de compresor e potrivit sub 5 kW termici, fiind mai ieftin dar mai puțin eficient?

    1. Șurub
    2. Centrifugal
    3. Rotativ
    4. Semi-ermetic cu piston

    Răspuns: C — Ghidul Testo recomandă rotativul pentru sub 5 kW termici, case bine izolate.

  8. Câte porniri pe oră se admit cel mult la pornirea HST?

    1. 5
    2. 20
    3. 12
    4. 10

    Răspuns: D — Cu HST, cât mai puține porniri, niciodată peste 10 pe oră.

  9. ★ La un split inverter alimentat monofazat, vezi că motorul compresorului are trei faze. Ce concluzie tragi?

    1. Placa e legată greșit și trebuie refăcută conexiunea fazelor
    2. Compresorul e semi-ermetic, montat din greșeală
    3. E normal: motoarele acestor compresoare sunt trifazate
    4. Unitatea a fost alimentată trifazat, contrar plăcuței

    Răspuns: C — Compresoarele inverter au motoare trifazate chiar la alimentare monofazată. Nu e o eroare de conexiune.

  10. ★ Iarna aduci un compresor nou dintr-un depozit neîncălzit. Ce faci înainte de prima pornire?

    1. Îl aduci la peste 10°C
    2. Îl pornești scurt ca să se încălzească
    3. Alimentezi rezistența de carter 12 ore
    4. Îl pornești în vid ca să se usuce

    Răspuns: A — Manualul cere compresorul peste 10°C înainte de prima pornire. Cele 12 ore de rezistență sunt pentru Maneurop cu rezistență tip curea după stagnare, iar pornirea în vid e interzisă.

  11. ★ Protecția unui compresor a declanșat; carcasa e la peste 80°C și după 10 minute tot nu repornește. Ce concluzie tragi?

    1. Protecția e defectă, fiindcă trebuia să revină în 5 min
    2. Releul de pornire s-a lipit și trebuie schimbat
    3. Motorul e ars și compresorul se înlocuiește
    4. Căldura din motor poate ține protecția ~45 min

    Răspuns: D — Resetarea în ~5 min e valabilă la rece; la compresor cald poate dura ~45 min din cauza căldurii înmagazinate. Așteptarea nu indică încă un defect.

  12. ★ Un Maneurop MTZ trifazat a fost oprit de protecția internă și nu repornește nici după o oră. Ce spui?

    1. E defect, protecția trebuia să revină în cel mult 45 min
    2. Poate fi normal, reactivarea durează până la 3 ore
    3. E defect, protecția a decuplat doar o singură fază
    4. E normal doar dacă are rezistență de carter PTC

    Răspuns: B — La MTZ/NTZ bimetalul din nodul stelei decuplează toate cele 3 faze și poate avea nevoie de până la 3 ore. 45 min e valoarea pentru compresoare mici calde.

  13. ★ Montezi un compresor mic T pentru R290, cu pornire LST, într-un aparat care repornește repede după oprire. Ce adaugi?

    1. Un condensator de pornire pe dispozitivul PTC
    2. Un temporizator pentru timp de egalizare
    3. O rezistență de carter de 55 W
    4. Un ventil de reținere pe refulare

    Răspuns: B — Compresoarele T și N mici pentru R290 sunt LST și au adesea nevoie de temporizator. Un condensator adăugat nu transformă pornirea în HST.

  14. ★ La un SC Twin, pe ce refulare se montează ventilul de reținere dacă secvența de pornire nu se schimbă?

    1. A compresorului 1
    2. Pe ambele compresoare
    3. Pe aspirația comună
    4. A compresorului 2

    Răspuns: D — Ventilul de reținere e pe refularea compresorului 2; pe ambele doar dacă se schimbă secvența.

  15. ★ Un Maneurop trifazat cu soft starter MCI-C ajunge la 15 porniri pe oră. Ce spui?

    1. Prea multe: cu soft starter limita e 12 pe oră
    2. E în regulă, limita de 10 pe oră e doar pentru HST
    3. E în regulă, soft starter-ul elimină această limită
    4. Prea multe: limita este 6 porniri pe oră

    Răspuns: A — Manualul limitează pornirile la 12/oră cu soft starter. Limita de 10/oră ține de condensatorul de pornire HST.

  16. ★ Un compresor a fost transportat culcat. La brazarea racordurilor apar probleme. Care e cauza probabilă?

    1. Racordurile de oțel nu suportă căldura
    2. Agentul rămas în carcasă a fiert
    3. Uleiul a ajuns în racorduri
    4. Garniturile de cauciuc s-au întărit

    Răspuns: C — Răsturnat, uleiul intră în racorduri și strică brazarea. Racordurile de oțel cuprat se brazează ca cuprul și nu se deteriorează la încălzire.

  17. ★ Primești un compresor nou cu capacele de aluminiu lipsă. Ce faci?

    1. Îl montezi, dar în maximum 15 minute de la despachetare
    2. Faci o vidare mai lungă după montaj
    3. Pui capace noi și îl depozitezi
    4. Nu îl folosești până nu e uscat și cu ulei schimbat

    Răspuns: D — Capacele atestă că nu a fost deschis; fără ele compresorul nu se folosește până nu e uscat și uleiul schimbat. Cele 15 minute sunt pentru compresorul cu capacele scoase de tine.

  18. ★ Repornești un Maneurop cu rezistență de carter tip curea după o stagnare lungă. Cu cât timp înainte alimentezi rezistența?

    1. 2–3 ore
    2. Cel puțin 12 ore
    3. 5–10 minute
    4. Circa 45 de minute

    Răspuns: B — La Maneurop cu rezistență tip curea sunt cel puțin 12 ore. 2–3 ore sunt pentru grupuri cu un cilindru.

  19. ★ La o instalație cu R407C și decongelare cu gaze calde vrei să montezi un separator de lichid pe aspirație. Ce spui?

    1. Nu se folosește separator de lichid cu zeotropi
    2. E corect, dacă are cel puțin 50% din încărcătura instalației
    3. E corect, dar se montează pe refulare
    4. E necesar doar la instalații cu evaporatoare multiple

    Răspuns: A — Manualul exclude separatorul de lichid la zeotropi precum R407C. Regula de ≥50% se aplică la agenții la care separatorul e permis.

  20. ★ La un compresor TL măsori 133°C pe refulare, la 50 mm de racord. Concluzie?

    1. E în regulă, maximul e 135°C
    2. E în regulă, riscul apare peste 175°C
    3. Depășește maximul de 130°C pentru TL
    4. Măsurătoarea trebuie făcută pe carcasă

    Răspuns: C — Maximul e 130°C la TL/NL/FR; 135°C e pentru SC. 175°C e pragul gazului cald asociat arderii, nu limita de exploatare.

  21. ★ La un Maneurop MTZ, gazul de retur are 38°C la intrarea în compresor. Ce concluzie tragi?

    1. E în regulă, maximul e 45°C
    2. E prea cald, maximul MTZ e 30°C
    3. E în regulă, contează doar refularea
    4. E prea rece pentru răcirea motorului

    Răspuns: B — Retur max. 30°C la MTZ/NTZ; 45°C e limita pentru compresoarele cu un cilindru.

  22. ★ De ce protectorul extern apără slab motorul când temperatura de vaporizare scade?

    1. Curentul crește brusc și contactele protectorului se lipesc
    2. Carcasa se încălzește mai repede decât motorul
    3. Protectorul extern măsoară doar presiunea de aspirație
    4. La curent mic declanșează târziu, motorul e mult mai cald

    Răspuns: D — Protectorul extern reacționează la curent și temperatură; la curent mic declanșează abia la temperatură mare, iar diferența motor-carcasă crește. De aceea cel din bobinaj protejează mai bine.

  23. ★ La două compresoare arse găsești: la primul scurtcircuit în înfășurarea de pornire, la al doilea în cea principală. Unde e mai probabilă contaminarea sistemului?

    1. La cel cu înfășurarea de pornire
    2. La amândouă, în aceeași măsură
    3. La cel cu înfășurarea principală
    4. La cel de pornire, dacă releul e vechi

    Răspuns: C — Defectul de pornire de obicei nu contaminează; scurtcircuitul în principală poate. Faptul că orice ardere arată rău nu înseamnă contaminare egală.

  24. ★ De ce e riscant să montezi un compresor nou după o ardere, fără să cureți sistemul?

    1. Acizii rămași programează următoarea defecțiune
    2. Uleiul nou nu se amestecă deloc cu uleiul vechi rămas
    3. Compresorul nou are altă cilindree
    4. Protecția nouă nu recunoaște contaminarea

    Răspuns: A — Spirele scurtcircuitate descompun uleiul și agentul, iar unii agenți formează acizi. Fără curățare următorul defect e „deja programat”.

  25. ★ Un compresor are capacitate redusă, iar la deschidere găsești placare cu cupru pe piese. Cauza probabilă?

    1. Încărcătură de agent prea mare
    2. Capilar blocat cu șocuri hidraulice
    3. Tensiune de alimentare prea mică
    4. Umiditate sau gaze necondensabile

    Răspuns: D — Cocsificarea și placarea cu cupru vin din umiditate sau necondensabile. Încărcătura mare și capilarul blocat duc la garnituri împușcate și plăci fisurate.

  26. ★ Nu găsești același model de compresor pentru un congelator. Cum alegi înlocuitorul?

    1. Același agent, tensiune, LBP, pornire, putere mai mare
    2. Aceeași cilindree, chiar dacă agentul frigorific e altul
    3. Capacitate puțin mai mică, pentru un consum redus
    4. Același agent și capacitate, pentru oricare aplicație

    Răspuns: A — Se potrivesc agentul, tensiunea/frecvența, aplicația, pornirea LST/HST și răcirea, cu capacitate de preferat puțin mai mare. Aplicația LBP/MBP/HBP nu se ignoră.

  27. ★ Înlocuiești un compresor cu unul de altă marcă, cu aceeași capacitate. Ce corectezi pe lângă montaj?

    1. Tipul de ulei, pentru că agentul diferă
    2. Încărcătura de agent, pentru că uleiul diferă
    3. Timpul de vidare, pentru că volumul crește
    4. Setarea termostatului, pentru că turația diferă

    Răspuns: B — Mărcile diferite au cantități diferite de ulei, deci se corectează încărcătura de agent. Agentul rămâne același.

  28. ★ Un aparat cu compresor T pe R134a ar avea nevoie de 450 g de agent. Ce risc apare?

    1. Motorul se arde imediat la prima pornire după încărcare
    2. Nimic, limita de 400 g este doar pentru agentul R404A
    3. Uleiul spumează la pornirea la rece, supape defecte
    4. Presiunea de aspirație scade sub cea atmosferică

    Răspuns: C — T și N sunt limitate la 400 g R134a (și 400 g R404A). Peste limită uleiul spumează la pornirea la rece și supapele se pot defecta.

  29. ★ La un semi-ermetic de temperatură joasă, după decongelare presiunea de aspirație mare suprasolicită motorul la pornire. Ce regulator montezi?

    1. KVL pe aspirație, chiar înaintea compresorului
    2. KVC montat în bypass între refulare și aspirație
    3. Presostat de joasă cu diferențial mare
    4. Ventil de reținere pe refulare

    Răspuns: A — KVL limitează presiunea din carter la pornire și în funcționare. KVC face bypass pentru presiune de aspirație prea mică, problema opusă.

  30. ★ Un grup pornește și se oprește scurt și des când sarcina e mică, iar aspirația coboară mult. Ce regulator ajută?

    1. KVL, care limitează presiunea din carter
    2. Rezistență de carter de tip curea
    3. Separator de ulei montat pe refulare
    4. KVC, bypass de la refulare la aspirație

    Răspuns: D — KVC evită presiunea de aspirație prea mică la sarcină scăzută, deci pornirile/opririle dese. KVL limitează presiunea prea mare.

  31. ★ Două compresoare lucrează în paralel, iar unul rămâne mereu cu puțin ulei. Ce lipsește probabil?

    1. Un presostat HP comun pentru ambele
    2. Eliminatoarele de vibrații pe conducte
    3. Egalizarea uleiului între cartere
    4. Un temporizator de 15 s la pornire

    Răspuns: C — Fără egalizare, compresorul care merge mai mult „fură” uleiul: se pune conductă între cartere la același nivel sau regulatoare de nivel. Presostatul HP e separat pe fiecare compresor.

  32. ★ De ce bypass-ul de gaz cald e o reglare de capacitate ineficientă?

    1. Oprește des compresorul cu șocuri de presiune
    2. Creează o sarcină falsă pe vaporizator
    3. Decuplează spiralele prin solenoid
    4. Scade turația prin variația frecvenței

    Răspuns: B — Bypass-ul prin solenoid trimite gaz cald în vaporizator și creează sarcină falsă. Șocurile de presiune țin de reglarea on/off, iar decuplarea spiralelor e digital scroll.

  33. ★ Supraîncălzirea la aspirație e aproape zero, iar compresorul scoate zgomot de rulmenți. Ce legătură are?

    1. SH prea mică strică rulmenții și spumează uleiul
    2. SH mică răcește excesiv doar conducta de refulare
    3. SH mică urcă temperatura de refulare peste limită
    4. SH mică nu afectează compresorul, doar randamentul

    Răspuns: A — Ghidul leagă supraîncălzirea prea mică de rulmenți deteriorați, bobine scurtcircuitate și spumarea uleiului. Temperatura de refulare prea mare e asociată altor cauze.

Lecția 4 · Condensatorul (33 întrebări)

  1. Care zonă ocupă cea mai mare parte din condensator?

    1. Desupraîncălzirea
    2. Condensarea
    3. Subrăcirea
    4. Toate au suprafețe egale

    Răspuns: B — Toate sursele arată zona de condensare ca cea mai mare (~75% sau 60-70%).

  2. Aerul intră în condensator la 25 °C. Ce temperatură de condensare e în intervalul normal?

    1. 28 °C
    2. 60 °C
    3. 40 °C
    4. 20 °C

    Răspuns: C — Diferența normală e 10-20 K, deci 35-45 °C.

  3. De ce nu se pune unitatea de condensare într-un loc unde aerul evacuat recirculă?

    1. Pentru că ventilatorul se rotește invers
    2. Pentru că se formează gheață pe lamele
    3. Pentru că scade presiunea de condensare
    4. Pentru că aerul cald de intrare crește presiunea de condensare

    Răspuns: D — Aerul în scurtcircuit sau prea cald este listat ca o cauză de presiune de condensare mare.

  4. De ce supraîncărcarea cu agent crește presiunea de condensare?

    1. Lichidul ocupă condensatorul și scade suprafața utilă
    2. Agentul în plus fierbe în condensator
    3. Compresorul se turează automat mai sus
    4. Ventilatorul primește mai puțin curent

    Răspuns: A — Lichidul adunat în condensator reduce suprafața de condensare, iar presiunea crește.

  5. Presostatul de înaltă a oprit instalația. Ce faci întâi?

    1. Resetezi și repornești imediat
    2. Cauți cauza: condensator murdar, ventilator, agent în plus, aer
    3. Adaugi agent frigorific
    4. Ridici reglajul presostatului

    Răspuns: B — Manualul spune să nu repornești până nu găsești cauza declanșării.

  6. Iarna, o instalație cu condensator afară are presiune de condensare prea mică. Ce componentă ajută?

    1. Un KVR care menține constantă presiunea de condensare
    2. Un filtru deshidrator mai mare
    3. Un ventilator mai puternic
    4. Scoaterea izolației rezervorului

    Răspuns: A — KVR menține presiunea de condensare constantă; aerul prea rece e o cauză de presiune mică.

  7. Condensator răcit cu apă, presiune mare, apa are debit și temperatură normale. Ce verifici?

    1. Dacă ambiantul e prea cald
    2. Dacă ventilatorul are sens greșit
    3. Depuneri de calcar în țevi și filtrul din fața WV
    4. Dacă rezervorul e neizolat

    Răspuns: C — Calcarul și filtrul înfundat în fața WV sunt cauze de presiune mare la condensatoarele cu apă.

  8. Ce NU trebuie făcut cu regulatorul KVR?

    1. Montat între condensator și rezervor
    2. Reglat ideal iarna
    3. Folosit împreună cu un KVD
    4. Folosit ca supapă de siguranță

    Răspuns: D — Manualul spune explicit că KVR nu se folosește niciodată ca supapă de siguranță.

  9. ★ La un agregat nou, ventilatorul a fost montat invers: aerul trece întâi peste compresor și abia apoi prin condensator. Presiunea de condensare e mare. Ce concluzie e corectă?

    1. Compresorul e prea mic și trebuie înlocuit cu unul mai mare
    2. Sensul aerului e greșit: întâi condensatorul, apoi compresorul
    3. Sensul e corect; cauza e sigur o supraîncărcare cu agent
    4. Aerul cald de la compresor ajută condensarea, deci cauza e alta

    Răspuns: B — La agregate aerul trece întâi prin condensator și apoi spre compresor; invers, condensatorul primește aer deja încălzit și presiunea crește. Supraîncărcarea e o cauză posibilă, dar aici defectul de montaj e evident.

  10. ★ După o reparație cu vidare făcută în grabă, presiunea de condensare e mare, deși condensatorul e curat, ventilatorul merge și încărcătura e corectă. Ce cauză bănuiești?

    1. Aer sau gaze necondensabile rămase în instalație
    2. Condensator prea mare pentru sarcina actuală
    3. Regulator de presiune de condensare reglat prea jos
    4. Rezervor neizolat, montat într-un loc prea rece

    Răspuns: A — Aerul și gazele necondensabile ridică presiunea de condensare și se purjează prin unitatea de recuperare. Condensatorul prea mare și regulatorul reglat jos dau, dimpotrivă, presiune mică.

  11. ★ Condensator răcit cu apă: apa intră la 15 °C, iar temperatura de condensare (din presiune) este 30 °C. Cum interpretezi?

    1. Diferența e prea mare, deci țevile au sigur calcar
    2. Diferența trebuie să fie sub 5 K la apă, deci e defect
    3. Nu se compară cu apa, ci doar cu aerul ambiant
    4. Diferența de 15 K e în intervalul normal de 10–20 K

    Răspuns: D — Și la condensatorul cu apă diferența normală dintre condensare și apa de intrare e 10–20 K, deci 15 K e în regulă. Calcarul ar mări diferența peste interval.

  12. ★ Presiunea de condensare oscilează, iar imediat după pornirea ventilatorului apar vapori în linia de lichid. Ce cauză e cea mai probabilă?

    1. Condensator murdar care nu mai cedează căldura
    2. Clapetă de reținere montată sub condensator
    3. Diferențial prea mare la presostatul ventilatorului
    4. Ventilator care se rotește permanent în sens greșit

    Răspuns: C — Manualul leagă presiunea oscilantă cu vapori în linia de lichid după pornirea ventilatorului de un diferențial prea mare la presostatul ventilatorului. Murdăria sau sensul greșit dau presiune constant mare, nu oscilații.

  13. ★ Presiunea de condensare oscilează. Constați că clapeta de reținere e montată sus, lângă intrarea în condensator. Ce faci?

    1. O muți pe refulare, imediat după ieșirea din compresor
    2. O muți sub condensator, lângă intrarea în rezervor
    3. O scoți, pentru că nu are rol la condensare
    4. O lași și reduci turația ventilatorului

    Răspuns: B — Clapeta de reținere pusă greșit dă presiune oscilantă; locul corect e sub condensator, lângă intrarea în rezervor. Scoaterea ei sau reglajul ventilatorului nu elimină cauza.

  14. ★ Condensator răcit cu apă și ventil WV: presiunea de condensare e prea mică, iar prin condensator curge multă apă chiar la sarcină mică. Ce verifici?

    1. Diafragma WV și impuritățile de pe scaunul lui
    2. Filtrul din fața WV, probabil înfundat
    3. Depunerile de calcar din țevile condensatorului
    4. Burduful WV, care probabil are scăpări

    Răspuns: A — Presiune prea mică cu apă multă indică diafragmă defectă sau impurități pe scaun, care țin ventilul deschis. Filtrul înfundat, calcarul sau burduful cu scăpări duc la presiune prea mare.

  15. ★ Condensator cu apă și WV: presiune de condensare prea mare. WV e reglat corect, filtrul e curat, țevile nu au calcar. Ce mai poate fi?

    1. Apă prea multă, care răcește excesiv condensatorul la sarcină mică
    2. WV supradimensionat, care deschide prea mult
    3. Diafragmă WV defectă, care ține ventilul deschis
    4. Burduf WV cu scăpări sau capilar spre condensator blocat

    Răspuns: D — Dacă burduful pierde sau capilarul e blocat, WV nu mai răspunde la presiune și nu deschide apa, deci presiunea crește. Diafragma defectă și apa prea multă dau presiune mică, iar WV prea mare dă oscilații.

  16. ★ La un condensator cu apă, presiunea de condensare oscilează continuu, deși temperatura apei e stabilă. Ce cauză ține de ventilul de apă?

    1. WV reglat prea sus, cu apă prea puțină
    2. Filtrul FA din fața WV parțial înfundat
    3. WV ales prea mare pentru instalație
    4. Burduful WV cu mici scăpări de agent

    Răspuns: C — Oscilațiile apar când WV e prea mare. Reglajul prea sus, filtrul înfundat sau burduful cu scăpări dau presiune constant prea mare, nu oscilații.

  17. ★ De ce capilarul burdufului ventilului de apă se leagă pe partea superioară a refulării, după separatorul de ulei?

    1. Ca să simtă temperatura maximă a vaporilor
    2. Ca să nu ajungă ulei și impurități în capilar
    3. Pentru că acolo presiunea e cea mai mică
    4. Ca să reducă zgomotul și pulsațiile din refulare

    Răspuns: B — Legătura sus, după separator, evită pătrunderea uleiului și a impurităților în capilarul burdufului. Ventilul lucrează după presiune, nu după temperatura vaporilor.

  18. ★ Instalație cu WV: presiunea de condensare e prea mică. Cum modifici reglajul ventilului?

    1. Rotești în sens antiorar, spre presiune mai mare
    2. Rotești în sens orar, spre presiune mai mare
    3. Rotești în sens orar, ca să treacă mai multă apă
    4. Nu se reglează; schimbi direct burduful

    Răspuns: A — La WV rotirea în sens orar dă presiune mai joasă, iar antiorar mai mare. Confuzia frecventă e să crezi că orar înseamnă mereu „mai mult”.

  19. ★ Un ventil de apă WV începe să deschidă la 9 bar. La ce presiune de condensare va fi complet deschis?

    1. La aproximativ 17 bar
    2. La aproximativ 10 bar
    3. La aproximativ 11 bar
    4. La aproximativ 12 bar

    Răspuns: D — WV se deschide complet la circa 3 bar peste presiunea de început, deci 9 + 3 = 12 bar. 17 bar este capătul scalei de reglaj, nu deschiderea completă.

  20. ★ Montaj KVR cu NRD pe by-pass: presiunea din condensator rămâne cu 1,4–3,0 bar peste cea din rezervor, iar clientul nu acceptă asta. Ce soluție dă manualul?

    1. Reglajul KVR mutat peste 17,5 bar
    2. Folosirea KVR ca supapă de siguranță
    3. Montaj KVR împreună cu KVD
    4. Înlocuirea NRD cu un NRD mai mare

    Răspuns: C — Diferența vine din căderea de presiune pe NRD; dacă nu e acceptabilă, se trece la montajul KVR + KVD. Reglajul KVR are interval 5–17,5 bar, iar KVR nu se folosește niciodată ca supapă de siguranță.

  21. ★ Reglezi un montaj KVR + KVD cu manometrul. Care e ordinea corectă?

    1. KVD primul, apoi KVR la ~1 bar sub condensare
    2. KVR cu KVD închis, apoi KVD la ~1 bar sub condensare
    3. Ambele deschise complet, apoi închizi KVR treptat
    4. KVR cu KVD deschis, apoi KVD la ~1 bar peste condensare

    Răspuns: B — Întâi se reglează KVR cu KVD închis, apoi KVD la circa 1 bar sub presiunea de condensare. Ordinea inversă sau KVD peste condensare strică reglajul.

  22. ★ Trebuie să reglezi KVR vara, când presiunea de condensare e oricum mare și nu vezi efectul reglajului. Cum procedezi?

    1. Numeri turele de la un punct de plecare cunoscut
    2. Reglezi până se oprește presostatul de înaltă
    3. Lași reglajul din fabrică, fără niciun alt control
    4. Reglezi după temperatura din rezervor

    Răspuns: A — Reglajul se face ideal iarna; vara se numără turele pornind de la un punct cunoscut, de exemplu 10 bar. Reglajul de fabrică nu adaptează instalația, iar provocarea presostatului e riscantă.

  23. ★ La o instalație cu recuperare de căldură, de ce se pune un ventil de reținere între condensator și rezervor?

    1. Ca să mărească presiunea din rezervor la pornire
    2. Ca să protejeze KVR de suprapresiune
    3. Ca să treacă tot agentul prin recuperator
    4. Ca să nu recondenseze lichid în condensator

    Răspuns: D — Cu KVR între recuperator și condensator, ventilul de reținere dintre condensator și rezervor previne recondensarea lichidului în condensator. KVR nu are rol de protecție la suprapresiune.

  24. ★ Condensatorul și rezervorul sunt afară, iarna. De ce se montează KVR înaintea condensatorului, cu NRD pe by-pass?

    1. Pentru a reduce zgomotul ventilatoarelor iarna
    2. Pentru a crește subrăcirea în rezervor
    3. Pentru pornirea dificilă după o oprire lungă în frig
    4. Pentru a crește subrăcirea lichidului din rezervor iarna

    Răspuns: C — Manualul indică acest montaj pentru că, afară în frig, pornirea după o oprire lungă e dificilă. Reducerea zgomotului ține de regulatorul de turație al ventilatorului.

  25. ★ De ce condensatorul are o putere de circa 1,3 ori mai mare decât vaporizatorul?

    1. Pierde o parte din căldură prin țevile de lichid și refulare
    2. Preia și majoritatea energiei primite de la compresor
    3. Aerul are capacitate termică mai mică decât agentul
    4. Trebuie să subrăcească puternic tot lichidul

    Răspuns: B — Condensatorul disipă căldura luată de la produs plus majoritatea energiei de la compresor, deci are mai mult de evacuat. Subrăcirea e o zonă mică din condensator și nu explică diferența.

  26. ★ Prin curățare și reglaj reduci temperatura de condensare cu 3 K. Ce câștig de performanță poți estima?

    1. Circa 6–9%
    2. Circa 2–3%
    3. Circa 30%
    4. Circa 1,3%

    Răspuns: A — Fiecare 1 K mai puțin la condensare aduce circa 2–3%, deci 3 K înseamnă aproximativ 6–9%. 2–3% este câștigul pentru un singur kelvin.

  27. ★ Sursele dau repartiții diferite pentru zona de subrăcire din condensator. Care pereche e corectă?

    1. Ghidul practic ~23%, cursul de bază ~20–30%
    2. Ghidul practic ~10%, cursul de bază ~1–2%
    3. Ghidul practic ~75%, cursul de bază ~60–70%
    4. Ghidul practic ~1–2%, cursul de bază ~10%

    Răspuns: D — Ghidul dă ~23% desupraîncălzire, ~75% lichefiere și ~1–2% subrăcire; cursul dă 20–30% sensibilă, 60–70% latentă și ~10% subrăcire. Celelalte perechi sunt valori reale, dar pentru alte zone sau inversate.

  28. ★ Un client vrea să folosească la maximum căldura de condensare pentru apă caldă. Ce variantă de recuperare i se potrivește?

    1. Recuperare parțială, doar din zona de desupraîncălzire a vaporilor
    2. Recuperare parțială, doar din zona de subrăcire
    3. Recuperare totală, cu schimbător special în locul condensatorului
    4. Recuperare totală, cu al doilea ventilator pe condensator

    Răspuns: C — Recuperarea parțială ia doar căldura sensibilă (20–30%), pe când cea totală acoperă răcirea vaporilor, condensarea și subrăcirea (3–6) și folosește un schimbător special care înlocuiește condensatorul.

  29. ★ De ce apa potabilă încălzită din căldura de condensare nu se stochează, ci se încălzește instantaneu?

    1. Stocarea ar crește presiunea de condensare
    2. Din motive de igienă
    3. Apa stocată se răcește prea repede
    4. Recuperarea dă doar căldură sensibilă

    Răspuns: B — Ghidul spune explicit că apa potabilă caldă nu se stochează din motive de igienă. Faptul că recuperarea parțială dă doar căldură sensibilă e adevărat, dar nu e motivul.

  30. ★ Condensarea cu apă dă o temperatură de condensare cu ~10 °C mai favorabilă. De ce nu se alege totuși întotdeauna?

    1. Aduce complexitate, cost cu apa și energie de pompare
    2. Schimbătoarele cu apă sunt mult mai mari decât cele cu aer
    3. Cere cicluri de degivrare mai dese
    4. Scade performanța cu 2–3% la fiecare kelvin

    Răspuns: A — Dezavantajele condensării cu apă sunt complexitatea, costul apei, energia de pompare și dublul schimb de căldură. Schimbătoarele sunt, dimpotrivă, mai compacte și nu e nevoie de degivrare.

  31. ★ La un condensator răcit cu aer găsești lamele îndoite și un ventilator cu o paletă ruptă. Ce efect combinat te aștepți să vezi?

    1. Presiune de condensare mai mică, capacitate mai mică, consum mai mic
    2. Presiune de condensare mai mare, capacitate mai mare, consum mai mare
    3. Presiune de condensare neschimbată, doar consumul mai mare
    4. Presiune de condensare mai mare, capacitate mai mică, consum mai mare

    Răspuns: D — Lamelele îndoite și paletele rupte reduc aerul util, deci cresc presiunea de condensare, scad capacitatea și cresc consumul. Capacitatea nu crește odată cu presiunea.

  32. ★ Presiunea de condensare e mică, dar condensatorul, ventilatorul și regulatorul sunt în regulă. Presiunea de aspirație e și ea mică. Ce concluzie e rezonabilă?

    1. Condensatorul e sigur prea mic pentru instalație
    2. Există aer necondensabil în instalație, care trebuie purjat
    3. Cauza poate fi pe partea de joasă, nu în condensator
    4. Instalația e sigur supraîncărcată cu agent

    Răspuns: C — Printre cauzele presiunii de condensare mici sunt sarcina mică la vaporizator și presiunea de aspirație mică. Aerul, supraîncărcarea și condensatorul prea mic dau presiune mare.

  33. ★ Pe prima porțiune a condensatorului, țeava e mult mai caldă decât temperatura de condensare. De ce?

    1. Acolo agentul e deja lichid subrăcit, care cedează căldură
    2. Vaporii intră supraîncălziți și se răcesc întâi până la saturație
    3. Presiunea e mult mai mare la intrare decât în restul condensatorului
    4. Condensarea începe chiar de la intrare, unde cedează cea mai multă căldură

    Răspuns: B — De la refulare vin vapori supraîncălziți; ei se desupraîncălzesc întâi, iar condensarea începe abia la temperatura de condensare. Condensarea are loc la presiune aproximativ constantă, deci nu diferența de presiune explică.

Lecția 5 · Subrăcirea (33 întrebări)

  1. Presiunea pe înaltă corespunde la Tc = 40 °C. Lichidul înainte de TXV are 35 °C. Cât e subrăcirea?

    1. 75 K
    2. 5 K
    3. 35 K
    4. 40 K

    Răspuns: B — SC = Tc − T lichid = 40 − 35 = 5 K.

  2. De unde obții temperatura de condensare folosită în calculul SC?

    1. Din temperatura aerului exterior
    2. Din temperatura țevii de aspirație
    3. Din presiunea de pe partea de înaltă, convertită în temperatură de saturație
    4. Din temperatura de refulare a compresorului

    Răspuns: C — Tc este temperatura de saturație corespunzătoare presiunii de pe partea de înaltă.

  3. De ce e nevoie de subrăcire înainte de valva termostatică?

    1. Ca să crească presiunea de aspirație
    2. Căderile de presiune din linia de lichid ar produce vapori, iar valva lucrează corect doar cu lichid
    3. Ca să se răcească uleiul din compresor
    4. Ca să scadă temperatura de condensare

    Răspuns: B — Fără subrăcire, pierderile de presiune din linie creează vapori, iar bulele reduc capacitatea valvei.

  4. De ce nu e bine să măsori subrăcirea imediat după receptor?

    1. Acolo valorile sunt foarte mici și contează doar pentru secțiuni secundare; decisivă e starea de la expansiune
    2. Acolo presiunea e prea mare pentru manometru
    3. Acolo agentul e în stare de vapori supraîncălziți
    4. Acolo sonda de temperatură se strică

    Răspuns: A — La receptor subrăcirea e aproape 0 K; starea dinaintea expansiunii este cea decisivă.

  5. Vezi bule în vizor și subrăcire mică. Linia de lichid e lungă, cu un filtru vechi. Ce faci?

    1. Adaugi agent până dispar bulele
    2. Crești turația ventilatorului condensatorului
    3. Verifici căderea de presiune pe linie și filtrul, înainte de a încărca
    4. Micșorezi supraîncălzirea la TXV

    Răspuns: C — Căderea de presiune (linie lungă, filtru înfundat) dă subrăcire slabă; încărcarea fără analiză supraîncarcă sistemul.

  6. Un TXV „fluieră”. Ce verifici în primul rând, pe lângă duză?

    1. Nivelul de ulei din compresor
    2. Dacă lichidul din fața ventilului are subrăcire de circa 5 K
    3. Temperatura aerului refulat în cameră
    4. Tensiunea de alimentare

    Răspuns: B — Manualul cere verificarea duzei și, mai ales, a subrăcirii suficiente (~5 K) în fața ventilului.

  7. Condensator răcit cu apă, subrăcire slabă, restul parametrilor normali. Ce cauză posibilă verifici?

    1. Ventilatorul condensatorului
    2. Diafragma TXV
    3. Bulbul TXV
    4. Dacă apa și agentul curg în același sens

    Răspuns: D — Apa și agentul trebuie să curgă în sensuri opuse; altfel subrăcirea e slabă.

  8. Ce subrăcire optimă se recomandă la un sistem cu tub capilar și schimbător de căldură?

    1. Circa 3 K
    2. Circa 10 K
    3. 0 K
    4. Circa 40 K

    Răspuns: A — Manualul dă ~3 K la capilar și ~5 K la TXV.

  9. ★ Presiunea de înaltă corespunde la 38 °C, iar lichidul înainte de TXV are 36 °C. Ce înseamnă rezultatul?

    1. SC 2 K, deci suficient pentru orice ventil termostatic
    2. SC 2 K, sub 4–5 K; risc de bule înaintea ventilului
    3. SC 74 K, adică lichidul e mult prea rece
    4. SC 2 K, deci instalația are sigur prea mult agent

    Răspuns: B — SC = 38 − 36 = 2 K, sub valoarea recomandată de 4–5 K, deci pot apărea bule. O subrăcire mică nu dovedește supraîncărcare; trebuie analizată cauza.

  10. ★ Un cursant măsoară temperatura la suprafața lichidului din receptor, găsește SC 0 K și declară că instalația nu subrăcește deloc. Ce îi răspunzi?

    1. La suprafața lichidului din receptor SC e mereu 0 K
    2. Are dreptate: SC 0 K arată clar lipsă de agent în sistem
    3. Trebuie să aștepte, SC în receptor crește în timp
    4. SC se citește corect acolo, dar în °C, nu în K

    Răspuns: A — La suprafața lichidului din receptor subrăcirea e întotdeauna 0 K; subrăcirea suplimentară apare imediat după receptor. Deci măsurătoarea nu arată un defect.

  11. ★ Bule înaintea TXV. Linia de lichid e scurtă și curată, dar trece printr-o centrală termică foarte caldă. Ce remediu e potrivit?

    1. Adaugi agent treptat, până dispar complet bulele din vizor
    2. Montezi un filtru deshidrator mai mare
    3. Mărești duza ventilului de laminare
    4. Izolezi linia sau adaugi schimbător lichid–aspirație

    Răspuns: D — Căldura intrată în linia de lichid reduce subrăcirea; remediile sunt ambiant mai rece, schimbător lichid–aspirație sau izolație. Adăugarea de agent fără analiza cauzei supraîncarcă sistemul.

  12. ★ Receptorul e la subsol, iar TXV-ul la etajul superior. Presiunea de condensare și filtrul sunt normale, dar apar bule înainte de TXV. Ce cauză e probabilă?

    1. Apa și agentul curg în același sens
    2. Lichid adunat în condensator prin supraîncărcare
    3. Diferența de nivel dintre rezervor și TXV
    4. Bulbul TXV montat jos pe țeava de aspirație

    Răspuns: C — Diferența de nivel dintre rezervor și TXV e una dintre cauzele bulelor prin subrăcire slabă. Sensul apei contează doar la condensatorul cu apă, iar bulbul nu influențează starea lichidului.

  13. ★ Iarna, un condensator răcit cu aer lucrează la presiune de condensare mică, iar înainte de TXV apar bule. Ce abordare e corectă?

    1. Adaugi agent treptat, până când vizorul rămâne complet plin
    2. Rezolvi presiunea de condensare mică, nu adaugi agent
    3. Oprești complet ventilatorul pe timpul iernii
    4. Mărești supraîncălzirea din arcul TXV

    Răspuns: B — Presiunea de condensare mică e o cauză a bulelor înainte de TXV; nu se încarcă agent doar pentru subrăcire insuficientă, fără analiza cauzelor, altfel se supraîncarcă sistemul.

  14. ★ Temperatura din rezervor e mare și lichidul iese nesubrăcit, deși condensatorul e curat. În instalație există un regulator KVD. Ce verifici?

    1. Dacă KVD e reglat prea jos sau are burduful cu scăpări
    2. Dacă KVD e reglat prea sus față de KVR
    3. Dacă rezervorul montat e vertical, în loc să fie orizontal
    4. Dacă filtrul combi are colectorul prea mare

    Răspuns: A — Manualul leagă temperatura mare în rezervor și lichidul nesubrăcit de KVD reglat prea jos sau de burduful lui cu scăpări. Receptorul vertical ar ajuta subrăcirea, nu ar strica-o.

  15. ★ La deschiderea electroventilelor se aud lovituri în linia de lichid. Subrăcirea măsurată e foarte mare. Ce legătură există?

    1. SC foarte mare produce bule care implodează la deschiderea ventilului
    2. SC nu are legătură; loviturile vin doar de la compresor
    3. SC foarte mare scade presiunea și închide electroventilul
    4. SC foarte mare elimină amortizarea și dă șocuri hidraulice

    Răspuns: D — Ghidul arată că la subrăcire foarte mare lipsește amortizarea la deschiderea electroventilelor, deci apar șocuri hidraulice. Bulele apar la subrăcire mică, nu mare.

  16. ★ De ce o subrăcire corectă mărește capacitatea instalației?

    1. Scade temperatura de condensare cu 2–3%
    2. Face agentul să fiarbă deja în linia de lichid
    3. Crește căldura pe care o poate prelua evaporatorul
    4. Mărește mult supraîncălzirea la ieșirea din evaporator

    Răspuns: C — Subrăcirea crește cantitatea de căldură absorbabilă în evaporator și evită pre-evaporarea în linia de lichid. Fierberea în linia de lichid e exact ce trebuie evitat.

  17. ★ S-a adăugat un răcitor extern care subrăcește suplimentar lichidul, după punerea în funcțiune. Ce trebuie făcut?

    1. Nimic; mai multă subrăcire e mereu doar un câștig
    2. Verifici și reajustezi toate componentele liniei de lichid
    3. Verifici doar condensatorul, restul liniei de lichid nu e afectat
    4. Scazi încărcătura până revine subrăcirea inițială

    Răspuns: B — La subrăcire suplimentară ulterioară toate componentele liniei de lichid trebuie verificate sau reajustate, pentru că, de exemplu, puterea TXV se schimbă semnificativ cu temperatura lichidului.

  18. ★ De ce, la alegerea unui ventil de laminare termostatic, se cere și valoarea subrăcirii?

    1. Puterea ventilului se schimbă semnificativ cu subrăcirea
    2. Subrăcirea stabilește codul de agent de pe element
    3. Subrăcirea decide dacă ventilul are nevoie de egalizare externă
    4. Subrăcirea fixează direct valoarea MOP a bulbului

    Răspuns: A — Subrăcirea e printre datele de alegere a TXV, deoarece temperatura lichidului schimbă semnificativ puterea valvei. Egalizarea externă depinde de căderea de presiune, nu de subrăcire.

  19. ★ Ce tip de receptor aduce un câștig de subrăcire și de ce?

    1. Orizontal, pentru că are suprafață de răcire mai mare
    2. Vertical, pentru că la suprafața lichidului SC e mare
    3. Orizontal, pentru că lichidul stă mai puțin timp în el
    4. Vertical, pentru că are coloană de lichid mai înaltă

    Răspuns: D — Receptorul vertical are coloană de lichid mai înaltă și aduce câștig de subrăcire față de cel orizontal. La suprafața lichidului SC rămâne însă 0 K.

  20. ★ La un condensator răcit cu aer nu reușești să obții subrăcirea dorită doar din condensator. Ce spune ghidul despre această situație?

    1. Trebuie mărită încărcătura până crește subrăcirea
    2. Condensatorul e sigur murdar și trebuie curățat înainte de toate
    3. Posibilitățile de subrăcire sunt limitate la răcirea cu aer
    4. Subrăcirea se obține doar cu un receptor orizontal

    Răspuns: C — Ghidul menționează că la condensatorul răcit cu aer posibilitățile de subrăcire sunt limitate. Încărcarea suplimentară fără analiză duce la supraîncărcare.

  21. ★ Ai montat un schimbător intern lichid/vapori aspirați. Cum verifici că lucrează?

    1. Doar prin presiunea de condensare
    2. Prin subrăcire și supraîncălzire suplimentară
    3. Prin temperatura aerului la intrarea și ieșirea din condensator
    4. Doar prin bulele din vizorul de lichid

    Răspuns: B — Schimbătorul intern se verifică prin nivelul de subrăcire și de supraîncălzire suplimentară, pentru că lucrează pe ambele linii. Presiunea de condensare singură nu arată schimbul.

  22. ★ La un frigider cu capilar, faci schimbătorul brazând capilarul de aspirație pe doar 0,5 m. Ce greșeală ai făcut?

    1. Lungimea e prea mică; la capilar se cer 1,5–2 m
    2. Niciuna; 0,5–1 m e exact valoarea recomandată pentru capilar
    3. La capilar nu se face schimbător deloc
    4. Se brazează linia de lichid, nu capilarul

    Răspuns: A — 0,5–1 m e valoarea pentru TXV (linia de lichid cu aspirația); la capilar, capilarul se brazează cu aspirația pe 1,5–2 m.

  23. ★ Testo 570s, mod încălzire R410A: temperatura de condensare 47,3 °C și SC 40,8 K. Ce temperatură are lichidul?

    1. 88,1 °C
    2. 40,8 °C
    3. 12,2 °C
    4. 6,5 °C

    Răspuns: D — T lichid = Tc − SC = 47,3 − 40,8 = 6,5 °C. 12,2 este presiunea în bar, iar 88,1 rezultă din adunare greșită.

  24. ★ Doi tehnicieni cu manometre analogice obțin subrăciri diferite la aceeași instalație. Ce explicație dau sursele?

    1. Manometrele analogice arată SC direct, dar diferit
    2. SC depinde de tehnician și de manometru, nu de instalație
    3. Calculul manual poate greși; SC nu se citește direct
    4. Manometrele analogice măsoară doar partea de joasă

    Răspuns: C — Cu manometrul analogic SC nu se citește direct, iar calculul manual poate avea erori; manifoldul digital cu sondă de temperatură o arată în timp real.

  25. ★ Cameră caldă, presiune de aspirație mică, TXV corect dimensionat și reglat. Înainte de ventil apar bule. Ce explică lanțul?

    1. Bulbul prea aproape de vaporizator închide ventilul
    2. Lipsa subrăcirii face TXV să alimenteze prea puțin
    3. Supraîncărcarea inundă vaporizatorul cu lichid
    4. Duza prea mică crește excesiv subrăcirea

    Răspuns: B — Bulele reduc capacitatea ventilului și alimentarea vaporizatorului; lipsa subrăcirii e o cauză listată pentru TXV care alimentează prea puțin. Bulbul trebuie chiar aproape de vaporizator.

  26. ★ În cursul de bază, ce înseamnă că agentul a ajuns la titlu > 0 în linia de lichid?

    1. Au apărut vapori în lichid
    2. Lichidul e subrăcit corect
    3. Agentul e complet vaporizat
    4. Presiunea a trecut de condensare

    Răspuns: A — Titlu > 0 înseamnă prezența vaporilor; subrăcirea evită ca pierderile de presiune să aducă agentul în această stare. Titlu > 0 nu înseamnă vaporizare completă.

  27. ★ Filtrul combi DCC are colectorul cu volum egal cu volumul de agent din instalație. Este corect?

    1. Da; volumul egal cu al agentului e exact condiția cerută
    2. Nu; colectorul trebuie să fie cu 15% mai mic
    3. Da; colectorul nu are legătură cu volumul de agent
    4. Nu; colectorul trebuie să fie cu cel puțin 15% mai mare

    Răspuns: D — Colectorul filtrelor combi DCC/DMC mărește subrăcirea, iar volumul lui trebuie să fie cu cel puțin 15% peste volumul de agent.

  28. ★ La ieșirea din condensator temperatura lichidului e egală cu temperatura de condensare. Ce risc apare pe linia de lichid?

    1. SC 0 K: lichidul e prea rece pentru TXV
    2. SC maxim: lichidul e atât de rece încât nu mai poate forma bule
    3. SC 0 K: orice cădere de presiune poate produce vapori
    4. SC 0 K: presiunea de condensare va crește sigur

    Răspuns: C — Cu temperatura egală cu Tc, subrăcirea e 0 K, iar pierderile de presiune din linie pot aduce agentul la vapori înainte de ventil. SC maxim ar însemna lichid mult sub Tc.

  29. ★ Pompă de căldură: SC după condensator e 6 K, dar chiar înainte de TXV este doar 1 K. Care valoare contează pentru diagnostic?

    1. Cea de 6 K, fiindcă e măsurată la sursa subrăcirii
    2. Cea de 1 K, măsurată înainte de expansiune
    3. Media celor două, circa 3,5 K
    4. Cea mai mare, dacă vizorul e plin

    Răspuns: B — Starea dinaintea unității de expansiune e decisivă; valorile de după condensator contează doar pentru secțiuni secundare. Pierderea dintre cele două puncte arată o problemă pe linia de lichid.

  30. ★ Manifoldul digital arată o subrăcire ciudată. Constați că sonda de temperatură e prinsă pe linia de aspirație. Ce corectezi?

    1. Muți sonda pe linia de lichid, pe partea de înaltă
    2. Lași sonda acolo și folosești presiunea de pe partea de joasă
    3. Muți sonda pe refulare, imediat după compresor
    4. Muți sonda la ieșirea din vaporizator

    Răspuns: A — SC se calculează pe partea de înaltă, din temperatura de condensare și temperatura lichidului. Aspirația și ieșirea din vaporizator servesc la supraîncălzire, nu la subrăcire.

  31. ★ Un sistem cu TXV are schimbător lichid–aspirație. Ce subrăcire urmărești ca optim?

    1. Circa 3 K
    2. Circa 40 K
    3. Circa 1–2 K
    4. Circa 5 K

    Răspuns: D — Cu schimbător, optimul e circa 5 K la TXV și circa 3 K la sistemele cu tub capilar. 1–2% e ponderea zonei de subrăcire în condensator, nu o valoare în K.

  32. ★ De ce o linie de lichid lungă, cu multe coturi strânse, cere o subrăcire suficientă?

    1. Coturile încălzesc lichidul prin frecare peste Tc
    2. Coturile încălzesc lichidul prin frecare peste temperatura Tc
    3. Căderile de presiune ar da pre-evaporare înainte de ventil
    4. Coturile separă uleiul, care blochează ventilul

    Răspuns: C — Subrăcirea permite depășirea căderilor de presiune din linia de lichid fără pre-evaporare; coturile strânse și linia lungă sunt surse de cădere de presiune.

  33. ★ Un tehnician vede bule în vizor și presupune imediat lipsă de agent. Ce altă interpretare dă manualul?

    1. Bulele arată mereu supraîncărcare cu agent
    2. Bulele pot însemna lipsa subrăcirii
    3. Bulele sunt normale la orice TXV
    4. Bulele arată un bulb TXV prea cald

    Răspuns: B — Manualul notează că bulele în vizor pot însemna lipsa subrăcirii, a cărei cauză trebuie analizată înainte de încărcare. Bulele nu indică supraîncărcare.

Lecția 6 · Dispozitivul de expansiune (34 întrebări)

  1. În TXV, ce presiune tinde să deschidă ventilul?

    1. Presiunea de vaporizare
    2. Presiunea arcului
    3. Presiunea din bulb
    4. Presiunea de condensare

    Răspuns: C — P1 din bulb apasă deasupra diafragmei și deschide; vaporizarea și arcul închid.

  2. De ce se montează bulbul între ora 1 și ora 4 pe țeavă, nu jos?

    1. Ca să nu se încălzească de la soare
    2. Pentru că uleiul din partea de jos dă semnale false
    3. Ca să fie mai ușor de izolat
    4. Pentru că jos presiunea e mai mare

    Răspuns: B — Uleiul depus jos pe țeavă denaturează temperatura simțită de bulb.

  3. De ce e obligatorie egalizarea externă la un vaporizator cu distribuitor de lichid?

    1. Distribuitorul are o cădere de presiune de ~1 bar, care ar deregla ventilul
    2. Distribuitorul crește subrăcirea
    3. Distribuitorul blochează uleiul
    4. Distribuitorul face ventilul să fluiere

    Răspuns: A — Căderea tipică de ~1 bar pe distribuitor impune egalizare externă; fără ea presiunea de aspirație iese mică.

  4. Instalație cu TXV: presiune de aspirație mare și lovituri de lichid la compresor. Ce cauză e probabilă?

    1. Ventil prea mic
    2. Filtru din fața ventilului înfundat
    3. Încărcătura bulbului pierdută
    4. Supraîncălzire prea mică sau bulb cu contact slab

    Răspuns: D — Ventil prea mare, SH prea mică sau bulb prost prins supraalimentează vaporizatorul.

  5. Pe un sistem cu EEV presiunea de aspirație oscilează ușor. Ce faci?

    1. Schimbi duza cu una mai mică
    2. Nimic; oscilația e normală la ventil electronic
    3. Mărești supraîncălzirea
    4. Înlocuiești controlerul

    Răspuns: B — Manualul spune că la ventilul electronic oscilația e normală și nu se intervine.

  6. Frigider cu capilar: condensatorul e rece, vaporizatorul gol, iar în repaus presiunile nu se egalizează. Ce bănuiești?

    1. Capilar blocat total
    2. Condensator murdar
    3. Prea mult agent
    4. Bulb TXV desprins

    Răspuns: A — Capilarul blocat pompează agentul în condensator; la blocaj total presiunile nu se egalizează.

  7. TXV brumat puternic doar lângă ventil, aspirație mică. Ce verifici?

    1. Ventilatorul condensatorului
    2. Nivelul de ulei
    3. Strainerul ventilului și încărcătura bulbului
    4. Presostatul de înaltă

    Răspuns: C — Bruma doar lângă ventil indică strainer parțial înfundat sau bulb cu încărcătură parțial pierdută.

  8. Cum transformă EEV-ul presiunea citită în supraîncălzire?

    1. Folosește temperatura aerului din cameră
    2. Controlerul convertește presiunea în temperatură de saturație și o compară cu temperatura măsurată
    3. Motorul pas cu pas măsoară debitul
    4. Bulbul trimite presiunea direct pe diafragmă

    Răspuns: B — Controlerul are datele P-T stocate, calculează saturația și SH din senzorii de după vaporizator.

  9. Ce încărcătură a bulbului se potrivește vaporizatoarelor înalt dinamice (AC, schimbătoare cu plăci)?

    1. Încărcătură universală
    2. MOP cu balast
    3. Fără încărcătură
    4. Încărcătură cu ulei

    Răspuns: B — MOP cu balast deschide încet și închide rapid și e indicată pentru vaporizatoare înalt dinamice.

  10. ★ TXV, cameră caldă, supraîncălzire mare. Bulbul e montat după schimbătorul intern lichid–aspirație. Ce faci?

    1. Lași bulbul pe loc și mărești tensiunea arcului până scade SH
    2. Muți bulbul imediat după vaporizator, înainte de schimbător
    3. Muți bulbul pe colectorul vaporizatorului
    4. Lași bulbul și adaugi agent în instalație

    Răspuns: B — Bulbul după schimbătorul intern e o cauză de alimentare slabă; locul corect e imediat după vaporizator. Colectorul e și el un loc interzis.

  11. ★ Temperatura din cameră e mare și funcționarea TXV e neuniformă. Bulbul e pe o porțiune ascendentă, după o pungă de ulei. Unde îl muți?

    1. Pe porțiune orizontală, înaintea oricărui sifon
    2. Pe aceeași porțiune ascendentă, dar mai aproape de vârf
    3. Jos pe țeavă, pe o porțiune orizontală
    4. După sifon, pe porțiunea descendentă

    Răspuns: A — Bulbul nu se pune pe ascendentă după punga de ulei; se pune pe porțiune orizontală, înaintea oricărui sifon, între ora 1 și ora 4, nu jos pe țeavă.

  12. ★ Supraîncălzire prea mare, deși arcul e reglat la minim. TXV-ul are duză interschimbabilă și e subdimensionat. Ce faci?

    1. Montezi o duză mai mică
    2. Muți bulbul mai departe
    3. Montezi egalizare externă
    4. Montezi o duză mai mare

    Răspuns: D — Supraîncălzirea prea mare cu ventil prea mic se corectează cu duză mai mare; duza mai mică e soluția la vânare persistentă.

  13. ★ Un TXV cu încărcătură MOP nu mai reglează după o noapte în care corpul ventilului a stat mai rece decât bulbul. Ce s-a întâmplat?

    1. Bulbul a pierdut contactul cu țeava
    2. Arcul s-a detensionat din cauza frigului
    3. Încărcătura a migrat spre element
    4. Egalizarea externă s-a înfundat cu ulei

    Răspuns: C — La MOP elementul trebuie să fie mai cald decât bulbul; altfel încărcătura mică migrează spre element și ventilul nu mai funcționează.

  14. ★ La pornire, după o oprire lungă, presiunea de aspirație e mare și motorul compresorului se suprasolicită. Ce tip de TXV ajută?

    1. TXV cu încărcătură universală
    2. TXV cu încărcătură MOP
    3. Valvă automată de expansiune
    4. TXV cu duză mai mare

    Răspuns: B — Încărcătura MOP limitează presiunea de aspirație la pornire (transport, aer condiționat) și protejează motorul. Încărcătura universală e pentru sisteme fără limitare de presiune.

  15. ★ Montezi un TXV cu egalizare externă. Unde legi tubul de egalizare?

    1. Pe aspirație, imediat după bulb
    2. Pe aspirație, imediat înaintea bulbului
    3. Pe linia de lichid, înaintea ventilului
    4. Pe distribuitorul de lichid

    Răspuns: A — Manualul cere legarea egalizării externe pe aspirație imediat după bulb. Distribuitorul este tocmai căderea de presiune pe care egalizarea trebuie să o ocolească.

  16. ★ Schimbător cu plăci, căderea de presiune pe partea de agent depășește echivalentul a 2 K. TXV-ul are egalizare internă, iar aspirația e mică. Ce corectezi?

    1. Mărești duza ca să compenseze căderea
    2. Muți bulbul înainte de schimbător
    3. Treci la încărcătură universală
    4. Treci la TXV cu egalizare externă

    Răspuns: D — Egalizarea externă e obligatorie când căderea pe vaporizator depășește echivalentul a 2 K; fără ea ventilul alimentează prea puțin. Mărirea duzei nu elimină cauza.

  17. ★ Încărcătura MOP cu balast permite o supraîncălzire mai mică cu 2–4 K. Ce comportament face asta posibil?

    1. Deschide rapid la încălzire și închide încet la răcire
    2. Rămâne complet deschisă până la atingerea MOP
    3. Deschide încet la încălzire și închide rapid la răcire
    4. Menține constantă doar presiunea de vaporizare

    Răspuns: C — Materialul poros din bulb încetinește deschiderea și permite închidere rapidă la scădere bruscă de temperatură. Menținerea doar a presiunii e comportamentul valvei automate.

  18. ★ La deschiderea electroventilului din fața TXV se aud lovituri hidraulice. Electroventilul e montat departe de TXV. Ce faci?

    1. Îl muți cât mai aproape de condensator
    2. Îl muți cât mai aproape de TXV, în sensul săgeții
    3. Îl lași pe loc și montezi în schimb un TXV cu MOP
    4. Îl întorci invers, ca să deschidă mai lin

    Răspuns: B — Electroventilul se montează cât mai aproape de TXV, pentru a evita loviturile hidraulice la deschidere, și întotdeauna în sensul săgeții.

  19. ★ Ai înlocuit doar duza TXV, fără alte lucrări. De ce trebuie totuși schimbat filtrul deshidrator?

    1. Pentru că sistemul a fost deschis
    2. Duza nouă cere alt tip de filtru
    3. Filtrul vechi limitează debitul duzei
    4. Altfel duza nouă nu se poate regla

    Răspuns: A — La înlocuirea duzei sistemul se deschide, de aceea se schimbă și filtrul deshidrator. Tipul filtrului nu depinde de mărimea duzei.

  20. ★ După înlocuirea filtrului la un frigider cu capilar, instalația nu mai răcește. Capilarul a fost împins în filtru până la capăt. Ce bănuiești?

    1. Capilarul a intrat prea puțin și s-a înfundat la brazare
    2. Filtrul nou are colectorul prea mic pentru agent
    3. Capilarul are altă lungime decât cea de fabrică
    4. Capilarul atinge discul filtrului și se blochează

    Răspuns: D — Capilarul împins prea adânc atinge discul și produce blocaj; introdus insuficient, se blochează la brazare. Opritorul pe capilar previne ambele.

  21. ★ Videzi un frigider cu capilar. La final, presiunea pe refulare rămâne mai mare decât pe aspirație. Cum interpretezi?

    1. Pompa de vid e defectă și trebuie înlocuită
    2. Pompa de vid e defectă și trebuie înlocuită imediat
    3. E normal: capilarul are restricție mare pentru aer
    4. Capilarul e sigur blocat total

    Răspuns: C — Aerul iese greu prin capilar din cauza restricției mari, de aceea presiunea finală pe refulare rămâne mai mare. Blocajul total se recunoaște în funcționare, după presiunile care nu se egalizează.

  22. ★ Un ucenic taie tubul capilar cu un clește obișnuit și capătul iese turtit. Ce procedeu corect indică manualul?

    1. Clește obișnuit, apoi lărgit cu un burghiu
    2. Clește special sau crestat cu pila și rupt
    3. Tăiat cu flexul, apoi suflat cu azot
    4. Tăiat oricum, bavurile se topesc la brazare

    Răspuns: B — Capilarul se taie fără bavuri sau deformări: cu clește special sau crestat cu pila și rupt. Deformarea modifică restricția calculată de fabricant.

  23. ★ Pentru un sistem cu capilar pe R290, cu ce agent trebuie să fie circa același debitul capilarului?

    1. R404A
    2. R134a
    3. R600a
    4. R410A

    Răspuns: A — Manualul indică pentru R290 un debit al capilarului circa același ca la R404A.

  24. ★ De ce un tub capilar funcționează ideal doar în punctul de proiectare?

    1. Se înfundă treptat cu ulei atunci când sarcina scade mult
    2. Își schimbă diametrul odată cu temperatura
    3. Reglează supraîncălzirea doar la sarcină mare
    4. Lungimea și diametrul fixe dau o singură contrapresiune

    Răspuns: D — Fabricantul calculează lungimea și diametrul interior pentru contrapresiunea dorită; fără element de reglaj, capilarul nu se adaptează la alte condiții.

  25. ★ O cameră frigorifică are sarcină foarte variabilă și cerințe mari de precizie. Ce dispozitiv de expansiune se potrivește cel mai bine?

    1. Valvă automată de expansiune
    2. EEV cu modulație a impulsurilor
    3. EEV cu motor pas cu pas
    4. Tub capilar calculat pe sarcina medie

    Răspuns: C — EEV cu motor pas cu pas injectează continuu și e cea mai bună alegere la sarcini variabile și sisteme solicitante. Valva automată e doar pentru sarcini puțin fluctuante.

  26. ★ Alegi un EEV cu modulație în durată a impulsurilor pentru un sistem cu mai multe circuite. La ce trebuie să fii atent?

    1. La poziția bulbului, între ora 1 și ora 4 pe țeava de aspirație
    2. La dimensionarea liniei de lichid, din cauza suprapresiunii
    3. La litera de cod a agentului marcată pe element
    4. La încărcătura MOP din senzorul de temperatură

    Răspuns: B — EEV cu impulsuri deschide și închide ca un electroventil, iar ghidul cere atenție la dimensionarea liniei de lichid (suprapresiune). Bulbul și codul de agent țin de TXV.

  27. ★ De ce valva automată de expansiune nu e potrivită la sarcini care variază mult?

    1. Menține doar presiunea de evaporare, nu supraîncălzirea
    2. Menține doar supraîncălzirea, nu și presiunea
    3. Are o duză fixă, la fel ca tubul capilar al frigiderelor
    4. Nu poate lucra fără un controler electronic

    Răspuns: A — Valva automată ține constantă doar presiunea de evaporare, deci nu adaptează injecția după supraîncălzire când sarcina se schimbă. Supraîncălzirea o reglează TXV și EEV.

  28. ★ Presostatul de joasă declanșează intermitent. Instalația a rămas cu umiditate după o reparație. Ce legătură cu laminarea bănuiești?

    1. Umiditatea crește presiunea de condensare
    2. Umiditatea mărește subrăcirea înainte de ventil
    3. Gheața ține ventilul de laminare complet deschis
    4. Gheața din umezeală blochează parțial laminarea

    Răspuns: D — Umezeala poate forma gheață care blochează laminarea, iar blocarea parțială a dispozitivului de expansiune poate declanșa presostatul de joasă.

  29. ★ Sarcina din cameră scade brusc. Ce se întâmplă în TXV?

    1. SH crește, presiunea bulbului crește, ventilul se închide
    2. SH scade, presiunea bulbului crește, ventilul se deschide
    3. SH scade, presiunea bulbului scade, ventilul se închide
    4. SH rămâne constant, arcul deschide ventilul mai mult

    Răspuns: C — La sarcină mică supraîncălzirea scade, presiunea din bulb scade, iar presiunea de vaporizare și arcul închid ventilul, restricționând debitul.

  30. ★ Vrei o supraîncălzire mai mare la un TXV. Pe baza echilibrului P1 = P2 + P3, ce modifici?

    1. Micșorezi forța arcului (P3)
    2. Mărești forța arcului (P3)
    3. Mărești presiunea din bulb (P1)
    4. Muți bulbul mai departe

    Răspuns: B — Arcul reglează supraîncălzirea: un arc mai tare cere o presiune mai mare în bulb pentru deschidere, deci o temperatură mai mare la ieșire. P1 nu se reglează direct, iar mutarea bulbului e o greșeală de montaj.

  31. ★ Pe o instalație cu R410A găsești un TXV al cărui element e marcat cu litera N. Ce concluzie tragi?

    1. Elementul e pentru R134a, deci nu se potrivește
    2. Elementul e pentru R410A, deci e corect
    3. Elementul e pentru R22, dar funcționează la fel cu R410A
    4. Litera arată mărimea duzei, nu agentul

    Răspuns: A — Codul pe element: L = R410A, N = R134a, X = R22. Litera indică agentul, nu duza.

  32. ★ Ce instrument recomandă manualul pentru reglarea TXV?

    1. Termometru digital cu afișaj rapid și precis
    2. Termometru cu infraroșu, fără contact
    3. Manometru analogic de joasă presiune
    4. Termometru cu bulb de vapori și cadran

    Răspuns: D — Pentru reglarea TXV se recomandă termometrul cu bulb de vapori și cadran, pentru că schimbările se văd mai ușor.

  33. ★ Presiunea de aspirație oscilează la o instalație cu TXV mecanic. Ce cauze verifici?

    1. Nimic; oscilația e normală la acest tip de ventil
    2. Supraîncălzire prea mare, duză prea mică, subrăcire mare
    3. Supraîncălzire prea mică, duză prea mare, KVC prea mare
    4. Egalizarea externă legată imediat după bulb

    Răspuns: C — La TXV oscilația de aspirație vine din supraîncălzire prea mică, duză prea mare sau KVC prea mare. Oscilația e normală doar la ventilul electronic.

  34. ★ Bulbul TXV e bine prins, dar stă într-un curent de aer cald. Ce efect are și ce faci?

    1. Subalimentează vaporizatorul; izolezi bulbul imediat
    2. Supraalimentează vaporizatorul; izolezi bulbul
    3. Supraalimentează vaporizatorul; mărești duza
    4. Nu are efect; bulbul simte doar presiunea

    Răspuns: B — Bulbul încălzit de aer vede o temperatură mai mare, deschide prea mult și lichidul poate ajunge la compresor; bulbul expus la curent de aer cald se izolează.

Lecția 7 · Vaporizatorul (33 întrebări)

  1. Ce iese din vaporizator într-o instalație care lucrează corect?

    1. Lichid subrăcit
    2. Vapori supraîncălziți
    3. Amestec lichid-vapori
    4. Lichid saturat

    Răspuns: B — Agentul se evaporă complet, iar ultima porțiune doar încălzește vaporii.

  2. Filtrele unității interioare au fost spălate, dar vaporizatorul tot îngheață neuniform. Ce verifici mai întâi?

    1. Dacă telecomanda are baterii
    2. Dacă e agent suficient în instalație
    3. Dacă filtrele sunt montate invers
    4. Dacă unitatea exterioară e vopsită

    Răspuns: B — Înghețarea neuniformă indică adesea agent insuficient; filtrele curate nu exclud această cauză.

  3. De ce degivrarea nu trebuie să dureze mai mult decât e necesar?

    1. Pentru că se uzează ventilatorul
    2. Pentru că se pierde agent
    3. Pentru că apa îngheață la loc imediat
    4. Pentru că căldura adăugată trebuie apoi scoasă

    Răspuns: D — Căldura băgată la degivrare devine sarcină pe care instalația trebuie s-o elimine.

  4. Vaporizatorul are gheață doar lângă TXV, iar restul e liber. Ce cauză e probabilă?

    1. Strainer înfundat la ventil
    2. Vaporizator prea mare
    3. Condensator prea curat
    4. Umiditate prea mică în cameră

    Răspuns: A — Gheața lângă TXV arată alimentare prea mică, de exemplu strainer înfundat sau duză mică.

  5. Ce diferență aer de intrare − temperatură de vaporizare e tipică la un vaporizator cu TXV?

    1. 0-2 K
    2. 20-30 K
    3. 6-15 K
    4. 35-40 K

    Răspuns: C — Manualul dă 6-15 K cu TXV și 2-8 K la reglare de nivel.

  6. De ce se păstrează o mică supraîncălzire la ieșirea din vaporizator?

    1. Ca să crească presiunea de condensare
    2. Ca semnal de control și ca să nu intre lichid în compresor
    3. Ca să dezumidifice mai mult aerul
    4. Ca să pornească degivrarea mai des

    Răspuns: B — Supraîncălzirea minimă este semnalul de control al ventilului și protejează compresorul de lichid.

  7. Într-o cameră frigorifică carnea miroase urât, iar temperatura e normală. Ce sugerează sursele?

    1. Vaporizator prea mic
    2. Izolație slabă a camerei
    3. Vaporizator prea mare sau sarcină mică
    4. Sarcină internă prea mare

    Răspuns: C — Mirosul urât înseamnă umiditate prea mare, dată de vaporizator prea mare sau sarcină mică.

  8. Unde se montează regulatorul presiunii de vaporizare KVP?

    1. Pe linia de lichid, înainte de TXV
    2. Pe refularea compresorului
    3. La intrarea în condensator
    4. Pe aspirație, după vaporizator

    Răspuns: D — KVP stă pe aspirație după vaporizator și ține constantă presiunea din el.

  9. ★ Într-o cameră frigorifică ventilatorul vaporizatorului s-a oprit, dar compresorul merge. Ce vezi pe manometrul de joasă și la capacitate?

    1. Presiunea de aspirație crește, pentru că agentul nu mai preia căldură
    2. Presiunea de aspirație scade, capacitatea scade, consumul crește
    3. Presiunea rămâne normală, doar camera se răcește mai încet
    4. Presiunea de refulare scade mult, iar consumul electric scade

    Răspuns: B — Fără aer suflat prin lamele, agentul primește puțină căldură, deci presiunea de aspirație scade și capacitatea cade, iar consumul crește. Ideea că presiunea urcă inversează cauza și efectul.

  10. ★ La un vaporizator cu lamele multe lamele sunt îndoite și aerul trece greu, fără gheață pe el. Care e intervenția potrivită?

    1. Mărești supraîncălzirea de la TXV
    2. Pornești o degivrare manuală mai lungă
    3. Adaugi agent până crește presiunea de aspirație
    4. Îndrepți lamelele cu pieptenele de lamele

    Răspuns: D — Lamelele deteriorate reduc presiunea de aspirație și capacitatea, iar sursa spune că se îndreaptă cu pieptenele. Degivrarea nu ajută, pentru că problema nu e gheața.

  11. ★ Degivrarea funcționează corect, dar vaporizatorul camerei se blochează repede cu gheață. În cameră stă marfă neambalată. Ce cauză e probabilă?

    1. Supraîncălzire prea mică la ieșirea vaporizatorului
    2. Umiditate mare adusă de marfa neambalată
    3. Vaporizator prea mare pentru sarcina camerei
    4. Lipsă de agent în circuit

    Răspuns: B — Blocarea cu gheață apare la degivrare greșită sau la umiditate mare din mărfuri neambalate, aer prin fisuri sau ușă deschisă. Lipsa de agent dă de obicei îngheț neuniform, nu blocare completă.

  12. ★ Carnea dintr-o cameră frigorifică are suprafața uscată, deși temperatura e corectă. Ce indică asta despre vaporizator?

    1. Umiditate prea mare: vaporizatorul e supradimensionat
    2. Supraîncălzire prea mică la vaporizator
    3. Umiditate prea mică: vaporizatorul poate fi prea mic
    4. Degivrări prea dese care încălzesc marfa

    Răspuns: C — Suprafața uscată arată umiditate prea mică, adesea cu vaporizator prea mic. Vaporizatorul prea mare dă situația opusă, cu umiditate mare și miros.

  13. ★ Iarna, o cameră de depozitare are temperatură normală, dar umiditate mare. Vara nu era problema. Ce explicație dau sursele?

    1. Izolația camerei s-a degradat peste iarnă
    2. Vaporizatorul a devenit prea mic pentru sarcina din sezonul rece
    3. Sarcina internă a crescut mult în timpul iernii
    4. Sarcina e mică iarna, deci vaporizatorul lucrează prea puțin

    Răspuns: D — Umiditatea mare cu temperatură normală apare la vaporizator prea mare sau sarcină mică iarna. Izolația slabă și sarcina internă mare duc, dimpotrivă, la umiditate mică.

  14. ★ De ce înghețarea neuniformă a vaporizatorului poate strica și degivrarea automată?

    1. Senzorul termostatului de degivrare poate să nu vadă gheața
    2. Gheața neuniformă blochează ventilul de expansiune
    3. Rezistențele de degivrare se supraîncălzesc pe zonele fără gheață
    4. Degivrarea pornește continuu din cauza presiunii mici

    Răspuns: A — Sursa spune că înghețarea neuniformă scade randamentul și încurcă degivrarea, pentru că senzorul nu vede gheața. Blocarea ventilului nu e un efect descris.

  15. ★ De ce nu e bine ca degivrarea să pornească prea devreme?

    1. Gheața subțire izolează vaporizatorul mai bine
    2. Ventilul de expansiune se închide în timpul degivrării
    3. Compresorul pornește cu lichid după degivrare
    4. Aduci căldură inutil în zona răcită

    Răspuns: D — Degivrarea prea devreme înseamnă aport inutil de căldură, pe care instalația trebuie apoi să îl scoată. Gheața nu ajută: prea târziu, ea reduce transferul de căldură.

  16. ★ De ce degivrarea cu gaz cald sau prin inversare e considerată mai eficientă decât cea cu rezistențe?

    1. Folosește căldura proprie a sistemului
    2. Topește gheața fără nicio sondă de control
    3. Nu mai are nevoie de sondă de sfârșit de degivrare
    4. Oprește ventilatoarele și nu mai consumă curent

    Răspuns: A — Ghidul recomandă degivrarea cu căldura proprie a sistemului, controlată inteligent, cu sondă de sfârșit de degivrare bine poziționată. Sonda rămâne necesară.

  17. ★ Un vaporizator se degivrează la timp, dar ciclul durează mereu mult și camera se încălzește. Ce verifici întâi la comanda degivrării?

    1. Poziția bulbului TXV pe țeava de aspirație
    2. Poziția sondei de sfârșit de degivrare
    3. Termostatul de cameră de lângă ușă
    4. Presiunea de refulare a compresorului

    Răspuns: B — Degivrarea nu trebuie să dureze mai mult decât e necesar, iar sonda de sfârșit poziționată corect oprește ciclul la timp. Bulbul TXV reglează injecția, nu durata degivrării.

  18. ★ De ce ajută comanda inteligentă a ventilatoarelor la un evaporator cu lamele?

    1. Mărește supraîncălzirea și protejează astfel compresorul de lichid
    2. Crește presiunea de vaporizare peste cea de condensare
    3. Poate amâna degivrarea și îmbunătățește bilanțul energetic
    4. Elimină complet și definitiv nevoia de degivrare

    Răspuns: C — Ghidul spune că dirijarea aerului, bătaia și debitul contează, iar comanda inteligentă a ventilatoarelor amână degivrarea. Nu o elimină.

  19. ★ Montezi un KVP ca să nu înghețe vaporizatorul. Cum faci reglajul fin?

    1. La capacitate maximă, după temperatura camerei
    2. Lași valoarea din fabrică de 2 bar fără verificare
    3. La oprirea compresorului, după presiunea statică
    4. La capacitate minimă, urmărind manometrul

    Răspuns: D — Sursa cere reglajul fin al KVP folosit contra înghețului la capacitate minimă, cu manometru. Valoarea din fabrică e doar punct de pornire.

  20. ★ O instalație are două vaporizatoare cu presiuni de vaporizare diferite și un singur KVP. Unde îl pui?

    1. După vaporizatorul cu presiunea cea mai mare
    2. După vaporizatorul cu presiunea cea mai mică
    3. Pe linia de lichid, înaintea ambelor ventile
    4. Pe aspirația comună, la intrarea în compresor

    Răspuns: A — La presiuni diferite, KVP se montează după vaporizatorul cu presiunea mai mare. Aspirația comună e locul potrivit doar când vaporizatoarele au aceeași presiune.

  21. ★ Cum lucrează regulatorul presiunii de vaporizare KVP?

    1. Se deschide când scade presiunea de intrare
    2. Se închide când crește presiunea din condensator
    3. Se deschide când crește presiunea de intrare
    4. Se deschide după temperatura bulbului de pe aspirație

    Răspuns: C — KVP menține constantă presiunea în vaporizator și se deschide la creșterea presiunii de intrare. Reacția la temperatura bulbului ține de TXV.

  22. ★ Într-o cameră, senzorul termostatului a fost prins direct pe țevile vaporizatorului. Ce greșeală e aici?

    1. Senzorul nu trebuie să atingă vaporizatorul camerei
    2. Senzorul trebuie pus chiar în curentul de la ușă
    3. Nu e greșeală, senzorul cere contact strâns cu vaporizatorul
    4. Senzorul trebuie montat pe linia de lichid

    Răspuns: A — La camere, senzorul nu trebuie să atingă vaporizatorul și nici să fie în radiația lui sau în curenții de la uși. Contactul strâns e regula la frigidere, adică altă situație.

  23. ★ La un frigider, între capătul capilarului termostatului și evaporator a rămas 1 mm de plastic. Ce efect aștepți?

    1. Diferențialul termostatului scade cu aproximativ 1 °C
    2. Temperatura de vaporizare crește cu circa 1 K
    3. Diferențialul termostatului crește cu circa 1 °C
    4. Nimic, dacă senzorul rămâne în compartiment

    Răspuns: C — La frigidere, ultimii 100 mm ai capilarului trebuie lipiți strâns de evaporator; 1 mm de plastic crește diferențialul cu aproximativ 1 °C.

  24. ★ O pompă de căldură aer-apă funcționează iarna, iar sub unitatea exterioară se face polei. Ce ai neglijat la montaj?

    1. Izolarea țevii de aspirație
    2. Evacuarea apei de la degivrare
    3. Distanța dintre unitățile split
    4. Senzorul de îngheț al aripioarelor

    Răspuns: B — Iarna evaporatorul exterior îngheață și se degivrează, iar apa rezultată trebuie evacuată ca să nu facă polei. Senzorul de îngheț doar pornește degivrarea.

  25. ★ De ce nu montezi unitatea exterioară a unei pompe de căldură într-o adâncitură?

    1. Acolo apa de degivrare se scurge prea repede
    2. Acolo zgomotul compresorului crește mult
    3. Acolo evaporatorul nu mai poate îngheța
    4. Acolo se strânge aer rece și scade COP

    Răspuns: D — Ghidul spune că în adâncitură se adună aer rece, iar COP-ul scade. Evaporatorul chiar îngheață mai ușor în aer rece.

  26. ★ De ce uleiul care circulă amestecat cu agentul e o problemă pentru vaporizator?

    1. Crește presiunea de vaporizare
    2. Scade supraîncălzirea la zero
    3. Blochează scurgerea condensului
    4. Reduce transferul de căldură

    Răspuns: D — Cursul spune că uleiul amestecat cu agentul reduce transferul de căldură în evaporator și condensator.

  27. ★ De ce un acumulator prea mare sau montat prea sus e riscant într-o instalație cu R290?

    1. R290 e mai greu decât uleiul și îl împinge spre compresor la pornire
    2. R290 e mai ușor decât uleiul, iar uleiul poate rămâne în el
    3. R290 nu se amestecă deloc cu uleiul poliester
    4. R290 fierbe în acumulator și crește presiunea

    Răspuns: B — R290 e mai ușor decât uleiul, așa că uleiul se poate strânge în acumulator. R290 are chiar solubilitate bună cu uleiul poliester.

  28. ★ Ce viteză a agentului se cere în schimbătoarele de căldură la R290?

    1. 0,3–0,5 m/s
    2. 8–10 m/s
    3. 3–5 m/s
    4. 30–50 m/s

    Răspuns: C — Sursa dă 3–5 m/s pentru R290, uneori cu secțiuni de țeavă adaptate; suprafața exterioară poate rămâne ca la R22.

  29. ★ Un client se plânge că frigiderul casnic nou face zgomot de lichid la intrarea în vaporizator. Ce îi spui?

    1. Frigiderul are lipsă de agent și trebuie încărcat
    2. E un zgomot tipic la aparatele casnice
    3. Vaporizatorul e înghețat și trebuie degivrat
    4. Capilarul e înfundat și trebuie înlocuit

    Răspuns: B — Sursa spune că zgomotul lichidului la intrarea în vaporizator e tipic la aparatele casnice. Pentru un filtru montat vertical există remediul remontării orizontale.

  30. ★ Clientul scoate gheața de pe vaporizatorul congelatorului cu un cuțit, ca să meargă mai repede. Ce îi recomanzi?

    1. Să nu folosească cuțite la degivrare
    2. Să folosească un cuțit de plastic, nu metalic
    3. Să taie gheața doar cu aparatul oprit
    4. Să lase un strat subțire, care izolează

    Răspuns: A — Sursa spune clar că nu folosești cuțite la degivrare. Un strat de gheață nu e dorit, pentru că reduce transferul de căldură.

  31. ★ Evaporatorul e montat mai sus decât grupul compresor-condensator. La ce trebuie să fii atent?

    1. Lichidul să nu ajungă în compresor la oprire
    2. Uleiul să nu rămână în condensator la pornire
    3. Presiunea de vaporizare să nu scadă la oprire
    4. Aerul cald să nu urce spre evaporator

    Răspuns: A — Sursa cere ca, la evaporator deasupra grupului, lichidul să nu ajungă în compresor în fazele de oprire.

  32. ★ Ce parte din suprafața vaporizatorului e folosită, orientativ, pentru vaporizare și ce parte pentru supraîncălzire?

    1. 85–90% vaporizare, 10–15% supraîncălzire
    2. 50% vaporizare, 50% supraîncălzire
    3. 10–15% vaporizare, 85–90% supraîncălzire
    4. 70% vaporizare, 30% supraîncălzire

    Răspuns: A — În vaporizator, vaporizarea are loc pe 85–90% din suprafață și supraîncălzirea pe circa 10–15%, în ultima porțiune, unde sunt doar vapori.

  33. ★ De ce un aer condiționat auto elimină apă pe sub mașină?

    1. Compresorul scoate apa din agentul frigorific
    2. Condensatorul condensează umezeala din aerul exterior al mașinii
    3. Vaporizatorul răcește aerul și apa din el condensează
    4. Filtrul de habitaclu reține apa și o scurge

    Răspuns: C — Vaporizatorul dezumidifică: apa din aer condensează pe el și se scurge. Condensatorul condensează agentul, nu umezeala aerului.

Lecția 8 · Supraîncălzirea (33 întrebări)

  1. Presiunea pe joasă indică o saturație de −3,0 °C, iar țeava de aspirație are 12,5 °C. Cât e SH?

    1. 9,5 K
    2. 15,5 K
    3. 12,5 K
    4. 3,0 K

    Răspuns: B — SH = 12,5 − (−3,0) = 15,5 K; minusul se transformă în adunare.

  2. De unde iei presiunea pentru calculul supraîncălzirii?

    1. De pe partea de înaltă, după condensator
    2. Din temperatura aerului exterior
    3. De pe partea de joasă, la aspirație
    4. De pe eticheta unității

    Răspuns: C — Saturația se ia din presiunea de joasă, în același punct cu temperatura țevii de aspirație.

  3. De ce o supraîncălzire prea mare scade capacitatea instalației?

    1. Vaporizatorul nu mai e umplut complet cu agent care fierbe
    2. Compresorul primește lichid
    3. Condensatorul se înfundă cu ulei
    4. Presiunea de condensare scade la zero

    Răspuns: A — SH mare înseamnă umplere imperfectă a vaporizatorului, deci mai puțină suprafață folosită pentru evaporare.

  4. Vezi brumă groasă pe țeava de aspirație și pe compresor, iar compresorul e rece. Ce faci la TXV?

    1. Rotești antiorar ca să scazi SH
    2. Nu atingi TXV, adaugi agent
    3. Rotești orar ca să crești SH
    4. Scoți izolația de pe aspirație

    Răspuns: C — Semnele arată SH prea mic și lichid spre compresor; rotirea orară crește supraîncălzirea.

  5. De ce supraîncălzirea pe țeava de aspirație, venită din mediu, este nedorită?

    1. Pentru că răcește prea tare motorul
    2. Pentru că și această căldură trebuie preluată de circuit
    3. Pentru că provoacă lovituri de lichid
    4. Pentru că scade presiunea de condensare

    Răspuns: B — Căldura intrată prin izolație devine sarcină în plus pe care circuitul trebuie s-o transporte.

  6. Termometrul arată temperatura refulării aproape de 135 °C, iar SH la aspirație e foarte mare. Ce riști?

    1. Lichid în compresor
    2. Bule în vizorul de lichid
    3. Nimic, e normal la refulare
    4. Depășirea limitei de refulare 130-135 °C

    Răspuns: D — Supraîncălzirea prea mare a gazului aspirat crește rapid temperatura de refulare peste limită.

  7. Care formulă descrie SUBrăcirea, nu supraîncălzirea?

    1. T saturație condensare − T lichid
    2. T țeavă aspirație − T saturație
    3. T refulare − T aspirație
    4. T aer intrare − T vaporizare

    Răspuns: A — Subrăcirea se calculează pe lichid, pe partea de înaltă: saturația minus temperatura lichidului.

  8. TXV vânează ușor după ce ai redus SH antiorar ca să umpli vaporizatorul. Care e pasul următor?

    1. Mai rotești antiorar două ture
    2. Rotești circa o tură înapoi orar
    3. Înlocuiești ventilul imediat
    4. Adaugi ulei în compresor

    Răspuns: B — Se reduce până apare vânarea, apoi circa o tură orar, ca vaporizatorul să fie folosit complet stabil.

  9. ★ Un split cu R32 arată 123 psi (8,5 bar) pe joasă, adică saturație ≈ 5 °C. Țeava de aspirație are 12 °C. Cât e supraîncălzirea?

    1. 17 K
    2. 5 K
    3. 7 K
    4. 12 K

    Răspuns: C — SH = temperatura țevii minus saturația: 12 − 5 = 7 K. 17 K apare dacă aduni în loc să scazi.

  10. ★ La un grup compresor-condensator măsori SH de 3 K la senzorul ventilului. Ce concluzie tragi?

    1. E sub 5–12 K recomandat: risc de lichid în compresor
    2. E ideal, vaporizatorul e umplut complet
    3. E prea mare: instalația are probabil lipsă de agent în circuit
    4. E normal, sub 8 K totul e în regulă

    Răspuns: A — Pentru grupuri compresor-condensator valoarea recomandată e 5–12 K; sub ea crește riscul de lichid în compresor. Pragul de 8 K din ghid privește valorile prea mari.

  11. ★ O cameră frigorifică răcește slab, iar SH la ieșirea vaporizatorului oscilează între 12 și 18 K. Ce e cel mai probabil?

    1. Vaporizatorul e inundat și trimite lichid spre compresor la sarcină
    2. Vaporizatorul e umplut incomplet, deci capacitatea e mică
    3. Compresorul primește prea mult lichid
    4. SH mare crește capacitatea, deci cauza e alta

    Răspuns: B — Valori nejustificat de mari (în general peste 8 K) sau instabile arată umplere imperfectă și capacitate mică. Inundarea ar da SH mic, nu mare.

  12. ★ Vrei să reduci supraîncălzirea reglată de un TXV. În ce sens rotești tija?

    1. Orar
    2. Orar, apoi o tură antiorar
    3. Antiorar
    4. Oricum, contează doar numărul de ture

    Răspuns: C — La TXV, rotirea în sens orar crește supraîncălzirea, iar antiorar o scade.

  13. ★ Rotești o tură întreagă tija unui ventil TE5. Cât se schimbă aproximativ supraîncălzirea?

    1. Circa 4 K pe tură
    2. Circa 3 K
    3. Circa 10 K
    4. Circa 0,5 K

    Răspuns: D — O tură schimbă SH cu ~0,5 K la TE5 și mai mari; ~4 K e valoarea pentru T2/TE2, iar ~3 K pentru TUA/TUB.

  14. ★ Urmărești SH la un TXV și vezi că variază constant cu circa 1 K. Ce faci?

    1. Rotești mult orar ca să elimini vânarea
    2. Rotești antiorar până dispare variația
    3. Schimbi bulbul, pentru că are contact slab
    4. Nimic, o variație de 1 K nu e vânare

    Răspuns: D — Sursa precizează că variația de 1 K nu e considerată vânare, deci nu se reglează ventilul pentru ea.

  15. ★ Un TXV vânează puternic. Care e primul pas din procedura de eliminare a vânării?

    1. Rotești antiorar până dispare vânarea
    2. Rotești mult orar până dispare vânarea
    3. Rotești o singură tură orar și aștepți
    4. Scazi SH până vaporizatorul e plin

    Răspuns: B — Procedura: întâi mult orar până dispare, apoi antiorar treptat până reapare, apoi circa o tură orar. Rotirea antiorar scade SH și ar agrava vânarea.

  16. ★ Verifici reglajul unui TXV, dar pui senzorul de temperatură la intrarea în compresor, după o aspirație lungă. De ce valoarea poate fi înșelătoare?

    1. Exclude supraîncălzirea din evaporator
    2. Include și căldura luată pe țeava de aspirație
    3. Arată supraîncălzirea din interiorul compresorului
    4. Arată subrăcirea, nu supraîncălzirea

    Răspuns: B — La admisie SH e suma din evaporator, aspirație și schimbător intern. Reglajul valvei se verifică imediat după evaporator, unde e bulbul.

  17. ★ Ce loc de măsurare a supraîncălzirii e considerat irelevant în service?

    1. Imediat după evaporator, la bulb
    2. La admisia în compresor
    3. În interiorul compresorului
    4. Pe țeava de aspirație

    Răspuns: C — Supraîncălzirea din compresor e practic imposibil de determinat și irelevantă în service, fiind specifică producătorului.

  18. ★ De ce supraîncălzirea dată de un schimbător intern pe aspirație nu e „nedorită”, ca aceea luată prin izolație?

    1. Scade temperatura de refulare la orice agent
    2. Crește performanța, cu excepții precum R717 și R22
    3. Elimină nevoia de supraîncălzire în evaporator
    4. E utilă la toți agenții, inclusiv la amoniac R717 și R22

    Răspuns: B — Căldura din mediu pe aspirație e nedorită, dar schimbătoarele interne îmbunătățesc performanța, însă nu la R-717 și R-22.

  19. ★ De ce se izolează conducta de aspirație?

    1. Ca să crească SH și să protejeze compresorul de lichid
    2. Ca să scadă presiunea de aspirație
    3. Ca să nu se îngroașe uleiul din țeavă
    4. Ca să nu condenseze și să nu crească nedorit SH

    Răspuns: D — Izolația oprește condensul și creșterea nedorită a supraîncălzirii gazului aspirat. Căldura luată din mediu trebuie apoi preluată de circuit, deci nu e o protecție.

  20. ★ La un frigider cu capilar vrei să verifici dacă încărcătura e corectă. Ce observi când e corectă?

    1. Aceeași temperatură la intrarea și ieșirea vaporizatorului
    2. Ieșirea vaporizatorului cu circa 10 K mai caldă decât intrarea
    3. Brumă pe racordul de aspirație al compresorului
    4. Intrarea vaporizatorului mai caldă decât ieșirea

    Răspuns: A — La capilar, încărcătura corectă dă aceeași temperatură la intrarea și ieșirea vaporizatorului. Bruma pe aspirația compresorului arată risc de lichid.

  21. ★ De ce la un frigider mic racordul de aspirație al compresorului trebuie să fie cam la temperatura ambiantă?

    1. Ca să nu migreze umezeala în izolație
    2. Ca uleiul să nu se răcească în carter
    3. Ca presiunea de aspirație să fie maximă
    4. Ca termostatul să citească temperatura corect

    Răspuns: A — Sursa cere ca racordul de aspirație să fie circa la temperatura ambiantă, ca umezeala să nu migreze în izolație.

  22. ★ La un frigider mic cu R290 ieșirea vaporizatorului nu are supraîncălzire, iar gazul aspirat la compresor are +25 °C. Cum interpretezi?

    1. Supraîncărcat: trebuie scos agent imediat
    2. Defect: ventilul trimite lichid direct în compresor
    3. Normal: SH se obține în schimbătorul de aspirație
    4. Lipsă de agent: gazul aspirat e prea cald

    Răspuns: C — La R290 ieșirea vaporizatorului e fără SH, încărcătura fiind aproape de maxim, iar gazul aspirat e normal +20…+32 °C la sisteme ermetice mici.

  23. ★ De ce la R290, R600a sau R134a se urmărește o supraîncălzire mare, cu schimb intern bun?

    1. Așa temperatura de refulare scade sub valorile de la R22
    2. Așa încărcătura poate depăși limita de 150 g
    3. Așa vaporizatorul nu mai are nevoie de degivrare
    4. Așa COP-ul poate depăși R22; cu SH foarte mic e sub R22

    Răspuns: D — Sursa arată că, cu supraîncălzire mare și schimb intern bun, COP-ul acestor agenți e peste R22, iar cu SH foarte mic e sub R22.

  24. ★ Temperatura gazului aspirat e neobișnuit de mică, deși TXV pare reglat corect. Ce verifici?

    1. Dacă bulbul stă într-un loc cald sau are contact slab
    2. Dacă încărcătura de agent e prea mică
    3. Dacă linia de lichid e parțial înfundată înainte de ventil
    4. Dacă supraîncălzirea TXV e reglată prea mare

    Răspuns: A — Gaz aspirat rece înseamnă SH prea mic, bulb în loc cald sau cu contact slab. Încărcătura mică și defectele liniei de lichid dau gaz aspirat cald.

  25. ★ Gazul aspirat e foarte cald, iar SH la TXV e deja reglat normal. Care cauză rămâne plauzibilă?

    1. Încărcătură de agent prea mică
    2. Bulb montat într-un loc cald
    3. Supraîncălzire prea mică la ventil
    4. Lichid returnat din vaporizator

    Răspuns: A — Temperatura mare a gazului aspirat vine din încărcătură mică, defecte pe linia de lichid sau SH TXV prea mare. Bulbul în loc cald duce la gaz aspirat rece.

  26. ★ După montarea unui schimbător de căldură pe aspirație, temperatura de refulare a crescut mult. Ce soluție dă manualul?

    1. Mărești supraîncălzirea de la TXV
    2. Scoți schimbătorul sau pui unul mai mic
    3. Izolezi schimbătorul cu un strat mai gros
    4. Adaugi agent ca să scadă SH în evaporator

    Răspuns: B — Supraîncălzirea prea mare în schimbătorul de aspirație crește refularea; remediul e eliminarea lui sau unul mai mic. Mărirea SH la TXV ar urca și mai mult refularea.

  27. ★ Față de temperatura de condensare, cât de cald ar trebui să intre, ideal, gazul în compresor?

    1. Cu circa 10 K peste temperatura de condensare
    2. Exact la temperatura de vaporizare
    3. Cu circa 10 K sub temperatura de condensare
    4. Cu circa 10 K peste temperatura de vaporizare

    Răspuns: C — Manualul spune că intrarea în compresor trebuie să fie cu circa 10 K sub temperatura de condensare, cu cât mai multă SH între vaporizator și compresor.

  28. ★ La un compresor semi-ermetic vezi ulei spumat, iar în timp au apărut probleme la rulmenți. Ce reglaj suspectezi?

    1. Supraîncălzire prea mare
    2. Supraîncălzire prea mică
    3. Subrăcire prea mare
    4. Presiune de condensare prea mică

    Răspuns: B — SH prea mică duce la rulmenți deteriorați, bobină scurtcircuitată și ulei spumat. SH prea mare dă performanță scăzută și înghețare.

  29. ★ De ce ghidul insistă să verifici supraîncălzirea chiar la instalații care merg de ani de zile?

    1. SH crește singură în timp, odată cu uzura normală a compresorului
    2. Agentul își schimbă punctul de fierbere în timp
    3. Setările de la punere în funcțiune rămân adesea neschimbate
    4. Bulbul TXV se descarcă obligatoriu după câțiva ani

    Răspuns: C — Ghidul spune că reglajele de la punere în funcțiune rămân adesea neatinse ani întregi, iar un SH greșit poate distruge compresorul.

  30. ★ Încarci agent urmărind manometrul și termometrul, iar SH scade spre zero. Ce risc apare dacă continui?

    1. Lovituri de lichid în compresor
    2. Refulare peste 135 °C
    3. Umplere imperfectă a vaporizatorului
    4. Presiune de aspirație prea mică

    Răspuns: A — Supraîncălzirea prea mică la încărcare poate da lovituri de lichid. Refularea foarte caldă și umplerea imperfectă țin de SH prea mare.

  31. ★ De ce temperatura crește în zona de supraîncălzire a evaporatorului, deși presiunea e aproape aceeași?

    1. Vaporii saturați primesc doar căldură sensibilă
    2. Agentul primește căldură latentă și continuă să fiarbă
    3. Presiunea crește brusc la ieșire
    4. Uleiul cedează căldură vaporilor

    Răspuns: A — Supraîncălzirea este încălzirea vaporilor saturați la finalul evaporatorului, doar cu căldură sensibilă. Căldura latentă e consumată în zona de fierbere.

  32. ★ De ce e nevoie de supraîncălzire chiar după ce agentul a devenit complet vapori în evaporator?

    1. Compresorul are nevoie de vapori cât mai reci la admisie
    2. Supraîncălzirea crește presiunea de aspirație
    3. Vaporii saturați răcesc prea mult uleiul
    4. Pierderile de presiune pe aspirație pot readuce lichid

    Răspuns: D — Cursul spune că supraîncălzirea împiedică lichidul să ajungă în compresor, inclusiv din cauza pierderilor de presiune pe conducta de aspirație, de la vaporizator la compresor (9-1).

  33. ★ La o pompă de căldură, de ce se păstrează o supraîncălzire minimă chiar când sarcina variază?

    1. Ca temperatura de evaporare să rămână mereu aceeași
    2. Ca degivrarea să pornească mai rar
    3. Ca subrăcirea să crească automat
    4. Ca fluctuațiile să nu trimită lichid în compresor

    Răspuns: D — Ghidul pentru pompe de căldură spune că supraîncălzirea minimă garantează că nu intră lichid în compresor la fluctuații de sarcină.

Lecția 9 · Agenți frigorifici, uleiuri și siguranță (33 întrebări)

  1. Care agent are cel mai mic GWP dintre variante?

    1. R410A
    2. R32
    3. R290
    4. R134a

    Răspuns: C — R290 are GWP 3, față de 675 (R32), 1430 (R134a) și 2088 (R410A).

  2. De ce la R290 concentrația periculoasă apare mai ales la nivelul pardoselii?

    1. Pentru că fierbe la temperatură mare
    2. Pentru că e mai greu ca aerul
    3. Pentru că reacționează cu podeaua
    4. Pentru că e mai ușor decât uleiul

    Răspuns: B — Hidrocarburile R290 și R600a sunt mai grele ca aerul și se adună jos.

  3. Trebuie să deschizi circuitul unui frigider cu R600a. Cum procedezi?

    1. Cu arzătorul, după ce aerisești
    2. Tai țeava cu tăietorul, fără flacără
    3. Desfaci racordul cu cheia sub tensiune
    4. Perforezi țeava cu o bormașină

    Răspuns: B — Instalațiile cu R600a/R290 se deschid doar cu tăietorul de țeavă; flacăra deschisă e interzisă.

  4. Un AC pe R407C a pierdut agent. Clientul cere doar completare. Ce problemă ai?

    1. R407C nu se poate încărca deloc
    2. Compoziția rămasă e necunoscută din cauza fracționării
    3. R407C cere ulei mineral nou
    4. Presiunea statică scade la zero

    Răspuns: B — R407C e zeotrop cu glide mare; la scăpări nu se știe compoziția rămasă.

  5. De ce nu se folosește alcool metilic „antigel” într-o instalație cu filtru deshidrator?

    1. Distruge capacitatea filtrului de a reține apă și acid
    2. Crește GWP-ul agentului
    3. Face agentul inflamabil
    4. Înfundă tubul capilar cu gheață

    Răspuns: A — Manualul spune că aceste lichide distrug capacitatea filtrului de a reține apa și acidul.

  6. Ce ulei și ce filtru se potrivesc unei instalații vechi cu R22?

    1. POE cu filtru DML
    2. PAG cu filtru DML
    3. Mineral sau alchilbenzen cu filtru DCL
    4. Poliester cu sită 3 Å

    Răspuns: C — CFC/HCFC folosesc ulei mineral sau alchilbenzen și filtre DCL (80% sită, 20% alumină).

  7. Un split pe R410A merge, dar manometrul arată refulare de 12 bar la funcționare normală de vară. Ce concluzie e plauzibilă?

    1. Valoare normală pentru R410A
    2. Refularea e mult sub 24,1-31,0 bar, deci ceva e anormal
    3. Aparatul lucrează de fapt cu R32
    4. Presiunea e prea mare, oprești imediat

    Răspuns: B — Tabelul dă refulare 24,1-31,0 bar la R410A; 12 bar e mult sub interval.

  8. De ce e interzisă conversia unui aparat R22 la R290?

    1. R290 are presiuni mult mai mari decât R22
    2. R290 are ODP foarte mare
    3. R290 nu se amestecă cu niciun ulei
    4. Aparatul nu e aprobat pentru inflamabili și siguranța electrică nu e verificată

    Răspuns: D — Manualul interzice conversia pentru că aparatul nu e aprobat pentru agenți inflamabili.

  9. ★ Un client spune: R410A e ecologic, are ODP 0. Ce îi răspunzi corect?

    1. Are dreptate: ODP 0 înseamnă și efect de seră zero
    2. Greșit: R410A are ODP ridicat, ca R22
    3. Are dreptate: GWP-ul lui raportat la R11 e mic
    4. Nu afectează ozonul, dar are GWP 2088

    Răspuns: D — HFC-urile au ODP 0, dar efect de seră ridicat; R410A are GWP 2088. GWP se raportează la CO2, iar ODP la R11.

  10. ★ De ce R32 cere măsuri de siguranță pe care R410A nu le cere, deși are GWP mai mic?

    1. R32 e clasa B, toxic sub 440 ppm
    2. R32 e A3, inflamabil exact ca propanul
    3. R32 e A2L, ușor inflamabil; R410A e A1
    4. R32 lucrează la presiuni mai mari ca R410A

    Răspuns: C — În tabelul pompelor de căldură R32 e A2L, iar R410A e A1. R32 are presiuni statice ușor mai mici (14,8 față de 16,2 bar).

  11. ★ Din ce este format R410A?

    1. Amestec R32, R125 și R134a
    2. Amestec R32 și R125, 50/50
    3. Agent pur, monocomponent
    4. Amestec R125 și R143a

    Răspuns: B — R410A e amestec 50% R32 și 50% R125. R32/R125/R134a e R407C, iar R125/R143a e R507A.

  12. ★ Un frigider cu R600a arată pe joasă 0,7–1,7 bar. Colegul zice că e lipsă de agent, fiindcă la R134a ar fi 1,7–2,4 bar. Cine are dreptate?

    1. Nu e neapărat lipsă: e aspirația tipică la R600a
    2. Colegul: agenții casnici au toți 1,7–2,4 bar
    3. Colegul: R600a trebuie să aibă aspirație ca R290
    4. Niciun verdict până nu citești presiunea în psi

    Răspuns: A — Tabelul dă pentru R600a aspirație 10–25 psi (0,7–1,7 bar), iar pentru R134a 25–35 psi (1,7–2,4 bar). Compari cu valorile agentului real.

  13. ★ Un aparat cu 150 g de R290 trebuie pus într-o încăpere. Care e volumul minim al camerei după regula din manual?

    1. Circa 8 m³
    2. Circa 150 m³
    3. Circa 1,2 m³
    4. Circa 19 m³

    Răspuns: D — Regula e minimum 1 m³ la fiecare 8 g de încărcătură: 150 / 8 ≈ 19 m³. 1,2 m³ apare dacă înmulțești greșit în loc să împarți.

  14. ★ De ce limita de 150 g de R290 e considerată sigură pentru o bucătărie standard?

    1. Ține concentrația sub LEL doar în zona tavanului
    2. Sub 150 g propanul nu mai e clasa A3
    3. Ține concentrația sub 25% din LEL, circa 8 g/m³
    4. Sub 150 g R290 nu se aprinde nici la 470 °C

    Răspuns: C — Manualul spune că 150 g țin o bucătărie standard sub 25% din LEL, circa 8 g/m³. Clasa A3 rămâne, oricât de mică e încărcătura.

  15. ★ Un aparat pe R22/R404A avea 360 g. Modelul echivalent pe R290 are practic același volum de agent. Cât R290 aștepți în grame?

    1. Circa 150 g
    2. Circa 360 g
    3. Circa 900 g
    4. Circa 60 g

    Răspuns: A — Încărcătura de R290 în grame e circa 40% din R22/R404A, iar 150 g R290 echivalează cu circa 360 g R22/R404A, cam același volum.

  16. ★ Ai la îndemână GPL de butelie și propan tehnic 95%. Poți încărca o instalație R290 cu ele?

    1. Da, propanul tehnic 95% e suficient
    2. Da, GPL-ul tot propan este, deci merge la fel
    3. Nu, se folosește uzual propan 99,5% („2.5”)
    4. Da, dacă filtrul are sită moleculară 3 Å

    Răspuns: C — Sursa spune că GPL-ul combustibil și gradul tehnic 95% nu sunt suficiente; R290 are limite stricte de apă, sulf și necondensabile.

  17. ★ La o reparație pe R290 vrei să pui o garnitură EPDM din stoc. E o alegere bună?

    1. Da, EPDM merge cu toți agenții
    2. Da, dacă o ungi cu ulei mineral
    3. Nu, EPDM e incompatibil cu R290
    4. Nu, R290 acceptă doar garnituri PVC

    Răspuns: C — Manualul listează ca incompatibile cu R290 cauciucul butilic și natural, PP, PVC, PVDF, EPDM și CSM.

  18. ★ Ce filtru deshidrator se potrivește unei instalații cu R290?

    1. 80% sită + 20% alumină, ca la CFC
    2. Sită moleculară 3 Å, ca la R134a
    3. Tip DCL, ca la uleiul mineral
    4. 4A-XH9, ca la conversia R502→R404A

    Răspuns: B — Pentru R290 se folosesc filtre cu sită moleculară 3 Å (ex. XH7, XH9, XH11), ca la R134a. Filtrele DCL cu alumină sunt pentru CFC/HCFC.

  19. ★ Proiectezi o vitrină mică pe R290 cu vaporizatorul și termostatul standard amândouă în interior. Ce modificare cere manualul?

    1. Termostatul se mută jos, lângă compresor
    2. Termostatul se mută afară, sus
    3. Vaporizatorul se mută afară, lângă termostat
    4. Nimic, dacă încărcătura e sub 150 g

    Răspuns: B — Piesele cu agent se separă de cele de comutare; termostatul afară, sus, e sigur. Jos e riscant, pentru că R290 e mai greu ca aerul.

  20. ★ La un frigider pe R290 cauți posibile surse de aprindere. Ce element intră în discuție, pe lângă termostat?

    1. Garnitura magnetică a ușii
    2. Rafturile metalice din interior
    3. Tava de apă din compartiment
    4. Întrerupătorul luminii din ușă

    Răspuns: D — Orice element electric de comutare e posibilă sursă de aprindere: termostat, întrerupătorul luminii din ușă, relee, klixon extern, temporizator de degivrare.

  21. ★ Videzi o instalație cu R290 într-un atelier închis. Ce măsură specifică lipsește adesea?

    1. Încălzirea țevilor cu o rezistență
    2. Evacuarea pompei de vid afară
    3. Brazarea racordului de service
    4. Deschiderea circuitului cu flacără scurtă

    Răspuns: B — La service pe R290 se cer ventilație bună și evacuarea pompei de vid afară. Flacăra deschisă e interzisă, iar deschiderea se face cu tăietorul.

  22. ★ Trimiți în garanție un compresor defect de pe un frigider cu R600a. Cum îl pregătești?

    1. Îl trimiți deschis, ca să iasă agentul rămas
    2. Îl videzi și îl etanșezi înainte de returnare
    3. Îl umpli cu azot și îl lași deschis
    4. Îi acoperi racordurile doar cu bandă adezivă groasă

    Răspuns: B — Manualul cere ca compresoarele pentru R600a/R290 să fie vidate și etanșate înainte de returnare.

  23. ★ De ce nu transvazezi agent între recipiente de mărimi diferite?

    1. Agentul își schimbă clasa de siguranță
    2. Presiunea din recipientul mic devine periculos de mare
    3. Amestecurile se separă doar în recipiente mici
    4. Fiecare transvazare crește mult conținutul de apă

    Răspuns: D — Umiditatea agentului trebuie să fie maximum 20 ppm, iar fiecare transvazare între recipiente diferite crește mult conținutul de apă.

  24. ★ Un frigider vechi pe R12 are motorul compresorului ars. Clientul vrea conversie la R134a cu ocazia reparației. Ce spune manualul?

    1. Nu converti un sistem cu motor ars
    2. Conversia e ideală, compresorul oricum se schimbă
    3. Conversia merge dacă păstrezi uleiul mineral
    4. Conversia merge folosind amestecul R401A

    Răspuns: A — Manualul spune să nu convertești un sistem cu motor ars, pentru că riscul de contaminare e prea mare. Resturile de ulei mineral sunt tocmai un risc al conversiei R12→R134a.

  25. ★ Un tehnician scoate peste 90% din uleiul mineral, pune ulei sintetic, filtru nou și agent compatibil, păstrând compresorul. Cum se numește operația?

    1. Drop in
    2. Add in
    3. Retrofit
    4. Conversie cu compresor nou

    Răspuns: A — Drop in = peste 90% din uleiul mineral înlocuit cu sintetic, filtru nou, agent compatibil. Retrofitul cere compresor HFC și ulei esteric schimbat de mai multe ori.

  26. ★ Montezi un regulator de presiune și un presostat pe o instalație cu amoniac (R717). Ce alegi?

    1. Regulator KV și presostat KP standard
    2. Regulator KV, dacă e reglat la 2 bar
    3. Presostat KP-A; regulator KV nu
    4. Orice presostat, amoniacul fiind natural

    Răspuns: C — Regulatoarele KV merg cu toți agenții, cu excepția amoniacului, iar la amoniac presostatele trebuie să fie tip KP-A.

  27. ★ De ce nu brazezi pe o instalație care încă mai conține agent?

    1. Se formează produse de descompunere care atacă burdufurile
    2. Agentul crește temperatura de topire a aliajului de brazare
    3. Agentul răcește îmbinarea și lipitura nu prinde
    4. Uleiul se aprinde doar în prezența agenților HFC

    Răspuns: A — Brazarea sau încălzirea unei instalații cu agent formează produse de descompunere, iar gazele agresive pot deteriora burdufurile regulatoarelor.

  28. ★ De ce umezeala e deosebit de periculoasă la compresoarele ermetice și semi-ermetice?

    1. Crește GWP-ul agentului din circuit
    2. Atacă izolația înfășurărilor motorului
    3. Face uleiul mai subțire și mai volatil
    4. Scade presiunea de condensare

    Răspuns: B — Umezeala descompune uleiul formând acid, corodează metalele și atacă izolația înfășurărilor la ermetice și semi-ermetice.

  29. ★ La un compresor scos din instalație găsești ulei închis la culoare și nămol, iar refularea era foarte caldă. Ce s-a întâmplat probabil?

    1. Uleiul și agentul s-au descompus, formând acizi
    2. Ulei prea puțin rămas după o încărcare corectă de agent
    3. Agentul era prea pur, fără aditivi
    4. Supraîncălzire prea mică, cu ulei spumat

    Răspuns: A — Descompunerea uleiului și agentului dă acizi, ulei închis, nămol, supape neetanșe și refulare caldă. Uleiul spumat ține de SH prea mică, nu de nămol.

  30. ★ De ce vaporizatoarele pentru R290 pot fi proiectate ca pentru R22 sau R404A?

    1. La −25 °C presiunea R290 e apropiată de R22
    2. R290 are aceeași încărcătură în grame ca R22
    3. R290 are GWP apropiat de R22
    4. R290 are aceeași clasă de siguranță ca R404A

    Răspuns: A — La −25 °C presiunea R290 e circa egală cu R22 și 81% din R404A, deci vaporizatoarele se proiectează similar. Încărcătura în grame e doar ~40%.

  31. ★ Treci de la R134a la R290 pentru aceeași capacitate. Cum se compară cilindreea compresorului necesar?

    1. Mai mare: R290 are capacitate volumetrică mai mică
    2. Aceeași: capacitatea depinde doar de presiune
    3. De 2,5–3 ori mai mare, ca față de R600a
    4. Mai mică: R290 are ~150% din capacitatea R134a

    Răspuns: D — Capacitatea volumetrică: R290 1164 kJ/m³, R134a 658, deci circa 150%. Raportul 2,5–3 e față de R600a, iar acolo R290 are capacitate mai mare, nu cilindree.

  32. ★ De ce la evaluarea unei instalații nu te uiți doar la GWP, ci și la TEWI?

    1. TEWI înlocuiește ODP la evaluarea agenților moderni
    2. TEWI arată doar pierderile de agent la montaj
    3. TEWI este GWP-ul raportat la R11
    4. TEWI adaugă efectul indirect al energiei consumate

    Răspuns: D — TEWI cumulează efectul direct (scurgeri, pierderi la eliminare) cu cel indirect, adică energia consumată.

  33. ★ Agentul recuperat are 1,5% gaze necondensabile și aciditate zero. Ce mai trebuie verificat ca să fie în limitele date?

    1. Nimic, aciditatea zero e singura condiție importantă
    2. Necondensabilele, care trebuie să fie zero
    3. Apa, care trebuie să fie de cel mult 10 ppm
    4. Necondensabilele, limita fiind 0,15%

    Răspuns: C — Limitele pentru agent sunt 10 ppm apă, 100 ppm reziduu, aciditate 0 și 1,5% necondensabile, cu atenție specială la agentul recuperat.

Lecția 10 · Split și pompa de căldură (33 întrebări)

  1. În modul încălzire, unde merge întâi gazul de la compresor?

    1. În unitatea exterioară
    2. În unitatea interioară
    3. În separatorul de lichid
    4. Direct în dispozitivul de expansiune

    Răspuns: B — Pe încălzire bobina valvei cu 4 căi e alimentată și gazul merge întâi în UI, unde condensează.

  2. De ce nu e bine ca degivrarea să pornească prea devreme?

    1. Pentru că gheața blochează transferul
    2. Pentru că se strică valva cu 4 căi
    3. Pentru că se consumă energie inutil
    4. Pentru că scade presiunea de refulare

    Răspuns: C — Degivrarea prea devreme înseamnă consum inutil; prea târziu, gheața blochează transferul.

  3. Trebuie să muți unitatea interioară. Ai făcut pump down și ai închis robinetul de lichid. Ce urmează?

    1. Închizi imediat aspirația și oprești
    2. Oprești unitatea și aștepți 10 minute
    3. Deschizi portul de serviciu spre atmosferă
    4. Aștepți 0 pe manometrul de aspirație, apoi închizi aspirația

    Răspuns: D — Agentul se întoarce prin aspirație; la 0 pe manometru închizi aspirația, apoi oprești unitatea.

  4. Ce COP are o pompă sol-apă după surse?

    1. 4,0-5,5
    2. 2,5-4,0
    3. 1,5-2,5
    4. 6,0-8,0

    Răspuns: A — Sol-apă și apă-apă au COP 4,0-5,5; aer-apă și aer-aer au 2,5-4,0.

  5. Clientul are factorul sezonier mic, deși aparatul pare să meargă normal. Ce verifici din zona degivrării?

    1. Culoarea furtunului de condens
    2. Funcționarea degivrării și poziția sondei din UE
    3. Tensiunea bobinei valvei cu 4 căi pe răcire
    4. Nivelul uleiului în pompa de vid

    Răspuns: B — Un reglaj greșit al degivrării sau o sondă mutată strică factorul sezonier fără să se observe.

  6. De ce separatorul de lichid este pus înaintea compresorului?

    1. Ca să mărească subrăcirea
    2. Ca să rețină uleiul în vaporizator
    3. Ca să nu intre picături de lichid în compresor
    4. Ca să scadă presiunea de refulare

    Răspuns: C — Separatorul de lichid previne intrarea picăturilor de lichid în compresor.

  7. Un traseu are 30 m țeavă reală, 2 coturi de 90° și 1 robinet. Care e lungimea echivalentă?

    1. 34 m
    2. 38 m
    3. 40 m
    4. 42 m

    Răspuns: D — 30 + 2×2 + 8 = 42 m; la 40 m randamentul scade deja cu circa 10%.

  8. Ce face poziția back seated a robinetului de serviciu?

    1. Funcționare normală, trecere liberă
    2. Închide portul exterior
    3. Deschide toate trei porturile
    4. Închide linia de lichid spre UI

    Răspuns: A — Back seated (complet deschis) este funcționarea normală; front seated închide portul exterior.

  9. ★ Clientul pune splitul pe încălzire, dar aparatul suflă tot rece. Compresorul și ambele ventilatoare merg. Constați că bobina valvei cu 4 căi nu primește tensiune. Ce explică simptomul?

    1. Fără tensiune pe bobină valva stă pe răcire; gazul cald merge în UE
    2. Fără bobină valva stă la jumătate, deci gazul ocolește ambele unități
    3. Bobina nealimentată înseamnă încălzire, deci problema e la senzorul UI
    4. Fără bobină compresorul nu mai pompează gaz cald, doar vapori reci

    Răspuns: A — Pe răcire bobina valvei nu e alimentată și gazul de la compresor merge în UE; pe încălzire bobina trebuie alimentată ca gazul să ajungă întâi în UI. Nealimentarea nu înseamnă încălzire și nu oprește compresorul.

  10. ★ Iarna, un client cu pompă de căldură aer-aer se plânge că din când în când UI nu mai încălzește câteva minute, iar din UE iese abur. Ce îi explici?

    1. E o scurgere de agent, aburul fiind agentul care iese prin îmbinări
    2. E degivrarea UE, care folosește căldură dintr-o rezistență din UI
    3. Valva cu 4 căi s-a blocat și aparatul a trecut definitiv pe răcire
    4. E degivrarea UE, care ia scurt timp căldură din interior

    Răspuns: D — La pompa aer-aer degivrarea UE folosește căldură din interior, de aceea UI nu mai încălzește un timp. Nu e o scurgere, iar sursa nu indică o rezistență din UI ca sursă de căldură.

  11. ★ Ai lucrat la vaporizatorul din UI și vrei să recuperezi și să videzi doar partea interioară, fără să atingi agentul strâns în UE. În ce poziție pui robinetul de serviciu?

    1. Front seated, tija complet înăuntru, portul spre exterior închis
    2. Back seated, cu tija complet afară, ca portul de serviciu să fie închis
    3. Mid seated, ca toate cele trei porturi să rămână deschise în timpul lucrului
    4. Back seated, apoi apeși miezul Schrader ca să izolezi unitatea exterioară

    Răspuns: A — Front seated închide portul exterior, deci izolezi UE și lucrezi doar pe interior. Back seated e poziția de funcționare normală, iar mid seated deschide toate porturile, deci nu izolează nimic.

  12. ★ Vrei să videzi o instalație urmând Manualul frigotehnistului. Colegul vrea să lege pompa de vid direct pe ventilul Schrader al robinetului. Ce e corect după manual?

    1. Vidarea se face prin Schrader, cu robinetul de serviciu complet închis spre instalație
    2. Robinetul se pune front seated, ca vidul să se facă doar pe unitatea exterioară
    3. Vidarea prin Schrader e bună dacă robinetul rămâne back seated tot timpul
    4. Robinetul de serviciu se ține cu tija la mijloc, iar vidarea nu se face prin Schrader

    Răspuns: D — Manualul cere ca la vidare robineții de serviciu să fie cu tija în poziție de mijloc și interzice vidarea prin ventile Schrader. Front seated ar izola UE, deci nu ar vida tot circuitul.

  13. ★ Un ucenic vrea să facă pump down iarna și pornește splitul pe încălzire, cu temperatura setată mare. Ce corectezi?

    1. Lași încălzirea, dar setezi temperatura foarte mică ca să pornească compresorul
    2. Pornești pe răcire la temperatură mare, ca unitatea să nu intre în degivrare
    3. Pornești pe răcire la temperatură foarte mică, ca agentul să fie strâns în UE
    4. Nu pornești aparatul; închizi robineții și agentul coboară singur în UE

    Răspuns: C — Pașii pump down cer pornirea în răcire la temperatură foarte mică, apoi închiderea robinetului de lichid. Pe încălzire valva cu 4 căi inversează circuitul, iar cu aparatul oprit compresorul nu împinge agentul în UE.

  14. ★ Începi un pump down la un split. Unde legi furtunul manifoldului și ce robinet închizi primul, după ce presiunea s-a stabilizat?

    1. Furtunul pe lichid; închizi primul robinetul de aspirație cu imbusul
    2. Furtunul pe aspirație; închizi întâi robinetul de lichid (HP)
    3. Furtunul pe aspirație; închizi primul robinetul de aspirație cu imbusul
    4. Furtunul pe lichid; închizi ambii robineți în același timp cu imbusul

    Răspuns: B — Manometrul stă pe aspirație ca să vezi când ajungi la 0, iar primul se închide robinetul de lichid, ca agentul să se întoarcă prin aspirație în UE. Dacă închizi întâi aspirația, agentul nu mai poate fi adus în UE.

  15. ★ Pe o unitate exterioară split vezi un robinet cu 2 căi și unul cu 3 căi. Unde se află fiecare?

    1. Cel cu 2 căi pe aspirație, cel cu 3 căi pe linia de lichid
    2. Cel cu 2 căi pe linia de lichid, cel cu 3 căi pe aspirație
    3. Ambele pe aspirație, unul pentru vid și unul pentru încărcare
    4. Cel cu 3 căi pe refulare, cel cu 2 căi pe linia de lichid

    Răspuns: B — Robinetul cu 3 căi (port exterior, interior, de serviciu) e pe aspirație, iar cel cu 2 căi e pe lichid. Inversarea lor e o confuzie frecventă.

  16. ★ UI pornește și cere frig, dar în UE nu se aude contactorul anclanșând și nimic nu pornește. Alimentarea UE e prezentă. Ce verifici întâi?

    1. Partea HERM a condensatorului dublu din unitatea exterioară
    2. Partea FAN a condensatorului dublu din unitatea exterioară
    3. Legătura de pământ de la tablou la carcasa unității exterioare
    4. Cele 2 fire de comandă de la UI la bobina contactorului din UE

    Răspuns: D — UI alimentează bobina contactorului prin cele 2 fire de comandă; dacă bobina nu primește semnal, contactorul nu anclanșează. Condensatorul dublu contează abia după ce contactorul a închis, la pornirea motoarelor.

  17. ★ La un split cu contactor, contactorul anclanșează și ventilatorul UE pornește, dar compresorul bâzâie și nu pornește. Pe ce parte a condensatorului dublu te uiți?

    1. Pe borna FAN, care servește la pornirea compresorului
    2. Pe borna HERM, care servește la pornirea compresorului
    3. Pe borna comună, legată direct la bobina contactorului
    4. Pe borna HERM, care servește la pornirea ventilatorului

    Răspuns: B — HERM e pentru pornirea compresorului, FAN pentru ventilator; ventilatorul merge, deci partea FAN e în regulă. Comunul e legat la T1 al contactorului, nu la bobină.

  18. ★ Un client cu casă nouă vrea încălzire, răcire și apă caldă menajeră, instalare rapidă și cost redus-mediu. Ce tip de pompă de căldură se potrivește după surse?

    1. Aer-aer
    2. Sol-apă
    3. Apă-apă
    4. Aer-apă

    Răspuns: D — Aer-apă face încălzire, răcire și ACM, se instalează rapid și are cost redus-mediu. Aer-aer nu face ACM, iar sol-apă și apă-apă cer foraj sau studii și investiție mare.

  19. ★ Un client are pânză freatică pe teren și vrea COP foarte stabil, deci alege o pompă apă-apă. Ce trebuie rezolvat înainte de instalare?

    1. Studiu hidrogeologic și avize
    2. Foraj vertical pentru colectori de sol
    3. Doar un rezervor tampon mai mare
    4. Degivrare cu gaz cald în unitatea exterioară

    Răspuns: A — Apa-apă folosește ape subterane sau de suprafață și necesită studiu hidrogeologic și avize. Forajul pentru colectori ține de sol-apă, nu de apă-apă.

  20. ★ La o renovare clientul alege pompa de căldură pe aer pentru investiția mică. Ce dezavantaje trebuie să-i prezinți din start?

    1. Răcirea solului, spațiu pentru colectori și cost mare de execuție
    2. Îmbătrânirea puțului, reglementări de mediu și cost mare de execuție
    3. Nu merge la temperaturi scăzute și nu poate produce apă caldă menajeră
    4. Degivrare, zgomot, fluctuații și nevoie de planificare bună

    Răspuns: D — Sursa aer cere degivrare, face zgomot, are fluctuații și cere planificare foarte bună. Răcirea solului ține de sol, puțul de apă, iar aer-apă merge și la temperaturi scăzute și face ACM.

  21. ★ De ce o pompă de căldură monobloc sol-apă are o eficiență mai mică decât un split?

    1. Are mult mai mult agent frigorific în circuitul din aparat
    2. Are compresorul montat afară, expus la temperaturi mici
    3. Are un schimbător suplimentar pe circuitul de apă sărată
    4. Nu permite intervenții pe circuit, deci nu se poate regla

    Răspuns: C — La monobloc tot circuitul e în aparat, cu puțin agent, iar eficiența scade din cauza schimbătorului suplimentar pe apă sărată. Mai mult agent are de fapt splitul, iar lipsa intervențiilor pe circuit nu e cauza pierderii.

  22. ★ Un monobloc aer-apă e instalat în interior. Aerul rece evacuat ajunge înapoi la gura de admisie și performanța scade. Ce greșeală de montaj e?

    1. Curenții de aer se scurtcircuitează între admisie și evacuare
    2. Lipsește a doua unitate exterioară pentru evacuarea aerului
    3. Conductele de aer sunt prea bine izolate contra punților termice
    4. Aparatul nu are destul agent pentru lungimea conductelor de aer

    Răspuns: A — Monoblocul de interior are două conducte de aer și trebuie montat fără scurtcircuitarea curenților de aer. Izolația contra punților termice e cerută de sursă, nu e o greșeală.

  23. ★ O casă are pompă de căldură și păstrează centrala pe gaz pentru zilele foarte reci. Cum se numește modul de funcționare?

    1. Monoenergetic
    2. Monovalent
    3. Bivalent
    4. Reversibil

    Răspuns: C — Bivalent/hibrid înseamnă pompă plus altă sursă, ca gazul. Monoenergetic adaugă doar o rezistență electrică, iar monovalent folosește numai pompa.

  24. ★ Iarna vezi că degivrarea continuă mult după ce bateria UE s-a curățat complet de gheață. Ce efect are asta?

    1. Scade eficiența, degivrarea durând peste necesar
    2. Crește eficiența, pentru că bateria rămâne curată mai mult timp
    3. Nu contează, pentru că degivrarea e automată și se autoreglează
    4. Gheața se formează mai repede, deci degivrarea pornește prea târziu

    Răspuns: A — Degivrarea nu trebuie să dureze mai mult decât e nevoie, altfel scade eficiența. Faptul că e automată nu garantează reglajul corect; sursa cere verificarea periodică.

  25. ★ Clientul reclamă că pompa lui are COP 4 în fișă, dar contorul de căldură pe un an arată mult mai puțin raportat la tot consumul. Ce îi explici?

    1. COP e media pe un an, deci diferența arată sigur un defect de agent
    2. COP e un punct de laborator; factorul sezonier ia tot consumul
    3. Factorul sezonier ignoră pompele de circulație, deci trebuie să iasă mai mare
    4. COP include rezistența electrică, iar contorul de căldură nu o include

    Răspuns: B — COP se măsoară în laborator într-un punct, doar pentru pompă, iar factorul sezonier raportează căldura pe 12 luni la tot consumul, inclusiv pompe de circulație și rezistență electrică. De aceea poate ieși mai mic fără defect.

  26. ★ Traseul real UI-UE are 12 m, cu multe coturi și robineți. Folosind regula din curs, ce estimezi pentru randament?

    1. Lechiv = 12 m, deci randamentul nu scade deloc
    2. Lechiv ≈ 36-48 m, deci randament scăzut cu circa 25%
    3. Lechiv ≈ 36-48 m, deci randament scăzut cu circa 10%
    4. Lechiv ≈ 24 m, deci randament scăzut cu circa 10%

    Răspuns: C — Lungimea echivalentă e cam 3-4× cea reală, deci 36-48 m, iar la 40 m randamentul scade cu 10%. Pierderea de 25% corespunde la 120 m, iar lungimea reală singură subestimează traseul.

  27. ★ De ce clienții cu split se plâng adesea de aer uscat în cameră?

    1. Splitul aduce prea mult aer proaspăt uscat de afară
    2. Degivrarea scoate umezeala din camera clientului
    3. Aparatele cu expansiune directă usucă mult aerul
    4. Ventilatorul UE extrage umezeala prin conductele de agent

    Răspuns: C — Sursa spune că aparatele cu expansiune directă usucă mult aerul. Aerul proaspăt e limitat la 20-30% din debit, deci nu el e cauza.

  28. ★ Montezi o unitate exterioară cu compresor în aer liber, într-o zonă cu iarnă grea. Ce prevezi în plus după Manualul frigotehnistului?

    1. Copertină contra intemperiilor și, de regulă, rezistență de carter
    2. Copertină complet închisă, fără circulație de aer, ca să nu înghețe
    3. Doar rezistență de carter, copertina fiind inutilă la unitățile de afară
    4. Separator de lichid mutat în afara carcasei, ca să fie ușor de verificat

    Răspuns: A — Unitățile montate afară au nevoie de copertină/carcasă contra intemperiilor și de regulă de rezistență de carter. O carcasă care blochează aerul contrazice cerința de flux neobstrucționat.

  29. ★ Vecinul se plânge că aude zumzetul pompei de căldură în tot peretele, deși unitatea exterioară e la câțiva metri. Ce corectezi la montaj?

    1. O pui pe amortizoare, ca vibrațiile să nu intre în structură
    2. Întorci unitatea spre vecin, ca aerul să nu lovească peretele
    3. Scoți fundația, ca unitatea să stea direct pe sol moale
    4. Mărești turația ventilatorului, ca să acopere zumzetul

    Răspuns: A — Zgomotul structural trece prin podea și pereți și de acolo în aer; UE se pune pe fundație și pe amortizoare, orientată în sens opus vecinilor. Fundația e necesară pentru scurgerea condensului și zăpadă.

  30. ★ Un vecin reclamă zgomot de la pompa de căldură, dar reclamațiile apar când aparatul e oprit și vântul rotește ventilatorul. Cum tratezi situația?

    1. E zgomot structural: pui amortizoare și compensatoare pe conducte
    2. E defect de rulment: schimbi motorul ventilatorului din unitate
    3. E degivrare: reglezi sonda din unitatea exterioară
    4. „Sunet optic”: ascunzi ventilatorul sau schimbi amplasamentul

    Răspuns: D — Sunetul optic apare când vecinul vede ventilatorul rotindu-se; soluții sunt ascunderea lui, alt amplasament sau măsurarea împreună cu vecinul. Zgomotul structural ar exista doar cu aparatul pornit.

  31. ★ Vrei să citești presiunea pe racordul de manometru al robinetului de pe un compresor cu 1 cilindru, dar axul e rotit complet antiorar și manometrul arată 0. De ce?

    1. Complet antiorar, linia e închisă și racordul de manometru e deschis
    2. Complet antiorar, racordul de manometru e închis
    3. Complet antiorar, toate cele trei racorduri comunică între ele
    4. Complet antiorar, compresorul e izolat, deci presiunea e zero

    Răspuns: B — Axul rotit complet antiorar închide racordul de manometru și lasă trecere liberă; poziția centrală face ca toate trei racordurile să comunice. Rotit orar spre partea brazată închide linia.

  32. ★ La ce folosește frecvent supapa MOP (TXV) la instalațiile de aer condiționat?

    1. La limitarea presiunii de refulare la oprire
    2. La limitarea presiunii de aspirație
    3. La inversarea ciclului pentru degivrare
    4. La menținerea subrăcirii în condensator

    Răspuns: B — Supapa MOP e folosită la AC pentru a limita presiunea de aspirație la pornire. Inversarea ciclului e rolul valvei cu 4 căi.

  33. ★ De ce filtrele deshidratoare pentru AC pot fi mai mici decât la refrigerare, la aceeași putere?

    1. Temperatura de condensare e mai mică, deci agentul reține mai puțină apă
    2. Circuitele AC nu au ulei, deci nu apar acizi care să încarce filtrul
    3. Evaporare mai caldă și umezeală mai mică în unitățile de fabrică
    4. Debitul de agent e mai mic, deci filtrul are mai puțin de reținut

    Răspuns: C — Manualul explică dimensiunea mai mică prin temperatura de evaporare mai mare și umezeala mai mică din unitățile făcute în fabrică. Condensarea de referință e aceeași, +45 °C, deci nu ea face diferența.

Lecția 11 · Instrumente și măsurători (33 întrebări)

  1. Un termometru afișează cu rezoluție 0,1 °C. Ce poți spune despre precizia lui?

    1. Precizia este tot 0,1 °C
    2. Precizia poate fi de doar 2 K
    3. Precizia este mereu ±2% din scală
    4. Precizia nu mai contează

    Răspuns: B — Rezoluția nu înseamnă precizie: 0,1 °C rezoluție poate avea 2 K precizie.

  2. Iarna aduci analizorul digital din duba rece într-un apartament cald. Ce faci?

    1. Îl conectezi imediat, e mai precis la rece
    2. Îl ții sub apă caldă să se încălzească
    3. Nu îl folosești imediat, ca să nu-l strice condensul
    4. Îl reglezi la zero și măsori direct

    Răspuns: C — Condensul poate strica instrumentele electronice aduse din frig în cameră caldă.

  3. De ce manometrele de service au șurub de reglare a zeroului?

    1. Tubul Bourdon se deformează după mult timp la presiune mare
    2. Scala de temperaturi se schimbă cu agentul
    3. Presiunea atmosferică e mereu zero
    4. Furtunurile pierd agent la conectare

    Răspuns: A — După mult timp la presiune mare tubul Bourdon se deformează, deci zeroul trebuie corectat.

  4. O conductă are 0,5 m² secțiune și viteza medie 3 m/s. Care e debitul?

    1. 1500 m³/h
    2. 3600 m³/h
    3. 6000 m³/h
    4. 5400 m³/h

    Răspuns: D — V = 0,5 × 3 × 3600 = 5400 m³/h.

  5. De ce nu ajunge un singur punct pentru viteza aerului în conductă?

    1. Pentru că sonda se încălzește
    2. Viteza e mai mare la mijloc și mai mică la pereți
    3. Pentru că aerul își schimbă densitatea
    4. Pentru că EN 12599 interzice un punct

    Răspuns: B — Frecarea de pereți scade viteza acolo, deci se măsoară în grilă și se face media.

  6. Vizorul după filtru arată bule, iar clientul cere să completezi agent. Ce e corect?

    1. Completezi până dispar bulele
    2. Schimbi doar vizorul
    3. Cauți cauza: cădere pe filtru, lipsă subrăcire sau agent puțin
    4. Mărești turația ventilatorului UE

    Răspuns: C — Bulele pot veni și din filtru sau subrăcire; nu se completează doar pentru bule.

  7. Unde măsori umiditatea relativă într-o cameră?

    1. Lângă peretele exterior
    2. Lângă gura de refulare
    3. Chiar pe fereastră
    4. În mijlocul camerei

    Răspuns: D — Lângă pereții reci senzorul arată UR mai mare, deci măsori în mijloc.

  8. De ce se folosesc transmițătoare de presiune fără furtunuri la măsurători de control?

    1. Ca să nu se piardă agent la conectare
    2. Pentru că sunt mai ieftine decât manometrele
    3. Pentru că arată vidul mai adânc
    4. Ca să poată fi folosite la azot

    Răspuns: A — Fără furtunuri nu se pierde agent la conectare.

  9. ★ Un tehnician de la munte își reglează manifoldul analogic la zero în atelierul de la șes, apoi măsoară la o cabană la altitudine. Ce risc are?

    1. Nu are risc, analogicul compensează automat presiunea ambientală
    2. Presiunea ambientală diferă; analogicul se reajustează manual
    3. Riscul e doar de paralaxă, altitudinea nu contează la manometre
    4. Analogicul trebuie reajustat doar dacă temperatura agentului e sub zero

    Răspuns: B — Manometrele analogice necesită reajustare manuală la schimbarea presiunii ambientale (altitudine); compensarea automată e la manifoldul digital. Paralaxa e o eroare separată.

  10. ★ Doi colegi citesc același manometru analogic, unul din față și unul din lateral, și calculează supraîncălzirea diferit. Ce explică diferența și ce o elimină?

    1. Eroare de altitudine; se reglează șurubul de zero între cele două citiri
    2. Eroare de rezoluție; ajunge un manometru analogic cu scală mai fină
    3. Vibrații ale unității; se oprește aparatul și se citește presiunea în repaus
    4. Paralaxă; manifoldul digital calculează SH automat

    Răspuns: D — Citirea din unghi dă eroare de paralaxă la afișaje analogice, iar manifoldul digital calculează SH/SC automat, fără erori de calcul sau paralaxă. Oprirea aparatului ar face măsurătoarea inutilă.

  11. ★ Temperatura de refulare iese mult mai mică decât te așteptai. Constați că sonda e prinsă pe țeavă la aproape 1 m de compresor. Ce faci?

    1. Muți sonda pe racordul de aspirație al compresorului
    2. Muți sonda la 50 mm de racordul de refulare
    3. Lași sonda și aduni la valoare pierderea de pe țeavă
    4. Muți sonda la ieșirea din condensator, unde e mai stabil

    Răspuns: B — Senzorul departe de punct e o eroare tipică; refularea se măsoară la 50 mm de racordul de refulare. Aspirația e locul pentru gazul de retur, iar o corecție estimată nu e dată de surse.

  12. ★ De ce la verificarea vidului se folosește vacuummetru, nu manometrul Bourdon din manifold?

    1. Vacuummetrul măsoară suprapresiunea; Bourdonul arată presiunea absolută a instalației
    2. Bourdonul nu coboară sub 0 bar, deci nu poate arăta deloc vid
    3. Vacuummetrul are șurub de zero, iar Bourdonul nu se poate regla
    4. Vacuummetrul dă presiunea absolută; Bourdonul, suprapresiunea

    Răspuns: D — Vacuummetrele măsoară presiunea absolută, iar Bourdonul arată suprapresiunea, cu scală de la -1 bar. Bourdonul coboară sub 0, dar nu dă presiunea absolută; șurubul de zero e cerut tocmai la manometrele de service.

  13. ★ Vrei să verifici un termometru la 100 °C. Colegul bagă sonda direct în apa care fierbe. Ce e corect după manual?

    1. Sonda se bagă la 150–200 mm adâncime în apa care fierbe
    2. Sonda se pune în apă distilată rece, încălzită treptat
    3. Sonda se ține pe fundul vasului, unde temperatura e stabilă
    4. Sonda se ține chiar deasupra apei care fierbe

    Răspuns: D — La 100 °C manualul cere verificarea chiar deasupra apei care fierbe. Adâncimea de 150–200 mm ține de verificarea la 0 °C în gheață pisată.

  14. ★ Trebuie să măsori umiditatea într-o cameră frigorifică rece și foarte umedă. Ai la dispoziție un psihrometru și un higrometru electronic. Ce alegi?

    1. Higrometrul electronic; psihrometrul nu e sigur aici
    2. Psihrometrul, pentru că e cel mai precis la umiditate mare
    3. Psihrometrul, dacă îl reglezi întâi cu o cârpă udă 2 ore
    4. Oricare, dacă măsori lângă peretele rece al camerei

    Răspuns: A — Psihrometrul nu e de încredere la temperaturi mici și umiditate mare; se folosește higrometru cu păr sau electronic. Reglajul cu cârpă udă ține de higrometrul cu păr, iar lângă pereți reci UR iese mai mare.

  15. ★ Măsori 2 bar. Ai două manometre: A cu ±2% din valoarea citită, B cu ±2% din capătul scalei de 50 bar. Care e mai bun și de ce?

    1. A: eroarea e ±0,04 bar, față de ±1 bar la B
    2. B: eroarea e ±0,04 bar, față de ±1 bar la A
    3. Sunt egale, amândouă au aceeași clasă de ±2%
    4. A: eroarea e ±1 bar, față de ±0,04 bar la B

    Răspuns: A — ±2% din citire la 2 bar înseamnă 0,04 bar, iar ±2% din 50 bar înseamnă 1 bar la orice citire. Manualul spune explicit că ±2% din citire e mai bun decât din capătul scalei.

  16. ★ La un compresor rece (circa 25 °C), de 230 V, măsori 25 Ω între M și S. Clientul întreabă dacă are scurtcircuit parțial. Ce răspunzi?

    1. Da, orice valoare sub 100 Ω arată scurtcircuit parțial
    2. Nu, orice valoare între 10 și 100 Ω exclude scurtcircuitul
    3. Da, între M și S trebuie să fie întrerupt la compresor rece
    4. Nu poți spune sigur fără valorile exacte din fișa tehnică

    Răspuns: D — Valorile tipice sunt circa 10–100 Ω, dar pentru un scurtcircuit parțial ai nevoie de valorile exacte din fișa tehnică. Intervalul tipic nu exclude un scurtcircuit parțial.

  17. ★ Un electroventil nu deschide. Colegul vrea să scoată bobina de pe ventil ca să vadă dacă e magnetizată, cu instalația sub tensiune. Ce faci?

    1. Folosești un detector de câmp magnetic sau ridici bobina
    2. Scoți bobina sub tensiune și verifici dacă atrage o șurubelniță
    3. Deconectezi bobina și măsori tensiunea la bornele ventilului
    4. Scoți bobina sub tensiune și o pui pe alt ventil identic

    Răspuns: A — Bobina se verifică cu un detector de câmp magnetic sau ridicând-o să simți rezistența; nu se scoate cât are tensiune, pentru că se arde. Deconectarea nu arată dacă bobina lucrează.

  18. ★ Într-o cameră frigorifică, termostatul e montat direct pe peretele exterior rece, într-un colț fără circulație de aer. Diferențialul real e mai mare decât cel setat. Ce corectezi?

    1. Micșorezi diferențialul setat cu 2–3 °C și îl lași pe loc
    2. Îl lași pe perete și pui pastă conductoare sub senzor
    3. Îl muți în afara camerei, într-o încăpere mai rece
    4. Îl muți în curent de aer, pe placă izolatoare

    Răspuns: D — Circulația slabă în jurul senzorului mărește diferențialul cu 2–3 °C, iar termostatul nu se montează pe perete rece, ci pe placă izolatoare. Pasta conductoare e pentru senzor în teacă.

  19. ★ Montezi senzorul unui termostat într-o teacă și citirile reacționează lent și cu abatere. Ce ai uitat?

    1. Placa izolatoare dintre teacă și țeavă
    2. Pasta conducătoare de căldură în teacă
    3. Bucla de picurare de pe cablul senzorului
    4. Reglajul zero cu gheață pisată în teacă

    Răspuns: B — Pentru senzorul montat în teacă manualul cere pastă conducătoare de căldură. Placa izolatoare e pentru termostatul montat pe perete.

  20. ★ Un termostat cu încărcătură de vapori controlează o cameră frigorifică mare, dar corpul lui e montat afară, iarna, într-un loc mai rece decât camera. Ce se întâmplă?

    1. Nimic, încărcătura de vapori răspunde doar la senzorul din cameră
    2. Termostatul reacționează mai rapid, ceea ce e bine la camere mari
    3. Burduful devine cea mai rece parte și reglajul se strică
    4. Diferențialul scade cu 2–3 °C, deci reglajul devine mai fin

    Răspuns: C — La încărcătura de vapori burduful trebuie să fie cea mai rece parte a senzorului și termostatul nu se montează în încăperi mai reci decât camera. Altfel semnalul vine din locul greșit.

  21. ★ Alegi un termostat pentru o cameră frigorifică mică, unde temperatura variază repede (peste 0,2 K/min). Ce încărcătură alegi?

    1. Cu absorbție
    2. Cu vapori
    3. Cu vapori și burduf izolat
    4. Cu contacte aurite

    Răspuns: A — Încărcătura cu absorbție e pentru variații rapide (>0,2 K/min, camere mici), cea cu vapori pentru variații lente în camere mari. Contactele aurite țin de semnale slabe, nu de încărcătură.

  22. ★ Reglezi un presostat KP după scala lui și unitatea nu oprește la valoarea citită pe scală. Ce concluzie tragi?

    1. Presostatul e defect, pentru că scala KP e etalonată exact din fabrică
    2. Scalele KP sunt orientative; verifici cu presiune reală
    3. Scala e corectă, dar trebuie citită la temperatura de saturație
    4. Presostatul trebuie reglat doar cu instalația vidată, la 0 bar

    Răspuns: B — Manualul spune că scalele KP sunt doar orientative și că presostatele se pot regla cu butelie de aer comprimat. O abatere față de scală nu înseamnă automat defect.

  23. ★ Preiei un regulator KVP 12–22 și nu ai manometru la tine. Vrei să afli dacă e încă la reglajul din fabrică. Ce faci?

    1. Numeri turele șurubului până la capăt și le înmulțești cu 2,5 bar
    2. Citești reglajul pe scala gradată de pe corpul regulatorului
    3. Măsori distanța x de la capătul ventilului la capătul șurubului
    4. Demontezi regulatorul și îi verifici arcul pe banc

    Răspuns: C — Reglajul din fabrică se află măsurând distanța x (la KVP 12–22: 13 mm), iar reglajul fin se face apoi mereu cu manometru. 2,5 bar/tură e pentru KVR, la KVP e 0,45 bar/tură.

  24. ★ Într-o conductă, media pe cele 4 cadrane dă 4, 5, 6 și 5 m/s. Câte puncte de măsură îți trebuie pentru imprecizie ±15%?

    1. U = 20%, deci 8 puncte
    2. U = 40%, deci 8 puncte
    3. U = 20%, deci 20 de puncte
    4. U = 40%, deci 20 de puncte

    Răspuns: D — U = (vmax − vmin) / vmedie = (6 − 4) / 5 = 40%, iar la U = 40% și ±15% sunt necesare 20 de puncte. 8 puncte corespund lui U = 20%.

  25. ★ Măsori debitul într-o conductă circulară. Ce metodă și ce dispunere a punctelor folosești?

    1. Axa centroidală, două planuri la 90°
    2. Metoda trivială: zone egale, un singur plan de măsură
    3. Axa centroidală: puncte egal distanțate, un singur plan
    4. Un punct la 1/3 din diametru, unde e viteza medie

    Răspuns: A — La conducte circulare se folosește metoda axei centroidale, cu inele de arie egală și două planuri la 90°. Metoda trivială e pentru conducte dreptunghiulare, iar viteza medie la 1/3 e valabilă doar la curgere laminară.

  26. ★ Într-o locuință, măsurătoarea arată debit de aer mult sub valoarea proiectată pe un traseu cu aer umidificat. Ce risc semnalezi?

    1. Consum mare la ventilatoare și curenți de aer în încăperi
    2. CO2 mare și risc igienic în conducte
    3. Condens pe conductele de agent din unitatea exterioară
    4. Aer prea uscat, pentru că umidificatorul nu mai lucrează

    Răspuns: B — Debitul prea mic înseamnă CO2 mare și risc igienic în conductele cu aer umidificat. Consumul mare și curenții de aer apar la debit prea mare.

  27. ★ La unitatea centrală de ventilație ai măsurat presiunea diferențială pe ștuțurile din fabrică. Cum ajungi de aici la debit?

    1. Înmulțești presiunea diferențială cu aria conductei și cu 3600
    2. Împarți presiunea la viteza medie măsurată cu elicea
    3. Folosești factorul K de pe plăcuță sau curba ventilatorului
    4. Aplici U = (vmax − vmin) / vmedie pe valoarea citită

    Răspuns: C — Factorul K al producătorului sau curba ventilatorului transformă presiunea diferențială în debit. Formula A × v × 3600 cere viteză, nu presiune.

  28. ★ Ai o sondă de temperatură cu diametrul de 4 mm și o introduci 10 mm în conducta de aer, perpendicular. Ce e greșit?

    1. Imersia e prea mare: maxim 10 mm, ideal 5 mm
    2. Imersia e corectă, doar unghiul trebuie schimbat
    3. Imersia e prea mică: minim 20 mm, ideal 40 mm
    4. Imersia e prea mică: minim 40 mm, ideal 60 mm

    Răspuns: C — Adâncimea ideală e 10 × diametrul sondei, minim 5 ×, deci 40 mm ideal și 20 mm minim. Montajul perpendicular e comod, dar mai imprecis decât în cot sau cu fața spre flux.

  29. ★ Cauți traseul țevilor de încălzire în pardoseală cu camera termografică, dar imaginea iese aproape uniformă. Ce ajustezi?

    1. Treci scala pe manual și reglezi intervalul și nivelul
    2. Lași scala pe automat, ca aparatul să găsească singur diferențele
    3. Mărești rezoluția peste 160 × 120 pixeli din meniu
    4. Măsori de la distanță mai mare, ca să intre toată camera

    Răspuns: A — În automat diferențele mici de temperatură se pot pierde, deci scala se reglează manual. 160 × 120 pixeli e cerința minimă a camerei, nu un reglaj din meniu.

  30. ★ Vrei să afli dacă ventilatoarele unei unități consumă normal, pentru a judeca uzura. Ce instrument folosești?

    1. Megohmmetru pe bornele motorului oprit
    2. Anemometru cu elice la gura de refulare
    3. Wattmetru RMS sau clește ampermetric
    4. Manifold digital pe porturile de serviciu

    Răspuns: C — Consumul ventilatoarelor se măsoară cu wattmetru RMS sau clește ampermetric, iar curentul arată uzura și eficiența. Anemometrul dă viteza aerului, nu consumul.

  31. ★ Pe manifoldul analogic VALUE, de ce nu legi manometrul albastru pe partea de înaltă presiune a unui aparat cu R410A?

    1. Scala de joasă merge până la 38 bar, iar cea de înaltă până la 55 bar
    2. Scala de joasă merge până la 55 bar, iar cea de înaltă până la 38 bar
    3. Scala de joasă are doar inHg, deci nu arată presiuni pozitive
    4. Manometrul albastru nu are scală pentru R410A, doar pentru R22

    Răspuns: A — Manometrul de joasă VALUE merge de la −30 inHg la 38 bar (550 psi), iar cel de înaltă până la 55 bar (800 psi). Joasa are și scală R410A, deci problema e limita de presiune.

  32. ★ La proba cu azot, regulatorul arată pe un manometru o valoare foarte mare și pe celălalt 250 psi. Colegul se sperie că a pus prea mult azot în instalație. Ce îi explici?

    1. Unul arată joasa instalației, celălalt înalta instalației
    2. Unul arată conținutul buteliei, altul presiunea setată
    3. Valoarea mare e presiunea din instalație, deci trebuie redusă
    4. Ambele arată presiunea setată, în unități diferite

    Răspuns: B — Regulatorul de azot are 2 manometre: conținutul buteliei și presiunea setată. Presiunile de joasă și înaltă ale instalației se citesc pe manifold.

  33. ★ Lucrezi pe teren, departe de dubă, iar bateriile instrumentelor digitale s-au descărcat. Ai nevoie doar de o verificare rapidă a presiunilor. Ce folosești?

    1. Manifoldul digital pe alimentarea unității, fără baterii
    2. Termometrele clește fără fir, care citesc și presiunea
    3. Manifoldul analogic, fără baterie și robust
    4. Transmițătoarele de presiune fără furtunuri, fără baterie

    Răspuns: C — Analogicul nu are baterie, e robust și bun pe teren pentru verificări rapide. Termometrele clește dau temperatură, iar transmițătoarele fără fir sunt tot electronice.

Lecția 12 · Montaj: țevi, brazare, probă cu azot (33 întrebări)

  1. Cât de repede trebuie făcută o brazare după surse?

    1. În cel mult 60 s
    2. Sub 15 s
    3. Între 30 și 45 s
    4. Cât durează până se răcește fluxul

    Răspuns: B — Aliajul se adaugă la temperatura de topire, fără exces, iar brazarea se face repede, sub 15 s.

  2. Trebuie să brazezi o îmbinare alamă pe cupru. Ce alegi?

    1. Cupru-fosfor fără flux
    2. Aliaj cu staniu și plumb
    3. Aliaj cu argint și flux amestecat cu alcool
    4. Cupru-fosfor cu flux amestecat cu apă

    Răspuns: C — Aliajul cu argint cu flux îmbină metale diferite; cupru-fosfor merge doar cupru pe cupru.

  3. De ce sufli azot prin liniile tăiate la înlocuirea compresorului?

    1. Ca resturile de agent să nu se descompună la brazare
    2. Ca să răcești țeava mai repede
    3. Ca să verifici etanșeitatea compresorului nou
    4. Ca să împingi uleiul în condensator

    Răspuns: A — Azotul uscat scoate resturile de agent, care altfel se descompun la căldura brazării.

  4. Ai pus azot la 250 psi. După 30 de minute presiunea a scăzut. Ce concluzionezi?

    1. Azotul s-a răcit, e normal
    2. Regulatorul e defect, repeți proba
    3. Trebuie mărită presiunea peste maximul unității
    4. Există o scurgere; o cauți cu spumă și o repari prin brazare

    Răspuns: D — Căderea presiunii înseamnă scurgere; reparația se face prin brazare.

  5. De ce piesele aduse din frig se lasă să ajungă la temperatura camerei înainte de deschidere?

    1. Ca să se dilate țeava pentru evazare
    2. Ca să nu condenseze umezeală în ele
    3. Ca să se topească mai ușor aliajul
    4. Ca să scadă presiunea gazului protector

    Răspuns: B — Piesele reci deschise în aer cald condensează umezeală în interior.

  6. Unde se leagă furtunul galben la proba cu azot?

    1. La portul de înaltă presiune
    2. La portul de joasă presiune
    3. La ieșirea regulatorului de azot
    4. La pompa de vid, permanent

    Răspuns: C — Albastrul merge la joasă, roșul la înaltă, galbenul la ieșirea regulatorului.

  7. La montaj găsești țeava de cupru aplatizată la ieșirea din peretele izolat. Ce problemă creează?

    1. O restricție în circuit
    2. O pierdere de izolație fonică
    3. O supraîncălzire a refulării prin frecare
    4. Nicio problemă, dacă nu curge

    Răspuns: A — Țeava strivită la ieșirea din perete este un defect de montaj: restricție.

  8. De ce nu tai țevile de cupru lăsând bavuri în ele?

    1. Bavura crește lungimea echivalentă
    2. Bavura împiedică evazarea la mărimea corectă doar
    3. Bavura se oxidează la brazare
    4. O bavură poate avaria compresorul

    Răspuns: D — Manualul spune că o bavură poate avaria compresorul, deci se debavurează interior și exterior.

  9. ★ De ce compresorul și filtrul se montează ultimele, chiar înainte de vidare?

    1. Ca să nu încurce la proba de presiune cu azot
    2. Ca să poată fi alese după lungimea finală a țevilor
    3. Ca să stea cât mai puțin expuse la umezeală
    4. Ca să fie montate după încărcarea cu agent

    Răspuns: C — Manualul cere lucru rapid, compresor și filtru montate ultimele, înainte de vid, și închiderea oricărei deschideri în pauze, ca umezeala să nu intre. Încărcarea vine după vid, deci nu înaintea lor.

  10. ★ O instalație are sarcină care variază mult, iar vaporizatorul e cu câțiva metri mai jos decât compresorul. Ce prevezi pe urcarea de aspirație?

    1. O singură urcare mai groasă, fără sifoane de ulei
    2. Urcare dublă pe refulare, cu pantă spre compresor
    3. Urcare dublă, cu sifoane de ulei la fiecare 1,5–5 m
    4. Sifon de ulei doar la vârful urcării, sub compresor

    Răspuns: C — Pe urcările de aspirație se pun sifoane de ulei la fiecare 1,5–5 m, iar unde sarcina variază mult se pun urcări duble. O țeavă mai groasă scade viteza și returul uleiului.

  11. ★ La un grup Maneurop ai o ascendentă de aspirație de 6 m, cu arc U jos și arc P sus. Ce lipsește după manual?

    1. Nimic, arcul U jos ajunge pentru orice înălțime
    2. Un al doilea arc P, pentru că maximul e 6 m fără el
    3. Un al doilea arc U, pentru că maximul e 4 m fără el
    4. Un filtru pe ascendentă, ca uleiul să nu revină

    Răspuns: C — Ascendenta cu arc U jos și P sus are maximum 4 m fără al doilea U. Arcurile P se pun sus, nu rezolvă returul pe înălțime.

  12. ★ Colegul pune ulei pe rola tăietorului ca să taie mai ușor țeava de cupru pentru frig. Ce e greșit?

    1. Nimic, uleiul frigorific pe rolă e permis dacă e același cu cel din compresor
    2. Tăierea se face fără lubrifiant, țeava rămânând curată
    3. Trebuie folosit ferăstrăul cu lubrifiant, nu tăietorul
    4. Uleiul e permis, dar țeava se suflă apoi cu aer comprimat obișnuit

    Răspuns: B — Manualul cere tăierea fără lubrifiant și țeavă curată și uscată. Aerul comprimat obișnuit e interzis, fiind prea umed.

  13. ★ La brazarea cu aliaj cu argint, colegul întinde fluxul pe toate îmbinările dimineața și brazează după-amiază. Ce corectezi?

    1. Fluxul se pune cu o zi înainte, ca să pătrundă în rost
    2. Fluxul se pune chiar înainte de brazare, cât mai puțin
    3. Fluxul se amestecă cu apă, ca să nu se usuce până după-amiază
    4. Fluxul nu se folosește deloc cu aliajele cu argint

    Răspuns: B — Fluxul pentru aliajul cu argint se amestecă cu alcool, niciodată cu apă, se pune chiar înainte de brazare și se folosește cât mai puțin. Fără flux se lucrează doar cu aliajul cupru-fosfor pe cupru.

  14. ★ Un ucenic topește aliajul în flacără și îl lasă să picure din belșug pe îmbinarea încă rece. Ce riscă?

    1. Nimic, aliajul în exces se scurge singur din rost
    2. Doar oxizi pe exterior, care se spală cu apă caldă
    3. Îmbinare proastă și înfundare prin exces de aliaj
    4. Supraîncălzirea azotului care curge prin țeavă

    Răspuns: C — Aliajul se adaugă doar când piesele ajung la temperatura de topire și fără exces, altfel apare risc de înfundare; îmbinările prost brazate provoacă blocaje și scurgeri. Apa caldă spală fluxul de pe exterior, nu repară îmbinarea.

  15. ★ Ai terminat o brazare cu flux și pe exteriorul îmbinării au rămas resturi de flux. Ce faci?

    1. Îl lași, pentru că protejează îmbinarea de coroziune
    2. Speli fluxul de pe exterior cu apă caldă
    3. Îl încălzești din nou până se arde complet
    4. Îl ștergi cu ulei frigorific, ca să nu intre în țeavă

    Răspuns: B — Fluxul de pe exterior se spală cu apă caldă, iar fluxul rămas trebuie îndepărtat. Reîncălzirea ar supraîncălzi îmbinarea.

  16. ★ Brazezi un filtru deshidrator cu racorduri de cupru. Cum trece azotul și cum protejezi filtrul?

    1. Azot în sens invers filtrului, pânză uscată, flacăra direct pe corp
    2. Azot în sensul filtrului, pânză umedă, flacăra departe
    3. Azot în sensul filtrului, fără pânză, flacăra pe carcasa filtrului
    4. Fără azot, ca să nu se umezească sita, și pânză umedă pe filtru

    Răspuns: B — La brazarea filtrului azotul curge în sensul filtrului ca să protejeze sita de poliester, cu pânză umedă în jur și flacăra departe. Fără azot se formează oxizi.

  17. ★ Trebuie să brazezi un ventil electromagnetic EVRA 40 pe conductă. Ce faci ca să nu strici etanșările?

    1. Îl brazezi montat, încălzind puternic doar corpul ventilului
    2. Lași bobina montată și alimentată, ca ventilul să stea deschis
    3. Îl brazezi fără azot, ca să nu răcească O-ringurile
    4. Scoți corpul ventilului înainte, ca să protejezi O-ringurile

    Răspuns: D — EVR/EVRA/EVH se pot braza fără demontare dacă eviți încălzirea, dar la EVRA 32/40 corpul se scoate ca să protejeze O-ringurile. Bobina nu se scoate sau alimentează fără rost.

  18. ★ Strângi o piuliță pe racordul unui ventil montat pe conductă, cu o singură cheie. Țeava începe să se răsucească. Ce ai uitat?

    1. Contra-forța: a doua cheie pe partea opusă a ventilului
    2. Strângerea în cruce în 4 pași, ca la flanșe
    3. Ungerea filetului cu flux înainte de strângere
    4. Contra-forța: a doua cheie pe aceeași parte

    Răspuns: D — Manualul cere contra-forță cu două chei pe aceeași parte a ventilului. Strângerea în cruce în pași e pentru flanșele DCR.

  19. ★ Trebuie să îmbini o țeavă de 5 mm într-un racord de 6,5 mm. Ce soluție dă manualul?

    1. Umpli diferența cu aliaj, fiind sub 0,3 mm
    2. Folosești un tub adaptor 5/6,5 mm
    3. Evazezi țeava de 5 mm până la 6,5 mm
    4. Umpli diferența cu flux și aliaj cu argint

    Răspuns: B — Umplerea cu aliaj e admisă doar pentru adaptări de cel mult 0,3 mm; aici diferența e 1,5 mm, deci se folosește tub adaptor 5/6,5 mm.

  20. ★ Montezi un presostat cu capilar pe compresor și lași capilarul să atârne liber, prins doar la un capăt. Ce risc apare?

    1. Capilarul se încălzește și presostatul oprește mai devreme
    2. Capilarul colectează ulei, iar presostatul nu mai anclanșează
    3. Nu e risc, capilarul liber absoarbe vibrațiile compresorului
    4. Capilarul se poate rupe și se pierde încărcătura

    Răspuns: D — Capilarul se încolăcește și se leagă ca ansamblul să vibreze ca un tot, sau face buclă liberă fixată de ambele părți; capilarul rupt pierde toată încărcătura. Lăsat liber nu absoarbe vibrații, ci se rupe.

  21. ★ Racordul unui presostat e făcut pe partea inferioară a țevii, într-o zonă rece. Presostatul reglează instabil. Ce explică asta?

    1. Uleiul se ridică în burduf și mărește presiunea citită
    2. Racordul de jos citește presiunea statică a lichidului, deci mai mare
    3. Lichidul se adună în burduf și afectează reglarea și amortizarea
    4. Frigul face scala presostatului orientativă, nu exactă

    Răspuns: C — Racordul se face astfel încât lichidul să nu se adune în burduf, deci nu pe partea inferioară și nu în curent rece; lichidul afectează reglarea și amortizarea pulsațiilor. Scalele KP sunt oricum orientative, dar asta nu explică instabilitatea.

  22. ★ Înainte de testul de presiune constați că un electroventil NC nu are bobina montată. Ce faci?

    1. Îl lași închis, pentru că testul se face doar pe tronsoane
    2. Îl deschizi manual și lași axul așa pentru funcționare
    3. Îl deschizi manual și reînșurubezi axul înainte de pornire
    4. Scoți ventilul din circuit și pui o țeavă în locul lui

    Răspuns: C — La testul de presiune toate electroventilele trebuie deschise, cu bobină sau manual, iar axul manual se înșurubează la loc înainte de punerea în funcțiune. Lăsat deschis, ventilul nu mai poate închide.

  23. ★ Adaugi țevi și vaporizator la un grup compresor-condensator nou, venit umplut cu gaz protector. Cum faci proba de scăpări pe partea adăugată?

    1. Cu azot, cu robineții grupului deschiși complet
    2. Cu agent colorant, cu robineții grupului închiși
    3. Cu heliu din grup, deschizând robineții grupului
    4. Cu azot, cu robineții grupului închiși

    Răspuns: D — Circuitul adăugat se verifică cu azot cu robineții grupului închiși; grupul e deja testat cu heliu, iar gazul protector trebuie eliminat. Agenții coloranți anulează garanția.

  24. ★ Cum se strâng bolțurile unei flanșe de filtru DCR?

    1. În cruce, în 4 pași: 10%, 30%, 60%, 100% din cuplu
    2. În cerc, în 4 pași: 25%, 50%, 75%, 100% din cuplu
    3. În cruce, direct la 100% din cuplu, apoi verificare
    4. În cerc, în 2 pași: 50% și 100% din cuplu

    Răspuns: A — Manualul cere strângere în cruce în 4 pași (10%, 30%, 60%, 100%) și apoi verificare în aceeași ordine. Strângerea directă sau în cerc nu distribuie uniform garnitura.

  25. ★ La un electroventil montat afară, cutia de borne a bobinei se umple de apă după ploaie. Ce a fost greșit la montaj?

    1. Lipsesc bucla de picurare sau O-ringul curat al bobinei
    2. Lipsește pasta conductoare între bobină și corpul ventilului
    3. Firul galben/verde a fost legat la faza bobinei
    4. Bobina a fost presată până la clic pe corpul ventilului

    Răspuns: A — Manualul cere cablu rotund, buclă de picurare, fără apă în cutia de borne și O-ring curat între corp și bobină. Presarea până la clic e corectă, iar galben/verde e împământarea.

  26. ★ După înlocuirea bobinei, un electroventil EVR 20 NC nu mai deschide la diferență mare de presiune, deși la diferență mică merge. Ce bănuiești?

    1. Bobină greșită (AC/DC), care dă un MOPD mai mic
    2. Bobină cu tensiune prea mică, care se arde imediat
    3. Ventil NC înlocuit cu NO, care merge invers
    4. Lipsa contra-forței la strângerea ventilului

    Răspuns: A — O bobină greșită pe EVR 20 NC (AC cu armătură pătrată, DC rotundă) dă MOPD mai mic, deci ventilul nu deschide la diferențe mari. O bobină arsă nu ar merge nici la diferență mică.

  27. ★ La proba de etanșeitate de la montaj, făcută cu agent la circa 2 bar, găsești o îmbinare care scapă. Ce urmează?

    1. Recuperezi agentul, repari îmbinarea și repeți proba
    2. Strângi îmbinarea sub presiune și treci la vidare
    3. Completezi agent până la presiunea de lucru și pornești
    4. Marchezi îmbinarea și o repari după încărcare

    Răspuns: A — Manualul cere: dacă sunt scăpări, recuperezi, repari și repeți proba. Vidarea sau încărcarea peste o scăpare cunoscută sar peste pasul de reparație.

  28. ★ De ce la proba cu azot presiunea se crește treptat până la suprapresiunea admisă calculată?

    1. Ca defectele să iasă la iveală fără a depăși limita
    2. Ca azotul să se răcească și să nu mai crească presiunea în instalație
    3. Ca uleiul să fie împins din țevi înainte de vidare
    4. Ca manometrul de joasă să nu intre în zona RETARD

    Răspuns: A — Ghidul spune că presiunea se crește treptat până la suprapresiunea admisă calculată, ca defectele să iasă la iveală; depășirea presiunii maxime strică garniturile și creează scurgeri noi.

  29. ★ La proba cu azot presiunea scade, dar spuma nu arată nimic pe îmbinările brazate. Unde cauți mai departe?

    1. Doar la îmbinările brazate, repetând spuma de mai multe ori
    2. La compresor, pentru că azotul trece prin supape
    3. Nicăieri, scăderea vine din răcirea azotului în țevi
    4. La filete, presetupe, aparate de măsură și garnituri

    Răspuns: D — Punctele vulnerabile includ îmbinările filetate, presetupele ventilelor, aparatele de măsură și control și garniturile de orice fel. Căderea presiunii la probă înseamnă scurgere.

  30. ★ Seara trebuie să întrerupi o reparație pe circuit și reiei a doua zi. Ce faci cu instalația?

    1. O etanșezi sub mică suprapresiune de azot uscat
    2. O lași deschisă, dar acoperi capetele cu bandă
    3. O videzi și o lași în vid peste noapte
    4. O umpli cu aer comprimat uscat la presiune mare

    Răspuns: A — Dacă reparația se întrerupe, instalația se etanșează și se pune sub mică suprapresiune de azot uscat; deschisă nu stă mai mult de 15 minute. Vidul lăsat peste noapte nu e metoda din sursă.

  31. ★ La un aparat nou, supraîncălzirea la aspirație iese mare, iar pe traseu vezi porțiuni de țeavă de aspirație cu izolația lipsă. Ce legătură are?

    1. Țeava neizolată pierde căldură și scade supraîncălzirea
    2. Țeava neizolată preia căldură și crește SH
    3. Izolația lipsă mărește subrăcirea, nu supraîncălzirea
    4. Izolația contează doar la linia de lichid, nu la aspirație

    Răspuns: B — Izolația slabă a aspirației aduce căldură nedorită din mediu, adică supraîncălzire pe aspirație. Aspirația e mai rece decât mediul, deci primește căldură, nu pierde.

  32. ★ Un ucenic evazează țeava și strânge imediat piulița la forța finală, apoi o desface de câteva ori ca să ajusteze traseul. Ce greșește?

    1. Piulița se strânge doar la montajul final
    2. Evazarea trebuie făcută după strângerea piuliței
    3. Piulița trebuie strânsă în cruce, în 4 pași
    4. Evazarea se face cu presare cât mai puternică

    Răspuns: A — La evazare piulița se strânge doar la montajul final, iar presarea excesivă ecruisează cuprul. Strângerea în cruce în 4 pași e pentru flanșe DCR.

  33. ★ La înlocuirea filtrului vechi alegi să îl debrazezi. Ce faci ca să nu contaminezi circuitul?

    1. Treci azot mult prin aspirație și încălzești carcasa până se desprinde
    2. Nu treci azot, ca să nu împingi umezeala din filtru în circuit
    3. Încălzești carcasa filtrului și lași aliajul să se răcească pe racord
    4. Azot puțin prin refulare spre condensator, carcasa rece

    Răspuns: D — La debrazare treci un debit mic de azot prin refulare spre condensator, nu încălzești carcasa filtrului, iar aliajul de pe ieșirea condensatorului se îndepărtează cu peria cât e încă lichid.

Lecția 13 · Vidarea instalației (33 întrebări)

  1. Sub ce valoare trebuie să măsoare vacuumetrul?

    1. Sub 10 mbar
    2. Sub 1 mbar
    3. Sub 5 bar
    4. Sub 100 mbar

    Răspuns: B — Sursa cere un vacuummetru care măsoară sub 1 mbar.

  2. De ce e periculoasă umiditatea rămasă în circuit?

    1. Crește debitul pompei de vid
    2. Scade presiunea de condensare
    3. Formează acid care atacă bobinajul compresorului
    4. Diluează agentul și crește încărcătura

    Răspuns: C — Umiditatea cu agent, ulei și căldură formează acid care atacă bobinajul.

  3. De ce se începe treptat vidarea imediat după o probă de presiune?

    1. Ca să nu se piardă ulei din compresor
    2. Ca să nu se spargă vacuumetrul
    3. Ca să nu se încălzească pompa
    4. Ca să nu se închidă regulatoarele KV

    Răspuns: A — Vidarea bruscă cu debit mare poate trage uleiul afară din compresor.

  4. Ai izolat pompa. În 30 de minute presiunea crește lent. Ce faci?

    1. Cauți imediat o scurgere la îmbinări
    2. Încarci agentul, vidul e bun
    3. Schimbi vacuumetrul
    4. Repeți vidarea, este umiditate

    Răspuns: D — Creșterea lentă indică umiditate, iar vidarea se repetă.

  5. Verifici pompa cu furtunurile. Citirea nu se menține la 0,05 mbar. Ce faci?

    1. Prelungești furtunurile
    2. Schimbi furtunurile, robineții sau uleiul pompei
    3. Continui vidarea instalației
    4. Montezi ventile Schrader

    Răspuns: B — Dacă pompa cu furtunuri nu ține 0,05 mbar, se schimbă furtunurile, robineții sau uleiul.

  6. Videzi o instalație cu regulatoare KVP și KVR noi. Ce faci înainte?

    1. Le lași așa, sunt deschise din fabrică
    2. Videzi prin racordurile lor de manometru
    3. Le deschizi rotind șurubul antiorar
    4. Le demontezi pe durata vidării

    Răspuns: C — KVP și KVR vin închise din fabrică și trebuie deschise la vacuumare.

  7. Când ajunge vidarea pe o singură parte, prin tubul de proces?

    1. Când vaporizatorul și compresorul au volum mare
    2. Când instalația folosește R290
    3. Când pompa are o singură treaptă
    4. Când furtunurile sunt mai lungi de 1 m

    Răspuns: A — Vidarea unilaterală ajunge la volum mare; altfel se recomandă bilateral.

  8. Cum lucrează de fapt o pompă de vid?

    1. Aspiră gazul printr-o forță de sucțiune
    2. Încălzește gazul până iese singur
    3. Creează presiune joasă, gazul curge spre ea și e evacuat
    4. Împinge azot care dislocă aerul

    Răspuns: C — Vidul nu e sucțiune; gazul curge spre presiunea joasă, e prins, comprimat și evacuat.

  9. ★ Pompa e pe aspirație, iar vacuumetrul e montat chiar la racordul pompei. Citirea scade foarte repede. Ce problemă are această montare?

    1. Pompa trage uleiul din compresor prin furtunul scurt
    2. Nu arată vidul din punctul cel mai îndepărtat
    3. Vacuumetrul se decalibrează la vid foarte adânc
    4. Umezeala îngheață în furtun și blochează citirea

    Răspuns: B — Punctul cel mai îndepărtat de pompă, de exemplu linia de lichid, dă citirea reală; lângă pompă vidul pare mai bun decât e în circuit. Tragerea uleiului ține de începerea bruscă a vidării după proba de presiune, nu de locul vacuumetrului.

  10. ★ De ce o pompă de vid în două trepte atinge un vid mai adânc decât una într-o treaptă?

    1. Are debit dublu, deci scoate mai mult gaz pe oră
    2. A doua treaptă reține umezeala înainte de evacuare
    3. Cele două camere lucrează în paralel pe același racord
    4. Prima treaptă evacuează în a doua, nu în atmosferă

    Răspuns: D — Camerele sunt legate în serie: ieșirea primei trepte împinge împotriva presiunii joase create de a doua, nu împotriva presiunii atmosferice. Nu e vorba de debit dublu sau de camere în paralel.

  11. ★ De ce rotorul din camera de compresie a pompei de vid este montat excentric?

    1. Ca să echilibreze vibrațiile motorului electric
    2. Ca gazul prins să fie comprimat treptat
    3. Ca paletele să nu atingă pereții camerei
    4. Ca uleiul să ungă doar partea de evacuare

    Răspuns: B — Excentricitatea face ca volumul dintre palete să se micșoreze, gazul se comprimă până deschide supapa de evacuare. Paletele ating permanent peretele, împinse de arcuri.

  12. ★ Ce rol are uleiul din camera de compresie a pompei de vid?

    1. Răcește motorul electric al pompei
    2. Absoarbe umezeala scoasă din circuitul frigorific
    3. Etanșează paletele pe peretele camerei
    4. Unge doar rulmenții arborelui pompei

    Răspuns: C — Un strat subțire de ulei etanșează contactul palete-perete. Motorul e răcit de ventilatorul de pe arbore, nu de ulei.

  13. ★ Videzi un circuit care a stat deschis mult timp; presiunea coboară foarte greu. Ce ajută, conform surselor, la scoaterea umezelii?

    1. Încălzești zona cu flacăra lămpii de lipit
    2. Oprești pompa des, ca apa să se condenseze în furtun
    3. Pornești compresorul în timpul vidării
    4. Încălzești ușor cu lampă infraroșu

    Răspuns: D — La presiune joasă apa fierbe ușor, iar puțină căldură de la lampă sau pistol cu aer cald o ajută să se vaporizeze. Flacăra nu e soluția dată; oprirea pompei nu scoate apa.

  14. ★ De ce vidarea scoate din circuit și apa, nu doar aerul?

    1. La presiune joasă apa fierbe și iese ca vapori
    2. Pompa aspiră picăturile de apă ca un aspirator puternic
    3. Uleiul pompei de vid absoarbe apa din circuit
    4. Filtrul deshidrator împinge apa spre pompă

    Răspuns: A — Scăzând presiunea, apa se evaporă ușor și vaporii sunt evacuați. Vidul nu e o forță de sucțiune care trage picături; gazul curge spre zona de presiune joasă.

  15. ★ Ai făcut pump down și ai înlocuit vaporizatorul unui split. Agentul e în unitatea exterioară. Cum videzi?

    1. Cu robineții back seated, tot sistemul deodată
    2. Cu robinetul mid seated, ca să vezi tot circuitul
    3. Nu videzi, agentul împinge aerul afară la pornire
    4. Front seated, doar unitatea interioară

    Răspuns: D — Poziția front seated izolează unitatea exterioară și permite vidarea doar a unității interioare. Back seated ar deschide agentul stocat spre pompa de vid.

  16. ★ La golire și vidare, un filtru montat vertical cu curgere ascendentă prelungește timpul. De ce?

    1. Agentul rămas în filtru trebuie întâi evaporat
    2. Desicantul absoarbe aerul și îl eliberează lent
    3. Sita moleculară nu lasă vaporii să urce
    4. Filtrul vertical crește căderea de presiune pe aspirație

    Răspuns: A — Cu curgere ascendentă lichidul rămâne în filtru și trebuie evaporat; cu curgere descendentă golirea și vidarea sunt rapide. Sita reține apa, nu blochează vaporii.

  17. ★ La îndemână e racordul de manometru al unui KVP deja deschis. Poți vida instalația prin el?

    1. Da, dacă ai rotit șurubul antiorar
    2. Nu, racordul are orificii foarte mici
    3. Da, dar doar pentru partea de joasă
    4. Nu, racordul are ventil Schrader care se strică

    Răspuns: B — Manualul interzice vacuumarea prin racordurile de manometru ale KVP/KVR/KVD din cauza orificiilor foarte mici. Deschiderea antiorar e necesară, dar nu face racordul potrivit pentru vidare.

  18. ★ La un grup MTZ, după vidul bilateral, pompa izolată 30 de minute nu arată nicio creștere a presiunii. Ce urmează?

    1. Încarci imediat agent prin robinetul de aspirație
    2. Rupi vidul cu aer uscat și pornești compresorul
    3. Deschizi robineții, rupi vidul cu azot și repeți
    4. Oprești pompa și lași circuitul în vid peste noapte

    Răspuns: C — Procedura: după testul reușit se deschid robineții, vidul se rupe cu azot și vidarea se repetă. Încărcarea directă sare peste a doua vidare.

  19. ★ Usuci sub vid un compresor încălzit la 115–130 °C, dar are multă umezeală. Ce grăbește uscarea?

    1. Creșterea temperaturii peste 130 °C
    2. Păstrarea uleiului vechi, care leagă apa
    3. Vidare sub 0,05 mbar fără nicio oprire
    4. Câteva ruperi ale vidului cu azot

    Răspuns: D — La umezeală multă, câteva ruperi cu azot grăbesc uscarea. Uleiul se golește la început, iar temperatura dată e 115–130 °C.

  20. ★ Videzi un frigider doar prin tubul de proces; refularea rămâne cu vid slab din cauza capilarului. Ce recomandă manualul?

    1. Spălare cu agent până la egalizare
    2. Prelungești vidarea până ajunge și refularea
    3. Crești debitul pompei la 20 m³/h
    4. Încălzești condensatorul cu flacăra

    Răspuns: A — Pe o singură parte vidul pe refulare se obține greu; se face spălare cu agent până la egalizarea presiunii, apoi vidare. Doar timp sau debit mai mare nu elimină diferența de presiune.

  21. ★ Ai timp puțin; vidul final rămâne peste valoarea dorită, deși nu există scurgeri. Ce explică asta, conform manualului?

    1. Vacuumetrul montat pe linia de lichid, departe
    2. Furtunurile scurte și late folosite
    3. Agentul dizolvat în uleiul compresorului
    4. Pompa în două trepte în locul uneia

    Răspuns: C — Cu timp limitat, vidul final depinde de capacitatea pompei și de necondensabilele și agentul dizolvate în ulei. Celelalte variante sunt de fapt practici bune.

  22. ★ Pompa trece testul, dar vidarea durează mult. Folosești furtun de 1/4" lung de 3 m, prin ventile Schrader. Ce schimbi?

    1. Furtun scurt, fără ventile Schrader
    2. Pompă de 20 m³/h, păstrând furtunul
    3. Uleiul pompei, păstrând aceleași racorduri
    4. Vacuumetrul, mutat lângă pompă

    Răspuns: A — Racordurile trebuie să fie largi, fără Schrader, iar furtunul de 1/4" maximum 1 m. O pompă mai mare nu compensează un racord îngust.

  23. ★ La un frigider abia reparat răcirea se oprește repetat; încălzirea capilarului o repornește scurt timp. Ce a lipsit probabil?

    1. Agentul; capilarul rămâne fără lichid
    2. Filtrul de aspirație; uleiul astupă capilarul
    3. Vidarea atentă; umezeala îngheață în capilar
    4. Vacuumetrul; necondensabilele urcă condensarea

    Răspuns: C — Gheața din capilar care se deblochează la încălzire e semnul umezelii puține, des la sisteme abia reparate. Lipsa de agent nu se repară încălzind capilarul.

  24. ★ Ai scos compresorul și vrei să usuci restul circuitului. Ce procedeu dă manualul?

    1. Vid pe aspirație sub 0,2 mbar, ținut 4 ore la cald
    2. Vid bilateral sub 10 mbar, rupt cu azot, repetat
    3. Suflare cu aer comprimat, apoi vid la 0,05 mbar
    4. Vid la 0,67 mbar o singură dată, fără rupere

    Răspuns: B — Fără compresor: vid simultan pe aspirație și refulare sub 10 mbar, rupt cu azot uscat, repetat. Varianta cu 0,2 mbar și 4 ore la cald e pentru uscarea compresorului.

  25. ★ Ai terminat proba cu azot la o pompă de căldură nouă. Cum scoți azotul înainte de vidare?

    1. Complet, cu pompa de vid pornită de la început
    2. Nu îl scoți, pompa de vid îl preia
    3. Până la vid ușor, prin robinetul de joasă
    4. Până rămâne o ușoară suprapresiune

    Răspuns: D — Ghidul: azotul se evacuează doar până se menține o ușoară suprapresiune, apoi se leagă pompa de vid la furtunul galben. Pompa nu se pornește pe azotul sub presiune.

  26. ★ La o pompă de căldură ai atins vidul final. Ce faci înainte de a lăsa agentul preîncărcat în circuit?

    1. Rupi vidul cu azot și scoți furtunurile
    2. Încarci din butelie cantitatea de pe plăcuță
    3. Oprești pompa și aștepți 30 min fără citire
    4. Documentezi testul, apoi deschizi valvele

    Răspuns: D — După vidul final și documentarea testului se deschid valvele, iar agentul preîncărcat intră în sistem. Ruperea cu azot ar reintroduce gaz în circuit.

  27. ★ La un grup cu un cilindru ai vidat cu robineții 1 și 2 în poziție centrală. Ce faci înainte de a deconecta pompa?

    1. Închizi robineții și scoți furtunul imediat
    2. Treci ambele ventile spre baterie
    3. Rupi vidul cu azot prin racordul central
    4. Deschizi butelia și încarci lichid pe refulare

    Răspuns: B — Manualul cere conectarea ambelor ventile la baterie înainte de deconectarea pompei, apoi butelia se leagă la racordul central. Deconectarea directă lasă circuitul expus.

  28. ★ Prima vidare pe o instalație comercială; electroventilul de pe lichid e nealimentat, deci închis. Ce se întâmplă?

    1. Electroventilul se arde din cauza vidului
    2. Vidul trage uleiul prin electroventil
    3. Porțiunea de după el nu se videază bine
    4. Nimic, vidul trece prin ventilul închis

    Răspuns: C — La primul vid se deschid toate ventilele, inclusiv electroventilele și ventilele automate complet; altfel secțiuni rămân nevidate.

  29. ★ La proba de menținere după primul vid, o instalație mare pierde vid și nu știi unde. Ce faci?

    1. Treci la a doua vidare, care scoate ultimul aer
    2. Izolezi pe secțiuni, strângi și repeți
    3. Încarci agent și cauți cu spray
    4. Prelungești vidarea până citirea se stabilizează

    Răspuns: B — Dacă proba pierde, izolezi secțiuni, strângi și repeți. A doua vidare e pentru ultimul aer și umezeală, nu pentru a acoperi o neetanșeitate.

  30. ★ La un compresor desfăcut găsești suprafețe cuprate. Ce problemă de vidare indică?

    1. Umezeală rămasă în circuit
    2. Necondensabile de peste 1% vol.
    3. Vidare prea rapidă după proba de presiune
    4. Pompa de vid fără protecție antiex

    Răspuns: A — Cuprarea suprafețelor compresorului e unul dintre efectele umezelii, alături de acizi și coroziune. Necondensabilele cresc condensarea și consumul.

  31. ★ De ce se încălzește compresorul în timpul uscării sub vid?

    1. Căldura ajută apa din el să se evapore
    2. Uleiul rămas devine fluid și curge afară
    3. Vacuumetrul citește mai precis la cald
    4. Se verifică izolația bobinajului la cald

    Răspuns: A — Sub presiune joasă apa fierbe ușor, iar căldura grăbește vaporizarea. Uleiul se golește înainte, prin scurgere și clătire, nu prin încălzire.

  32. ★ La uscarea compresorului rupi vidul cu azot de câteva ori. Ce faci cu vacuumetrul la aceste ruperi?

    1. Îl deconectezi
    2. Îl muți pe linia de lichid
    3. Îl lași conectat, arată presiunea azotului
    4. Îl închizi și îl calibrezi la zero

    Răspuns: A — Manualul cere deconectarea vacuumetrului la ruperile cu azot. Lăsat conectat, ar fi supus presiunii azotului.

  33. ★ Pentru o măsurare de vid mai precisă la pompa de căldură, ce recomandă ghidul?

    1. Manometrul albastru de pe scala în bar
    2. Manometrul roșu cu scală negativă
    3. Manifold digital sau sondă de vid
    4. Traductorul de presiune de pe refulare

    Răspuns: C — Pentru vid precis se folosește manifoldul digital sau o sondă de vid care transmite la manifold sau aplicație. Manometrele analogice nu măsurează fin sub 1 mbar.

Lecția 14 · Încărcare, recuperare, reciclare (33 întrebări)

  1. Care e încărcătura maximă de R134a pentru compresorul tip SC?

    1. 900 g
    2. 1300 g
    3. 600 g
    4. 2200 g

    Răspuns: B — Tabelul dă 1300 g R134a pentru SC; 2200 g e pentru SC-Twin.

  2. De ce limitele de încărcare la R134a sau R404A?

    1. Ca să nu se aprindă agentul
    2. Ca să scadă consumul de energie
    3. Ca să nu se înfunde capilarul
    4. Contra loviturilor de lichid

    Răspuns: D — Limita de 150 g la inflamabili e de siguranță; celelalte sunt contra loviturilor de lichid.

  3. De ce contează recuperarea agentului la eliminare?

    1. Agentul nerecuperat contribuie la efectul de seră
    2. Agentul recuperat crește puterea compresorului
    3. Legea interzice vidarea fără recuperare
    4. Butelia goală nu poate fi transportată

    Răspuns: A — Ce nu se recuperează contribuie la efectul de seră, prin factorul de recuperare din TEWI.

  4. Încarci o instalație comercială; presiunea de condensare urcă prea mult. Ce faci?

    1. Adaugi agent până se stabilizează
    2. Închizi robinetul de aspirație
    3. Scoți surplusul cu recuperatorul
    4. Crești setarea presostatului HP

    Răspuns: C — Presiunea de condensare prea mare poate însemna supraîncărcare; surplusul se scoate cu recuperatorul.

  5. Repari un frigider cu R290 și plăcuța e ilizibilă. Cum încarci?

    1. Volumetric, cu cilindru gradat
    2. La cântar, treptat, urmărind temperaturile
    3. Lichid din butelie, până se umple vizorul
    4. Vapori prin tubul de proces, fără măsură

    Răspuns: B — R290 se încarcă întotdeauna la cântar; la cantitate necunoscută adaugi treptat.

  6. Aparatul are lipsă de agent. Ce verifici întâi?

    1. Dacă există o scurgere
    2. Setarea termostatului
    3. Nivelul de ulei din compresor
    4. Debitul pompei de vid

    Răspuns: A — Rar lipsește agent dacă nu există scurgeri.

  7. Unde se montează vizorul la un sistem cu TXV?

    1. Pe conducta de refulare
    2. Imediat după compresor
    3. La intrarea în condensator
    4. Cât mai aproape de ventil

    Răspuns: D — Sursa cere vizorul cât mai aproape de ventilul de expansiune.

  8. Ce e preferat pentru agentul recuperat, conform surselor?

    1. Incinerarea controlată
    2. Eliberarea diluată în aer
    3. Reciclarea sau regenerarea
    4. Stocarea permanentă în butelii

    Răspuns: C — Reciclarea/regenerarea e preferată incinerării și reduce nevoia de gaze noi.

  9. ★ Completezi agent R404A pe o instalație comercială. În ce stare îl introduci?

    1. Vapori pe aspirație, cu compresorul pornit
    2. Vapori, încălzind butelia să curgă mai repede
    3. Lichid pe aspirație, cu compresorul oprit
    4. Lichid, ca toți agenții din seria 400

    Răspuns: D — R404A și toți agenții din seria 400 se încarcă lichid. Vaporii pe aspirație sunt metoda pentru agenții care se pot încărca în fază gazoasă.

  10. ★ Ai reparat scurgerea unui split R32 și ai vidat. Pe plăcuță scrie cantitatea 550. Cum încarci?

    1. Până dispar bulele din vizorul manifoldului
    2. La cântar, 550 g, după plăcuță
    3. Până presiunea de joasă ajunge la valoarea obișnuită
    4. Treptat, până camera se răcește bine

    Răspuns: B — După reparație se încarcă tipul și cantitatea de pe plăcuță, cântărite. Presiunea sau răcirea camerei sunt estimări pentru când nu știi cantitatea.

  11. ★ Ai încărcat o pompă de căldură. Cum confirmi regimul în timp real?

    1. Doar presiunea de joasă față de tabel
    2. Curentul absorbit față de plăcuță
    3. Presiunile plus sondă pentru SC și SH
    4. Temperatura aerului la unitatea interioară

    Răspuns: C — După umplere citești presiunile de joasă și înaltă, iar cu sonda de temperatură obții subrăcirea și supraîncălzirea. Presiunea singură nu arată SC și SH.

  12. ★ Recuperezi agentul unui split cu manifoldul; albastrul e la joasă. Unde duce galbenul și ce urmează?

    1. La pompa de vid, pornită înainte de a deschide
    2. La butelia de agent nou, ținută inversată
    3. La racordul de înaltă, ca să închizi bucla
    4. La butelia de recuperare, deschizi robinetul

    Răspuns: D — La recuperare agentul trece prin galben în butelia de recuperare când deschizi robinetul. Pompa de vid nu recuperează agent.

  13. ★ Trebuie să schimbi vaporizatorul unui split cu agentul intact. Ce faci în loc de recuperare completă?

    1. Mid seated pe aspirație și eliberezi agentul
    2. Front seated doar pe aspirație, aparatul oprit
    3. Pump down, stochezi agentul în exterior
    4. Recuperezi doar din unitatea exterioară

    Răspuns: C — Pump down adună agentul în unitatea exterioară când lucrezi pe cea interioară. Închiderea doar pe aspirație cu aparatul oprit nu mută agentul din vaporizator.

  14. ★ În timpul pump down ai închis robinetul de pe înaltă. Ce semn îți spune să închizi și aspirația?

    1. Compresorul se oprește pe presostat
    2. Manometrul de joasă ajunge la zero
    3. Manometrul de înaltă scade la zero
    4. Unitatea interioară nu mai suflă rece

    Răspuns: B — Cu aparatul pornit, agentul din vaporizator e tras înapoi; când manometrul de joasă arată zero închizi aspirația și oprești. Presiunea de înaltă rămâne mare, agentul fiind stocat acolo.

  15. ★ De ce la pump down închizi întâi robinetul de pe înaltă, cu aparatul pornit?

    1. Ca presiunea de înaltă să nu depășească limita de lucru
    2. Ca uleiul să rămână în unitatea interioară
    3. Ca manometrul de joasă să poată fi conectat
    4. Compresorul trage agentul înapoi din vaporizator

    Răspuns: D — Închiderea pe înaltă oprește curgerea spre unitatea interioară, iar compresorul aspiră agentul înapoi în exterior. Manometrul se conectează înainte de pornire.

  16. ★ De ce la robineții de serviciu moderni nu mai folosești poziția mid seated pentru încărcare?

    1. Portul are miez cu arc, deschis de furtun
    2. Back seated închide complet portul de serviciu mereu
    3. Mid seated ar izola unitatea exterioară
    4. Agentul trece prin tijă în orice poziție

    Răspuns: A — Miezul din port se deschide când pinul furtunului îl apasă, deci nu mai trebuie tija la mijloc. Închiderea portului în back seated era valabilă la robineții vechi.

  17. ★ Frigider cu capilar, cantitate necunoscută. Ce strategie dă manualul?

    1. Încarci până dispar bulele din vizor
    2. Puțin peste, apoi scoți treptat
    3. 75% din cantitatea unui model similar
    4. Până condensarea atinge maximul admis

    Răspuns: B — Adaugi treptat până distribuția pe vaporizator e corectă și adesea e mai bine să supraîncarci și să scoți treptat. Vizorul fără bule e metoda pentru sistemele cu TXV.

  18. ★ Convertești un sistem LBP de pe R12 pe R134a; încărcătura originală era 200 g R12. Cu cât începi?

    1. 200 g, aceeași masă ca la R12
    2. 150 g, apoi crești treptat
    3. 150 g și nu mai adaugi nimic
    4. 100 g, apoi crești treptat

    Răspuns: B — Începi cu 75% din încărcătura de R12 (150 g) și crești treptat. A rămâne fix la 150 g ignoră ajustarea cerută.

  19. ★ Un sistem R404A cu compresor tip T ar avea nevoie de 700 g. Ce problemă apare?

    1. Depășește 150 g, limita de siguranță
    2. Niciuna, limita la T e doar pentru R134a
    3. Depășește 600 g, limita T la R404A
    4. Depășește 400 g, limita T la R404A

    Răspuns: C — La tipul T limita e 600 g R404A (400 g e pentru R134a). Peste limită apare riscul de lovituri de lichid.

  20. ★ Încarci un sistem cu TXV; bulele persistă, iar ieșirea filtrului deshidrator e brumată. Ce faci?

    1. Te oprești: bulele vin de la filtru
    2. Continui să încarci până dispar bulele
    3. Scoți agent, fiindcă bruma înseamnă supraîncărcare
    4. Muți vizorul mai departe de ventil

    Răspuns: A — Încarci până nu mai sunt vapori în vizor doar dacă vaporii nu vin din alt defect; filtrul brumat la ieșire e parțial înfundat și se înlocuiește.

  21. ★ Deschizi un frigider cu R600a, cu încărcătură foarte mică. Ce permite manualul pentru agent?

    1. Eliberare în încăpere, fiind puțin
    2. Stocare obligatorie în butelie de recuperare
    3. Evacuare afară printr-un furtun
    4. Ardere controlată la capătul furtunului

    Răspuns: C — Agentul inflamabil în cantitate foarte limitată poate fi evacuat afară prin furtun. Eliberarea în încăpere e un risc la un agent inflamabil.

  22. ★ De ce se golește uleiul compresoarelor din sistemele cu agent inflamabil?

    1. Uleiul reține urme de agent
    2. Uleiul esteric nu e compatibil cu noul agent
    3. Uleiul absoarbe azotul de la purjare
    4. Compresorul se reciclează doar fără ulei

    Răspuns: A — Golirea elimină urmele de agent inflamabil din ulei. Compatibilitatea uleiului e altă discuție, nu motivul dat aici.

  23. ★ Compresorul unui frigider e bun, dar schimbi vaporizatorul. Unde deschizi circuitul?

    1. Tai conducta de proces
    2. Tai refularea și aspirația lângă racorduri
    3. Tai capilarul la intrarea în vaporizator
    4. Desfaci filtrul cu flacăra

    Răspuns: A — La compresor funcțional se taie conducta de proces; refularea și aspirația se taie în afara racordurilor doar când compresorul e defect.

  24. ★ De ce regenerarea agentului recuperat e preferată incinerării?

    1. Reduce nevoia de gaze noi
    2. E obligatorie doar pentru amestecuri
    3. Agentul regenerat răcește mai bine
    4. Incinerarea eliberează agentul în aer

    Răspuns: A — Regenerarea și reutilizarea reduc nevoia de gaz nou, de aceea sunt preferate incinerării. Nu e vorba de performanță mai bună decât a agentului nou.

  25. ★ În ce recipiente se recuperează lichidul dintr-o instalație mare, cu pompă?

    1. Butelii de 20–900 L la presiune atmosferică
    2. Rezervoare de maximum 300 kg
    3. Recipiente sub presiune de 20–900 kg
    4. Butelii de maximum 20 kg

    Răspuns: C — Sursa dă butelii/rezervoare sub presiune de 20–900 kg; 300 kg/h e debitul pompei, nu mărimea recipientului.

  26. ★ Cum se stabilește calitatea agentului recuperat?

    1. Spectrometrie sau cromatografie
    2. Presiunea din butelie la 20 °C
    3. Culoarea agentului în vizor
    4. Test cu detectorul electronic de scurgeri

    Răspuns: A — Agentul recuperat se poate analiza prin spectrometrie și cromatografie după standardul AHRI. Detectorul găsește scurgeri, nu evaluează puritatea.

  27. ★ La grupul cu un cilindru, butelia e la racordul central. De ce slăbești ușor garnitura furtunului?

    1. Ca agentul să intre lent în circuit
    2. Ca să egalizezi butelia cu sistemul
    3. Ca să vezi dacă butelia are lichid
    4. Ca să purjezi aerul din furtun

    Răspuns: D — Slăbirea ușoară a garniturii servește la purjare, adică scoaterea aerului din furtun înainte de încărcare. Debitul se controlează din robinet.

  28. ★ Circuitul e încă în vid adânc. Vrei să încarci gaz prin robinetul de aspirație cu compresorul pornit. Ce lipsește?

    1. Poziția mid seated pe refulare
    2. Ruperea vidului
    3. Încălzirea buteliei de agent
    4. Pompa de vid legată în paralel

    Răspuns: B — Manualul: gaz prin robinetul de aspirație cu compresorul în funcțiune, după ce vidul a fost rupt. Poziția mid seated nu rezolvă pornirea compresorului în vid.

  29. ★ De ce ajută un receptor vertical la verificarea încărcăturii?

    1. Separă uleiul înainte de expansiune
    2. Nivelul de lichid se urmărește mai bine
    3. Crește subrăcirea fără cădere de presiune
    4. Permite încărcare cu vapori în loc de lichid

    Răspuns: B — Receptorul asigură lichid la expansiune și separă bulele de vapori; varianta verticală permite urmărirea mai bună a nivelului.

  30. ★ Iarna, instalația cu rezervor are nivel mic și bule în vizor. Vara mergea normal și nu are scurgeri. Ce faci?

    1. Completezi agent până dispar bulele din vizor
    2. Scoți agent până vizorul rămâne plin
    3. Nu completezi, e lichid în condensator
    4. Schimbi filtrul deshidrator

    Răspuns: C — Nivelul mic poate veni din condensatorul care ține lichid iarna, nu doar din lipsă de agent; remediul e reglarea turației ventilatorului. Completarea ar supraîncărca instalația vara.

  31. ★ De ce la o pompă de căldură split nou montată nu încarci din butelie toată cantitatea?

    1. Agentul intră doar după proba de 30 min
    2. Unitatea nu permite completare pe șantier
    3. Traseul rămâne umplut cu azot uscat
    4. E deja preîncărcată de producător

    Răspuns: D — Agentul preîncărcat intră la deschiderea valvelor după vid; doar dacă nu ajunge completezi prin furtunul galben. Azotul se scoate înainte de vidare.

  32. ★ Proba cu azot a ieșit bună la un split. Care e ordinea corectă mai departe?

    1. Eliberezi azotul, videzi, apoi încarci
    2. Eliberezi azotul și încarci, azotul fiind uscat
    3. Încarci agentul peste azot, apoi videzi
    4. Videzi direct, cu azotul încă sub presiune

    Răspuns: A — După probă azotul se eliberează încet, apoi unitatea se videază și se încarcă. Deși azotul e uscat, rămâne necondensabil și trebuie scos prin vid.

  33. ★ Recuperezi agentul unui frigider fără robinet de service. Ce montezi?

    1. Ventil Schrader lipit pe refulare
    2. Manifold legat la capilar
    3. Furtun galben direct pe filtru
    4. Ventil de perforare pe proces

    Răspuns: D — Recuperarea se face cu ventil de perforare pe tubul de proces (sau robinet de service). Capilarul și filtrul nu sunt puncte de acces.

Lecția 15 · Detectarea scurgerilor (33 întrebări)

  1. De ce nu testezi scurgerile la R600a doar cu propriul agent?

    1. R600a atacă detectorul electronic
    2. Presiunea de egalizare e adesea sub cea atmosferică
    3. R600a se descompune la 5 bar
    4. R600a nu face bule în spumă

    Răspuns: B — La presiune sub cea atmosferică agentul nu iese, deci scurgerile nu s-ar detecta.

  2. De ce e nevoie de detector electronic la aparatele casnice?

    1. Rata acceptată e sub 1 g/an, prea mică pentru spumă
    2. Spuma corodează îmbinările brazate
    3. Azotul nu se poate folosi la frigidere
    4. Detectorul măsoară și încărcătura

    Răspuns: A — Scurgerile sub 1 g/an sunt mici, iar cu apă și săpun scurgerile mici nu se găsesc.

  3. Proba cu azot scade presiunea, dar bulele nu arată nimic. Ce faci?

    1. Crești presiunea de azot la maxim
    2. Declari sistemul etanș și încarci
    3. Lași puțin agent, adaugi azot și cauți cu detectorul
    4. Înlocuiești toate îmbinările

    Răspuns: C — Cu puțin agent plus azot, detectorul electronic poate găsi scurgerea, apoi o confirmi cu bule.

  4. Vrei să verifici etanșeitatea condensatorului unui frigider. Cum?

    1. Cu compresorul oprit, presiuni egalizate
    2. Cu compresorul pornit
    3. Cu instalația vidată
    4. Doar cu mirosul agentului

    Răspuns: B — Partea de refulare, până la filtru, se testează cu compresorul pornit.

  5. Slăbești capacul unui KVP și simți presiune sub el. Concluzia?

    1. E normal, capacul ține presiunea
    2. Trebuie strâns capacul mai tare
    3. Regulatorul e închis din fabrică
    4. Burduful pierde, înlocuiești ventilul

    Răspuns: D — Presiunea sau urmele de agent sub capac arată burduf neetanș; se înlocuiește ventilul.

  6. Cât ții minimum proba de presiune cu azot?

    1. 30 de minute
    2. 5 minute
    3. 4 ore
    4. 2 minute

    Răspuns: A — Clipul cere menținere minimum 30 de minute.

  7. Ce semn pe manometru sugerează lipsă de agent?

    1. Presiune de condensare mare
    2. Presiune de refulare egală cu aspirația
    3. Presiune de evaporare scăzută
    4. Presiune de evaporare mare

    Răspuns: C — Primul semn al scurgerii este presiunea de evaporare scăzută.

  8. Când folosești detectorul electronic la pompele de căldură?

    1. Doar la montaj
    2. Doar dacă presostatul a oprit pompa
    3. Doar la agenți inflamabili
    4. Întotdeauna la service și întreținere

    Răspuns: D — Ghidul cere detectorul electronic întotdeauna la service și întreținere.

  9. ★ De ce se folosește azot uscat, nu aer comprimat, la proba de presiune?

    1. E inert și uscat, nu aduce umezeală
    2. Detectorul electronic îl simte ușor
    3. Iese mai greu prin fisuri decât agentul
    4. Nu poate depăși limita unității

    Răspuns: A — Azotul nu reacționează cu componentele și are foarte puțină umezeală, deci nu produce coroziune. Detectorul electronic simte agentul, nu azotul.

  10. ★ Colegul vrea să pună azot peste presiunea maximă a unității, ca scurgerea să se vadă sigur. Ce risc există?

    1. Strică garnituri și creează scurgeri noi
    2. Azotul se lichefiază și nu mai scade presiunea
    3. Bulele de săpun nu se formează la presiune mare
    4. Niciunul, azotul e inert și neinflamabil

    Răspuns: A — Depășirea presiunii maxime poate avaria etanșări și componente, ducând la scurgeri noi sau defecte. Inertitatea azotului nu protejează mecanic circuitul.

  11. ★ De ce crești treptat presiunea de probă până la suprapresiunea permisă calculată?

    1. Ca manometrul să aibă timp să urce
    2. Ca azotul să nu se răcească în circuit
    3. Ca să nu tragă uleiul din compresor
    4. Așa se văd la timp porii și fisurile

    Răspuns: D — Ghidul spune că doar așa se detectează scurgerile din pori, fisuri, cusături și îmbinări. Pierderea de ulei ține de vidarea bruscă, nu de presurizare.

  12. ★ Pe lângă îmbinările lipite, ce puncte vulnerabile la scurgeri numește ghidul pompelor de căldură?

    1. Filete, presgarnituri, garnituri
    2. Doar conductele drepte lungi de cupru
    3. Aripioarele și izolația conductelor
    4. Bobinele electroventilelor și cablurile

    Răspuns: A — Ghidul enumeră conexiunile filetate, presgarniturile valvelor, aparatele de măsură și, paradoxal, etanșările de orice tip.

  13. ★ După probă, lași regulatorul montat pe butelia de azot pentru data viitoare. Care e problema?

    1. O lovitură îi poate slăbi etanșările
    2. Regulatorul își pierde reglajul
    3. Azotul umezește membrana regulatorului
    4. Butelia se golește prin manometrul de conținut

    Răspuns: A — Un impact poate slăbi etanșările regulatorului, iar azotul e la presiune foarte mare, deci o scurgere e periculoasă. De aceea regulatorul se demontează după folosire.

  14. ★ Unitatea exterioară are port doar pe joasă. Cum legi manifoldul pentru proba cu azot?

    1. Roșu la joasă, fiind presiune mare
    2. Galben la joasă, albastru la regulator
    3. Albastru la joasă, galben la regulator
    4. Albastru la joasă, roșu la tubul de proces

    Răspuns: C — Fără port pe înaltă legi doar albastrul la joasă, iar galbenul la ieșirea regulatorului. Culoarea furtunului urmează latura, nu presiunea de probă.

  15. ★ Presiunea de azot din unitate a ajuns la valoarea setată. Ce faci înainte de bule și de menținere?

    1. Închizi robinetele albastru și roșu
    2. Lași regulatorul deschis să țină presiunea
    3. Deschizi galbenul spre atmosferă
    4. Pornești unitatea pentru circulație

    Răspuns: A — Circuitul trebuie izolat; cu regulatorul deschis, butelia ar compensa pierderea și scăderea de presiune nu s-ar vedea.

  16. ★ Proba cu azot pare stabilă după 10 minute. Poți declara circuitul etanș?

    1. Nu, minim 30 min, mai lung e mai precis
    2. Da, orice scădere apare în primele minute
    3. Da, dacă bulele nu arată nimic
    4. Nu, trebuie refăcută cu agent

    Răspuns: A — Menținerea e de minimum 30 de minute, iar cu cât e mai lungă, cu atât rezultatul e mai precis. Bulele nu găsesc scurgerile mici.

  17. ★ De ce nu cauți scurgeri pe aspirația unui frigider cu compresorul pornit?

    1. Vibrațiile perturbă detectorul electronic
    2. Aspirația poate fi sub vacuum
    3. Uleiul spumează și astupă scurgerea
    4. Vaporii reci distrug spuma de săpun

    Răspuns: B — Aspirația poate lucra sub vacuum, deci agentul nu iese, ci intră aer; de aceea vaporizatorul și aspirația se testează în repaus, cu presiunile egalizate.

  18. ★ Filtrul unei instalații cu aspirația sub vacuum se saturează repetat cu apă, fără intervenții recente. Ce suspectezi?

    1. Agent umed introdus la montaj
    2. Scurgere pe refulare, agentul iese afară
    3. Filtru montat cu curgere descendentă
    4. Scăpare pe aspirație, intră aer umed

    Răspuns: D — Scăpările pe aspirația sub vacuum aduc umezeală în sistem. O scurgere pe refulare pierde agent, dar nu trage aer înăuntru.

  19. ★ O pompă de căldură se oprește din nou pe presostatul de joasă. Ce faci?

    1. Cauți scurgerea, apoi completezi
    2. Cobori setarea presostatului
    3. Completezi agent până nu mai declanșează
    4. Înlocuiești presostatul direct

    Răspuns: A — Presostatul de joasă oprește pompa la presiune scăzută, de exemplu din cauza unei scurgeri; fără găsirea cauzei defectul revine.

  20. ★ Pierdere de agent la un aparat cu R290. Colegul propune ridicarea presiunii la 5 bar și căutarea urmelor de ulei. Corect?

    1. Da, 5 bar e sigur pentru orice circuit
    2. Nu, metoda e doar pentru neinflamabili
    3. Da, dar la R290 urci la 10 bar
    4. Nu, la R290 cauți doar după miros

    Răspuns: B — Manualul limitează ridicarea la 5 bar cu căutarea urmelor de ulei la agenții neinflamabili. Mirosul ajută, dar nu înlocuiește detectarea.

  21. ★ Ce rol poate avea mirosul agentului, conform cursului de bază?

    1. Arată agent contaminat cu acid
    2. Arată că încărcătura e în exces
    3. Ajută la depistarea scăpării
    4. Semnalează necondensabile în circuit

    Răspuns: C — Cursul spune că mirosul poate ajuta la depistarea scăpărilor și intervenția rapidă. Aciditatea se verifică pe ulei.

  22. ★ Aparatul încă răcește bine, dar pierde încet agent. De ce contează totuși?

    1. Condensarea crește cu fiecare gram pierdut
    2. Pierderea afectează imediat mediul
    3. Scurgerea lentă se astupă singură în timp
    4. Aerul intră imediat prin orice scurgere

    Răspuns: B — Scurgerile au impact imediat asupra mediului, iar rata de pierdere intră în TEWI. Lipsa de agent coboară, nu crește, presiunea de condensare.

  23. ★ Frigider: evaporare mică, brumă doar lângă injecție, presiune de condensare sub normal. Ce indică?

    1. Capilar blocat; schimbi capilarul
    2. Supraîncărcare; scoți agent
    3. Umezeală în capilar; schimbi filtrul
    4. Lipsă de agent; cauți scurgerea

    Răspuns: D — La lipsă de agent condensarea e mai mică decât normal, ceea ce o deosebește de capilarul blocat. Cauza trebuie găsită, altfel defectul revine.

  24. ★ După un service apar bule în vizor, iar colegul bănuiește o scurgere. Ce verifici întâi, fără detector?

    1. Reglajul presostatului de înaltă
    2. Vizorul galben, ca semn de lipsă agent
    3. Robinetul rezervorului, parțial închis
    4. Uleiul, pentru urme de acid

    Răspuns: C — Robinetul rezervorului parțial închis dă bule; închis complet dă oprire pe LP. Vizorul galben înseamnă umezeală, nu lipsă de agent.

  25. ★ La montajul unei pompe de căldură, cum combini metodele de verificare a etanșeității?

    1. Doar detector electronic, fără presurizare
    2. Menținerea presiunii plus spumă sau detector
    3. Doar test de vid; dacă ține, e gata
    4. Spumă pe îmbinări cu valvele deschise spre agent

    Răspuns: B — Ghidul: test de menținere a presiunii în timp, plus spumă sau detector de-a lungul traseului. Testul de vid nu înlocuiește proba de presiune.

  26. ★ De ce la măsurătorile de control ale unei pompe de căldură se folosesc transmițătoare de presiune fără furtunuri?

    1. Citesc SH mai precis decât manifoldul
    2. Permit încărcarea din aplicație
    3. Evită intrarea aerului la vidare
    4. Nu scapă agent la conectare

    Răspuns: D — Fără furtunuri de conectare se împiedică scurgerea agentului la conectarea instrumentelor. Nu servesc la încărcare.

  27. ★ O instalație cu condensator răcit cu apă are vizorul galben în mod repetat. Ce suspectezi?

    1. Scurgere pe refulare, agentul iese afară
    2. Filtru deshidrator prea mare
    3. Scăpare în condensator, intră apă
    4. Supraîncărcare cu agent

    Răspuns: C — Scăpările în condensatorul răcit cu apă sunt o cale de pătrundere a umezelii, iar vizorul galben arată umezeală. O scurgere spre exterior pierde agent, nu aduce apă.

  28. ★ La punerea în funcțiune a pompei de căldură, prin ce furtun intră azotul uscat pentru probă?

    1. Roșu, la racordul de presiune ridicată
    2. Galben, la portul de service
    3. Albastru, la presiunea joasă
    4. Prin traductorul fără furtun

    Răspuns: B — Roșul și albastrul marchează punctele de măsurare; al treilea furtun, galben, la portul de serviciu, introduce azotul.

  29. ★ Poți vida traseul și schimbătorul înainte să introduci azotul pentru proba de presiune?

    1. Nu, azotul trebuie să împingă aerul afară
    2. Nu, vidul strică garniturile înainte de probă
    3. Da, scoaterea aerului în prealabil e permisă
    4. Da, dar rupi vidul cu agent, nu cu azot

    Răspuns: C — Ghidul spune că e legitim să scoți întâi aerul cu pompa de vid, apoi să introduci azot uscat în sistemul evacuat.

  30. ★ Scăderea presiunii la proba cu azot arată o scurgere. De ce mai ai nevoie de bule sau detector?

    1. Azotul nu scade presiunea la scurgeri mici
    2. Bulele confirmă că manometrul e corect
    3. Scăderea arată pierderea, nu locul ei
    4. Scăderea poate fi doar umezeală

    Răspuns: C — Manometrul confirmă existența scurgerii, iar bulele sau detectorul o localizează. Creșterea lentă din umezeală apare la testul de vid, nu la proba cu azot.

  31. ★ Ce recomandă ghidul pentru a evita pierderile lente de agent la pompele de căldură?

    1. Încărcare cu 10% peste plăcuță
    2. Un contract de întreținere
    3. Test de vid la fiecare pornire
    4. Presostat de joasă reglat mai sus

    Răspuns: B — Pentru a evita pierderile lente de agent sau defectele, ghidul justifică un contract de întreținere între utilizator și tehnician.

  32. ★ Detectorul electronic semnalează o zonă cu mai multe îmbinări apropiate. Cum afli punctul exact?

    1. Crești azotul peste limita unității
    2. Reîncarci și aștepți simptomele
    3. Refaci toate îmbinările din zonă
    4. Aplici bule de săpun în zonă

    Răspuns: D — Detectorul găsește zona, iar bulele de săpun aplicate acolo arată exact de unde iese. Presiunea peste limită poate crea scurgeri noi.

  33. ★ La un grup MTZ nou, robineții de serviciu sunt închiși. În ce ordine lucrezi?

    1. Vid, apoi etanșeitate cu agent
    2. Încărcare, apoi detector
    3. Vid și încărcare, testul la revizie
    4. Etanșeitate, apoi vid bilateral

    Răspuns: D — Procedura MTZ/NTZ: robineți închiși, verificare de etanșeitate, apoi vid bilateral la 0,67 mbar abs. Încărcarea vine după, nu înaintea testului.

Lecția 16 · Placa inverter și reglarea turației (33 întrebări)

  1. Ce componentă transformă curentul alternativ din rețea în curent continuu pe placa inverter?

    1. Modulul IGBT comandat PWM
    2. Puntea redresoare cu diode
    3. Condensatorul DC link
    4. Senzorul de curent CT

    Răspuns: B — Puntea redresoare face DC BUS; IGBT-urile refac apoi AC cu frecvență variabilă.

  2. Afișajul plăcii LG Multi V arată „dF”. Ce înseamnă?

    1. Eroare de comunicație
    2. Standby
    3. Degivrare
    4. Frecvență maximă

    Răspuns: C — dF = degivrare; F-XX e eroare, PoFF standby.

  3. De ce nu atingi bornele P-N imediat după ce ai oprit aparatul?

    1. Pentru că IPM rămâne fierbinte câteva ore
    2. Pentru că EEPROM se poate șterge la atingere
    3. Pentru că ventilatorul pornește singur
    4. Pentru că DC BUS poate rămâne peste 300 V DC

    Răspuns: D — Condensatorii păstrează tensiunea; urmezi procedura de descărcare a producătorului.

  4. De ce nu se conectează un compresor cu motor PM direct la rețeaua AC?

    1. Motorul își deteriorează magneții
    2. Arde imediat siguranța principală
    3. Uleiul spumează la pornire
    4. Termostatul se decalibrează

    Răspuns: A — Conectat direct la AC, motorul PM își strică magneții: eficiență redusă sau nefuncționare.

  5. De ce iarna se reglează în frecvență ventilatoarele condensatorului?

    1. Pentru a crește presiunea de aspirație
    2. Pentru că condensatorul are capacitate excesivă iarna
    3. Pentru a evita înghețul vaporizatorului
    4. Pentru a reduce curentul compresorului

    Răspuns: B — Iarna condensatorul are prea multă capacitate; reglarea turației e soluția simplă.

  6. Un split afișează eroare inverter. Colegul vrea să comande direct placă nouă. Ce faci?

    1. Schimbi placa, e cauza cea mai sigură
    2. Resetezi EEPROM și repornești
    3. Verifici compresorul, U-V-W, alimentarea, modulul, comunicația
    4. Schimbi compresorul, apoi placa

    Răspuns: C — Eroarea inverter poate avea multe cauze; nu schimbi placa din prima.

  7. Pe P-N măsori 180 V DC, deși rețeaua e 230 V. Ce concluzie e corectă?

    1. DC BUS e prea mic, sub 310-380 V
    2. Valoare normală la frecvență mică
    3. DC BUS e prea mare
    4. Senzorul CT e defect

    Răspuns: A — Domeniul tipic DC BUS e 310-380 V DC; „DC BUS prea mic” e un defect frecvent.

  8. IPM se supraîncălzește repetat, dar bornele nu sunt în scurt. Ce verifici?

    1. Doar tensiunea de 15 V
    2. Compresorul, reactoarele, ventilatorul, fluxul de aer
    3. Doar EEPROM și DIP switch
    4. Presostatul de joasă

    Răspuns: B — La supraîncălziri repetate sursa cere verificarea acestor elemente.

  9. ★ Cu compresorul inverter în funcțiune, măsori între U și V cu un multimetru obișnuit și nu găsești 400 V AC. Ce concluzie e corectă?

    1. IPM-ul nu mai dă fază, deci modulul de putere e ars
    2. Nu e neapărat defect: ieșirea PWM înșală multimetrul
    3. Compresorul are o înfășurare întreruptă între U și V
    4. Lipsește o fază din rețea, de aceea tensiunea e prea mică

    Răspuns: B — Între U-V-W nu cauți 400 V AC clasici: forma de undă e PWM, iar multimetrul obișnuit poate da citiri înșelătoare. A trage concluzia „IPM ars” doar din această citire e greșit.

  10. ★ Un split e alimentat monofazat la 230 V, dar compresorul are trei fire U-V-W. De ce?

    1. Al treilea fir este conductorul de protecție al compresorului
    2. Firul W duce spre compresor semnalul PWM venit de la VFO
    3. Placa face din monofazat o alimentare trifazată
    4. Un fir alimentează separat rezistența de carter a compresorului

    Răspuns: C — Majoritatea compresoarelor inverter HVAC au motor trifazat; placa transformă rețeaua monofazată în U-V-W controlat electronic. VFO e un semnal de comandă pe IPM, nu un fir spre compresor.

  11. ★ Afișajul cu 7 segmente al plăcii LG Multi V arată „50”. Clientul spune că placa „vede rețeaua de 50 Hz”. Ce e corect?

    1. E frecvența compresorului, nu a rețelei
    2. E frecvența rețelei, citită de placă la intrarea de alimentare
    3. E un cod de eroare, numărul 50 din lista producătorului
    4. E tensiunea DC BUS, afișată de placă în zeci de volți

    Răspuns: A — Un număr pe afișaj înseamnă frecvența compresorului (00-120 Hz); nu se confundă cu 50 Hz din rețea. Erorile apar ca F-XX, nu ca număr simplu.

  12. ★ Rețea de 230 V. Între P și N măsori 400 V DC. Cum interpretezi?

    1. Normal, orice valoare peste 325 V arată PFC activ
    2. Normal, pentru că U/V/W pot ajunge la 380 V
    3. Prea mic pentru o frecvență de 120 Hz
    4. Prea mare: peste domeniul tipic de 310-380 V DC

    Răspuns: D — DC BUS tipic pe LG Multi V e 310-380 V DC; 400 V e peste, iar „DC BUS prea mare” e un defect frecvent. 380 V e limita ieșirilor U/V/W în AC, nu a DC BUS.

  13. ★ Rețea de 230 V, placă cu circuit PFC. Pe P-N citești 370 V DC, peste cei ~325 V teoretici. Ce concluzie e corectă?

    1. O diodă din puntea redresoare a intrat în scurtcircuit
    2. Poate fi normal: PFC ridică DC BUS, iar 370 V e în domeniu
    3. Condensatorii DC link s-au uscat și cresc tensiunea de pe P-N
    4. Senzorul CT raportează greșit și placa urcă tensiunea

    Răspuns: B — 325 V e valoarea teoretică fără reglare; PFC poate menține sau ridica DC BUS, iar 370 V intră în domeniul tipic. Nu e un semn automat de componentă defectă.

  14. ★ DC BUS e în domeniu, dar între P15V și N15V măsori 11 V DC. Ce înseamnă?

    1. Normal: driverul lucrează cu semnal de comandă de 0-5 V DC
    2. Semnalul VFO e prea mare și trage în jos alimentarea
    3. Sub 13,5 V: defect de tip „lipsă 15 V”
    4. DC BUS e de fapt prea mic, iar alimentarea de 15 V doar îl urmează

    Răspuns: C — Alimentarea de 15 V a driverului trebuie să fie 13,5-16,5 V DC; 11 V e sub domeniu. 0-5 V e domeniul VFO, nu al alimentării driverului.

  15. ★ DC BUS, siguranțele și 15 V sunt bune, IPM nu e supraîncălzit, dar pe U/V/W nu apare nimic. Ce verifici acum, după ordinea rapidă?

    1. Semnalul VFO
    2. Senzorul de curent CT
    3. Memoria EEPROM a plăcii
    4. Reactoarele AC de pe placă

    Răspuns: A — Ordinea este DC BUS, siguranțe, 15 V, temperatura IPM, VFO, apoi U/V/W, CT, EEPROM. Fără VFO tranzistorii nu primesc comanda, deci VFO vine înaintea CT și EEPROM.

  16. ★ În ce domeniu tipic se află semnalul senzorului de curent CT pe placa LG Multi V?

    1. 0-5 V DC
    2. 2-4 V DC
    3. 13,5-16,5 V DC
    4. 0-2,5 V DC

    Răspuns: D — CT dă 0-2,5 V DC. 0-5 V e senzorul de temperatură sau VFO, 2-4 V e TH test, 13,5-16,5 V e alimentarea driverului.

  17. ★ La punctul TH test citești 4,8 V DC. Colegul spune că e bine, fiindcă senzorii de temperatură merg 0-5 V. Ce e corect?

    1. Are dreptate: orice valoare sub 5 V DC e normală
    2. E în afara TH test (2-4 V DC), deci e suspect
    3. E prea mic: TH trebuie să urmeze cei 15 V ai driverului
    4. E normal, fiindcă și semnalul VFO are 0-5 V DC

    Răspuns: B — Fișa dă separat TH test 2-4 V DC și senzor de temperatură 0-5 V DC. 4,8 V intră în al doilea domeniu, dar nu în cel de TH test.

  18. ★ Pe IPM-ul unui model, bornele R, S, T nu au nimic conectat. Ce concluzie e corectă?

    1. Placa nu primește rețeaua, deci DC BUS lipsește complet
    2. Cablajul spre compresor a fost deconectat la o intervenție
    3. Poate fi normal: unele modele nu folosesc R, S, T
    4. IPM-ul a fost montat greșit la o reparație anterioară

    Răspuns: C — La unele modele bornele R, S, T ale IPM sunt nefolosite; DC BUS intră pe P, N, iar compresorul e pe U, V, W. Deci bornele libere nu arată singure un defect.

  19. ★ Un coleg spune că reactoarele AC de pe placa LG Multi V netezesc tensiunea DC BUS. Ce e corect?

    1. Reduc armonicile; riplul DC e treaba condensatorilor
    2. Are dreptate: reactoarele sunt filtrul principal al DC BUS
    3. Reactoarele măsoară curentul compresorului, la fel ca un CT
    4. Reactoarele ridică DC BUS, exact ca un circuit PFC

    Răspuns: A — Pe placă, reactoarele AC reduc armonicile. Riplul tensiunii continue e redus de condensatorii electrolitici din DC link, iar curentul îl măsoară senzorul CT.

  20. ★ De ce are placa inverter condensatori electrolitici mari după puntea redresoare?

    1. Refac tensiunea alternativă trimisă spre compresor pe U-V-W
    2. Reduc armonicile pe care placa le trimite înapoi în rețea
    3. Pornesc compresorul, ca un condensator de pornire clasic
    4. Reduc riplul DC și dau energie rapid

    Răspuns: D — Condensatorii formează DC link: reduc ondulația și furnizează rapid energie. AC-ul variabil îl fac IGBT/MOSFET, iar armonicile le reduc reactoarele.

  21. ★ Camera se apropie de temperatura setată și compresorul inverter coboară la frecvență mică. De ce?

    1. Protecția de subtensiune a plăcii limitează turația maximă
    2. Controlerul cere turație după temperaturi și presiuni
    3. DC BUS scade automat când aerul din cameră se răcește
    4. IPM se încălzește în timp și placa reduce frecvența

    Răspuns: B — Placa principală decide turația după nevoia de încălzire sau răcire, folosind temperaturile și presiunile instalației. Protecțiile limitează doar în caz de problemă, nu la funcționare normală.

  22. ★ De ce reglarea capacității doar prin pornire-oprire e considerată slabă la compresoarele scroll?

    1. Dă salturi de presiune, control termic slab și șocuri electrice
    2. Scade permanent supraîncălzirea la ieșirea din vaporizator
    3. Uzează doar condensatorul de pornire, restul componentelor nu suferă
    4. Mărește frecvența rețelei la fiecare pornire a motorului

    Răspuns: A — Pornirea-oprirea dă variații de presiune, control termic prost și vârfuri electrice. De aceea s-a trecut la variatoare de turație.

  23. ★ De ce bypass-ul de gaz cald e o metodă ineficientă de reglare a capacității?

    1. Pornește și oprește motorul de foarte multe ori pe oră
    2. Coboară turația motorului sub frecvența minimă admisă
    3. Creează o sarcină falsă, fără frig util
    4. Trimite lichid direct în compresor la fiecare ciclu de lucru

    Răspuns: C — Electroventilul recirculă gaz cald în vaporizator și creează o sarcină de răcire falsă; compresorul ține pornit, dar consumă fără folos. Nu schimbă turația motorului.

  24. ★ Un compresor scroll „digital” trebuie să dea 50% din capacitate. Cum lucrează?

    1. Motorul pornește 7,5 s și se oprește 7,5 s, în ciclu de 15 s
    2. Motorul merge continuu la jumătate din frecvența normală
    3. Gaz cald intră în vaporizator jumătate din timpul de lucru
    4. Spiralele se decuplează 7,5 s din 15 s, motorul merge

    Răspuns: D — La scroll-ul digital, un electroventil descarcă presiunea de deasupra spiralei fixe, care se ridică puțin; în ciclu de 15 s, 50% înseamnă 7,5 s compresie și 7,5 s fără. Motorul nu se oprește.

  25. ★ Capacitatea unui scroll depinde de diametrul spiralei, înălțimea peretelui și turația motorului. De ce un variator de frecvență (VFD) permite modularea?

    1. Pentru că VFD schimbă înălțimea efectivă a peretelui spiralei
    2. Turația e singura care se poate varia în funcționare
    3. Pentru că VFD decuplează periodic spiralele, ca la digital
    4. Pentru că VFD recirculă o parte din gazul cald în aspirație

    Răspuns: B — Diametrul și înălțimea sunt fixe din construcție; VFD schimbă turația motorului, deci debitul de agent. Decuplarea spiralelor e metoda digitală, iar recircularea e bypass.

  26. ★ Frigider cu capilar și compresor NLV cu unitate electronică. Termostatul face pauze scurte. Riscă nepornire din presiuni neegalizate?

    1. Da: orice compresor cu capilar cere pauză de egalizare la start
    2. Da, ca la LST: maxim 10 cuplări pe oră și pauze lungi
    3. Nu: unitatea dă pornire HST, fără egalizare
    4. Nu, pentru că motorul PM egalizează singur presiunile din circuit

    Răspuns: C — La TLV și NLV unitatea electronică asigură HST, deci nu e necesară egalizarea înainte de fiecare start. Regula pauzelor de egalizare ține de compresoarele LST.

  27. ★ Într-o zi foarte caldă, un compresor TLV se oprește și, după un timp, pornește singur, fără intervenție. Explicația cea mai potrivită?

    1. A acționat protecția unității și a repornit automat
    2. Unitatea electronică e defectă și trebuie înlocuită complet
    3. Termostatul și-a pierdut încărcătura prin capilarul fisurat
    4. Motorul PM a fost legat direct la rețea și și-a pierdut magneții

    Răspuns: A — Unitatea are protecție la suprasarcină și termică și repornește compresorul automat după un timp. Un termostat descărcat sau magneți deteriorați nu ar da repornire normală.

  28. ★ De ce, la pompele de căldură cu sursă aer, ghidul preferă compresorul cu convertor de frecvență?

    1. Pentru că elimină complet nevoia de degivrare a unității exterioare
    2. Pentru că scroll-urile nu pot funcționa deloc în regim pornit-oprit
    3. Pentru că reduce temperatura de tur de care are nevoie locuința
    4. Se adaptează economic la aerul exterior variabil

    Răspuns: D — Aerul exterior variază mult, iar convertorul echilibrează optim energetic aceste variații; controlul capacității ajută și la tur mare. Nu elimină degivrarea și nu schimbă turul cerut de clădire.

  29. ★ De ce ghidul de refrigerare consideră reglarea în frecvență a compresorului imperativă pentru eficiența sezonieră (REES)?

    1. Pentru că REES se măsoară doar la sarcina maximă a instalației
    2. Pe an, instalația lucrează mult la sarcină parțială
    3. Pentru că fără convertor scade încărcătura de agent din instalație
    4. Pentru că fără convertor condensatorul se blochează cu gheață iarna

    Răspuns: B — REES include funcționarea la sarcină parțială, foarte importantă din cauza condițiilor variabile din an. Tocmai de aceea nu contează doar sarcina maximă.

  30. ★ Presiunea de condensare se reglează prin pornirea-oprirea ventilatorului. După fiecare pornire a ventilatorului apar o vreme vapori în linia de lichid. Ce soluție dă manualul?

    1. Încarci agent până dispar vaporii din vizorul de lichid
    2. Înlocuiești filtrul deshidrator de pe linia de lichid
    3. Reglaj de viteză (VLT) sau ventile KVD+KVR
    4. Mărești diferențialul presostatului de înaltă presiune

    Răspuns: C — Reglarea pornit-oprit a ventilatorului poate provoca vapori în linia de lichid; remediul e reglaj de viteză sau cu ventile. Încărcarea cu agent vine doar după excluderea acestor cauze, altfel riști supraîncărcare.

  31. ★ Nivel scăzut în rezervorul de lichid. Rezervorul stă mai cald decât condensatorul răcit cu aer, iar agentul se adună în condensator. Ce faci?

    1. Reglezi turația ventilatorului (ex. RGE)
    2. Adaugi agent până crește nivelul în rezervorul de lichid
    3. Mărești supraîncălzirea reglată la ventilul termostatic
    4. Oprești definitiv unul dintre ventilatoarele condensatorului

    Răspuns: A — Agentul migrează în condensator când presiunea acolo e mai mică decât în rezervor; manualul cere mutarea rezervorului lângă condensator sau reglaj de turație al ventilatorului. Adăugarea de agent nu rezolvă cauza.

  32. ★ Pe lângă convertorul de frecvență, ce mai poate compensa sarcinile parțiale sau vârfurile mari într-o instalație de refrigerare?

    1. Bypass-ul permanent de gaz cald
    2. Un compresor mult supradimensionat
    3. Rezistența de carter a compresorului
    4. Stocarea termică, de ex. cu gheață

    Răspuns: D — Ghidul indică stocarea termică (de ex. gheață) ca soluție complementară pentru sarcini parțiale și vârfuri. Un compresor prea mare agravează funcționarea la sarcină mică.

  33. ★ Un client cu o casă veche crede că o pompă de căldură nu are cum să fie eficientă la el. Ce spune ghidul?

    1. Merită doar varianta geotermală, nu cea cu sursă aer
    2. Pompele modulante noi au factori sezonieri buni și acolo
    3. Merită doar dacă schimbă toate caloriferele cu încălzire în pardoseală
    4. Doar compresoarele pornit-oprit fac față pierderilor mari de căldură

    Răspuns: B — Ghidul spune explicit că noile pompe de căldură modulante obțin factori sezonieri satisfăcători și în clădiri vechi. Modularea, nu pornit-oprit, e avantajul.

Lecția 17 · Diagnostic pe simptome (44 întrebări)

  1. Congelator: merge continuu, brumă doar lângă injecție, aspirație mică, condensare sub normal, curent mic. Cauza probabilă?

    1. Capilar blocat
    2. Condensator murdar
    3. Lipsă de agent
    4. Supraîncărcare cu agent

    Răspuns: C — Toate sunt simptome de lipsă agent; condensarea mică o deosebește de capilarul blocat.

  2. Vizorul arată lichid cu bule, iar filtrul deshidrator are ieșirea brumată și mai rece decât intrarea. Ce faci?

    1. Adaugi agent până dispar bulele
    2. Înlocuiești filtrul deshidrator
    3. Reglezi supraîncălzirea mai jos
    4. Mărești turația ventilatorului

    Răspuns: B — Filtrul cu ieșirea mai rece e parțial înfundat și provoacă bulele; se înlocuiește.

  3. Frigider nou reparat: răcește, apoi se oprește repetat; după încălzirea capilarului merge, dar se blochează din nou. Cauza?

    1. Umezeală care îngheață în capilar
    2. Termostat reglat prea sus
    3. Lipsă ventilator condensator
    4. Compresor prea mare

    Răspuns: A — Blocajul cu gheață din umezeală se deblochează la încălzire și revine repede.

  4. Compresorul nu pornește. După 5 minute fără tensiune măsori între M și S: nicio conexiune. Concluzia?

    1. Protecția e declanșată, aștepți
    2. Releul de pornire e defect
    3. Termostatul și-a pierdut încărcătura
    4. Înfășurarea e defectă, schimbi compresorul

    Răspuns: D — Lipsa conexiunii M-S înseamnă înfășurare defectă, deci compresorul se schimbă.

  5. Instalația oprește des pe presostatul HP. Ce verifici prima dată?

    1. Nivelul de ulei din carter
    2. Ventilatorul și curățenia condensatorului
    3. Filtrul de aspirație
    4. Sonda de degivrare

    Răspuns: B — HP declanșat = condensare prea mare, des din lipsa ventilației condensatorului.

  6. De ce aștepți 5 minute fără tensiune înainte de diagnosticul electric al compresorului?

    1. Ca presiunile să se egalizeze complet
    2. Ca uleiul să revină în carter
    3. Ca PTC-ul să se răcească
    4. Ca releul să se descarce electric

    Răspuns: C — Regula manualului: 5 minute, ca PTC-ul să se răcească.

  7. De ce supraîncălzirea prea mică e periculoasă pentru compresor?

    1. Ajunge lichid în compresor
    2. Crește mult presiunea de condensare
    3. Vaporizatorul se subalimentează
    4. Filtrul deshidrator se saturează

    Răspuns: A — SH mic înseamnă risc de lichid în compresor: rulmenți, bobinaj, ulei spumat.

  8. De ce, după ce ai încărcat agent, trebuie găsită cauza lipsei lui?

    1. Pentru că altfel scade SH
    2. Pentru că altfel defectul revine
    3. Pentru că altfel filtrul se înfundă
    4. Pentru că altfel sare HP

    Răspuns: B — Sursa spune că trebuie găsită cauza, altfel defectul revine.

  9. Ce semnifică vizorul care arată doar vapori?

    1. Supraîncărcare cu agent
    2. Umezeală în circuit
    3. Particule în agent
    4. Lipsă lichid, robinet închis sau blocaj total

    Răspuns: D — Doar vapori în vizor = lipsă lichid, robinet închis sau blocaj total.

  10. ★ Cameră frigorifică prea caldă. Compresorul și vaporizatorul sunt corect dimensionate, agent suficient. Regulatorul de vaporizare KVP e reglat la 2 K sub temperatura cerută. Cauza probabilă?

    1. KVP reglat prea sus (corect: 8-10 K sub cerut)
    2. Presostatul de înaltă reglat mult prea jos față de normal
    3. Diferențialul termostatului reglat prea mare
    4. Supraîncălzirea reglată prea mică la ventilul termostatic

    Răspuns: A — KVP reglat prea sus ține presiunea de vaporizare mare și camera rămâne caldă; se reglează cu 8-10 K sub temperatura cerută. HP reglat jos dă ciclare pe HP, nu cameră caldă cu presiuni normale.

  11. ★ Compresorul face cicluri scurte, iar camera rămâne caldă. Capilarul termostatului trece pe lângă o țeavă rece, departe de senzor. Ce se întâmplă?

    1. Termostatul și-a pierdut încărcătura prin capilar
    2. Capilarul simte un loc mai rece și oprește devreme
    3. Diferențialul termostatului e reglat mult prea mare
    4. Compresorul e prea mare pentru sarcina camerei

    Răspuns: B — Dacă capilarul termostatului atinge un loc mai rece decât senzorul, termostatul „simte” frig și oprește devreme. Un termostat descărcat nu ar mai porni deloc instalația.

  12. ★ Instalația nu pornește. Încălzești cu mâna senzorul termostatului și nu se întâmplă nimic. Ce concluzie e corectă?

    1. Termostatul e reglat prea jos și trebuie rotit spre rece
    2. Diferențialul e prea mic și blochează complet pornirea
    3. Și-a pierdut încărcătura prin capilar fisurat
    4. Presiunile din circuit nu s-au egalizat încă după oprire

    Răspuns: C — Termostatul care nu reacționează la încălzirea cu mâna și-a pierdut încărcătura prin fisurarea capilarului. Diferențialul mic dă pauze scurte, nu lipsă totală de reacție.

  13. ★ Compresorul nu pornește. Scurtcircuitezi termostatul și compresorul pornește normal. Ce faci?

    1. Schimbi releul de pornire
    2. Mărești diferențialul termostatului
    3. Verifici înfășurările între M și S
    4. Înlocuiești termostatul

    Răspuns: D — Dacă alimentat direct, prin scurtcircuitarea termostatului, compresorul merge, defectul e în termostat. Compresorul și releul și-au dovedit funcționarea.

  14. ★ Congelatorul ajunge la temperatura setată joasă, dar compresorul nu se mai oprește. Ce verifici întâi la termostat?

    1. Dacă diferențialul nu e prea mare
    2. Dacă diferențialul nu e prea mic
    3. Dacă încărcătura senzorului s-a pierdut
    4. Dacă termostatul e montat pe perete rece

    Răspuns: A — Manualul cere verificarea diferențialului prea mare când compresorul nu se oprește la temperatura setată. Diferențialul prea mic dă opriri prea scurte, adică efectul opus.

  15. ★ De ce, la o instalație cu capilar și compresor LST, un diferențial de termostat prea mic poate avaria pornirea?

    1. Crește presiunea de condensare la fiecare nouă pornire a lui
    2. Pauzele sunt prea scurte pentru egalizarea presiunilor
    3. Face ca termostatul să-și piardă treptat încărcătura
    4. Lasă lichid în carter, iar uleiul spumează la pornire

    Răspuns: B — LST are cuplu mic la pornire și are nevoie de presiuni egalizate; pauzele scurte nu permit asta, iar protecția declanșează și condensatorul de pornire se poate avaria. Maxim 10 cuplări pe oră.

  16. ★ Instalația pornește și se oprește des pe presostatul de joasă, deși nu lipsește agent și nu există îngheț. Cauza tipică?

    1. Condensare prea mare vara
    2. Presostat HP reglat prea jos
    3. Compresor prea mare pentru sarcină
    4. Filtru deshidrator saturat cu apă și gheață

    Răspuns: C — Ciclarea pe LP la instalație altfel sănătoasă înseamnă compresor prea mare pentru sarcină: aspirația coboară repede. Condensarea mare și HP reglat jos dau ciclare pe HP.

  17. ★ De ce nu se folosește un presostat de înaltă cu rearmare manuală pentru ciclarea normală a compresorului?

    1. Pentru că se decalibrează la fiecare declanșare
    2. Pentru că nu poate fi montat pe conducta de refulare
    3. Pentru că permite pornire fără egalizare de presiune
    4. Rămâne oprită instalația până la rearmare

    Răspuns: D — Presostatul cu rearmare manuală e o protecție: după declanșare nu repornește singur, deci nu poate cicla instalația. Manualul spune explicit să se evite ciclarea cu el.

  18. ★ Instalația merge perioade prea scurte, deși presiunile de lucru sunt normale. Presostatul HP e reglat foarte aproape de presiunea normală de condensare. Concluzia?

    1. HP prea aproape de normal dă funcționare scurtă
    2. Lipsește agent, iar manometrele doar par să arate normal
    3. Condensatorul e murdar, iar presostatul are dreptate
    4. Compresorul e prea mic pentru sarcina instalației

    Răspuns: A — Diferențialul prea mic sau HP reglat prea aproape de presiunea normală dau funcționare prea scurtă. Un condensator murdar ar ridica presiunea peste normal, nu ar lăsa-o normală.

  19. ★ Presostatul trepidează în funcționare. Ce cauză dă manualul?

    1. Vibrații transmise de la suportul de perete
    2. Lichid în burduf peste orificiul de amortizare
    3. Diferențial reglat prea mare față de normal
    4. Contacte testate anterior cu dispozitivul greșit de test

    Răspuns: B — Presostatul care trepidează are lichid în burduf, care acoperă orificiul de amortizare. Suportul de perete e soluția contra vibrațiilor, nu cauza lor.

  20. ★ Presostatul de joasă a declanșat, dar manometrele arată că presiunile nu variază deloc când pornește compresorul. Ce verifici?

    1. Încărcătura de agent, pentru scurgeri
    2. Dacă vaporizatorul e înghețat
    3. Chiar presostatul
    4. Dispozitivul de laminare, pentru blocaj

    Răspuns: C — Când presiunile nu variază, cauza nu e în circuit, iar manualul cere verificarea presostatului însuși. Celelalte variante sunt cauze reale de LP, dar ar modifica presiunile.

  21. ★ După o intervenție, instalația oprește pe presostatul de joasă imediat după pornire. Agent suficient, fără scurgeri. Ce robinet verifici?

    1. Robinetul de pe refulare, dacă e parțial închis
    2. Robinetul manometrului, dacă a rămas deschis
    3. Robinetul de pe aspirație, dacă e complet deschis
    4. Robinetul rezervorului, dacă a rămas închis

    Răspuns: D — Robinetul rezervorului închis oprește alimentarea vaporizatorului și dă oprire pe LP. Parțial închis dă doar bule în vizor.

  22. ★ Bule în vizor la o instalație cu agent suficient și filtru bun. Linia de lichid e lungă, subțire și are multe coturi strânse. Explicația?

    1. Cădere mare de presiune pe linie, deci vapori
    2. Umezeală care fierbe în linia de lichid la pornire
    3. Subrăcire excesivă, care produce șocuri în linie
    4. Supraîncărcare cu agent adunat în condensator

    Răspuns: A — O linie de lichid prea mică, prea lungă sau cu coturi strânse dă cădere mare de presiune și vapori. Subrăcirea excesivă dă șocuri la electroventil, nu bule.

  23. ★ Vizor cu bule, aspirație mică și porniri dese. Nivelul în rezervor e scăzut, iarna, iar condensatorul reține lichid. Ce e corect?

    1. Adaugi agent: nivelul scăzut arată mereu o scurgere
    2. Poate fi lichid reținut în condensator, nu lipsă
    3. Rezervorul e de fapt supraîncărcat, deci scoți agent
    4. Filtrul de aspirație depășește căderea de presiune admisă

    Răspuns: B — Nivelul mic în rezervor poate veni din lipsă de agent, vaporizator supraalimentat sau condensator care ține lichid iarna. Adăugarea directă de agent riscă supraîncărcarea.

  24. ★ Cameră de congelare: căderea de presiune pe filtrul de aspirație e 0,20 bar. Colegul zice că e bine, sub 0,25 bar. Ce e corect?

    1. Are dreptate: pentru filtrul de aspirație limita e 0,25 bar
    2. E bine, limita pentru orice aplicație e 0,50 bar
    3. Nu: la congelare limita e 0,15 bar
    4. Filtrul se schimbă doar dacă apare brumă pe carcasa lui

    Răspuns: C — Limitele sunt 0,50 bar la AC, 0,25 bar la refrigerare și 0,15 bar la congelare. Colegul a aplicat valoarea de refrigerare.

  25. ★ Temperatura pe refulare e anormal de mică, iar condensarea e normală. Ce suspectezi?

    1. Presiune de aspirație prea mică
    2. Condensator murdar
    3. Lipsă de agent
    4. Lichid care intră în compresor

    Răspuns: D — Refularea rece înseamnă lichid care intră în compresor sau condensare mică; condensarea fiind normală, rămâne lichidul. Aspirația mică și condensarea mare dau refulare caldă.

  26. ★ Presiunea de aspirație e prea mare, iar instalația are degivrare cu gaz cald. Ce componentă merită verificată?

    1. Ventilul de gaz cald, dacă e neetanș
    2. Ventilatorul vaporizatorului, dacă s-a oprit
    3. Filtrul de aspirație, dacă s-a înfundat treptat
    4. Sonda de degivrare, dacă e prost poziționată

    Răspuns: A — Ventilul de gaz cald neetanș e o cauză de aspirație mare. Ventilatorul oprit și căderea mare de presiune dau aspirație mică.

  27. ★ Aspirație mică, sarcină normală, agent suficient, ventilator bun. Nivelul de ulei din carter scade treptat. Ce leagă cele două simptome?

    1. Supape neetanșe pe compresor
    2. Ulei reținut în vaporizator
    3. Presostat LP reglat prea sus
    4. Subrăcire excesivă a lichidului

    Răspuns: B — Uleiul adunat în vaporizator scade aspirația și lipsește din carter. Supapele neetanșe dau aspirație mare, nu mică.

  28. ★ Compresoarele în paralel pierd ulei, iar conductele urcă mult fără separator. Ce remediu dă manualul pentru întoarcerea uleiului pe urcări?

    1. Rezistență de carter pe fiecare compresor
    2. Filtru de aspirație cu miez DCR
    3. Sifoane la fiecare 1,2-1,5 m pe urcări
    4. Supraîncălzire mai mică la TXV

    Răspuns: C — Întoarcerea slabă a uleiului pe urcări se corectează cu sifoane la 1,2-1,5 m. Rezistența de carter previne spumarea la pornire, nu întoarcerea uleiului.

  29. ★ Compresorul ciocănește doar în primele secunde după pornire, apoi merge liniștit. Ce remediu e potrivit?

    1. Reglezi supraîncălzirea mai mare
    2. Înlocuiești lagărele
    3. Scoți agent, e supraîncărcat
    4. Montezi rezistență de carter

    Răspuns: D — Ciocănitul la pornire vine din spumarea uleiului cu lichid adunat în carter; se pune rezistență de carter. Ciocănitul constant ar indica lichid în cilindru în funcționare.

  30. ★ Frigider cu zăngănit metalic din interiorul compresorului. Țevile nu ating carcasa. Cum confirmi un arc de suspensie sau un tub de refulare rupt?

    1. O ascultare cu șurubelnița
    2. O măsurare între bornele M și S
    3. O verificare a vizorului pentru bule
    4. O scurtcircuitare a termostatului

    Răspuns: A — Manualul recomandă ascultarea cu șurubelnița pentru arc intern sau tub de refulare rupt. Măsurarea M-S verifică înfășurarea, nu piese mecanice.

  31. ★ La deschiderea electroventilului se aud lovituri puternice în linia de lichid. Ce cauză dau ghidurile?

    1. Lipsă de agent în linie
    2. Subrăcire excesivă
    3. Filtru deshidrator înfundat
    4. Bobina electroventilului arsă

    Răspuns: B — Șocurile hidraulice la deschiderea electroventilelor sunt legate de subrăcire excesivă. Lipsa de agent sau filtrul înfundat dau bule, nu lovituri.

  32. ★ Pe linia de lichid, electroventilul e la aceeași temperatură ca țeava dinaintea lui, iar vaporizatorul nu primește agent. Ce arată asta?

    1. Electroventilul e parțial închis
    2. Electroventilul e deschis complet
    3. Electroventilul e închis
    4. Filtrul dinainte e înfundat

    Răspuns: C — Electroventil la aceeași temperatură cu țeava dinainte = închis; mai rece decât ea = parțial închis, din cauza laminării.

  33. ★ Electroventil cu bobină de 230 V nu se deschide. Pe bobină măsori 190 V. Ce concluzie e corectă?

    1. Tensiunea e bună, deci bobina e sigur arsă
    2. Tensiunea e bună, dar diferența de presiune e greșită
    3. Tensiunea e prea mare, peste toleranța de +10%
    4. Sub toleranța de -15%: poate bloca deschiderea

    Răspuns: D — Toleranța e +10% / -15%; 230 V minus 15% înseamnă circa 195 V, deci 190 V e sub limită. Nu poți concluziona bobină arsă cât timp tensiunea e în afara toleranței.

  34. ★ După o revizie, electroventilul nu mai închide, deși bobina nu mai are tensiune. Ce verifici întâi?

    1. Dacă axul manual a rămas neînșurubat
    2. Dacă tensiunea e sub -15%
    3. Dacă bobina e arsă
    4. Dacă diferența de presiune e prea mică

    Răspuns: A — Axul manual neînșurubat e cauză tipică de electroventil care nu închide, mai ales după intervenții. Bobina arsă sau tensiunea mică împiedică deschiderea, nu închiderea.

  35. ★ De ce se aleg electroventilele și clapetele de reținere după valoarea kv, nu după diametrul țevii?

    1. Ca bobina electroventilului să degaje mai puțină căldură în lucru
    2. Pentru căderea minimă care le ține deschise, fără huruit
    3. Ca să reducă subrăcirea excesivă din linia de lichid
    4. Ca să poată fi deschise manual la revizie mai ușor

    Răspuns: B — Dimensionate după kv, ventilele au căderea minimă de presiune necesară să rămână deschise stabil, fără huruit. Diametrul țevii nu garantează asta.

  36. ★ Siguranța automată sare la fiecare pornire a compresorului, dar bobinajul măsoară bine. Pe același circuit mai sunt multe aparate, iar tensiunea scade la 180 V. Cauza?

    1. Bobinaj ars, scurtcircuitat la masă
    2. Cilindru gripat în compresor
    3. Sub 187 V și prea multe aparate pe siguranță
    4. Termostat cu diferențial reglat mult prea mic, porniri dese

    Răspuns: C — Siguranța care sare la pornire poate veni din tensiune sub 187 V și prea multe aparate pe aceeași siguranță. Bobinajul fiind bun, scurtul la masă e mai puțin probabil.

  37. ★ Condensatorul de pornire al unui compresor a explodat. Ce cauze indică manualul?

    1. Tensiunea de rețea prea mare, peste valoarea nominală
    2. Presiunea de condensare prea mare la fiecare pornire
    3. Umezeala din agent, care atacă izolația condensatorului
    4. Releu defect sau greșit, ori porniri excesive

    Răspuns: D — Condensatorul de pornire explodat vine de la releu defect sau nepotrivit ori de la porniri excesive. De aceea schimbi și cauza, nu doar condensatorul.

  38. ★ Compresorul încearcă repetat să pornească, trage curent mare, iar bobinajul se încinge. Ce indică tabloul?

    1. Gripare mecanică
    2. Protecție termică defectă
    3. Termostat descărcat
    4. Lipsă de agent

    Răspuns: A — Încercările repetate cu curent mare și bobinaj fierbinte indică gripare. La suprasarcină compresorul nu pornește sau se oprește foarte repede din protecție.

  39. ★ Compresor fierbinte care nu pornește. Între M și C nu ai conexiune. Ce faci?

    1. Schimbi compresorul, fiindcă protecția sigur e defectă
    2. Aștepți răcirea și resetarea protecției
    3. Schimbi releul de pornire și încerci din nou
    4. Scurtcircuitezi protecția și pornești compresorul

    Răspuns: B — Lipsă M-C la compresor rece = protecție defectă; la compresor cald se așteaptă resetarea. Cu el fierbinte pot trece până la 45 de minute.

  40. ★ Testezi un releu de pornire cu un bec. Becul se aprinde cu releul în poziție normală (sus) și și cu releul întors. Concluzia?

    1. Releul e bun, becul arată contactul
    2. Releul e bun, dar doar pentru compresoare HST
    3. Defect: în sus becul nu trebuie să ardă
    4. Becul e prea slab și testul nu e concludent

    Răspuns: C — Releul e bun dacă becul nu se aprinde cu releul în sus și se aprinde cu releul întors. Aprinderea în ambele poziții arată contact care nu se deschide.

  41. ★ Scuturi un PTC de pornire și auzi că borna C se mișcă puțin, fără alt zgomot interior. Ce concluzie e corectă?

    1. PTC defect: orice mișcare internă înseamnă ruptură
    2. Trebuie măsurat la 115 V, nu scuturat
    3. PTC defect, doar dacă e rece
    4. Poate fi bun: borna C se poate mișca puțin

    Răspuns: D — Zgomotul intern înseamnă PTC defect, cu excepția bornei C, care se poate mișca puțin. Apoi confirmi cu ohmmetrul, după documentația piesei.

  42. ★ Un sistem a stat mult deschis la aer, iar compresorul a mers în acest timp. Ce schimbi obligatoriu?

    1. Compresorul și filtrul, plus purjare cu azot
    2. Doar filtrul, înlocuit cu unul supradimensionat
    3. Doar agentul și uleiul, fără alte piese
    4. Doar capilarul și vizorul, unde s-a strâns apa

    Răspuns: A — La umezeală multă apa ajunge în uleiul compresorului și în filtru, iar coacerea supapelor poate strica compresorul; se schimbă compresorul și filtrul. Filtrul supradimensionat singur e remediul pentru umezeală puțină.

  43. ★ După înlocuirea unui compresor ars ai pus filtre DAS și ai rulat 6 ore. Proba de ulei e încă acidă. Ce urmează?

    1. Pui filtru DML, videzi și încarci instalația
    2. Schimbi filtrul de aspirație, încă 48 de ore
    3. Schimbi din nou compresorul și filtrele DAS
    4. Scoți filtrul de aspirație și lași doar DML pe lichid

    Răspuns: B — Dacă uleiul e acid după 6 ore, schimbi filtrul de aspirație și mai rulezi 48 de ore. DML și vidarea vin doar când uleiul e bun.

  44. ★ De ce se montează filtrul deshidrator cu curgerea în sensul gravitației?

    1. Ca umezeala să se scurgă mai ușor spre compresor
    2. Ca vizorul de după filtru să arate corect nivelul
    3. Ca sita să nu facă praf care blochează capilarul
    4. Ca uleiul să nu rămână prins în corpul filtrului

    Răspuns: C — În sensul gravitației sferele nu se freacă, nu produc praf care să blocheze capilarul, iar egalizarea la capilar e mai rapidă. Umezeala trebuie reținută, nu trimisă la compresor.

Lecția 18 · Eficiență, ventilație, încălzire, solar (34 întrebări)

  1. O pompă de căldură dă 12000 kWh căldură pe sezon și consumă 3000 kWh electric. Cât e SCOP?

    1. 3,0
    2. 4,0
    3. 0,25
    4. 9,0

    Răspuns: B — SCOP = 12000 / 3000 = 4,0.

  2. Ce clasă UE corespunde unui SCOP de 3,6?

    1. A+
    2. B
    3. A
    4. A++

    Răspuns: C — Clasa A cuprinde SCOP 3,4-4,0.

  3. Unitatea exterioară a unei pompe de căldură e montată într-o adâncitură. Clientul se plânge de consum mare. Explicația?

    1. Tensiune prea mică pe placă
    2. Degivrarea e dezactivată
    3. Filtrele interioare sunt murdare
    4. Aerul rece se adună acolo și scade COP

    Răspuns: D — Sursa leagă COP scăzut de unitatea pusă în adâncitură cu aer rece.

  4. Debitul proiectat al unei guri de ventilație e 100 m³/h. Măsori 110 m³/h. E acceptat conform DIN 1946-6?

    1. Da, e în ±15%
    2. Nu, abaterea maximă e ±5%
    3. Nu, debitul nu poate fi peste proiect
    4. Doar dacă densitatea aerului e mai mare

    Răspuns: A — Abaterea admisă e ±15%, deci 85-115 m³/h.

  5. În timpul analizei gazelor, temperatura FT scade brusc. Ce faci?

    1. Schimbi combustibilul ales
    2. Resetezi senzorul CO
    3. Poziționezi sonda orizontal sau în jos
    4. Mărești presiunea gazului

    Răspuns: C — Căderea bruscă a FT vine de la condens pe termocuplu.

  6. De ce suportul în unghi nu e bun pentru presostat unde sunt vibrații puternice?

    1. Nu permite capac IP 44
    2. Amplifică vibrațiile
    3. Încălzește bobina
    4. Blochează reglajul DIFF

    Răspuns: B — Suportul în unghi amplifică vibrațiile; se folosește suport de perete.

  7. De ce NO2 se măsoară pe gaz uscat?

    1. Pentru că NO2 e solubil în condens
    2. Pentru că senzorul se strică la umezeală
    3. Pentru că NO2 e doar 3% din NOx
    4. Pentru că gazul umed crește CO

    Răspuns: A — NO2 se dizolvă în condens, deci s-ar pierde din măsurare.

  8. De ce se lucrează cu puțin exces de aer la ardere, nu cu exces mare?

    1. Excesul mare crește CO
    2. Excesul mare stinge flacăra imediat
    3. Excesul mare încălzește inutil oxigen evacuat
    4. Excesul mare scade tirajul sub 0,03 hPa

    Răspuns: C — Lipsa de aer dă ardere incompletă, iar excesul încălzește oxigen care pleacă pe coș.

  9. Pe termograma unui panou PV, celule calde apar aleatoriu pe tot modulul. Cauza probabilă?

    1. Umbră pe o celulă
    2. Modul scurtcircuitat
    3. Diodă bypass defectă
    4. Cablu rupt

    Răspuns: B — Celulele calde aleatoriu indică modul scurtcircuitat.

  10. ★ Vrei să compari două pompe de căldură aer-apă pe un an, incluzând consumul pompelor de circulație, al ventilatoarelor și al dezghețării. Ce indicator folosești?

    1. COP
    2. SCOP
    3. SPF
    4. SEER

    Răspuns: C — SPF include consumurile auxiliare și se folosește la pompe aer-apă și sisteme hidronice. SCOP e tot sezonier, dar fără aceste auxiliare.

  11. ★ De ce o centrală în condensare are un „COP” orientativ de doar 0,9-1,1, iar o pompă de căldură aer-apă 3,0-5,0?

    1. Centrala arde combustibil; pompa mută căldură din mediu
    2. Centrala pierde aproape toată căldura prin coș, pompa nu are pierderi
    3. Centrala se evaluează cu SEER, iar pompa de căldură cu COP
    4. Pompa folosește condensarea gazelor de ardere, centrala nu

    Răspuns: A — Pompa de căldură folosește energie regenerabilă din mediu, deci dă mai multă căldură decât electricitatea consumată. Centrala nu depășește mult 1, iar condensarea gazelor e tocmai avantajul centralei.

  12. ★ O pompă de căldură are SCOP 5,1. În ce clasă UE intră?

    1. A+
    2. A++
    3. A
    4. A+++

    Răspuns: D — A+++ începe de la 5,1 în sus; A++ e 4,6-5,1. Valoarea exact la prag e tentantă pentru A++.

  13. ★ Un chiller alimentează ventiloconvectoare cu apă răcită. Clientul întreabă ce avantaj are față de un sistem cu agent direct în încăperi. Ce răspuns dă cursul?

    1. Căldura se schimbă o singură dată, deci pierderile sunt mai mici
    2. Vană de amestec pentru control și aer proaspăt nelimitat
    3. Nu are nevoie de pompă de circulație pentru apa răcită
    4. Apa răcită elimină complet nevoia de compresor frigorific

    Răspuns: B — La chiller căldura se schimbă de două ori, dar temperatura se controlează mai bine cu vană de amestec modulantă, iar aerul proaspăt nu e limitat. Schimbul unic e tocmai ce nu are.

  14. ★ O cameră de servere trebuie răcită și iarna. Ce soluție din curs reduce munca compresorului în sezonul rece?

    1. Bypass de gaz cald pe circuitul chillerului
    2. Oprirea completă a ventilatoarelor condensatorului
    3. Free-cooling cu aer exterior
    4. Mărirea presiunii de condensare pe timp de iarnă

    Răspuns: C — Free-cooling folosește aerul exterior în spații tehnologice și iarna, direct, amestecat sau pentru prerăcirea apei. Bypass-ul de gaz cald doar creează sarcină falsă.

  15. ★ Un grup compresor-condensator montat într-o nișă strâmtă declanșează des pe HP vara. Aerul cald evacuat revine în admisie. Ce greșeală de montaj e?

    1. Lipsa copertinei de protecție contra intemperiilor
    2. Suport montat în unghi, care amplifică vibrațiile
    3. Cutia de borne a presostatelor fără capac IP 44
    4. Aerul evacuat e aspirat din nou

    Răspuns: D — Grupul se montează în loc bine ventilat, fără încrucișare între aerul evacuat și cel proaspăt; recircularea ridică condensarea. Copertina protejează de intemperii, nu de recirculare.

  16. ★ Presostatul unei camere frigorifice e montat într-o zonă spălată des cu apă din abundență. Ce protecție ceri la cutia de borne?

    1. Carcasă IP 55
    2. Capac superior pentru IP 44
    3. Suport în unghi
    4. Nicio carcasă, doar izolație

    Răspuns: A — Capacul superior pentru IP 44 e pentru picături; la apă multă se folosește carcasă IP 55. Suportul în unghi amplifică vibrațiile și nu protejează de apă.

  17. ★ De ce, într-o locuință cu șemineu sau alt aparat cu ardere, ventilația mecanică nu se reglează la debit prea mare?

    1. Crește CO2 și apare mucegai în încăperi
    2. Vid periculos lângă aparatul cu ardere
    3. Filtrele se înfundă imediat la debit mare
    4. Abaterea de debit scade sub pragul de ±15%

    Răspuns: B — Debitul prea mare dă consum, curenți, zgomot și vid periculos în combinație cu aparate cu ardere. CO2 mare și mucegaiul sunt efectele debitului prea mic.

  18. ★ La inspecția unei ventilații centralizate după EN 16798-17 măsori debitul, SFP și umiditatea. Ce mai trebuie măsurat specific sistemelor centralizate?

    1. Presiunea statică în amonte de secțiunea de reglaj
    2. Timpul de reverberație în cameră
    3. Presiunea înainte și după filtru
    4. Viteza cu sonda de turbulență

    Răspuns: C — EN 16798-17 cere la sisteme centralizate presiunea înainte și după filtru. Presiunea statică în amonte de reglaj ține de EN 14134, la terminale cu comandă automată.

  19. ★ Măsori zgomotul ventilației într-un dormitor nemobilat sub 100 m³. Ce timp de reverberație standard folosești?

    1. 0,5 s
    2. 1,5 s
    3. 0,5 s, la 1,5 m în mijloc
    4. 0,8 s

    Răspuns: D — Timpul de reverberație standard e 0,5 s pentru cameră mobilată și 0,8 s pentru nemobilată. 1,5 m e înălțimea punctului de măsură, nu un timp.

  20. ★ Curăți filtrele unei ventilații și observi că o gură pare să tragă slab. Ce spune ghidul despre reglaje în timpul curățării?

    1. Nu modifici reglajele la curățare
    2. Deschizi gura până la debitul proiectat plus 15%
    3. Reglezi după senzația de curent de aer
    4. Închizi gurile vecine ca să compensezi

    Răspuns: A — La curățarea filtrelor nu se modifică reglajele. Debitul se evaluează prin măsurare, iar curentul de aer obiectiv, cu sondă de turbulență, nu după senzație.

  21. ★ Clientul reclamă „curent” lângă o gură de refulare, dar debitul e în toleranță. Cum evaluezi obiectiv?

    1. Cu anemometru, măsurând doar viteza aerului
    2. Sondă de turbulență: viteză și temperatură
    3. Cu termografie pe grila gurii de refulare
    4. Cu presiunea măsurată înainte și după filtru

    Răspuns: B — Riscul de curent de aer se evaluează cu sondă de turbulență, care combină viteza și temperatura. Doar viteza nu dă imaginea completă.

  22. ★ Pe termograma unei pardoseli apare un punct cald neregulat care se lărgește în timp, deasupra unei țevi îngropate. Ce indică?

    1. Aer blocat în bucla de încălzire
    2. Depuneri în țeavă
    3. O scurgere din țeava îngropată
    4. Temperatură de retur prea mică

    Răspuns: C — Scurgerea apare ca punct cald neregulat care se extinde; s-a găsit chiar prin 70-90 mm de șapă și covor. Depunerile dau zone reci, ca la radiatoare.

  23. ★ Un radiator arată pe termogramă o zonă de 22 °C, iar restul circa 55 °C. Ce faci?

    1. Mărești temperatura de tur a cazanului
    2. Înlocuiești robinetul termostatic al radiatorului
    3. Cauți o scurgere sub radiator cu camera
    4. Speli radiatorul, are depuneri

    Răspuns: D — Zonele reci pe radiator indică depuneri, iar după spălare temperatura devine uniformă. Turul mai mare nu elimină depunerile.

  24. ★ La un cazan pe gaz natural măsori presiunea de racordare 15 mbar, ca presiune de debit, la sarcină maximă. Ce faci?

    1. Nu pui cazanul în funcțiune: e sub 18-25 mbar
    2. Pornești, pentru că presiunea statică sigur e mai mare
    3. Pornești și corectezi din reglajul CO2
    4. Măsori din nou la sarcină minimă, unde e mai mare

    Răspuns: A — Presiunea se măsoară ca presiune de debit la sarcină maximă, uzual 18-25 mbar; în afara domeniului cazanul nu se pune în funcțiune. Presiunea statică nu e criteriul.

  25. ★ Analiza gazelor de ardere arată O2 mare și CO2 mic, cu pierderi mari. Flacăra se stinge uneori. Ce cauză a presiunii gazului se potrivește?

    1. Presiune a gazului prea mare
    2. Presiune a gazului prea mică
    3. Aer de combustie insuficient în cameră
    4. Sondă introdusă prea adânc în coș

    Răspuns: B — Presiunea prea mică dă flacără stinsă, pierderi mari, O2 mare și CO2 mic. Presiunea prea mare dă ardere incompletă, CO ridicat și consum mare.

  26. ★ Reglezi un cazan în condensare. Colegul vrea să regleze doar presiunea la duză cu manometrul. Ce e corect?

    1. Corect, așa se reglează orice cazan pe gaz
    2. Corect, dar doar la sarcina minimă a arzătorului
    3. Nu: se reglează după CO2 sau O2
    4. Nu: se reglează după tiraj, 0,03-0,10 hPa

    Răspuns: C — Reglajul manometric la duză (max și min) e pentru aparate fără condensare; cele cu condensare se reglează după CO2 sau O2. Tirajul e o verificare separată.

  27. ★ De ce, înainte de măsurare, testezi etanșeitatea analizorului astupând sonda?

    1. Ca să resetezi senzorii la zero înainte de măsurare
    2. Ca să protejezi senzorul CO de concentrații mari
    3. Ca să verifici tirajul coșului înainte de pornire
    4. Ca să nu aspire aer fals prin neetanșeități

    Răspuns: D — Cu sonda astupată debitul trebuie să fie zero; altfel analizorul trage aer pe lângă. O scurgere în analizor dă și valori de tiraj anormale. Resetarea senzorilor se face separat, în aer curat.

  28. ★ Obții o pierdere prin gazele de ardere qA anormal de mare la un cazan care pare să ardă bine. Ce verifici întâi în analizor?

    1. Combustibilul ales și resetarea senzorilor
    2. Poziția sondei față de coturile coșului de fum
    3. Dacă pompa analizorului a rămas oprită
    4. Pragul de protecție setat pentru senzorul CO

    Răspuns: A — qA anormal de mare vine tipic din resetare greșită a senzorilor sau combustibil ales greșit; A2 și B depind de combustibil.

  29. ★ De ce un cazan în condensare poate afișa randament peste 100%?

    1. Pentru că CO2 măsurat depășește valoarea CO2max
    2. XK face qA negativ, față de puterea netă
    3. Pentru că tirajul forțat adaugă energie în cazan
    4. Pentru că AT, aerul de ardere, e mai cald decât FT

    Răspuns: B — η = 100% − qA, iar la condensare XK face qA negativ, deci η trece de 100% față de puterea calorică netă. CO2max nici nu se atinge în practică.

  30. ★ La un coș concentric măsori O2 în spațiul inelar (aerul de admisie) și găsești 19%. Ce concluzie e corectă?

    1. Normal: aerul de admisie are mereu sub 20,5% O2
    2. Tirajul coșului e mult prea mare
    3. Scapă gaze de ardere în admisie
    4. Senzorul O2 trebuie doar resetat în aer curat

    Răspuns: C — La coșuri concentrice, O2 sub 20,5% în spațiul inelar înseamnă scăpare: gazele de ardere diluează aerul proaspăt.

  31. ★ Reglezi un arzător pe combustibil lichid. Care e ordinea corectă după ghid?

    1. Reglaj aer, apoi duza, apoi indicele de fum
    2. Duza și presiunea pompei, apoi fumul, apoi aerul
    3. CO ambiental, apoi tirajul, apoi duza și pompa
    4. Indice de fum, duză și pompă, apoi aer

    Răspuns: D — Ghidul începe cu indicele de fum (țintă 0), apoi duza și presiunea pompei din tabel, cu vid pe aspirație de max. 0,4 bar, și abia apoi reglajul aerului.

  32. ★ Un panou PV lucrează la 20 K peste temperatura standard. Cu cât scade randamentul?

    1. Cu circa 10%
    2. Cu circa 5%
    3. Cu circa 20%
    4. Cu circa 0,5%

    Răspuns: A — Randamentul scade cu 0,5% pe K: 20 K × 0,5% = 10%. 5% ar fi pentru doar 10 K.

  33. ★ Pe termograma unui câmp PV, un modul întreg e uniform mai cald decât vecinii. Ce verifici?

    1. Dioda bypass a modulului
    2. Dacă e cuplat și cablul e întreg
    3. Umbra de pe o singură celulă
    4. Un scurtcircuit intern în celulele modulului

    Răspuns: B — Modulul întreg mai cald indică circuit deschis: necuplat sau cablu rupt. Dioda bypass defectă dă un șir de celule cald, iar scurtcircuitul dă celule calde aleatoriu.

  34. ★ Faci termografie la PV și vezi un punct cald care se mută când schimbi unghiul camerei. Ce e?

    1. O celulă defectă din modul
    2. O diodă bypass arsă după furtună
    3. O reflexie, nu un defect
    4. O conexiune corodată sau slăbită

    Răspuns: C — Reflexiile se mută când schimbi unghiul; defectele reale rămân pe loc. De aceea lucrezi cu diferențe de temperatură și camera la 60-90° față de modul.

Rezumate video și clipuri

Tipuri de compresoare HVAC

Types of HVAC Compressors Explained | HVAC Basics with Zebra Learnings · Zebra Learnings · 3:10

Un video scurt care prezintă rolul compresorului într-o instalație HVAC. Sunt descrise pe rând cele cinci tipuri principale de compresoare și unde se folosește fiecare.

Rolul compresorului

  • Compresorul este numit „inima” sistemului HVAC.
  • El comprimă agentul frigorific și face posibil schimbul de căldură.

Compresorul cu piston

  • Lucrează cu piston și cilindru, la fel ca un motor de mașină.
  • Pistonul se mișcă înainte și înapoi și comprimă gazul.
  • Este durabil și eficient și se folosește la aplicații mici și medii.

Compresorul scroll

  • Are două spirale: una fixă și una care se mișcă.
  • Mișcarea spiralei comprimă agentul frigorific.
  • Este silențios, fiabil și dă un flux uniform. Se potrivește la sisteme rezidențiale și comerciale.

Compresorul rotativ

  • Este compact și eficient și are un mecanism rotativ.
  • Se întâlnește des la aparatele mici, cum sunt aparatele de geam și spliturile.

Compresorul cu șurub

  • Are doi rotori elicoidali care se angrenează între ei.
  • Poate funcționa continuu, cu eficiență mare.
  • Se folosește la sisteme medii și mari, de exemplu la chillere industriale.

Compresorul centrifugal

  • Un rotor accelerează gazul și îl împinge printr-un difuzor, iar presiunea crește.
  • Se folosește la răcire la scară mare, de exemplu la chillerele clădirilor comerciale.
De reținut
  • Compresorul este inima instalației: comprimă agentul frigorific.
  • Cele cinci tipuri: cu piston, scroll, rotativ, cu șurub și centrifugal.
  • Rotativul apare des la spliturile și aparatele mici.
  • Șurubul și centrifugalul sunt pentru chillere și instalații mari.

Compresorul cu piston pe înțelesul tuturor

Reciprocating Compressor Explained | HVAC Basics – Zebra Learnings · Zebra Learnings · 3:27

Video scurt despre compresorul cu piston. Explică cei patru timpi de lucru, unde se folosește și din ce piese este format.

Ce este

  • Compresorul cu piston folosește un piston și un cilindru, ca un motor de mașină.
  • Mișcarea în sus și în jos a pistonului creează diferențe de presiune care comprimă agentul.

Cei patru timpi

  • Aspirația: pistonul coboară și creează presiune joasă. Supapa de aspirație se deschide și intră agent din vaporizator.
  • Compresia: pistonul urcă și ambele supape sunt închise. Presiunea și temperatura agentului cresc mult.
  • Refularea: la capătul cursei se deschide supapa de refulare. Agentul cald, la presiune mare, pleacă spre condensator.
  • Revenirea: pistonul coboară din nou, practic odată cu o nouă aspirație, și ciclul se repetă.

Unde se folosește

  • La aparate de aer condiționat mici și medii.
  • La frigidere și congelatoare.

Componente

  • Pistonul și cilindrul comprimă agentul.
  • Arborele cotit și biela transformă rotația motorului în mișcare înainte-înapoi.
  • Supapele de aspirație și de refulare controlează curgerea agentului.
  • Motorul antrenează compresorul.
De reținut
  • Timpii: aspirație, compresie, refulare, revenire.
  • La compresie ambele supape sunt închise.
  • Agentul intră din vaporizator și iese spre condensator.
  • Arborele cotit și biela transformă rotația în mișcare alternativă.

Compresorul scroll: cum funcționează în interior

Scroll Compressor Exposed: Understanding Its Mechanical Magic · The Engineering Mindset · 14:39

Un video detaliat despre compresorul scroll: rolul lui în circuitul frigorific, construcția interioară și modul în care comprimă agentul. La final sunt prezentate metodele de reglare a capacității. Videoul este sponsorizat de un producător, iar partea de reclamă nu este inclusă aici.

Ce este și unde se folosește

  • Compresorul scroll transformă energia electrică în energie mecanică.
  • Numele vine de la cele două spirale metalice din interior, care fac compresia.
  • Se găsește la aer condiționat, pompe de căldură, unități rooftop, unități CRAC și camere frigorifice.
  • La aplicații comerciale mari, mai multe compresoare pot fi montate în grup.

Rolul în circuitul frigorific

  • Compresorul prinde o cantitate de agent și o strânge într-un volum mai mic. Presiunea și temperatura cresc.
  • În condensator, căldura trece din agent în aerul exterior, mai rece. Agentul condensează și iese lichid, la presiune mare și temperatură medie.
  • Ventilul de expansiune, mecanic sau electronic, urmărește supraîncălzirea la ieșirea din vaporizator și dozează agentul.
  • La trecerea prin duza ventilului, presiunea și temperatura scad.
  • În vaporizator, căldura din cameră face agentul să fiarbă la presiune joasă. Iese vapori ușor supraîncălziți, care sunt aspirați înapoi în compresor.

Construcția

  • Carcasa este ermetică, deci piesele din interior nu sunt accesibile. Pe ea sunt racordul de aspirație (joasă presiune), racordul de refulare (înaltă presiune) și conexiunea electrică.
  • Jos se află lagărul, arborele, rotorul și statorul. Bobinele statorului creează câmpul magnetic.
  • Pe bobinaj este un senzor de temperatură, de obicei PTC. La o anumită temperatură taie alimentarea, altfel izolația se topește și statorul se arde.
  • Capătul de sus al arborelui este excentric. Contragreutățile de pe rotor compensează dezechilibrul.
  • Spirala fixă este prinsă de carcasă. Un inel Oldham lasă spirala mobilă să descrie o orbită fără să se rotească în jurul propriei axe.
  • La ieșirea din centrul spiralelor este o supapă de sens, cu disc sau cu lamele. Deasupra sunt un scut termic și o cameră care netezește pulsațiile.
  • Unele au o supapă de suprapresiune. Dacă temperatura de refulare trece de limită, gazul cald este descărcat în carcasă, senzorul bobinajului îl simte și oprește motorul.
  • Jos este o rezervă de ulei; unele modele au vizor pentru nivel. Uleiul urcă prin canalul din arbore datorită forței centrifuge și unge lagărele.

Cum comprimă

  • Agentul intră în carcasă și lovește o placă. Lichidul cade în rezervor, iar gazul merge mai departe.
  • Gazul trece prin motor și pe lângă el și îl răcește, pentru că motorul este închis în carcasă.
  • Pe măsură ce spirala mobilă orbitează, se formează buzunare de agent care sunt împinse spre centru. Volumul lor scade și presiunea crește.
  • În centru agentul iese în domul de sus.
  • Mai multe buzunare se comprimă în același timp, deci debitul este continuu.
  • Compresorul scroll poate suporta cantități mici de lichid fără să se strice spiralele.
  • Rezistența de carter ține carcasa caldă în climat rece. Astfel agentul nu condensează înăuntru și nu diluează uleiul.

Reglarea capacității

  • Metoda clasică este pornit/oprit, sau pornirea în trepte a mai multor compresoare la sistemele mari.
  • Pornit/oprit produce șocuri de presiune, control slab al temperaturii și șocuri electrice.
  • Capacitatea depinde de diametrul spiralei, înălțimea peretelui și turația motorului. La modelele vechi acestea erau fixe.
  • Bypass de gaz cald: o electrovalvă trimite gaz cald înapoi în vaporizator și creează o sarcină falsă. Este ineficient, dar compresorul rămâne pornit.
  • Compresorul digital: o electrovalvă eliberează presiunea din dom, spirala fixă se ridică puțin și compresia se oprește, deși motorul merge.
  • La compresorul digital ciclul durează 15 secunde. De exemplu, 7,5 secunde cuplat și 7,5 secunde decuplat dau 50% capacitate.
  • Varianta nouă folosește un variator de frecvență care schimbă turația motorului, împreună cu un ventil de expansiune electronic. Eficiența și controlul temperaturii sunt foarte bune.
De reținut
  • Compresia se face în buzunare care se strâng spre centrul spiralelor.
  • Gazul aspirat răcește motorul din carcasa ermetică.
  • Senzorul PTC de pe bobinaj protejează statorul de ardere.
  • Rezistența de carter împiedică diluarea uleiului cu agent în climat rece.
  • Reglajul modern: variator de frecvență plus ventil de expansiune electronic.

Cum funcționează un frigider – animație 3D

How does a Refrigerator work? 3D Animation · Genius Engineering · 3:36

Animație scurtă despre frigiderul casnic. Prezintă construcția, ciclul frigorific și partea electrică simplă.

Construcția

  • Carcasa și ușa sunt din tablă acoperită și materiale termoplastice.
  • Căptușeala interioară este izolată cu spumă rigidă de poliuretan, care ține frigul înăuntru și căldura afară.
  • O garnitură de cauciuc etanșează ușa.
  • Rafturile și sertarele sunt din plastic acrilic.

Ciclul frigorific

  • Este un ciclu închis cu compresie: compresor, condensator, dispozitiv de laminare, vaporizator și agent frigorific.
  • Agentul are punct de fierbere scăzut. El trece mereu din vapori în lichid și înapoi și mută căldura din interior spre exterior.
  • Compresorul primește vapori reci, de joasă presiune, și îi trimite mai departe calzi, la presiune înaltă.
  • În condensator, de obicei din cupru cu aripioare de aluminiu, agentul condensează și cedează căldură în cameră.
  • Filtrul deshidrator reține impuritățile și umezeala.
  • Tubul capilar scade mult presiunea.
  • În vaporizator agentul absoarbe căldura din interior, fierbe și se întoarce ca vapori la compresor.

Partea electrică

  • Priza dă curent alternativ monofazat.
  • Faza merge la întrerupătorul ușii, care aprinde becul când se deschide ușa.
  • Termostatul, legat tot la fază, controlează temperatura din interior.
  • Când temperatura trece de o anumită valoare, compresorul pornește printr-un releu.
De reținut
  • Componente: compresor, condensator, filtru deshidrator, tub capilar, vaporizator.
  • La frigiderul casnic laminarea se face cu tub capilar.
  • Filtrul deshidrator reține umezeala și impuritățile.
  • Termostatul pornește compresorul printr-un releu.

Cum funcționează aerul condiționat la mașină

How does Car Air Conditioning Work?-Components and Their Functions -Car AC system · Motoring Masters · 8:07

Video despre instalația de aer condiționat a unui automobil. Arată unde sunt montate componentele, cum decurge ciclul frigorific și cum se tratează aerul din habitaclu. La final explică diferențele la vehiculele electrice.

Componente și amplasare

  • Compresorul este montat pe blocul motor sau pe console, lângă radiator și condensator.
  • Condensatorul stă în fața radiatorului, lângă grilă.
  • Receiverul-deshidrator este între condensator și ventilul de laminare.
  • Ventilul de laminare este de obicei lângă peretele despărțitor, unde conductele intră în habitaclu.
  • Vaporizatorul și suflanta sunt în unitatea HVAC din spatele bordului.

Ciclul frigorific

  • Când pornește AC-ul, se cuplează ambreiajul compresorului. Compresorul este antrenat prin curea de la arborele cotit.
  • Compresorul cu pistoane ridică presiunea și temperatura gazului.
  • În condensator gazul cedează căldură aerului, ajutat de ventilator și de mersul mașinii, și devine lichid de înaltă presiune.
  • Receiverul-deshidrator separă gazul rămas, ca la ventilul de laminare să ajungă doar lichid.
  • Ventilul de laminare produce o scădere bruscă de presiune și temperatură. Iese un amestec de lichid și vapori.
  • Vaporizatorul absoarbe căldura aerului din habitaclu, iar gazul se întoarce la compresor.

Aerul din habitaclu

  • Suflanta trage aerul cald peste vaporizator și îl trimite răcit prin guri.
  • Umezeala condensează pe vaporizator, iar picăturile sunt evacuate din mașină.
  • Cu recircularea oprită se aspiră aer proaspăt. Este util pentru aerisire și dezaburirea geamurilor.
  • Cu recircularea pornită se folosește aerul deja răcit, deci răcirea este mai rapidă.
  • Filtrul de habitaclu reține impuritățile. De obicei este în spatele torpedoului sau sub bord.

Vehicule electrice

  • Compresorul este acționat de un motor electric alimentat din bateria de înaltă tensiune.
  • Compresoarele electrice au mai puține piese în mișcare și nu folosesc curele, ceea ce poate reduce întreținerea.
  • Ciclul continuă cât timp AC-ul și suflanta funcționează.
De reținut
  • Ordinea: compresor, condensator, receiver-deshidrator, ventil de laminare, vaporizator.
  • Receiverul-deshidrator lasă să treacă spre ventil doar lichid.
  • Vaporizatorul răcește și usucă aerul.
  • La mașinile electrice compresorul are motor electric propriu.

Cum funcționează ventilul de laminare electronic (EEV)

How EEV works - Electronic Expansion Valve working principle, HVAC Basics · The Engineering Mindset · 8:32

Video despre ventilul de laminare electronic. Explică piesele lui, rolul în ciclul frigorific și cum calculează controlerul supraîncălzirea ca să regleze deschiderea.

Ce este EEV

  • Ventilul de laminare electronic (EEV sau EXV) controlează precis debitul de agent care intră în vaporizator.
  • Se găsește la VRF, mini-splituri inverter, pompe de căldură, chillere și bateriile centralelor de tratare a aerului.
  • Este o evoluție a ventilului termostatic (TXV). Este mai precis, reduce consumul și îmbunătățește performanța.
  • Construcția diferă după sistem, agent și presiune, dar principiul este același.

Componente

  • Are un motor pas cu pas cu magnet permanent. Bobinele de cupru creează câmpul electromagnetic.
  • Când se schimbă polaritatea, magnetul se rotește. El este legat de un ax filetat, înșurubat într-un suport fixat pe corp.
  • La capătul axului este un ac care intră sau iese din scaun și reglează debitul.
  • Senzori de temperatură și presiune trimit date controlerului, care comandă motorul pentru supraîncălzirea corectă.

Rolul în ciclu

  • Vaporizatorul preia căldura, compresorul comprimă vaporii, iar condensatorul cedează căldura în atmosferă.
  • Ventilul creează diferența de presiune dintre condensator și vaporizator și decide cât lichid trece.
  • La trecerea printre ac și scaun presiunea scade și o parte din agent se vaporizează.
  • Spre ieșirea din vaporizator nu mai rămâne lichid, iar vaporii se supraîncălzesc.

Calculul supraîncălzirii

  • După vaporizator, un traductor de presiune și un senzor de temperatură trimit date controlerului.
  • Alte variante folosesc un singur termistor la ieșire sau doi termistori, unul la intrare și unul la ieșire.
  • Controlerul transformă presiunea în temperatură de saturație, după datele agentului, și o compară cu temperatura măsurată. Diferența este supraîncălzirea.

Reglajul

  • Fiecare semnal rotește magnetul cu o fracțiune de tură.
  • Prin filet, acul coboară și închide, sau urcă și deschide.
  • La sarcină mare cresc presiunea și temperatura pe aspirație, iar ventilul se deschide.
  • La sarcină mică ventilul se închide.
De reținut
  • EEV = motor pas cu pas + ax filetat + ac și scaun.
  • Supraîncălzirea = temperatura măsurată minus temperatura de saturație.
  • Controlerul folosește senzori de presiune și temperatură de după vaporizator.
  • Sarcină mare: ventilul deschide; sarcină mică: închide.

Cum funcționează ventilul de laminare termostatic (TXV)

How TXV works - Thermostatic expansion valve working principle, HVAC Basics vrv heat pump · The Engineering Mindset · 8:28

Video despre ventilul de laminare termostatic. Prezintă unde se folosește, din ce piese este făcut, cum dozează agentul și ce se întâmplă dacă nu funcționează corect.

Unde se folosește

  • Ventilul termostatic (TXV sau TEV) apare de la unități split simple până la chillere mari.
  • Frigiderele casnice folosesc de regulă un tub capilar în locul ventilului.
  • Orice dispozitiv de laminare se montează imediat înaintea vaporizatorului.
  • Un tub capilar leagă capul ventilului de bulbul senzor montat la ieșirea din vaporizator.

Componente

  • Corpul ventilului, cu orificiul care controlează debitul.
  • Diafragma, o membrană subțire și flexibilă, de obicei metalică.
  • Acul și scaunul, care strâng trecerea agentului.
  • Arcul, care se opune forței de pe ac.
  • Bulbul senzor și tubul capilar, care comandă deschiderea sau închiderea.

Principiul de funcționare

  • Ventilul reține lichidul de înaltă presiune venit de la condensator și dozează cât intră în vaporizator.
  • Scăderea presiunii lasă agentul să fiarbă la temperatură mai joasă, la fel cum apa fierbe la temperatură mai mică pe vârful Everest.
  • La trecerea prin orificiu o parte din agent se vaporizează, ca la pulverizatorul unei sticle.
  • În vaporizator agentul devine vapori saturați aproape fără să-și schimbe temperatura, prin căldură latentă. Apoi se supraîncălzește.

Reglajul automat

  • Bulbul conține puțin agent, închis separat în bulb, capilar și capul ventilului.
  • Când crește sarcina, crește supraîncălzirea și crește presiunea din bulb. Ea apasă diafragma și acul, comprimă arcul și ventilul se deschide.
  • Când scade sarcina, presiunea din bulb scade și ventilul începe să se închidă.
  • Totul se face automat. Există și variante electronice, mai precise.

Defecte

  • Dacă ventilul nu reacționează sau supraîncălzirea este setată greșit, lichidul poate ajunge în compresor și îl poate deteriora.
De reținut
  • Ventilul de laminare stă imediat înaintea vaporizatorului.
  • Bulbul se montează la ieșirea din vaporizator.
  • Presiunea din bulb deschide ventilul, arcul îl închide.
  • Supraîncălzire greșită poate trimite lichid în compresor.

Ventilul TXV – animație 3D

TXV - 3D animation · HVAC Simulator · 3:04

Animație scurtă despre ventilul de laminare termostatic. Arată cum bulbul și diafragma reglează deschiderea ventilului pentru a controla supraîncălzirea.

Rolul ventilului

  • Ventilul termostatic (TXV) reglează debitul de agent care intră în vaporizator.
  • În afară de compresor, este singurul alt dispozitiv mecanic din circuitul frigorific.
  • Scade temperatura agentului și controlează cât agent intră în vaporizator.
  • Face trecerea de la lichid subrăcit de înaltă presiune, venit de la condensator, la agent saturat de joasă presiune în vaporizator.

Bulbul și mecanismul

  • Bulbul senzor conține agent și este prins pe conducta de aspirație, imediat după vaporizator.
  • Bulbul este legat de ventil printr-un tub capilar.
  • Când temperatura bulbului crește, fluidul din el se dilată și apasă pe diafragma din capul ventilului.
  • Diafragma mișcă o tijă de împingere care modifică deschiderea ventilului.

Controlul supraîncălzirii

  • Supraîncălzirea este cât de mult trece temperatura agentului peste punctul de fierbere, la presiunea respectivă.
  • La sarcină mare supraîncălzirea crește, presiunea din bulb crește și ventilul se deschide mai mult.
  • La sarcină mică presiunea din bulb scade și ventilul reduce debitul.
  • Agentul se vaporizează complet înainte de ieșire, deci nu ajunge lichid în compresor.
De reținut
  • Bulbul stă pe aspirație, imediat după vaporizator.
  • Bulbul cald apasă diafragma și deschide ventilul.
  • TXV controlează supraîncălzirea.
  • Scopul: fără lichid întors în compresor.

Robinetul de serviciu explicat

Service Valve Explained | Animation | HVAC | Air Conditioning · Zebra Learnings · 4:41

Animație despre robineții de serviciu de la unitatea exterioară a unui split. Explică cele două tipuri și cele trei poziții ale tijei. Autorul spune că pozițiile sunt o întrebare probabilă la interviu.

La ce folosește

  • Prin robinetul de serviciu se face încărcarea cu agent, recuperarea, vidarea și verificarea presiunii.

Cele două tipuri la split

  • Robinetul standard este pe linia de refulare și are două porturi: unul spre unitatea exterioară și unul spre cea interioară.
  • Robinetul cu trei căi este pe linia de aspirație. Are portul spre exterior, portul spre interior și un port pentru manometru sau alt echipament de service.

Front seated – tija înșurubată complet

  • Tija se manevrează cu o cheie hexagonală.
  • Tija închide complet portul spre unitatea exterioară. Rămân deschise portul spre interior și portul de service.
  • Se folosește la izolarea unității exterioare, la recuperare sau vidare doar pe partea interioară și la pump down când se mută unitatea exterioară.

Back seated – tija deschisă complet

  • Este poziția de funcționare normală: porturile spre interior și spre exterior sunt deschise.
  • La robineții vechi, portul de service era închis complet în această poziție.
  • Robineții moderni au în portul de service un ventil cu arc (valve core). Pinul din furtun îl apasă și îl deschide, iar la scoaterea furtunului arcul îl închide.
  • La robineții moderni portul de service rămâne închis și în back seated, și în front seated.

Mid seated – tija la mijloc

  • Toate cele trei porturi sunt deschise.
  • Se folosea la încărcare și recuperare, după care tija se readucea în back seated.
  • La robineții folosiți azi această poziție nu mai este necesară.
De reținut
  • Front seated: unitatea exterioară este izolată.
  • Back seated: funcționare normală.
  • Mid seated: toate porturile deschise, nefolosită la robineții moderni.
  • Portul de service modern are ventil cu arc, deschis de pinul furtunului.

Cum funcționează manifoldul cu manometre

How Manifold Gauge Works? | Refrigerant Pressure Gauge | Animation | HVAC · Zebra Learnings · 3:52

Animație scurtă despre manifoldul cu manometre folosit la instalațiile frigorifice. Arată din ce este format și cum se folosește la măsurare, recuperare și încărcare.

La ce folosește

  • Măsoară presiunea agentului frigorific din instalație.
  • Se folosește și la vidare și la încărcarea cu agent.
  • Are un manometru de joasă presiune (albastru), unul de înaltă presiune (roșu) și două robinete.

Componente

  • Are trei furtunuri: albastru la manometrul de joasă, roșu la cel de înaltă și galben, comun pentru amândouă.
  • Manifoldul este corpul care leagă furtunurile de manometre.
  • Unele modele au vizor prin care se vede curgerea agentului; nu toate îl au.
  • În spate sunt trei racorduri oarbe unde se prind furtunurile când nu se folosesc, ca să rămână curate.

Cum funcționează

  • Furtunurile albastru și roșu duc agentul direct la manometre, care arată presiunea.
  • Prin robinete, furtunul galben poate fi legat la partea de joasă sau la cea de înaltă presiune.
  • Când se deschide un robinet, agentul iese prin furtunul galben, de exemplu spre butelia de recuperare.
  • La încărcare: furtunul galben se pune la butelia de agent, cel albastru la partea de joasă presiune, apoi se deschide robinetul.
De reținut
  • Albastru = joasă presiune, roșu = înaltă presiune, galben = serviciu.
  • Robinetele leagă furtunul galben de o parte sau alta.
  • Încărcarea se face pe partea de joasă presiune.
  • Furtunurile nefolosite se prind pe racordurile oarbe.

Pompele de vacuum – principiu de funcționare

Vacuum Pumps Explained - Basic working principle HVAC · The Engineering Mindset · 6:54

Video despre pompa de vacuum folosită în HVAC. Explică de ce se face vacuum, cum este construită pompa, cum creează vacuumul și ce avantaj are pompa în două trepte.

De ce se face vacuum

  • Pompa de vacuum scoate din sistem aerul și necondensabilele, cum este apa.
  • Acestea fac sistemul ineficient și pot coroda piesele din interior.
  • Vacuumul se face înainte de încărcarea unui sistem nou, după reparații sau după recuperarea agentului.
  • O variantă mai bună decât prin manifold: pompa la linia de aspirație și vacuummetrul la linia de lichid, cel mai îndepărtat punct. Așa citirea este reală.

Construcția pompei

  • În spate este motorul electric, în față compresorul.
  • Are aspirație, evacuare și un vizor pentru nivelul și starea uleiului.
  • Un ventilator pe ax răcește motorul, iar aripioarele carcasei măresc suprafața de răcire.
  • Statorul cu bobine de cupru creează un câmp magnetic care rotește rotorul și axul.
  • Pe camera de compresie este o supapă cu lamelă pentru evacuare.

Cum creează vacuumul

  • Rotorul este montat excentric în cameră și are două palete împinse de arcuri spre perete. Un strat de ulei face etanșarea.
  • Când paleta trece de aspirație, se formează o zonă de presiune mai joasă. Gazele din sistem curg să o umple, de la presiune mare spre presiune mică.
  • A doua paletă închide acest volum de gaz, care este comprimat pe măsură ce spațiul se micșorează.
  • Când presiunea este destul de mare, gazul deschide supapa de evacuare și iese.
  • Vacuumul nu este de fapt o forță de sucțiune.

Pompa în două trepte

  • Are două camere în serie: evacuarea primei intră în aspirația celei de-a doua.
  • Prima treaptă nu mai împinge contra presiunii atmosferice, așa că se obține un vacuum mai adânc.
  • Sub presiunea atmosferică umezeala fierbe mai ușor. Se poate ajuta cu o lampă de încălzire sau un pistol cu aer cald.
De reținut
  • Vacuumul scoate aerul și umezeala, care scad eficiența și produc coroziune.
  • Se face la sistem nou, după reparații și după recuperare.
  • Vacuummetrul în punctul cel mai îndepărtat dă citirea reală.
  • Uleiul etanșează paletele; verifică-l în vizor.
  • Pompa în două trepte face vacuum mai adânc.

Cum se face pump down la un aparat de aer condiționat

How to do Pump Down in an AC unit? | Animation | #HVAC #HVACTRAINING #HVACSYSTEM · Zebra Learnings · 2:57

Animație scurtă despre procedura de pump down la un split. Arată când se face, cum se pregătește și pașii de închidere a robineților.

Ce este pump down

  • Este strângerea întregului agent din vaporizator și conducte în unitatea exterioară.
  • Se face la probleme sau scurgeri în vaporizator, la curățarea profundă a acestuia sau la mutarea unității.
  • Presiunea se urmărește cu manifoldul.
  • La final agentul rămâne stocat în unitatea exterioară.

Pregătire

  • Înainte de pornire, furtunul de joasă presiune al manifoldului se leagă la linia de aspirație.
  • Unitatea se pornește în modul răcire sau la temperatură foarte scăzută.
  • Presiunea scade, pentru că compresorul aspiră agentul. Se așteaptă până se stabilizează acul manometrului.

Procedura

  • Se scoate capacul robinetului de pe partea de înaltă presiune și se închide tija cu cheia hexagonală.
  • Agentul nu mai curge spre vaporizator, iar cel din vaporizator și conducte revine prin linia de aspirație.
  • Când manometrul arată zero, se închide și robinetul de pe linia de aspirație.
  • Se oprește unitatea. Apoi conductele pot fi desfăcute pentru mutare sau pentru lucrări la unitatea interioară.
De reținut
  • Pump down = agentul adunat în unitatea exterioară.
  • Manifoldul pe aspirație, unitatea pornită pe răcire.
  • Întâi se închide robinetul de pe partea de înaltă presiune.
  • La zero pe manometru se închide robinetul de aspirație, apoi se oprește unitatea.

Proba de etanșeitate cu azot

Nitrogen Leak Test | How to do? | Animation | #hvac #hvacmaintenance #hvactraining · Zebra Learnings · 8:03

Animație despre testul de etanșeitate cu azot. Explică de ce se folosește azotul, cum se conectează echipamentul, cum se face presurizarea și verificarea și cum se încheie lucrarea.

De ce azot

  • Proba cu azot se folosește când locul scurgerii nu poate fi găsit prin metodele obișnuite.
  • Azotul este inert, deci nu reacționează cu componentele instalației.
  • Este un gaz uscat, cu foarte puțină umiditate, deci ajută la prevenirea coroziunii.
  • Este netoxic, neinflamabil, suportă presiuni foarte mari, se găsește ușor și este ieftin. Formează 78% din atmosferă.

Pregătire și conectare

  • Mai întâi se recuperează tot agentul frigorific din unitate.
  • Echipamentul necesar: butelie de azot, regulator și manifold.
  • Regulatorul are un manometru pentru conținutul buteliei și unul pentru presiunea trimisă în unitate.
  • Furtunul albastru se leagă la linia de joasă presiune, cel roșu la linia de înaltă presiune, dacă există port. Furtunul galben se leagă la ieșirea regulatorului.
  • După folosire, regulatorul se demontează mereu de pe butelie, ca să scadă riscul unei scăpări de azot la presiune mare.

Presurizare și verificare

  • Se deschide butelia și se reglează presiunea din mânerul regulatorului. În exemplu se folosesc 250 psi.
  • Se deschid încet robinetele manifoldului, iar când presiunea este atinsă se închid.
  • Nu se depășește presiunea maximă a unității. Altfel se pot strica garniturile și apar scurgeri noi.
  • Se pune spumă de săpun pe îmbinări. Multe bule arată locul scurgerii.
  • Presiunea se ține cel puțin 30 de minute. Dacă scade, există o scurgere. Cu cât timpul este mai lung, cu atât rezultatul este mai precis.

Cazuri dificile

  • Dacă locul nu se găsește, se lasă o parte din agent în unitate și apoi se adaugă azot.
  • Agentul iese împreună cu azotul și poate fi găsit cu un detector electronic de scurgeri.

Finalizare

  • Dacă nu sunt scurgeri, se închide butelia și se slăbește regulatorul.
  • Se scoate furtunul galben și se eliberează azotul pe linia de joasă presiune.
  • Apoi unitatea se videază, se reîncarcă cu agent și se pornește.
De reținut
  • Azotul este uscat, inert și neinflamabil.
  • Întâi recuperezi agentul, apoi presurizezi cu azot.
  • Nu depăși presiunea maximă a unității.
  • Ține presiunea minimum 30 de minute și caută bule cu spumă de săpun.
  • După probă: eliberezi azotul, faci vacuum, încarci agent.

Schema electrică a unui aparat split

Split AC Wiring Diagram | Animation | HVAC | Electrical · Zebra Learnings · 4:47

Animație despre legăturile electrice ale unui aparat split. Arată traseul alimentării, conexiunile din unitatea exterioară și cum pornesc și se opresc compresorul și ventilatorul.

Alimentarea

  • Splitul are o unitate interioară și una exterioară. Din rețea vin faza, nulul și împământarea.
  • Traseul este: tabloul de distribuție, siguranța automată (MCB), separatorul, unitatea exterioară și apoi unitatea interioară.
  • Aceasta este varianta în care unitatea exterioară o alimentează pe cea interioară. Există și varianta inversă, cu același principiu.
  • Între unități mai sunt două fire de comandă, de la unitatea interioară la bobina contactorului din unitatea exterioară.

Conexiunile din unitatea exterioară

  • Împământarea se leagă la carcasa unității exterioare.
  • Faza și nulul intră la bornele L1 și L2 ale contactorului.
  • Din borna T1 a contactorului, faza merge la bornele comune ale condensatorului dublu și apoi la bornele de funcționare ale compresorului și ale motorului ventilatorului.
  • Borna Herm a condensatorului se leagă la borna de pornire a compresorului, iar borna Fan la borna de pornire a motorului ventilatorului.
  • Bornele comune ale compresorului și ventilatorului se leagă la borna de nul a contactorului.

Funcționarea

  • La pornire, unitatea interioară primește curent și funcționează.
  • Contactorul este normal deschis, deci compresorul și ventilatorul exterior nu au curent.
  • Când temperatura camerei trece de valoarea setată, unitatea interioară alimentează bobina contactorului prin firul de comandă.
  • Condensatorul dă impulsul de pornire compresorului și ventilatorului. Apoi este decuplat, iar alimentarea continuă prin firul de funcționare.
  • Când se atinge temperatura setată, bobina contactorului nu mai primește curent și compresorul și ventilatorul se opresc.
De reținut
  • Traseu: tablou, MCB, separator, unitate exterioară, unitate interioară.
  • Unitatea interioară comandă contactorul din exterior prin firul de comandă.
  • Condensatorul dublu: Herm pentru compresor, Fan pentru ventilator.
  • Contactorul normal deschis pornește și oprește compresorul după temperatură.

Ce este o placă inverter

text de la instructor

Un text scurt despre placa inverter a compresoarelor cu turație variabilă. Explică drumul energiei de la rețea la compresor, cum se reglează turația și ce protecții urmărește placa.

Ce face placa inverter

  • Placa inverter este partea electronică de putere care lasă compresorul să meargă cu turație variabilă.
  • Un compresor clasic lucrează doar pornit/oprit. Inverterul îi schimbă turația după cât trebuie răcit sau încălzit.

Drumul energiei

  • Tensiunea intră din rețea, de exemplu 230 V curent alternativ monofazat.
  • Filtrul EMI și protecțiile sunt primele după rețea.
  • O punte de diode transformă curentul alternativ în curent continuu.
  • La 230 V alternativ, pe magistrala de curent continuu (DC BUS) sunt aproximativ 325 V, adică 230 înmulțit cu radical din 2.
  • Valoarea poate varia. Unele aparate au circuit PFC, care menține sau ridică tensiunea magistralei la o valoare controlată.
  • Condensatoarele electrolitice mari netezesc tensiunea continuă și dau energie rapid când compresorul o cere.
  • Tranzistoarele de putere, de regulă IGBT sau MOSFET, sunt comandate foarte rapid prin PWM și refac un curent alternativ pe trei ieșiri: U, V și W, spre motorul compresorului.

Cum se reglează turația

  • Placa principală îi cere inverterului mai multă sau mai puțină putere.
  • Inverterul schimbă frecvența și comanda de tensiune sau curent a motorului.
  • Ca idee: la 20 Hz compresorul merge încet, la 50 Hz dă capacitate mai mare, la 80 Hz merge mult mai turat.
  • Valorile exacte depind de producător. Nu trebuie confundate cu frecvența de 50 Hz a rețelei.

De ce trei fire U-V-W

  • Majoritatea compresoarelor inverter au motor trifazat, chiar dacă aparatul este alimentat monofazat la 230 V.
  • Între U, V și W nu trebuie să găsești 400 V clasici.
  • Forma de undă este PWM, iar un multimetru obișnuit poate da citiri înșelătoare.

Protecții și erori

  • Placa supraveghează curentul compresorului, tensiunea magistralei DC, temperatura modulului de putere, supracurentul, subtensiunea, supratensiunea și starea motorului.
  • Controlerul principal folosește și temperaturile și presiunile instalației ca să decidă ce turație cere.
  • O eroare „inverter fault” nu înseamnă automat placă defectă.
  • Cauza poate fi compresorul, cablajul U-V-W, alimentarea, modulul de putere, comunicarea dintre plăci sau o protecție declanșată.

Siguranță

  • Pasul următor util este verificarea practică a plăcii și a compresorului cu multimetrul, inclusiv măsurarea magistralei DC și testarea IGBT-urilor.
  • Magistrala DC poate rămâne la peste 300 V și după oprirea alimentării. Verificările se fac numai după procedura de descărcare a producătorului.
De reținut
  • Schema: rețea, filtru, punte redresoare, DC BUS cu condensatoare, IGBT/MOSFET, U-V-W, compresor.
  • La 230 V, DC BUS are circa 325 V.
  • Turația se schimbă prin frecvență; 50 Hz aici nu e frecvența rețelei.
  • Între U-V-W nu cauți 400 V; multimetrul poate înșela.
  • „Inverter fault” nu înseamnă automat placă stricată.
  • Magistrala DC poate ține peste 300 V după oprire: descarcă înainte.

Presiune de vaporizare scăzută la un aparat cu R32

af4_video_1_0m49.mp4 · clip din atelier

Clip scurt din atelier, la un aparat cu agent R32. Se măsoară presiunea de vaporizare, se discută ce indică ea și se stabilesc pașii de reparație. Transcrierea automată are pasaje neclare, deci aici sunt păstrate doar ideile sigure.

Ce se vede

  • Manometrul este legat la echipament și arată presiunea de vaporizare.
  • Valoarea ei este un prim semn de lipsă de agent frigorific sau de restricție pe vaporizator.
  • Pe eticheta echipamentului se văd tipul agentului, R32, și cantitatea de agent.

Ce trebuie făcut

  • Se face probă de presiune cu azot, ca să se vadă unde se pierde agentul.
  • Se remediază problema.
  • Aparatul se încarcă apoi cu cantitatea de agent indicată.
De reținut
  • Presiunea de vaporizare poate arăta lipsă de agent sau restricție pe vaporizator.
  • Tipul și cantitatea de agent se citesc de pe eticheta aparatului.
  • Întâi găsești și repari scurgerea (probă cu azot), apoi încarci.

Aparat care îngheață după curățarea filtrelor

af4_video_24_525_442_Yesterday_at_09_54__21s.mp4 · clip din atelier

Clip foarte scurt din atelier. Filtrele au fost verificate și curățate, dar aparatul tot începe să înghețe. Instructorul le cere cursanților să spună care ar putea fi cauza.

Situația

  • Filtrele aparatului au fost verificate și curățate.
  • Cu toate acestea, aparatul începe să înghețe.
  • Clipul se încheie cu o întrebare pentru cursanți: care este o cauză posibilă?
De reținut
  • La un aparat care îngheață, filtrele au fost verificate și curățate primele.
  • Dacă aparatul îngheață și cu filtrele curate, cauza trebuie căutată în altă parte.

Mesaje de la instructor în grupul cursului

texte instructor · mesaje din grup

Mesaje scurte trimise de instructor în grupul cursului. Ele anunță temele de studiu și trimit la videourile din acest material.

Teme anunțate

  • Stările de agregare ale agentului frigorific în condensator și în vaporizator.
  • Ventilul de laminare electronic (EEV).
  • Ventilul de laminare termostatic (TXV).
  • Testul de etanșeitate cu azot.

Videouri trimise

  • Videoul despre funcționarea ventilului TXV.
  • Videoul despre funcționarea manifoldului cu manometre.
  • Videoul despre proba de etanșeitate cu azot.

Recomandare

  • Instructorul recomandă ca materialele să fie salvate și parcurse măcar o dată.
De reținut
  • Temele: stările agentului în condensator și vaporizator, EEV, TXV, proba cu azot.
  • Salvează materialele și parcurge-le cel puțin o dată.

Rezumate cărți și ghiduri

Manualul frigotehnistului

207 pagini

Manualul Danfoss din 2006 este un ghid practic pentru montajul, reglajul și depanarea instalațiilor frigorifice. Primele capitole tratează componentele de automatizare: ventile de expansiune, ventile electromagnetice, presostate, termostate, regulatoare de presiune, ventile de apă, filtre și vizoare. Un capitol amplu este dedicat compresoarelor ermetice Danfoss, grupurilor de condensare, reparațiilor și lucrului cu propan. Cartea se încheie cu reguli de curățenie și instalare și cu tabele detaliate de simptome, cauze și remedii.

1. Ventile de expansiune termostatică (TXV) (p. 3-12)

  • Ventilul de expansiune termostatică dozează lichidul care intră în vaporizator, astfel încât la ieșire vaporii să aibă o supraîncălzire stabilă.
  • Asupra membranei ventilului acționează trei presiuni. Presiunea bulbului (P1) deschide ventilul. Presiunea de vaporizare (P2) și presiunea arcului (P3) îl închid.
  • Arcul stabilește supraîncălzirea statică. Echilibrul de funcționare este P1 = P2 + P3.
  • Supraîncălzirea se măsoară în locul unde este montat bulbul. Ea este diferența dintre temperatura bulbului și temperatura de vaporizare citită pe manometru în același punct. Se exprimă în K.
  • Subrăcirea este diferența dintre temperatura de condensare și temperatura lichidului la intrarea în ventil. Valoarea recomandată este de 4-5 K.
  • Fără subrăcire apar bule de vapori înainte de ventil. Bulele reduc puternic capacitatea ventilului.
  • Egalizarea externă este obligatorie când vaporizatorul are distribuitor de lichid, deoarece distribuitorul produce o cădere de circa 1 bar.
  • Egalizarea externă se folosește și la vaporizatoarele mari și la schimbătoarele cu plăci, când căderea de presiune depășește echivalentul a 2 K.
  • Încărcătura universală păstrează lichid în bulb în orice condiție. Ventilul reglează normal pe tot domeniul.
  • Încărcătura MOP este o cantitate mică de fluid în bulb. Ventilul limitează presiunea de vaporizare la pornire și protejează motorul compresorului de suprasarcină.
  • Cu încărcătura MOP ventilul începe să se închidă cu circa 0,3-0,4 bar sub valoarea MOP și este complet închis la MOP. Corpul ventilului trebuie să fie mai cald decât bulbul, altfel încărcătura migrează și ventilul pierde controlul.
  • Încărcătura MOP se folosește în transport frigorific și aer condiționat.
  • Încărcătura MOP cu balast dă o supraîncălzire cu 2-4 K mai mică. Ventilul se deschide lent și se închide rapid. Este potrivită pentru schimbătoare cu plăci și aer condiționat.
  • Pentru alegerea ventilului sunt necesare: agentul frigorific, puterea frigorifică, presiunea de vaporizare, presiunea de condensare, subrăcirea, căderea de presiune pe ventil și tipul de egalizare.
  • Codurile de agent de pe ventil: L = R410A, N = R134a, S = R404A/R507, X = R22, Z = R407C.
  • Marcajul orificiului, de exemplu 50/35 TR, arată capacitatea la două niveluri de lucru: 175 kW la nivelul N și 123 kW la nivelul B.
  • Ventilul se montează pe conducta de lichid, imediat înaintea vaporizatorului.
  • Bulbul se fixează pe o porțiune orizontală a conductei de aspirație, aproape de ieșirea din vaporizator. Poziția corectă este între ora 1 și ora 4 pe secțiunea țevii.
  • Bulbul nu se montează niciodată sub țeavă, deoarece acolo curge uleiul și semnalul de temperatură este fals.
  • Tubul de egalizare externă se racordează pe aspirație imediat după bulb, în sensul curgerii.
  • Bulbul se izolează dacă este expus la aer cald. Nu se pune după schimbătorul de căldură lichid-aspirație, nici pe un colector sau pe o conductă ascendentă după o capcană de ulei. Se pune întotdeauna înaintea unei capcane de lichid.
  • Rotirea tijei de reglaj în sens orar mărește supraîncălzirea. Rotirea în sens antiorar o micșorează.
  • O rotație completă modifică supraîncălzirea cu circa 4 K la T2/TE2, cu circa 0,5 K la TE5 și mai mari, și cu circa 3 K la TUA/TUB (la 0°C vaporizare).
  • Procedura pentru pendulare: se rotește în sens orar până dispare pendularea. Apoi se rotește antiorar până reapare. Apoi se rotește circa o tură în sens orar (1/4 de tură la T2/TE2).
  • O variație a supraîncălzirii de 1 K nu este considerată pendulare.
  • Dacă pendularea continuă la orice reglaj, orificiul este prea mare. Dacă supraîncălzirea rămâne prea mare cu reglajul la minimum, orificiul este prea mic.
  • Gama Danfoss pentru R134a acoperă 0,4-1083 kW: T/TE2 0,4-10,5 kW; TUA/TUB/TUC 0,5-12 kW; TCAE 12-18 kW; TRE 18-196 kW; TDE 10,5-140 kW; TE5-TE55 12,9-220 kW; PHT 55-1083 kW.

2. Ventile electromagnetice (p. 13-18)

  • Ventilul electromagnetic deschide sau închide circulația agentului frigorific pe o conductă, la comanda unui termostat sau a automatizării.
  • Ventilul se montează în sensul săgeții de pe corp. Pe conducta de lichid se pune aproape de ventilul de expansiune, pentru a evita loviturile hidraulice.
  • Brazarea se poate face fără demontare, dacă flacăra nu încălzește corpul ventilului. La EVRA 32 și 40 se demontează corpul, pentru a proteja O-ringurile.
  • Pe conductele de oțel sudate se montează un filtru FA înaintea ventilului. Instalațiile noi se spală înainte de punere în funcțiune.
  • La proba de presiune toate ventilele trebuie să fie deschise, electric sau cu tija manuală. După probă tija manuală se înșurubează la loc.
  • La strângerea racordurilor se folosește contracheia, pentru a nu răsuci corpul ventilului.
  • Bobina se apasă pe tubul armăturii până se aude un clic. Se montează O-ringul de etanșare, care se înlocuiește la fiecare intervenție.
  • Cablul se așază cu o buclă de scurgere, ca apa să nu intre în bobină. Se folosește cablu rotund, pentru etanșarea presetupei.
  • Conductorul galben-verde este întotdeauna împământarea.
  • Tensiunea și frecvența bobinei trebuie să corespundă cu rețeaua. Se preferă bobinele pentru o singură frecvență.
  • La EVR 20 NC, bobina de curent alternativ are armătură pătrată, iar cea de curent continuu are armătură rotundă. O bobină greșită reduce presiunea diferențială maximă de deschidere (MOPD).
  • Ventilele normal închise (NC) și normal deschise (NO) nu se înlocuiesc niciodată unele cu altele.

3. Presostate KP (p. 19-26)

  • Presostatele KP opresc sau pornesc compresorul în funcție de presiune. Presostatul de joasă presiune (LP) lucrează pe aspirație, cel de înaltă presiune (HP) pe refulare.
  • La vibrații puternice presostatul se fixează pe perete cu suport, nu direct pe compresor.
  • Cu capacul superior montat protecția este IP44. Pentru medii grele există carcasă IP55.
  • Racordul de presiune se face astfel încât lichidul să nu se adune în burduf. Nu se racordează pe partea de jos a țevii.
  • Tubul capilar dinspre compresor se înfășoară în spirală și se leagă, ca să preia vibrațiile. Normele EN cer racord de 1/4 țol în locul capilarelor.
  • Reglajul LP: se fixează presiunea de pornire (CUT IN) pe scala de domeniu, apoi diferențialul DIFF. Presiunea de oprire rezultă CUT IN minus DIFF.
  • Reglajul HP: se fixează presiunea de oprire (CUT OUT) pe scala de domeniu, apoi DIFF. Presiunea de repornire rezultă CUT OUT minus DIFF.
  • Scalele sunt orientative. Reglajul exact se face cu manometrul.
  • La montaj în exterior, presiunea de pornire LP trebuie să fie sub cea mai mică presiune din timpul iernii. Exemplu R404A: la −20°C presiunea este de circa 1 bar, deci pornirea se reglează la echivalentul −24°C.
  • Exemplu de 4 compresoare în paralel (R404A, înghețată la −25°C, vaporizare −37°C, −0,5 bar, cădere 0,1 bar pe aspirație). Oprire/pornire: compresorul 1 la −0,05/0,35 bar; 2 la 0,1/0,5 bar; 3 la 0,2/0,6 bar; 4 la 0,35/0,75 bar.
  • Tabelul pentru R134a, cameră de carne cu aer forțat la +0,5/+2°C: diferență 10 K, vaporizare 1,0-1,1 bar, umiditate 85%, KP reglat 0,9-2,1 bar.
  • Carne cu aer natural: diferență 12 K, vaporizare 0,8-0,9 bar, KP 0,7-2,1 bar. Vitrină deschisă de carne la −1/0°C: 14 K, 0,6 bar, KP 0,5-1,8 bar.
  • Lactate la +2/+6°C: 14 K, 1,0 bar, KP 0,7-2,1 bar. Fructe la 0/+2°C: 6 K, 1,3-1,5 bar, umiditate 90%, KP 1,2-2,1 bar.
  • Congelator la −24°C: 10 K, 1,6 bar, KP 0,7-2,2 bar. Cameră de congelare la −30°C: 1 bar, KP 0,3-2,7 bar. Înghețată la −26°C: 1,4 bar, KP 0,5-2,0 bar.
  • Contactele se testează manual numai cu pârghia din stânga sus. La presostatele duble, stânga este partea LP, iar dreapta jos este partea HP. Pârghia din dreapta sus nu se folosește niciodată, deoarece se îndoaie axul diferențialului.
  • La KP15 cu resetare manuală se poate trece temporar pe resetare automată în timpul service-ului. După intervenție se revine la modul inițial. Scoaterea șaibei împiedică resetarea automată.
  • Variante: KP-A pentru amoniac; KP7 și KP17 cu burduf dublu, pentru instalații cu încărcătură mare; KP2 cu diferențial mic, pentru presiuni de vaporizare joase.
  • Exemplu de legare în serie: KP61 reglat la 5°C/1°C (2,6/2,2 bar) împreună cu KP2 reglat la 2,3/1,8 bar.
  • Pentru semnale către PLC sau sisteme de alarmă, cu tensiuni și curenți mici, se folosesc contacte aurite.

4. Termostate KP (p. 27-34)

  • Termostatele KP pornesc și opresc instalația în funcție de temperatura camerei, a vaporizatorului sau a unui lichid.
  • Cu capacul superior protecția este IP44. Pentru medii umede există carcasă IP55.
  • Circulația slabă a aerului în jurul senzorului mărește diferențialul real cu 2-3°C.
  • Termostatul nu se montează pe un perete rece. Între el și perete se pune o placă izolatoare. Se evită curentul de aer de la ușă și radiația directă de la vaporizator.
  • Senzorul se poate fixa pe țeavă, între aripioarele vaporizatorului sau într-o teacă. În teacă se folosește pastă termoconductoare (cod 041E0110).
  • Reglajul: se fixează pe scala de domeniu temperatura mare, de pornire. Apoi se fixează DIFF. Temperatura de oprire este pornirea minus DIFF.
  • Dacă la reglaje joase compresorul nu se oprește, se verifică dacă diferențialul nu este prea mare față de curbele din instrucțiuni.
  • La termostatele cu resetare maximă se fixează pe scală temperatura de oprire. La cele cu resetare minimă se fixează cea mai joasă temperatură de oprire.
  • Exemplu de congelator cu pump-down (R404A, −20°C): termostatul oprește la −20°C și pornește la −18°C. Presostatul LP oprește la 0,9 bar (−32°C) și pornește la 2,2 bar (−18°C).
  • La unitățile simple testul manual se face cu pârghia din stânga sus, niciodată cu cea din dreapta. La KP98, partea stângă este pentru ulei, iar dreapta jos pentru gazul de refulare.
  • Încărcătura de vapori funcționează corect doar dacă burduful (senzorul) este cel mai rece punct al termostatului. Se folosește la variații lente, sub 0,2 K/min, de exemplu în camere mari.
  • Încărcătura cu absorbție se folosește la variații rapide de temperatură, peste 0,2 K/min.
  • Un termostat cu încărcătură de vapori nu se pune într-o încăpere mai rece decât camera frigorifică. Capilarul lui nu se trece prin perete lipit de conducta de aspirație.
  • Capilarul în exces se fixează la fel ca la presostate, strâns și legat.

5. Regulatoare de presiune KV (p. 35-44)

  • KVP reglează presiunea de vaporizare. Se deschide la creșterea presiunii de intrare. Domeniul este 0-5,5 bar. Se montează după vaporizator.
  • La mai multe vaporizatoare, KVP se pune după vaporizatorul cu presiunea cea mai mare, iar vaporizatoarele paralele au conductă de aspirație comună.
  • KVR reglează presiunea de condensare, în domeniul 5-17,5 bar. Se montează între condensatorul răcit cu aer și rezervor.
  • La temperaturi exterioare foarte scăzute, KVR se poate monta înaintea condensatorului, cu un ventil NRD pe bypass. KVR mai servește la recuperarea căldurii (cu ventil de reținere NRV) și ca supapă de descărcare la decongelare. Nu se folosește niciodată ca supapă de siguranță.
  • KVL reglează presiunea din carter. Se deschide la scăderea presiunii de ieșire. Domeniul este 0,2-6 bar. Se montează chiar înaintea compresorului, în instalațiile de temperatură joasă.
  • KVC este regulator de capacitate, 0,2-6 bar, montat pe un bypass de gaze calde. CPCE este varianta mai precisă (0-6 bar).
  • NRD începe să se deschidă la o diferență de 1,4 bar și este complet deschis la 3 bar. KVD reglează presiunea în rezervor, 3-20 bar, și se folosește împreună cu KVR.
  • Regulatoarele KV nu sunt pentru amoniac. Se montează în sensul săgeții, fără să formeze capcane de ulei sau de apă.
  • La brazare se pune o cârpă umedă pe corp, flacăra se îndreaptă departe de ventil și se folosește gaz inert. Ventilul de manometru se scoate înainte. Operatorul se protejează de fum.
  • Presiuni de probă: KVP/KVL 12-22 la 28 bar; KVP/KVL 28-35 la 25 bar; KVR, KVD și KVC la 31 bar.
  • La vacuumare toate regulatoarele trebuie deschise. Din fabrică KVP și KVR sunt închise, iar KVL, KVC și KVD sunt deschise. KVP și KVR se deschid prin rotire antiorară. Nu se vacuumează prin racordurile de manometru.
  • Reglaje din fabrică, cota x și bar pe tură: KVP 12-22: 2 bar, 13 mm, 0,45 bar/tură; KVP 28-35: 2 bar, 19 mm, 0,30; KVL 12-22: 2 bar, 22 mm, 0,45; KVL 28-35: 2 bar, 32 mm, 0,30.
  • Continuare: KVR 12-22: 10 bar, 13 mm, 2,5 bar/tură; KVR 28-35: 10 bar, 15 mm, 1,5; KVD: 10 bar, 21 mm, 2,5; KVC: 2 bar, 13 mm, 0,45.
  • Rotirea în sens orar mărește presiunea reglată. Reglajul fin se face cu manometru.
  • Când KVP protejează împotriva înghețului, se reglează la capacitate minimă.
  • KVL se reglează la presiunea maximă de aspirație admisă de compresor.
  • Varianta KVR+NRD este bună dacă se acceptă ca presiunea în condensator să fie cu 1,4-3 bar peste cea din rezervor. Altfel se folosește KVR+KVD. Reglajul se face iarna.
  • La KVR+KVD se reglează întâi KVR, cu KVD închis. Apoi KVD se reglează cu circa 1 bar sub presiunea de condensare. Dacă reglajul se face vara, se numără turele pornind de la 10 bar.

6. Ventile pentru apă WVFM/WVFX (p. 45-50)

  • Ventilele de apă mențin constantă presiunea de condensare la condensatoarele răcite cu apă, dozând debitul de apă după presiunea din condensator.
  • Pe partea de apă ventilul are PN10. WVFX are PN16, DN15 și kvs 1,9 m³/h la 1 bar.
  • Marcajele RA/DA arată sensul de acțiune. Pentru reglarea presiunii de condensare burduful se montează la marcajul DA.
  • Ventilul se montează pe conducta de apă înaintea condensatorului, cu un filtru FA în amonte.
  • Capilarul se racordează pe partea superioară a conductei de refulare, după separatorul de ulei.
  • Mărimile 32-40 se montează cu burduful în sus. Mărimile 10-25 se pot monta în orice poziție.
  • Rotirea în sens orar scade presiunea de deschidere. Pe scală, treapta 1 înseamnă circa 2 bar, iar treapta 5 circa 17 bar.
  • Valoarea reglată este presiunea la care ventilul începe să se deschidă. Deschiderea completă cere circa 3 bar în plus.
  • Ventilul se spală deschizându-l forțat cu două șurubelnițe, pentru jet complet.
  • Înainte de demontare se elimină presiunea de pe burduf și se strânge arcul complet în sens orar. La remontare se înlocuiesc garniturile și O-ringurile.

7. Filtre deshidratoare și vizoare (p. 51-60)

  • Umezeala și impuritățile se elimină prin vacuumare până la 0,05 mbar absolut și prin filtru deshidrator.
  • Miezul DML are 100% sită moleculară și este pentru HFC cu uleiuri POE sau PAG.
  • Miezul DCL are 80% sită moleculară și 20% alumină activată. Este pentru CFC/HCFC cu uleiuri minerale sau AB. Alumina reține apă și acizi. Silicagelul nu se folosește.
  • Filtrul reține particule mai mari de 25 µm. Racordul cu inel marcat este în mm, cel neted în țoli.
  • Filtrul se montează normal pe conducta de lichid. Filtrele de aspirație pentru curățare după ardere trebuie să fie mai mari.
  • Filtrul se schimbă când căderea de presiune depășește 0,50 bar la aer condiționat, 0,25 bar la refrigerare și 0,15 bar la congelare.
  • Vizorul se montează după filtru. Verde înseamnă uscat. Galben înseamnă prea multă umezeală înaintea ventilului de expansiune.
  • Bulele în vizor arată cădere mare pe filtru, lipsă de subrăcire sau încărcătură insuficientă. Nu se adaugă agent doar pentru că apar bule; întâi se află cauza.
  • Un vizor galben montat înaintea filtrului arată că întreaga instalație este umedă.
  • Curgerea se face în sensul săgeții. Montajul vertical cu curgere în jos permite golirea mai rapidă. Filtrul rezistă la 10 g; la vibrații mari se prinde cu clemă.
  • Carcasa DCR se montează cu intrarea în sus sau orizontal, cu spațiu pentru schimbarea miezului. Filtrele nu se despachetează din timp.
  • La brazare se trece azot în sensul curgerii și se pune cârpă umedă pe filtru.
  • Surse de umezeală: montajul, deschiderea instalației, neetanșeități pe aspirație aflate sub vid, ulei sau agent umed, scăpări la condensatoare cu apă.
  • Efectele umezelii: gheață în ventilul de expansiune, coroziune, deteriorarea izolației bobinajului și formarea de acid.
  • Nu se folosesc niciodată metanol sau antigel. Un filtru nu se refolosește niciodată.
  • Filtrul se schimbă când vizorul este galben, când apar bule din cauza căderii mari, când s-a înlocuit o componentă importantă sau când instalația a fost deschisă.
  • La DCR flanșele pot fi sub presiune. Garnitura nouă se unge puțin cu ulei. Șuruburile se strâng în cruce, în trepte de 10%, 30%, 60% și 100%. Filtrele scoase se închid etanș.
  • La filtrele combinate DCC/DMC rezervorul trebuie să fie cu cel puțin 15% mai mare decât încărcătura.
  • Acidul apare din umezeală, murdărie, starter defect, încărcătură mică sau gaz de refulare peste 175°C.
  • După ardere se montează filtre 48-DA pe lichid și pe aspirație. Se verifică acidul, apoi se revine la filtre normale.
  • La schimbarea compresorului se poate pune DCL/DML pe aspirație, dar numai dacă uleiul nu este decolorat. Avantaj: nu mai trebuie spălat uleiul sau uscat cu azot.
  • Punctul de echilibru al umidității (EPD) este 60 ppm la R22 și 50 ppm la ceilalți agenți. 1000 ppm înseamnă 1 g apă la 1 kg; 1 g apă sunt circa 20 de picături.
  • Capacitate în lichid la 0,07 bar cădere: 1 kW corespunde la 0,32 l/min pentru R22/R410A, 0,35 l/min pentru R134a și 0,52 l/min pentru R404A.
  • Condiții de catalog: refrigerare −15/+30°C; aer condiționat −5/+45°C; unități AC +5/+45°C. Căderea recomandată este 0,14 bar.
  • Filtrul DAS are 30% sită moleculară și 70% alumină activată, pentru curățare după ardere.

8A. Compresoare Danfoss – alegere și instalare (p. 61-80)

  • Alegerea compresorului ține seama de agent, tensiune, aplicație, capacitate, condițiile de pornire și de răcire.
  • Eticheta galbenă înseamnă 220 V, cea verde 115 V.
  • Seriile sunt P, T, N, F și S. Literele L/R/C indică protecție internă a motorului; T/F indică protecție externă.
  • E, Y și X indică variantă optimizată energetic. S indică aspirație semi-directă. V sau LV indică turație variabilă. Numărul arată cilindreea în cm³.
  • Literele de aplicație includ, de exemplu, F pentru LBP cu R134a și K pentru R600a.
  • LBP înseamnă −10…−35/−45°C, MBP −20…0°C, HBP −5…+15°C. T înseamnă variantă tropicală.
  • LST (cuplu mic de pornire) este pentru tub capilar, cu egalizare de presiune. HST (cuplu mare) este pentru ventil de expansiune, fără egalizare.
  • Pornirea cu PTC cere minimum 5 minute de oprire. HST folosește releu și condensator de pornire. Mențiunea 1,7% ED înseamnă maximum 10 porniri pe oră, de câte 6 secunde.
  • Bobinajul suportă maximum 135°C la sarcină maximă și 125°C în regim stabil.
  • Tampoanele de cauciuc se montează cu compresorul culcat pe o parte, cu racordurile în sus. Compresorul nu se întoarce niciodată cu fundul în sus. Înainte de prima pornire se aduce peste 10°C.
  • Protecția motorului se resetează în circa 5 minute la compresor rece și în circa 45 minute la compresor cald (carcasa peste 80°C).
  • După o întrerupere scurtă de curent pornirea poate întârzia până la o oră. Se scoate ștecherul 5-10 minute.
  • Dacă între M și S există continuitate, dar între M-C și S-C circuitul este deschis, protecția motorului a declanșat.
  • Instalația nu se deschide până nu sunt pregătite toate piesele. Se închide din nou în maximum 15 minute.
  • R600a are limite de inflamabilitate 1,5-8,5% vol (38-203 g/m³) și aprindere la 460°C. R290 are 2,1-9,5% (39-177 g/m³) și aprindere la 470°C. Ambele sunt mai grele decât aerul.
  • Cu agenți inflamabili: fără flacără deschisă, spălare cu azot, respectarea EN/IEC 60335-2-24, etichetă galbenă. Compresoarele mici T/N pentru R290 sunt LST și cer temporizator.
  • Racordurile sunt: C aspirație, E refulare, D proces (încărcare). Racordurile sunt din oțel cuprat. Capacele Capsolute nu se pot remonta.
  • Răcitorul de ulei (la cilindree peste 7 cm³) se leagă la mijlocul circuitului condensatorului. La SC Twin se pune ventil de reținere pe refularea compresorului 2.
  • Racordul de încărcare are 6,2-6,5 mm pentru țeavă de 1/4 țol, cu joc maxim de 0,3 mm. Există adaptoare 6/6,5 și 5/6,5.
  • Brazarea cuprului se face cu aliaj cu minimum 2% argint; aliajele cu fosfor sunt acceptate.
  • Brazarea oțelului se face cu aliaj cu mult argint, fără fosfor, cu lichidus sub 740°C și cu flux. Căldura se dă 90% pe racord și 10% pe țeavă. Roșu-cireașă înseamnă circa 600°C.
  • Pentru R600a și R290 se pot folosi îmbinări Lokring. Acestea nu se desfac niciodată cu flacăra.
  • Umiditatea în circuit trebuie să fie de 10 ppm, maximum 20 ppm. Filtrul se montează cu curgere în sensul gravitației și se schimbă la fiecare deschidere a instalației.
  • Molecula de apă are 2,8 Å, deci se folosește sită de 3 Å. Cantitate de desicant: PL/TL 6 g, FR/NL 10 g, SC 15 g.
  • Capilarul se introduce în filtru nici prea adânc, nici prea puțin.
  • Electric: echipamentul vechi de pornire nu se refolosește; compresorul nu pornește fără echipamentul complet, fără împământare sau sub vid.
  • Condensatorul de rulare se leagă între N și S. La SC Twin se folosește temporizator de 15 secunde (117N0001). Unitatea electronică a TLV/NLV asigură HST; motorul cu magneți permanenți nu se leagă direct la rețea.
  • Vacuumarea se face sub 1 mbar, cu egalizare de presiune. Se recomandă vacuumare pe ambele părți. La agenți inflamabili se folosește pompă antiexplozie.
  • Agenții inflamabili se încarcă doar la cântar. Încărcătură maximă (R134a/R600a/R290/R404A): P 300/150 g; T și N 400/150/150/400 g; F 900/150/850 g; SC 1300/150/1300 g; SC Twin 2200 g.
  • Rata de scăpare trebuie să fie sub 1 g pe an. Partea de refulare se testează cu compresorul în funcțiune, partea de aspirație la oprire. Pentru R600a se folosește heliu. La LST se verifică pornirea.

8B. Grupuri compresor-condensator (p. 81-94)

  • Grupurile cu un cilindru (TL, FR, NL, SC, Twin) lucrează la 230 V, cu 1,7% ED și maximum 10 porniri pe oră.
  • Grupurile Maneurop MTZ, NTZ și MPZ lucrează la 400 V trifazat. Soft-starterul MCI-C reduce curentul de pornire cu până la 40%. Sunt permise maximum 12 porniri pe oră.
  • Protecția motorului poate ține compresorul oprit până la 45 minute. La Maneurop trifazat protecția bimetalică poate ține până la 3 ore.
  • Turația ventilatorului se poate regla cu RGE. Rezervoarele peste 3 litri au ventile Rotolock.
  • Cutia de borne are IP54. Conform EN378 este obligatoriu cel puțin un presostat de înaltă presiune.
  • Reglaje recomandate LP pornire/oprire și HP pornire/oprire: R407C 2/1 și 21/25 bar; R404A MBP 1,2/0,5 și 24/28 bar; R404A LBP 1/0,1 și 24/28 bar; R134a 1,2/0,4 și 14/18 bar.
  • Locul de montaj trebuie ventilat, fără recirculare de aer cald, cu condensatorul curat. În exterior se pune o protecție contra intemperiilor.
  • Țevile de cupru trebuie să fie conforme DIN 8964.
  • La grupurile cu un cilindru lungimea conductelor este de maximum 30 m și diferența de nivel de maximum 5 m, cu capcane U și P la fiecare 1-1,5 m.
  • Diametre aspirație/lichid în mm: TL 8/6, FR 10/6, NL 10/6, SC 10 (12)/8, Twin 16/10.
  • La Maneurop viteza pe coloana ascendentă este de 8-12 m/s, iar pe orizontal de minimum 4 m/s, cu pantă spre compresor. Fără a doua capcană U, coloana urcă maximum 4 m. Aspirația se izolează.
  • Proba de etanșeitate se face cu azot. Coloranții de detectare anulează garanția.
  • Brazarea se face cu aliaj cu 15% argint, la 655-755°C, cu azot în circulație.
  • Vacuumarea se face până la 0,67 mbar, pe ambele părți. Se așteaptă 30 minute: creșterea rapidă a presiunii arată o scăpare, creșterea lentă arată umezeală. Se rupe vidul cu azot și se repetă. Nu se pornește sub vid.
  • R404A și R407C se încarcă în stare lichidă. R507 se poate încărca lichid sau vapori. Dacă încărcătura nu este cunoscută, se încarcă până se limpezește vizorul, urmărind temperaturile.
  • Rezistențe de carter: 35 W la TL/FR/NL (192H2096) și 55 W la SC (192H2095), montate deasupra cordonului de sudură.
  • După o oprire lungă rezistența de carter se alimentează 2-3 ore înainte de pornire, iar rezistențele tip centură 12 ore.
  • Uleiul trebuie să fie cu 10 K peste temperatura de saturație. Dacă nu se poate, se folosește pump-down. Pornirea LP se reglează sub presiunea de saturație la cea mai mică temperatură ambiantă.
  • Separatorul de lichid pe aspirație trebuie să aibă cel puțin 50% din încărcătură. Nu se folosește cu R407C.
  • Supraîncălzirea trebuie să fie de 5-12 K. Gazul aspirat are maximum 45°C la un cilindru și 30°C la Maneurop.
  • Temperatura de refulare, măsurată la 50 mm de racord, este de maximum 135°C la SC și 130°C la TL/NL/FR și Maneurop.

8C. Compresoare – reparații și service (p. 95-113)

  • Unelte necesare: manometre, ventile de service, multimetru și detector de scăpări.
  • Defecte frecvente: siguranță arsă, bobinaj defect, rotor blocat, cocsare și cuprare, plăci de supape rupte din cauza loviturilor de lichid.
  • Protecția declanșează în circa 15 minute la compresor rece și poate ține 45 minute la compresor cald. Înainte de diagnostic se întrerupe alimentarea 5 minute.
  • Declanșarea HP indică de obicei un ventilator defect. Declanșarea LP indică încărcătură mică, scăpare sau blocaj.
  • Uleiul închis la culoare și tulbure înseamnă că trebuie înlocuit compresorul.
  • Termostatul se testează prin șuntare. Dacă atunci compresorul pornește, se schimbă termostatul. Ultimii 100 mm de capilar trebuie să atingă vaporizatorul. Un distanțier de plastic de 1 mm mărește diferențialul cu circa 1°C.
  • Condensatorul de pornire permite maximum 10 porniri pe oră. Echipamentul electric se schimbă întotdeauna împreună cu compresorul.
  • Compresorul de înlocuire poate fi puțin mai mare. LST pentru capilar, HST pentru ventil de expansiune sau lipsă de egalizare. Un compresor cu răcitor de ulei poate înlocui unul fără.
  • Conversia unei instalații la agent inflamabil nu este permisă. Încărcătura de agent inflamabil este de maximum 150 g.
  • Amestecurile R401A/B înlocuiesc R12, iar R402A/B înlocuiesc R502. Termeni: add-in (completare), drop-in (peste 90% din ulei schimbat), retrofit (conversie completă).
  • Țevile se taie cu dispozitiv de tăiat țevi, niciodată cu fierăstrăul, și se curăță cu pânză abrazivă. Capilarul se taie cu clește special sau prin pilire și rupere.
  • Filtrul absoarbe circa 10% din masa desicantului. Filtrul vechi se scoate fără flacără.
  • Spălarea cu azot se face la circa 5 bar, 1-2 minute, întâi vaporizatorul, apoi condensatorul. Filtrul se montează vertical. Țevile compresorului defect se taie în afara racordurilor.
  • Pentru comercial se folosește DML. DCC/DAS se aleg când nu se dorește alumină. DCLE032 este pentru R600a/R290.
  • Instalația stă deschisă maximum 15 minute. Se montează tampoane de cauciuc noi. Instalația se închide cu suprapresiune de azot.
  • Jocuri de brazare: Easy-flo 0,05-0,15 mm; Argo-flo 0,05-0,25 mm; Sil-fos 0,04-0,2 mm (nepotrivit pentru oțel).
  • Gazele necondensabile trebuie să fie sub 1%. Partea de refulare are 10-20% din volumul instalației.
  • Pompa de vid are circa 20 m³/h la instalare staționară și 10 m³/h în service. Compresorul nu se folosește niciodată ca pompă de vid. Vacuummetrul trebuie să citească sub 1 mbar.
  • Agentul frigorific poate avea maximum 20 ppm umiditate. Nu se transvazează între butelii. Agenții din seria 400 se încarcă lichid.
  • Încărcături maxime exemplificate: TL..G 600 g, T cu R404A 600 g, P cu R600a 120 g.
  • Încărcătura corectă la capilar: aceeași temperatură la intrarea și la ieșirea vaporizatorului, iar aspirația compresorului aproape de temperatura ambiantă. Se poate supraîncărca ușor și apoi se scoate surplusul.
  • Scăpările admise sunt sub 1 g/an (0,5 g/an la inflamabili sub 50 g). Pornirea se testează la 85% din tensiunea nominală.
  • La înlocuirea compresorului se taie la 25-30 mm de racorduri și se spală cu azot.
  • Conversia R12 la R134a: compresor nou, filtru 4A-XH7/9, încărcare cu 75% din cantitatea inițială, apoi ajustare, și marcarea instalației. R502 la R404A se face cu ulei POE și filtru 4A-XH9.
  • Umezeală cu contaminare mică: funcționare la cald, recuperarea agentului, spălare cu azot și filtru supradimensionat.
  • Umezeală cu contaminare mare: se schimbă compresorul și filtrul, se spală ambele părți și se vacuumează de două ori sub 10 mbar.
  • Uscarea unui compresor: spălare cu ½-1 litru solvent, încălzire la 115-130°C, vid sub 0,2 mbar menținut 4 ore. După golire rămân circa 50 cm³ ulei.
  • Pierderea încărcăturii se vede prin funcționare lungă, brumă parțială, curent mic, compresor cald și presiune mică de condensare.
  • Capilarul blocat se vede prin presiune mare în condensator și lipsa egalizării la oprire.
  • La scăpare se ridică presiunea la circa 5 bar, se caută scăparea și se repară. După proba de presiune vacuumarea se începe încet.
  • Motor ars: testul de aciditate a uleiului. Se montează filtre DAS pe aspirație și lichid, se funcționează 6 ore și se verifică uleiul. Dacă este acid, se schimbă filtrul și se mai funcționează 48 de ore.

8D. Compresoare pentru R290 (propan) (p. 115-123)

  • R290 are temperatura critică 96,7°C și fierbe la −42,1°C. Presiunea este 2,03 bar la −25°C și 8,4 bar la +20°C.
  • Presiunea este circa 190% din cea a R134a și apropiată de R22.
  • Capacitatea frigorifică este circa 90% din R22, 150% din R134a și de 2,5-3 ori mai mare decât la R600a.
  • Încărcătura în grame este circa 40% din cea de R22. 150 g R290 echivalează cu circa 360 g R22.
  • Se folosește propan de puritate 99,5% (grad 2,5), cu maximum 25 ppm apă și maximum 1% butan. GPL-ul și propanul de 95% nu sunt acceptate.
  • Uleiul este POE. Sunt incompatibile cauciucul butilic și natural, PP, PVC și EPDM.
  • Se folosește sită moleculară de 3 Å (XH7, XH9, XH11). Filtrul DCL este acceptat.
  • Limita inferioară de explozie este 2,1%. 150 g în încăpere reprezintă circa 25% din aceasta (8 g/m³), deci trebuie cel puțin 1 m³ de încăpere la fiecare 8 g.
  • Vaporizatorul și contactele electrice în același spațiu interior sunt interzise. Contactele în exterior sunt o soluție sigură. Vaporizatorul poate fi înglobat în spumă.
  • În fabrică alarma de gaz se reglează la 15-20% din limita inferioară, iar oprirea la 30-35%.
  • Presiuni de probă: 87 bar pe înaltă și 36,8 bar pe joasă. Viteza de curgere în conducte este de 3-5 m/s.
  • Debitul prin capilar este asemănător cu R404A. Schimbătorul de căldură pe aspirație este important. Necondensabilele maximum 1%.
  • Încărcarea se face cu cântar electronic. Conversia instalațiilor existente la R290 nu este recomandată.

9. Recomandări și sfaturi practice (p. 125-144)

  • Contaminanții principali sunt umezeala, aerul, impuritățile solide și produsele de descompunere. Ei produc gheață, acid, coroziune și deteriorarea uleiului.
  • Agentul frigorific trebuie să aibă maximum 10 ppm apă, maximum 100 ppm reziduu cu punct de fierbere ridicat, zero acid și maximum 1,5% gaze necondensabile.
  • Uleiul trebuie să aibă maximum 25 ppm apă și zero acid. Țevile de cupru se păstrează cu capetele astupate.
  • Procesul de instalare urmează ordinea: proiectare, montaj, trasee de conducte, vacuumare, spălare, probă de presiune, probă de etanșeitate, încărcare, reglarea și testarea siguranțelor, reglarea automatizării și testul întregii instalații.
  • Proiectul trebuie să deterioreze minim construcția și izolația, să amplaseze funcțional componentele (debit bun de aer) și să aibă trasee cât mai scurte.
  • Compresorul se montează întotdeauna pe suport orizontal, cu amortizoarele livrate.
  • Montajul se face repede. Compresorul și filtrul deshidrator se montează ultimele, imediat înainte de vacuumare. Orice orificiu deschis se etanșează în pauze, fără nicio excepție.
  • Conductele se pun orizontal sau vertical. Aspirația poate avea pantă ușoară spre compresor, iar refularea pantă ușoară dinspre compresor.
  • Bridele trebuie să corespundă diametrului țevii. Dacă compresorul are amortizoare, și conductele de aspirație și refulare au elemente antivibrații.
  • Pe conductele verticale de aspirație se pun capcane de ulei la fiecare 1,5-5 m, după durata ciclului. La variații mari de sarcină pot fi necesare coloane ascendente duble.
  • Toate componentele trebuie să fie accesibile, iar aparatele de siguranță să poată fi reglate ușor cu instrumente obișnuite.
  • Compresoarele în paralel au nevoie de egalizarea uleiului, altfel cel care merge mai mult ia uleiul celorlalte.
  • Egalizarea se face cu o țeavă între băile de ulei, destul de mare pentru ulei și vapori, sau cu două țevi: una între băile de ulei și una între camerele de vapori. În ambele variante compresoarele stau exact în același plan orizontal.
  • Cu regulatoare de nivel al uleiului compresoarele pot fi la niveluri diferite, dar soluția este mai scumpă. Sunt necesare separator de ulei, ventil de egalizare, rezervor de ulei, filtru de ulei și regulator de nivel. Fiecare compresor are presostat HP propriu, de exemplu KP7.
  • Componentele se deschid doar după ce au ajuns la temperatura mediului, ca să nu condenseze umezeala în ele.
  • Țevile se taie cu dispozitiv de tăiat sau cu fierăstrău, fără lubrifiant. Bavurile se îndepărtează cu debavurator, fără să intre șpan în țeavă. Diametrul se verifică cu calibru.
  • Țeava se suflă cu aer comprimat uscat sau azot uscat. Nu se folosește aer comprimat obișnuit și nu se suflă niciodată cu gura.
  • Aliajul cu argint are circa 30% argint, cupru, zinc și staniu și se topește la 655-755°C. Suprafețele se curăță cu perie, iar fluxul (în alcool, nu în apă) se aplică subțire imediat înainte de brazare. Poate îmbina alamă-cupru și oțel-cupru.
  • Aliajul cupru-fosfor are 2-15% argint și se topește la circa 640-740°C. Se folosește fără flux și numai cupru pe cupru.
  • În timpul brazării se trece un flux ușor de azot uscat. Se începe cu flux puternic până iese aerul, apoi se reduce la minimum și se menține tot timpul.
  • Flacăra oxigaz se reglează cu ușor deficit de oxigen. Aliajul se aplică doar când piesele au atins temperatura de topire, fără exces, ca să nu se înfunde țeava. Brazarea durează maximum 15 secunde.
  • Fluxul rămas la exterior se îndepărtează cu apă caldă și perie. Aliajele de staniu sau plumb nu se folosesc în frigotehnie.
  • La îmbinările cu holender țeava se taie drept și se debavurează. Bertul se face la dimensiunea corectă, fără să ecruisăm cuprul. Strângerea finală se face la montajul definitiv.
  • Echipament pentru vacuumare și încărcare: pompă de vid, vacuummetru, cilindru de încărcare sau butelie de service, furtunuri de încărcare și detector de scăpări.
  • Pompa trebuie să coboare rapid la circa 0,05 mbar; exemplu de capacitate 20 l/min. Nu se vacuumează prin ventile Schrader. Se folosește conector rapid pe țeava de încărcare sau racordurile ventilelor de service, cu tija la mijloc.
  • Furtunurile se țin cât mai scurte și groase; un furtun obișnuit de 1/4 țol are maximum 1 m. Vacuumarea se face în două etape, cu spălare cu agent între ele.
  • Verificarea pompei: se leagă furtunurile, se închid racordurile spre compresor, se vacuumează, se izolează pompa și se oprește. Vacuummetrul trebuie să arate maximum 0,05 mbar și vidul trebuie să se mențină; altfel se schimbă furtunurile, garniturile sau uleiul pompei.
  • Prima vacuumare: se deschid toate ventilele, inclusiv cele electromagnetice și regulatoarele automate. Dacă vidul nu se menține, se localizează scăparea închizând secțiuni, se strâng racordurile și se repetă.
  • Spălarea și prima probă de etanșeitate: se introduce agent până la circa 2 bar suprapresiune și se verifică fiecare îmbinare. La scăpări agentul se recuperează, se repară și se repetă. Apoi urmează a doua vacuumare.
  • Se verifică siguranțele de pe partea HP și releul de protecție al motorului, circuitul electric, automatizarea cu motorul deconectat și sensul de rotație (se inversează două faze dacă e nevoie).
  • Încărcarea se face dozat, cu precizie mare la instalațiile fără rezervor. Cu ventil de încărcare, agentul intră lichid pe conducta de lichid. Altfel intră ca vapori pe aspirație, cu compresorul pornit.
  • O supraîncălzire prea mică în timpul încărcării poate da lovituri hidraulice. Se încarcă până nu mai apar vapori în vizor, dacă bulele nu au altă cauză.
  • Presiunea de condensare prea mare la încărcare poate însemna supraîncărcare. Surplusul se scoate numai cu echipament de recuperare.
  • Reglajul final se face cu instalația pornită: reglaj grosier al regulatorului de presiune constantă, supraîncălzirea ventilului, regulatorul de capacitate, termostatele cu termometru.
  • Presostatul HP se reglează ridicând presiunea de condensare la valoarea maximă admisă. Presostatul LP se reglează coborând aspirația la minimul admis. Se urmărește permanent funcționarea normală.
  • La final se verifică etichetele cu tipul agentului frigorific lipite pe instalație.

10. Localizarea și repararea defecțiunilor (p. 145-207)

  • Instrumentele de bază sunt manometrul, termometrul, higrometrul, detectorul de scăpări, vacuummetrul, clestele ampermetric, megohmmetrul și indicatorul de succesiune a fazelor.
  • Calitatea unui instrument se judecă după precizie, rezoluție, reproductibilitate și stabilitate la temperatură. Cele mai importante sunt primele trei.
  • Rezoluția nu înseamnă precizie. Un termometru cu afișaj de 0,1°C poate avea eroare de 2 K. Precizia raportată la valoarea măsurată este mai bună decât aceeași valoare raportată la capătul de scală.
  • Instrumentele electronice aduse din mașina rece într-o încăpere caldă se lasă să se aclimatizeze, altfel condensul le poate strica. Toate instrumentele se verifică periodic.
  • Manometrele sunt cu tub Bourdon și arată suprapresiunea, cu scală de la −1 bar. Au scale de temperatură de saturație și șurub de reglaj al zeroului. Zilnic se verifică dacă arată 0 la presiunea atmosferică.
  • Vacuummetrele arată presiunea absolută și se protejează cu ventile de siguranță împotriva suprapresiunii.
  • Termometrul electronic de service trebuie să aibă precizie de ±0,1 K și rezoluție de 0,1°C. Pentru reglajul TXV este comod un termometru cu ac și bulb cu vapori.
  • Termometrul se verifică la 0°C cu bulbul introdus 150-200 mm într-un termos plin cu gheață pisată din apă distilată și apă distilată. La 100°C se verifică deasupra apei care fierbe.
  • La temperatură joasă și umiditate mare psihrometrul este nesigur; se preferă higrometrul cu fir de păr sau electronic.
  • Higrometrul cu fir de păr se reglează la fiecare folosire: se înfășoară în țesătură umedă, se ține cel puțin 2 ore într-un vas etanș cu apă, și trebuie să arate 100%.
  • Multe defecte se descoperă cu văzul, auzul, pipăitul și mirosul. Pentru diagnostic trebuie cunoscute schemele instalației, componentele, automatizarea, influența mediului și legislația.
  • Condensatorul răcit cu aer trebuie să aibă diferența dintre aerul de intrare și temperatura de condensare de 10-20 K. La condensatorul cu apă, diferența față de apa de intrare este tot 10-20 K. Valoarea mică este de preferat.
  • Condensatorul murdar, ventilatorul oprit sau inversat, elicea ruptă și aripioarele strivite dau presiune de condensare mare, capacitate mică și consum crescut.
  • La răcitoarele de aer cu TXV diferența dintre aerul de intrare și vaporizare trebuie să fie de 6-15 K. La vaporizatoarele cu control de nivel diferența este de 2-8 K.
  • Brumă doar pe ventilul de expansiune și la intrarea vaporizatorului înseamnă alimentare prea mică: sită înfundată, încărcătura bulbului pierdută sau vapori în linia de lichid.
  • Bulbul prost fixat, fără contact pe toată lungimea sau în curent de aer produce supraalimentarea vaporizatorului și risc de lichid în compresor.
  • Rouă sau brumă pe aspirația compresorului arată supraîncălzire prea mică și intrare de lichid în compresor.
  • Vizorul galben înseamnă umezeală, cu risc de acid, coroziune și ardere a motorului. Maro înseamnă particule. Vapori puri înseamnă lipsă de lichid sau blocaj complet.
  • Ventilul electromagnetic mai rece decât conducta dinainte este parțial închis. Filtrul mai rece la ieșire decât la intrare este parțial înfundat.
  • Un scâncet la regulatorul de pe aspirație arată regulator supradimensionat. Bătăile compresorului la pornire arată ulei care fierbe. Miros neplăcut la carne arată umiditate prea mare.
  • Presiune de condensare prea mare, cauze comune: aer sau necondensabile (se purjează cu recuperare), condensator prea mic, supraîncărcare (se recuperează agent până la presiune normală, cu vizorul plin), regulator reglat prea sus.
  • La condensatorul cu aer mai contează murdăria, ventilatorul defect, aerul obstrucționat, ambianța caldă, sensul greșit al aerului (aerul trece prin condensator și apoi spre compresor) și recircularea aerului.
  • La condensatorul cu apă cauzele sunt apa prea caldă, debit mic, depuneri de piatră (se curăță chimic) sau pompa oprită.
  • Presiune de condensare prea mică: condensator prea mare, sarcină mică, aspirație prea joasă, supape de compresor neetanșe (se schimbă placa de supape), regulator reglat prea jos, rezervor neizolat într-un loc rece. La apă: debit prea mare, se montează WVFX.
  • Presiune de condensare oscilantă: diferențial mare la presostatul ventilatorului (se micșorează sau se trece la KVR+KVD sau la reglaj de turație), TXV pendulează, KVR/KVD prea mari, ventil de reținere greșit poziționat (se pune sub condensator, aproape de rezervor).
  • Refulare prea caldă: aspirație prea joasă, supape neetanșe, supraîncălzire mare în schimbătorul de aspirație sau condensare prea mare. Refulare prea rece: lichid în compresor sau condensare prea mică.
  • Nivel scăzut în rezervor: agent insuficient, vaporizator supraalimentat sau agent adunat în condensator mai rece; rezervorul se pune în același loc cu condensatorul. Nivel ridicat cu răcire bună: supraîncărcare. Nivel ridicat cu răcire slabă: blocaj pe linia de lichid sau TXV defect.
  • Bule în vizor înaintea TXV: linie de lichid prea lungă sau subțire, coturi strânse, filtru înfundat, ventil electromagnetic defect, căldură pe linia de lichid, apă în echicurent (se inversează), ventil de rezervor prea mic, diferență mare de nivel (schimbător de căldură înainte de coloană), KVR prost reglat.
  • Agent se adaugă doar după eliminarea tuturor celorlalte cauze ale bulelor, altfel instalația se supraîncarcă.
  • Vaporizator blocat cu brumă: decongelare lipsă sau greșită, umiditate mare din produse neambalate sau ușă deschisă. Aripioarele strivite se îndreaptă cu pieptene special.
  • Umiditate prea mare la temperatură normală: vaporizator prea mare sau sarcină mică iarna; se folosește higrometru, rezistențe și termostat KP62. Umiditate prea mică: izolație slabă, consum intern mare, vaporizator prea mic.
  • Cameră prea caldă: termostat defect, compresor mic, sarcină mare, vaporizator mic, lipsă de agent, KVP reglat prea sus, LP reglat prea sus, KVC deschide prea sus, KVL reglat prea jos.
  • Aspirație prea mare: compresor mic, supape neetanșe, regulator de capacitate defect, sarcină mare (se poate pune KVL), ventil de gaze calde neetanș. Cu gaz aspirat rece: supraîncălzire prea mică, duză prea mare sau schimbător de căldură neetanș.
  • Aspirație prea mică: sarcină redusă, lipsă de lichid în vaporizator, vaporizator mic, ventilator defect, cădere mare de presiune, decongelare slabă, înghețare în răcitorul de saramură sau ulei adunat în vaporizator.
  • Aspirație oscilantă cu TXV: supraîncălzire prea mică, duză prea mare, KVC prea mare sau trepte de presostat prea apropiate. La ventil electronic o oscilație mică este normală.
  • Ciclaj pe LP: compresor prea mare față de sarcină (KVC sau compresoare în paralel). Ciclaj pe HP: condensare prea mare, presostat defect sau reglat prea jos; se recomandă HP cu resetare manuală.
  • Compresor prea rece: lichid din vaporizator, se reglează TXV prin metoda MSS. Compresor prea cald: sarcină mare, răcire slabă a motorului, supape neetanșe sau condensare mare.
  • Lovituri constante înseamnă lichid în cilindri. Lovituri la pornire înseamnă ulei care fierbe; se montează rezistență de carter. Zgomotul continuu poate indica lagăre uzate.
  • Ulei puțin în carter: ulei adunat în vaporizator (capcană de ulei la 1,2-1,5 m pe coloanele verticale), coloană prea groasă, lipsă separator, pantă insuficientă sau uzură.
  • La compresoarele în paralel lipsa de ulei apare la cel care pornește ultimul; se aliniază compresoarele, se mărește țeava de egalizare sau se curăță regulatorul cu plutitor.
  • Ulei care fierbe la pornire: agent absorbit din cauza frigului (rezistență de carter) sau separator de ulei rece (încălzire sau ventil temporizat pe retur). Nu se pune ventil de reținere pe refulare după separator.
  • Ulei decolorat: murdărie de montaj, umezeală, refulare prea caldă, particule de uzură sau curățare slabă după ardere. În toate cazurile se schimbă uleiul și filtrul; după ardere se pune filtru DA.
  • Compresorul nu pornește: lipsă tensiune, siguranțe arse, întrerupător oprit, protecție termică declanșată (presiuni mari, depuneri de cupru, supratensiune, lipsă fază, bobinaj ars), contactor ars sau subdimensionat, siguranțe sau automatizare declanșate.
  • Bobinaj ars la compresor ermetic: se caută cauza, se curăță instalația, se montează filtru după ardere, ulei și agent noi și compresor nou. Griparea vine din impurități, cuprare sau ungere insuficientă.
  • Tabelele pentru TXV: cameră caldă din cauza căderii mari pe vaporizator (ventil cu egalizare externă), lipsă de subrăcire, cădere pe ventil mai mică decât cea de calcul, bulb greșit poziționat, ventil înghețat sau cu ceară, ventil mic, încărcătură pierdută sau migrată.
  • Lovituri hidraulice din cauza TXV: ventil prea mare, supraîncălzire prea mică, bulb fără contact bun sau într-un loc prea cald.
  • Ventil electromagnetic care nu se deschide: lipsă tensiune (se verifică cu detector de câmp sau ridicând bobina), tensiune sau frecvență greșită, bobină arsă, diferență de presiune prea mare sau prea mică, tub de armătură deformat, impurități, coroziune.
  • Tensiunea admisă la bobină este cu maximum 10% peste și 15% sub valoarea nominală.
  • Ventil electromagnetic care nu se închide: tensiune permanentă, tija manuală neînșurubată, pulsații în aval, piese deteriorate sau impurități. Bobina nu se scoate niciodată sub tensiune, deoarece se arde.
  • Un zumzet de rețea nu vine de la ventil, ci de la alimentare. Bobina arsă poate avea cauze de tensiune, scurtcircuit, umezeală, fluid sau ambianță prea caldă.
  • Presostat: HP deconectat înseamnă condensare mare; nu se pornește până nu se remediază cauza. La LP diferențialul prea mare poate coborî oprirea sub −1 bar. Ciclul prea scurt vine din diferențial mic sau HP reglat prea aproape de presiunea normală.
  • La KP7/KP17, dacă oprirea HP nu mai corespunde scalei după abateri peste 3 bar, siguranța din burduf a acționat și presostatul se înlocuiește.
  • Vibrațiile presostatului vin din lichid în burduf sau aer rece; se montează orificiu de amortizare (060-1048). Contactele nesigure la semnale mici se rezolvă cu contacte aurite.
  • Termostat: ciclu scurt și cameră caldă dacă capilarul atinge vaporizatorul, circulație slabă, variație prea rapidă sau montaj pe perete rece. Termostatul care nu reacționează la încălzirea senzorului cu mâna a pierdut încărcătura.
  • Termostatul cu absorbție este instabil la variații mari ale temperaturii ambiante; se folosește încărcătură de vapori sau senzor mai mare.
  • Ventil de apă WV: condensare mare dacă e reglat prea sus, filtru înfundat, burduf neetanș, capilar blocat. Condensare mică dacă diafragma e spartă sau scaunul murdar. Oscilațiile vin din ventil prea mare.
  • Filtru: galben înseamnă umezeală; capacitate mică, bule sau ieșire mai rece arată filtru colmatat sau subdimensionat. Nu se încarcă agent doar pentru lipsă de subrăcire. Filtrul vechi se închide etanș.
  • KVP se reglează cu circa 8-10 K sub temperatura dorită în cameră. Capacul de protecție se înșurubează după reglaj.
  • Burduful KV neetanș se recunoaște slăbind ușor capacul: dacă există presiune sau urme de agent, ventilul se înlocuiește.
  • La refulare prea caldă din cauza KVC se reduce gazul cald sau se montează un ventil de injecție TE2 pe aspirație. Lichid nesubrăcit în rezervor: KVD reglat prea jos.
  • Compresorul care nu pornește: se verifică rezistențele bobinajelor. Protecția poate ține motorul oprit până la 45 minute. Griparea se recunoaște prin încercări repetate cu curent mare.
  • PTC-ul are circa 25 Ω la 220 V și 5 Ω la 115 V. Releul se testează cu bec: în poziție normală becul nu se aprinde, întors se aprinde. Condensatorul de pornire bun dă scântei la scurtcircuitare după ce a fost alimentat.
  • Egalizarea recomandată pentru LST este de 5-8 minute la frigidere și 7-10 minute la congelatoare. La HST maximum 10 porniri pe oră.
  • Capacitate redusă: cocsarea și cuprarea vin mai ales din umezeală. Garniturile arse vin din condensare mare și vârfuri de peste 60 bar la lovituri de lichid. Filtrul se schimbă după fiecare reparație.
  • Necondensabilele trebuie ținute sub 2%. Vacuumarea pe ambele părți dă cel mai bun vid; la vacuumare pe o parte se face spălare intermediară cu agent.
  • Protecția motorului nu apără compresorul la oprirea ventilatorului condensatorului; pentru asta este nevoie de presostat HP.
  • La capilar temperatura de intrare în compresor trebuie să fie cu circa 10 K sub temperatura de condensare.
  • Subrăcirea optimă este de circa 5 K cu TXV și 3 K cu capilar. Aspirația și lichidul se brazează împreună pe 0,5-1 m la TXV, iar capilarul pe aspirație pe 1,5-2 m.
  • Consum mare de energie: presiuni excesive, răcire slabă, supratensiune. Limitele se respectă cu TXV MOP sau regulatoare. Echipamentele comerciale se răcesc cu ventilator, cu aer de circa 3 m/s.
  • Zgomotul vine de obicei din montaj: țeavă care atinge compresorul, nivel de ulei greșit, supape. Se ascultă cu șurubelnița folosită ca stetoscop. Tampoanele nu se strâng până își pierd elasticitatea.
  • Ventilele electromagnetice și de reținere se dimensionează după kv, nu după diametrul țevii, altfel vibrează. Fluieratul TXV cere verificarea duzei și a subrăcirii de circa 5 K.
  • Pentru compresoarele casnice PL, TL, NL, FR: protecția decuplează în până la 15 minute la rece și poate reveni abia după o oră la cald. Înainte de diagnostic se întrerupe tensiunea minimum 5 minute.
  • Verificare rapidă: se scoate echipamentul electric, se verifică legătura M-S și legătura rețea-C. Dacă eșuează, se schimbă compresorul; altfel se schimbă echipamentul electric.
  • Rezistența bobinajelor la circa 25°C este de 10-100 Ω la 220-240 V. Lipsa legăturii M-C la compresor rece înseamnă protecție defectă; la compresor cald se așteaptă resetarea.
  • Releul: între bornele 10 și 12 trebuie să existe legătură. Între 10 și 11 nu trebuie legătură în poziție normală și trebuie legătură cu releul întors.
  • PTC-ul scuturat nu trebuie să sune în interior, iar între M și S trebuie să aibă 10-100 Ω.
  • Tabelul de reclamații: lipsă de răcire cu compresor oprit (tensiune, releu, condensator, PTC, suprasarcină, bobinaj, blocaj); compresor care merge continuu (încărcătură, ambianță, condensator, capilar blocat, supape); porniri dese (termostat, încărcătură, gheață).
  • Tensiunea minimă la compresor este de 187 V. Siguranța care sare la pornire poate indica tensiune mică, prea mulți consumatori, siguranță prea rapidă sau scurtcircuit la masă.
  • Condensatorul de pornire explodat vine din releu defect sau greșit sau din porniri extrem de dese.
De reținut
  • Subrăcirea înaintea ventilului de expansiune trebuie să fie de circa 4-5 K; bulele din vizor reduc capacitatea ventilului.
  • Bulbul TXV se pune pe aspirația orizontală, între ora 1 și ora 4, niciodată sub țeavă; rotirea orară mărește supraîncălzirea.
  • Egalizarea externă este obligatorie cu distribuitor de lichid sau când căderea pe vaporizator depășește echivalentul a 2 K.
  • La presostatul LP se reglează pornirea și diferențialul; la HP se reglează oprirea și diferențialul; reglajul final se face cu manometrul.
  • Testul manual la KP se face numai cu pârghia din stânga sus.
  • Filtrul deshidrator se schimbă la fiecare deschidere a instalației și nu se refolosește; vizorul galben înseamnă umezeală.
  • Nu se adaugă agent doar pentru bule în vizor; întâi se elimină căderile de presiune și lipsa de subrăcire.
  • Vacuumarea se face pe ambele părți, sub 1 mbar (ideal circa 0,05 mbar), iar compresorul nu pornește niciodată sub vid.
  • Brazarea se face cu azot în circulație; cuprul cu cupru-fosfor fără flux, oțelul cu aliaj cu argint și flux.
  • Instalația stă deschisă maximum 15 minute; umiditatea în circuit trebuie să rămână sub 10-20 ppm.
  • Agenții inflamabili (R600a, R290) se încarcă numai la cântar, fără flacără, cu maximum 150 g; conversia la ei nu este permisă.
  • Pornirea cu PTC/LST cere egalizare de presiune și cel puțin 5 minute de oprire; sunt admise maximum 10 porniri pe oră.
  • Diferența aer-condensare trebuie să fie de 10-20 K, iar diferența aer-vaporizare la TXV de 6-15 K.
  • Echipamentul electric de pornire se schimbă întotdeauna împreună cu compresorul.
  • Uleiul închis la culoare și acid indică ardere; se folosesc filtre după ardere pe lichid și aspirație și se verifică repetat aciditatea.

Curs climatizare aer (Curs de bază)

Nespecificat · 15 pagini

Curs de bază de climatizare și frig pentru tehnicieni. Definește termenii tehnici (COP, EER, GWP, ODP, glide, titlu), clasifică refrigeranții după siguranță și tip (HFC și naturali) și descrie componentele unui aparat split și rolul valvei cu 4 căi. Explică pas cu pas ciclul frigorific în diagrama presiune–entalpie, eficiența, diferențele dintre expansiunea directă și cea indirectă și recuperarea căldurii.

A. Termeni tehnici folosiți în climatizare (partea 1) (p. 1-2)

  • Halogenarea este procedeul chimic prin care atomii de hidrogen dintr-o hidrocarbură se înlocuiesc cu atomi de halogen: clor, fluor sau brom.
  • Scopul halogenării este ca trecerea fluidului din lichid în gaz să se facă la temperatură și presiune constante.
  • Un fluid azeotropic este un amestec care își păstrează temperatura și presiunea constante la schimbarea de fază, ca un fluid pur.
  • COP este coeficientul de performanță al instalației: COP = Qschimbat / Qconsumat, adică căldura schimbată cu mediul împărțită la energia electrică consumată.
  • În Europa, COP se folosește atât pentru funcționarea pe frig, cât și pentru pompa de căldură.
  • EER (Energy Efficiency Ratio, eficiența energetică) este raportul dintre căldura schimbată și energia electrică consumată; cursul spune că în SUA se folosește pentru regimul de pompă de căldură.
  • Expansiunea directă este metoda în care agentul frigorific schimbă căldura direct cu aerul din încăpere; exemplul tipic este aparatul split.
  • Expansiunea indirectă este metoda în care schimbul de căldură se face printr-un fluid intermediar, de regulă apă; exemplul tipic este chiller-ul cu ventiloconvectoare.
  • Glide-ul este intervalul de temperatură în care un fluid își schimbă faza la presiune constantă.
  • Hidrocarburile halogenate sunt compuși din hidrocarburi la care hidrogenul a fost înlocuit cu clor, fluor sau brom.
  • Near-azeotropul („nearm” în curs) are un interval foarte mic de temperatură la schimbarea de fază, sub 1°C.
  • Cursul notează POE ca ulei pentru lubrifierea sistemelor frigorifice și PAG (polialchilen glicol) ca ulei sintetic solubil în amoniac.
  • GWP (potențialul de încălzire globală) compară încălzirea produsă de o cantitate de substanță cu cea a aceleiași cantități de CO₂, pe 100 de ani; arată cât de mult contribuie la efectul de seră.
  • ODP (potențialul de distrugere a ozonului) compară impactul asupra ozonului cu cel al aceleiași cantități de R11 (CFC-11), care are prin convenție ODP = 1.
  • ODP-ul substanțelor CFC și HCFC variază între 0,01 și 1,2; substanțele de clasa 1 au ODP peste 0,2, iar cele de clasa 2 au ODP sub 0,2.
  • ODS sunt substanțele care distrug stratul de ozon, de tip CFC și HCFC.
  • Ozonul are trei atomi de oxigen în moleculă; 90% din ozon se află în stratosferă și absoarbe radiațiile ultraviolete dăunătoare.
  • LFL (limita inferioară de inflamabilitate) este concentrația minimă de refrigerant în aer care poate propaga flacăra, la temperatură și presiune date.
  • Retrofit înseamnă înlocuirea refrigerantului într-un circuit cu compresor volumetric.
  • SEER este valoarea medie a EER pe un sezon de funcționare.
  • Temperatura de fierbere este temperatura la care, la o presiune dată, începe vaporizarea unui amestec zeotropic.
  • Punctul de rouă este temperatura la care, la o presiune dată, începe condensarea unui amestec zeotropic.
  • Un amestec zeotropic nu își păstrează temperatura constantă la presiune constantă în timpul vaporizării.

A. Termeni tehnici folosiți în climatizare (partea 2) (p. 3)

  • Alternativa dublă („gemella”) este un fluid care poate înlocui alt refrigerant păstrând același compresor, aceeași putere frigorifică și același raport de compresie.
  • Titlul unui fluid este procentul de vapori din cantitatea totală: titlul 0 înseamnă numai lichid, titlul 100 înseamnă numai vapori saturați.
  • CFC (clorofluorocarburi) conțin clor, fluor și carbon.
  • HCFC (hidroclorofluorocarburi) sunt ca CFC, dar conțin și hidrogen.
  • HFC (hidrofluorocarburi) nu mai conțin clor, deci au ODP = 0, dar au în general un efect de seră ridicat.

B.1 Siguranța refrigeranților (p. 3)

  • Siguranța se apreciază după doi parametri: toxicitatea și inflamabilitatea.
  • Clasa A de toxicitate: refrigeranți netoxici în concentrații sub 440 ppm, considerați nepericuloși.
  • Clasa B de toxicitate: refrigeranți toxici chiar sub 440 ppm, considerați periculoși.
  • Clasa 1 de inflamabilitate: nu propagă flacăra în aer la 21°C și 1 atm; este cea mai bună clasă.
  • Clasa 2: limită inferioară de inflamabilitate peste 0,10 kg/m³ la 21°C și 1 atm, adică inflamabilitate scăzută.
  • Clasa 3: limită inferioară de inflamabilitate de cel mult 0,10 kg/m³, adică inflamabilitate ridicată.
  • Simbolizarea combină cele două clase, de exemplu A1: litera pentru toxicitate și cifra pentru inflamabilitate.
  • La alegerea refrigerantului se caută un optim între cei doi parametri, ținând cont că fluidul se comportă diferit în stare lichidă și gazoasă.

B.2 Definiția și proprietățile termodinamice ale refrigerantului (p. 3-4)

  • Refrigerantul absoarbe căldură și se evaporă la presiune și temperatură joase, apoi cedează căldură și condensează la presiune și temperatură înalte.
  • Presiunea de lucru determină dimensiunile și robustețea echipamentului: presiune mare înseamnă aparate mari.
  • În orice punct al circuitului presiunea trebuie să fie peste cea atmosferică, ca să nu intre aer sau umiditate, care strică mai ales compresorul, filtrul și tubul capilar.
  • Refrigerantul ideal are presiunea de vaporizare peste cea atmosferică la temperatura minimă și presiunea de condensare cât mai mică; raportul dintre ele trebuie să fie cât mai mic.
  • Pentru randament bun, condensarea trebuie să se facă la temperatură cât mai înaltă, iar supraîncălzirea vaporilor la compresie trebuie să fie mică.
  • Un volum specific mic al vaporilor saturați permite componente mai mici, în primul rând compresorul.
  • Căldura latentă de vaporizare este căldura necesară pentru vaporizarea unui kilogram de lichid la presiune constantă.
  • De ea depinde efectul frigorific, adică căldura pe kilogram absorbită în evaporator sau cedată în condensator, și deci debitul masic necesar pentru o putere dată.
  • Debitul volumic pe kW (m³/h·kW) sau debitul masic pe kW (kg/s·kW) arată clar cum se dimensionează aparatele.

B.2.2 Proprietăți de circulație și criterii de alegere (p. 4-5)

  • Vâscozitatea determină pierderile de presiune din circuit și influențează direct dimensionarea țevilor.
  • Toate proprietățile variază cu temperatura: agentul folosit în climatizare nu este eficient în refrigerare, unde temperaturile de vaporizare sunt mult mai mici.
  • Miscibilitatea este capacitatea refrigerantului de a se amesteca cu uleiul compresorului.
  • Avantajele miscibilității: ungerea componentelor și readucerea mai ușoară a uleiului în compresor.
  • Dezavantajele miscibilității: posibilă diluare excesivă a uleiului și transfer de căldură redus în evaporator și condensator.
  • Tendința de scăpare din circuit depinde de presiune, vâscozitate și densitate; cu cât masa moleculară este mai mare, cu atât tendința de scăpare este mai mică.
  • Mirosul poate ajuta la depistarea scurgerilor și la intervenția rapidă.
  • Refrigerantul trebuie să aibă stabilitate chimică bună, să fie ușor de transportat și manevrat și să nu corodeze componentele sau să nu modifice uleiul.
  • Se caută toxicitate și inflamabilitate scăzute, ODP scăzut și GWP scăzut.
  • Simbolul refrigerantului, de forma R-XXX, trebuie să apară obligatoriu pe eticheta aparatului.

C.1 Refrigeranți sintetici HFC (p. 5-6)

  • R-134a nu poate înlocui R-22 în aparatele deja în funcțiune.
  • R-134a este un fluid pur, fără glide și fără fracționare, dar are randament mai mic decât R-22.
  • R-134a are GWP sub 1600 și cere ulei POE, fiind incompatibil cu uleiul mineral de la R-22.
  • R-407C este un amestec zeotropic de R-32 (23%), R-125 (25%) și R-134a (52%) și poate înlocui R-22 în aparatele existente.
  • R-407C are glide foarte mare; la 1 bar vaporizarea începe la −44°C, iar cursul indică un interval total de 72°C.
  • R-407C are GWP = 1600, iar COP-ul său este aproximativ 95% din cel al R-22; COP-ul se poate îmbunătăți modificând evaporatorul și condensatorul.
  • R-407C se fracționează puternic: compoziția lichidului diferă de cea a vaporilor, deci după o scurgere nu se știe ce proporții au rămas în circuit.
  • Regulă practică: după scurgeri, R-407C se încarcă numai în fază lichidă.
  • R-407C era cel mai folosit înlocuitor al R-22 la data cursului și cere ulei POE.
  • R-410A este un amestec aproape azeotropic (glide 0,1) de R-32 (50%) și R-125 (50%), cu GWP = 1900.
  • R-410A nu poate înlocui R-22 în aparatele existente: compresoarele sunt mai mici la aceeași putere datorită capacității volumetrice mai mari, iar schimbătoarele de căldură sunt complet diferite.
  • R-410A cere ulei POE și este prezentat ca înlocuitorul pe termen lung al R-22.
  • Avantajele HFC: sunt netoxice și neinflamabile (clasa A1), nu distrug ozonul și au GWP între 1000 și 3000, mai mic decât CFC și HCFC.
  • Dezavantajele HFC: incompatibilitate cu uleiul de la R-22, ulei POE mai scump, zgomot mai mare al aparatelor și preț mai mare decât R-22.

C.2 Refrigeranți naturali (p. 6-7)

  • Refrigeranții naturali enumerați sunt amoniacul (R-717), propanul (R-290), CO₂ (R-744), izobutanul, azotul și apa.
  • Cei mai folosiți sunt CO₂, amoniacul și propanul; la alegere contează siguranța, consumul de energie, dimensiunile și costul aparatelor.
  • Se estimează că CO₂ va deveni cel mai folosit refrigerant natural.
  • CO₂ are GWP = 1 și ODP = 0 și nu este inflamabil.
  • CO₂ este mai greu decât aerul și poate provoca sufocare.
  • CO₂ este compatibil cu uleiurile minerale și cu materialele folosite în climatizare; la data cursului nu era folosit în pompe de căldură.

D.1 Mașini frigorifice: principiu și schemă (p. 7-8)

  • O mașină frigorifică mută căldura de la un mediu mai rece la unul mai cald, invers față de transferul natural, și are nevoie de energie din exterior.
  • Exemplu: frigiderul scoate căldura din interior și o eliberează în bucătărie.
  • Exemplu de valori la un aparat de climatizare: exterior 35°C, interior 26°C.
  • Pe partea de joasă presiune, lichidul rece are circa 4 bar și 0°C, iar gazul rece circa 4 bar și 7–10°C.
  • Pe partea de înaltă presiune, gazul cald are circa 15 bar și 80–100°C, iar lichidul cald circa 15 bar și 35°C.
  • Componentele unui aparat sunt: compresor, separator de lichid, condensator, ventilatorul unității exterioare, tub capilar, evaporator, ventilatorul unității interioare, filtru, valvă cu 4 căi și robineți de izolare.
  • Schemele prezintă un aparat cu expansiune directă doar pentru răcire și unul reversibil (pompă de căldură).

D.2 Descrierea componentelor (p. 8-9)

  • Compresorul aspiră gaz la presiune și temperatură joase și îl comprimă la presiune și temperatură înalte; astfel crește temperatura de condensare și căldura poate fi cedată mediului exterior cald.
  • În condensator, vaporii calzi de refrigerant condensează și cedează căldura latentă aerului sau apei de răcire.
  • În evaporator, refrigerantul se vaporizează și preia căldura din aerul încăperii, care se răcește.
  • Tubul capilar este o îngustare a secțiunii țevii care laminează agentul și îi scade presiunea de la valoarea de condensare la cea de vaporizare.
  • Ventilatorul unității interioare aspiră aerul din cameră, îl trece prin unitate și îl redistribuie răcit sau încălzit.
  • Ventilatorul unității exterioare circulă aerul prin unitatea exterioară pentru răcirea sau încălzirea agentului.
  • Separatorul de lichid împiedică picăturile de refrigerant lichid să ajungă în compresor, pentru că lichidul este incompresibil și distruge compresorul.
  • Valva cu 4 căi inversează ciclul pentru pompa de căldură: vaporizarea are loc în unitatea exterioară, iar condensarea în cea interioară, care încălzește camera.
  • Pe răcire, bobina valvei cu 4 căi nu este alimentată și agentul merge de la compresor la unitatea exterioară, unde condensează.
  • Pe pompă de căldură, bobina este alimentată, calea spre unitatea exterioară se închide și agentul merge întâi în unitatea interioară, unde condensează și cedează căldură.
  • Pe scurt: în evaporator refrigerantul trece din lichid în gaz și preia căldură; în condensator trece din gaz în lichid și cedează căldura.
  • Acest lucru este posibil prin comprimarea vaporilor (compresorul) până la o presiune care permite condensarea la temperatură ridicată și prin scăderea presiunii lichidului (organul de laminare) pentru vaporizare la temperatură joasă.

D.3 Ciclul frigorific în diagrama presiune–entalpie (p. 9-11)

  • 1–2 compresia: compresorul aspiră vapori supraîncălziți și îi aduce la 15–20 bar (15–19 bar în rezumat) și 70–120°C, în funcție de agent și de temperatura exterioară; aici se consumă energie electrică.
  • 2–3: pierderi de presiune pe țeava dintre refularea compresorului și intrarea în condensator.
  • 3–4 desupraîncălzirea: în prima parte a condensatorului vaporii se răcesc la presiune constantă până la vapori saturați, cu temperatura coborând spre 50–60°C; se schimbă doar căldură sensibilă, 20–30% din total.
  • 4–5 condensarea: de la titlu 100 la titlu 0, la presiune constantă; se schimbă doar căldură latentă, 60–70% din total.
  • La fluidele pure și azeotropice temperatura rămâne constantă la condensare, iar la cele zeotropice variază; cursul dă 7°C pentru R-407C.
  • 5–6 subrăcirea: lichidul se răcește încă 5–7°C, până la circa 40°C; se schimbă căldură sensibilă, aproximativ 10% din total.
  • Subrăcirea este importantă pentru ca pierderile de presiune de după condensator să nu producă vapori în lichid; valva termostatică funcționează corect numai cu lichid.
  • 6–6/1: pierderi de presiune între condensator și valva termostatică.
  • 6–7 expansiunea: presiunea scade de la cea de condensare la cea de vaporizare, circa 4–6 bar, cu temperatura în jur de 0°C; se produce în valva termostatică, în tubul capilar și, mai puțin, în țevile dintre unități.
  • În tubul capilar 5–10% din refrigerant devine vapori, deci la intrarea în evaporator titlul este aproximativ 10.
  • 7–8 vaporizarea: tot lichidul devine vapori saturați la presiune constantă de 4–6 bar; se schimbă doar căldură latentă.
  • 8–9 supraîncălzirea: în ultima parte a evaporatorului vaporii se încălzesc cu 2–7°C (2–10°C în alt loc din curs), ajungând la circa 8–10°C; se schimbă căldură sensibilă.
  • Supraîncălzirea garantează că nu ajunge lichid în compresor, care l-ar distruge.
  • 9–1: pierderi de presiune între evaporator și aspirația compresorului, care măresc energia consumată de compresor.

D.4 Eficiența ciclului: EER și COP (p. 11-12)

  • Eficiența este raportul dintre efectul util și puterea consumată pe ciclu.
  • Pe răcire, EER = Pev / E, unde Pev este puterea frigorifică a evaporatorului și E puterea absorbită de compresor vara (kW/kW).
  • Pe încălzire, COP = Pcond / Ai, unde Pcond este puterea termică a condensatorului și Ai puterea absorbită de compresor iarna (kW/kW).
  • În diagramă, EER este diferența de entalpie în evaporator împărțită la cea din compresor, iar COP este diferența de entalpie în condensator împărțită la cea din compresor.
  • Deoarece căldura cedată în condensator este egală cu cea preluată în evaporator plus lucrul compresorului, (H3−H6) = (H9−H7) + (H2−H1).
  • De aici rezultă relația COP = EER + 1, valabilă pentru un ciclu ideal.
  • În realitate trebuie ținut cont de eficiența schimbătoarelor, de pierderile de presiune și de randamentul compresorului.
  • Eficiența se poate exprima și prin temperatura sursei reci (evaporator) și temperatura sursei calde (condensator), iar în calculul real se înmulțește cu randamentul compresorului.

D.5 Clasificarea mașinilor frigorifice (p. 12-14)

  • La expansiunea directă, aerul din încăpere schimbă căldura direct cu refrigerantul, prin evaporator vara și prin condensator iarna.
  • Aparatele cu expansiune directă se numesc și condiționere autonome, pentru că au toate elementele circuitului; exemplul tipic este split-ul cu unitate exterioară și interioară.
  • La expansiunea indirectă (răcitor de lichid, chiller), apa este fluidul intermediar: se răcește în chiller și este pompată la ventiloconvectoare sau centrale de tratare a aerului, unde are loc schimbul apă–aer.
  • Avantaj al condensării cu apă: schimbătoarele refrigerant–apă au randament mai bun și gabarit mai mic; cursul indică o diferență de circa 10°C la temperatura de condensare față de cele cu aer și un consum mai mic.
  • Pe pompă de căldură apa este mai caldă decât aerul, deci nu sunt necesare cicluri de dezghețare care consumă căldură din interior.
  • La expansiunea directă distanța dintre unități este limitată: la o lungime echivalentă de 40 m randamentul scade cu 10%, iar la 120 m cu 25%.
  • Lungimea echivalentă este de 3–4 ori mai mare decât cea reală: un cot de 90° contează cât 2 m, un robinet cât 8 m, o valvă de sens cât 9 m.
  • La sistemele cu apă, controlul temperaturii este mai bun, datorită vanei de amestec modulante.
  • Aparatele cu expansiune directă uzuale scad mult umiditatea relativă din cameră, dând senzația de aer uscat.
  • Aparatele cu expansiune directă nu pot lucra cu mai mult de 20–30% aer proaspăt din debitul refulat, pe când cele indirecte nu au această limită.
  • Dezavantajele condensării cu apă: echipamente mai complexe, apa costă (aerul este gratuit), energie suplimentară pentru pompare, flexibilitate mai mică și două schimburi de căldură cu pierderi în plus.
  • Condiționere aer–aer: monobloc 4–40 kW, cu două unități 4–125 kW; roof-top 25–190 kW.
  • Grupuri frigorifice aer–apă: monobloc cu ventilator axial 4–2100 kW sau centrifugal 4–300 kW; cu două unități, axial 4–3500 kW sau centrifugal 4–300 kW.
  • Condiționere apă–aer monobloc 4–170 kW; grupuri frigorifice apă–apă monobloc 4–3500 kW.

D.6 Perspective: recuperarea căldurii și free-cooling (p. 14-15)

  • Căldura cedată la condensare, pierdută de obicei în exterior vara, poate fi recuperată, de exemplu pentru apa caldă menajeră.
  • Recuperarea parțială preia circa 20–30% din putere, din faza de desupraîncălzire a vaporilor; se recuperează doar căldură sensibilă.
  • Recuperarea totală preia toată căldura de condensare (desupraîncălzire, condensare și subrăcire), sensibilă și latentă, cu un schimbător special care înlocuiește complet condensatorul.
  • Free-cooling (răcirea liberă) se folosește în spații tehnologice care au nevoie de răcire și iarna.
  • Varianta directă amestecă aer rece din exterior cu aerul interior până la temperatura dorită.
  • Varianta indirectă folosește aerul exterior pentru a răci apa unui circuit înainte ca aceasta să ajungă la evaporator.
De reținut
  • COP = căldura schimbată / energia consumată; la un ciclu ideal COP = EER + 1.
  • Clasificarea de siguranță: A/B pentru toxicitate (prag 440 ppm) și 1/2/3 pentru inflamabilitate (prag 0,10 kg/m³); HFC-urile uzuale sunt A1.
  • HFC au ODP = 0, dar GWP mare (1000–3000) și cer ulei POE, incompatibil cu uleiul mineral de la R-22.
  • R-407C are glide mare și se fracționează: după scurgeri se încarcă numai în fază lichidă.
  • R-410A (R-32/R-125, 50/50, GWP 1900) nu poate înlocui R-22 în aparatele existente.
  • Valori tipice: joasă presiune 4–6 bar la circa 0°C, înaltă presiune 15–19 bar, refulare 70–120°C.
  • Subrăcirea (5–7°C) protejează valva termostatică; supraîncălzirea (2–7°C) protejează compresorul de lichid.
  • În condensator: circa 20–30% căldură sensibilă, 60–70% latentă și 10% subrăcire.
  • Lungimea echivalentă a traseului scade randamentul: 10% la 40 m, 25% la 120 m; un cot de 90° contează cât 2 m.
  • Presiunea din circuit trebuie să fie mereu peste cea atmosferică, ca să nu intre aer și umiditate.

Eliminarea și regenerarea în cazul refrigeranților (gaze fluorurate)

RECOGAS S.R.L. (Arad) · 2 pagini

Broșură scurtă despre gazele fluorurate (refrigeranți) și gestionarea lor la sfârșitul utilizării. Explică de ce sunt periculoase pentru climă, ce cere Regulamentul (UE) 2024/573 și cum se face recuperarea, analiza, reciclarea și regenerarea lor în loc de distrugere.

Ce sunt gazele F (refrigeranții) (p. 1)

  • Gazele fluorurate cu efect de seră (gaze F) sunt folosite în principal ca refrigeranți.
  • Le găsim în aparatele de aer condiționat de uz casnic și în sistemele de răcire a clădirilor.
  • Le găsim și în echipamentele de refrigerare și congelare, de exemplu vitrinele frigorifice din supermarketuri.
  • Sunt folosite și în răcirea industrială, în procese de producție și în industria alimentară.
  • Sunt gaze tehnice indispensabile în răcirea modernă, dar reprezintă o povară semnificativă pentru mediu; R410A este dat ca exemplu.

De ce sunt periculoase (p. 1)

  • Au un potențial de încălzire globală (GWP) extrem de ridicat.
  • Din punctul de vedere al climei pot fi de mii de ori mai dăunătoare decât CO₂.
  • Pot persista în atmosferă zeci sau chiar sute de ani.
  • Orice scurgere are un impact negativ imediat asupra mediului.

Obiectivele gestionării gazelor F (p. 1)

  • Utilizarea lor se limitează treptat, apoi se interzice, cu trecerea la alternative mai ecologice.
  • Se urmărește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și protecția climei.
  • Se sprijină regenerarea și reutilizarea refrigeranților, ca să fie nevoie de mai puțin gaz nou fabricat.
  • Legislația, controalele și evidențele devin mai stricte.
  • Aceste obiective corespund Regulamentului (UE) 2024/573 privind gazele fluorurate cu efect de seră.

Colectare, reciclare și regenerare (p. 1-2)

  • Reciclarea și regenerarea sunt preferate față de incinerare (distrugere).
  • Procesul complet include colectarea, logistica, depozitarea și conformitatea legală, inclusiv transportul transfrontalier.
  • În Europa există puține fabrici de regenerare, așa că refrigeranții pot fi transportați în străinătate, doar cu autorizațiile în vigoare.
  • Deșeurile de refrigerant se transportă în siguranță, conform reglementărilor ADR pentru mărfuri periculoase.
  • Pentru recuperare se folosesc butelii și rezervoare sub presiune de la 20 kg la 900 kg.
  • Refrigerantul lichid poate fi recuperat cu o pompă de mare putere, de până la 300 kg/h, întotdeauna în prezența unui tehnician calificat.
  • Refrigeranții pot fi analizați prin spectrometrie și cromatografie de gaze, conform standardului AHRI, într-un laborator acreditat.
  • La reciclarea direct la client se curăță circuitul de răcire: se îndepărtează uleiurile, acizii și particulele solide.
  • Se pot elimina și regenera refrigeranți HFC și HFO, precum și gazul SF6.
  • Serviciul se adresează firmelor de montaj și service frigorific, lanțurilor comerciale, companiilor industriale și administratorilor de clădiri.
De reținut
  • Gazele F au GWP foarte mare: pot fi de mii de ori mai dăunătoare decât CO₂.
  • Rămân în atmosferă zeci sau sute de ani, deci orice scurgere contează.
  • Regulamentul (UE) 2024/573 impune reducerea treptată, interdicții și evidențe stricte.
  • Regenerarea și reutilizarea sunt preferate față de incinerare.
  • Transportul deșeurilor de refrigerant se face conform ADR.
  • Recuperarea lichidului cu pompe mari (până la 300 kg/h) se face doar cu tehnician calificat.
  • Refrigerantul recuperat se poate analiza conform standardului AHRI.
  • Fiecare kilogram recuperat înseamnă mai puține emisii.

Ghid practic – Pompe de căldură

Testo · 40 pagini

Ghid practic în patru module despre pompele de căldură pentru clădiri rezidențiale (5-20 kW). Explică sursele de căldură, modelele monobloc și split, modurile de funcționare, agenții frigorifici și GWP, COP și factorul sezonier. Detaliază componentele circuitului frigorific, punerea în funcțiune, măsurarea subrăcirii și supraîncălzirii și problemele de zgomot.

Modulul 1 – Introducere: rolul și principiul pompelor de căldură (p. 4-5)

  • Pompele de căldură încălzesc clădirile, pot răci la nevoie și pot produce apă caldă menajeră.
  • Avantajele față de sistemele fosile apar doar dacă unitatea este dimensionată corect, sistemul este planificat optim, locatarul o folosește corect și este întreținută regulat.
  • Ideal funcționează cu energie electrică ecologică, de preferat din propriul sistem fotovoltaic.
  • În clădirile rezidențiale, puterea termică a unei unități variază între 5 și 20 kW, în funcție de necesarul termic; ghidul tratează acest domeniu.
  • Sistemele mari, până la nivel de megawați, se folosesc în comerț, industrie, mall-uri, hoteluri, birouri, piscine și centre polivalente.
  • Există și pompe de căldură doar pentru apă caldă menajeră.
  • Principiul: un circuit frigorific închis ermetic, în care circulă agentul frigorific; la modelele split circuitul continuă prin țevi de cupru până la unitatea exterioară.
  • Agentul frigorific absoarbe căldură la temperatură și presiune scăzute și o cedează la temperatură și presiune mai ridicate.
  • Circuitul frigorific cu comprimare are patru componente principale: evaporator, condensator, compresor și unitate de expansiune.
  • Fluidele de lucru sunt agentul frigorific, uleiul din compresor și apa sărată sau apa freatică, ca mediu de transfer al căldurii.
  • Alegerea agentului frigorific depinde de sursele disponibile, de ecologie, siguranță, subvenții și, mai presus de toate, de decizia clientului.

Sursă de căldură, radiator și limitele sistemului (p. 6-8)

  • Pompa de căldură preia căldură de la o sursă cu temperatură scăzută și o ridică până la temperatura de tur necesară.
  • Sursele folosite în clădiri private sunt aerul, solul (prin apă sărată) și apa.
  • Aerul este cea mai folosită sursă și are cea mai mare creștere; urmează la mare distanță căldura geotermală (sonde, colectori în sol, coșuri geotermale), iar apa freatică sau din puțuri se folosește rar.
  • Pompele aer-apă câștigă teren în construcțiile noi și tot mai mult în clădirile existente, datorită disponibilității nelimitate, investiției mici și noilor unități modulante cu factori sezonieri buni.
  • Aer – avantaje: disponibil oriunde, ușor de realizat, potrivit la renovări, investiție redusă. Dezavantaje: necesită dejivrare, zgomot aerian, fluctuații de temperatură, cere planificare foarte bună.
  • Sol/apă sărată – avantaje: temperatură ridicată și constantă (aprox. 10 °C), transfer termic bun, factori sezonieri foarte buni. Dezavantaje: dificil de realizat, costuri mari, spațiu pentru colectori, răcirea solului.
  • Apă – avantaje: temperatură relativ constantă și ridicată, posibilitate de răcire pasivă, factori sezonieri buni. Dezavantaje: costuri mari, nu e disponibilă oriunde, risc de îmbătrânire a puțului, reglementări de mediu.
  • Radiatorul (în sens de receptor de căldură) este punctul unde energia termică iese din circuitul frigorific, de obicei într-un rezervor tampon.
  • Din rezervor, căldura ajunge hidraulic în calorifere sau în încălzirea prin pardoseală, pereți ori tavan; convectoarele de aer sunt rare în locuințe.
  • Apa caldă menajeră se poate lua din același rezervor, dintr-unul separat sau dintr-o pompă de căldură dedicată apei calde.
  • Regula de bază: cu cât diferența de temperatură dintre sursă și receptor e mai mică (temperaturi de tur mai joase), cu atât eficiența e mai mare.
  • Sistemul analizat în ghid cuprinde doar pompa de căldură și sistemul sursei de căldură; distribuția și stocarea nu sunt detaliate, deși sunt esențiale la planificare.

Modele: monobloc și split (p. 8-10)

  • La monobloc, tot circuitul frigorific se află în carcasa pompei de căldură; se instalează în interior sau în exterior.
  • Monobloc în interior cu aer: două conducte (admisie și evacuare aer) leagă unitatea de exterior; trebuie evitat scurtcircuitul curenților de aer și punțile termice, prin izolare profesionistă.
  • Monobloc cu sol: căldura vine prin sonde, colectori sau coșuri, printr-un circuit cu apă sărată complet închis față de mediu.
  • Monobloc cu apă freatică: sistem deschis; apa se ia din puțul de aspirație, trece prin pompă și se returnează prin puțul de absorbție.
  • Monobloc în exterior, cu aer ca sursă: căldura intră în clădire printr-un circuit izolat cu apă sărată spre rezervorul tampon; unii producători o numesc tot split.
  • Unitatea exterioară trebuie pusă cât mai aproape de cea interioară, pentru pierderi mici pe țevi.
  • Iarna evaporatorul îngheață și se dejivrează periodic; apa de dezghețare trebuie evacuată fără să formeze polei periculos sub unitate.
  • Zgomotul compresorului nu trebuie să deranjeze.
  • Monobloc – avantaje: fără intervenție în circuitul frigorific, cantitate mică de agent, fără zgomot de compresor afară dacă e în interior.
  • Monobloc – dezavantaje: eficiență mai mică din cauza schimbătorului suplimentar al circuitului de apă sărată; în interior trebuie decuplare fonică de clădire și rețea; în exterior apar îngheț și zgomot spre vecini.
  • Split cu circuit frigorific închis este o variantă aer-apă: compresorul, evaporatorul și valva de expansiune sunt afară, condensatorul e înăuntru, adesea cu hidraulica și un rezervor tampon mic.
  • Există și split-uri cu doar evaporatorul și ventilatorul afară; în ambele cazuri unitățile se leagă prin țevi de agent frigorific.
  • Unitatea exterioară trebuie apropiată de cea interioară pentru a reduce cantitatea de agent; cerințele privind înghețul și zgomotul sunt aceleași ca la monobloc exterior.
  • Montajul țevilor etanșe, vidarea, umplerea și punerea în funcțiune cer expertiză în refrigerare.
  • Split – avantaje: circuit închis, COP mai bun, componentele zgomotoase sunt în mare parte afară. Dezavantaje: mai mult agent frigorific, necesită expertiză frigorifică, zgomot și îngheț la unitatea exterioară.

Moduri de funcționare (p. 11-12)

  • Monovalent: pompa de căldură acoperă singură tot necesarul de căldură și apă caldă, doar cu energie electrică.
  • Monoenergetic: se include în calcul și rezistența electrică integrată, ca încălzire directă; e util când pompa lucrează optim în regim normal dar nu acoperă vârful de sarcină la temperaturi foarte scăzute ale sursei.
  • Regimul monoenergetic atinge un factor sezonier anual mai bun decât cel monovalent; rezistența poate servi și la încălzirea scurtă a boilerului din motive de igienă.
  • Alegerea între monovalent și monoenergetic ține cont de emisiile de CO2, costurile de exploatare și experiență; la nesiguranță se consultă producătorul.
  • Bivalent: pe lângă electricitate există o altă sursă primară; de exemplu, la renovare centrala veche rămâne pentru apă caldă sau vârfuri de sarcină.
  • Sistemele hibride combină pompa cu energie verde: solar termic, sobă pe peleți sau lemne, ori rețea de termoficare rece ca sursă.
  • Există unități hibride care au pompa de căldură și cazanul pe gaz în aceeași carcasă și aleg regimul mai ecologic sau mai economic.
  • Sistemele reversibile permit și răcirea; cer planificare suplimentară privind preluarea căldurii din clădire și controlul.
  • Pardoselile, pereții și tavanele pot răci dacă sunt proiectate de la început pentru asta; convectoarele sunt potrivite și pentru încălzire, și pentru răcire.
  • La răcire, temperatura de tur din fiecare cameră se urmărește atent: dacă e prea joasă, apare condens și umezeală în construcție.
  • Sistemele reversibile costă mai mult decât pompele simple.

Agenți frigorifici utilizabili și valoarea GWP (p. 12-15)

  • Niciun agent frigorific nu îndeplinește toate cerințele (termodinamică, siguranță, echipamente, ecologie, dorința clientului), deci sunt necesare compromisuri.
  • Agenții naturali au câștigat importanță, inclusiv datorită Regulamentului UE 517/2014 privind gazele fluorurate.
  • Agenți naturali pentru pompe de căldură: dioxid de carbon (R744), propenă (R1270) și mai ales propan (R290); nu sunt halogenați și nu intră sub reglementarea gazelor F.
  • Hidrocarburile sunt foarte inflamabile (clasa de siguranță A3), deci cer atenție la proiectare, montaj și exploatare; riscul e redus de cantitățile mici și de posibilitatea montării circuitului afară, dar nu se ignoră.
  • Manipularea propanului necesită expertiză în refrigerare.
  • R410A a fost cel mai folosit agent sintetic, dar GWP-ul mare (2088), prețurile în creștere și posibilele lipsuri îl fac tot mai puțin atractiv.
  • Ca soluții de tranziție: furnizorii asiatici folosesc R32, iar alți producători folosesc amestecuri neinflamabile (A1) sau cu GWP foarte mic din clasa A2L, ușor inflamabile, cu cerințe de siguranță proprii.
  • GWP (potențialul de încălzire globală) arată cât contribuie 1 kg de substanță în atmosferă la efectul de seră comparativ cu 1 kg de CO2, care are valoarea de referință 1.
  • Valori din tabel: R410A GWP 2088, clasa A1 (50% R32 / 50% R125); R407C 1774, A1 (23% R32 / 25% R125 / 52% R134a); R466A 733, A1 (49% R32 / 11,5% R125 / 39,5% CF3I).
  • Alte valori: R32 675, A2L (substanță pură); R513A 631, A1 (44% R134a / 56% R1234yf); R454B 466, A2L (68,9% R32 / 31,1% R1234yf).
  • R454C 148, A2L (21,5% R32 / 78,5% R1234yf); R455A 148, A2L (21,5% R32 / 75,5% R1234yf / 3% CO2).
  • Naturali: R290 (propan) GWP 3, A3; R1270 (propenă) GWP 3, A3; R744 (CO2) GWP 1, A1.
  • Figura explică efectul de seră: lumina solară cu unde scurte ajunge la sol, iar radiația cu unde lungi este reținută în troposferă de gaze precum H2O, CO2, N2O, CH4 și HFC-uri.

Parametri de eficiență: COP și factorul de performanță sezonieră (p. 15-16)

  • COP (coeficientul de performanță) este raportul dintre puterea termică la un punct de funcționare și puterea electrică consumată, determinat în laborator.
  • COP se referă doar la pompa de căldură, nu la întregul sistem de încălzire – o sursă frecventă de confuzie.
  • Factorul de performanță sezonieră descrie funcționarea reală pe 12 luni: energia termică măsurată cu contorul de căldură raportată la tot consumul electric real.
  • În consum intră și energia auxiliară: pompele de circulație din circuitul de apă sărată sau freatică și din distribuție, plus rezistența electrică pentru urgență sau vârf de sarcină.
  • Factorul sezonier depinde de producător (valori COP), de comerciant/proiectant (calitatea instalației, temperaturile reale ale sistemului), de consumator (regim de ventilație, consum de apă caldă, temperatura pragului de încălzire), de vreme (temperatura reală a sursei) și de furnizorul de energie (flexibilitate, mod de funcționare).

Modulul 2 – Procesul termodinamic (p. 17-18)

  • Pompa de căldură folosește principiul frigiderului cu comprimare; căldura reziduală a tehnicii frigorifice este recuperată intenționat.
  • Legea I a termodinamicii: energia nu se pierde, ci se transformă; bilanțul energetic trebuie să se închidă.
  • Energia de acționare a compresorului se adaugă căldurii preluate în evaporator; la COP 4 înseamnă 3 părți căldură de la sursă și 1 parte energie electrică transformată în căldură.
  • Întreaga energie este cedată pe partea de înaltă presiune, în condensator, la temperatură mai mare, pentru încălzire sau apă caldă.
  • Legea a II-a: căldura trece natural doar de la corpul mai cald la cel mai rece; cu energie suplimentară (compresorul) efectul se folosește la încălzire.
  • Iarna căldura trece de la sursa rece la agentul frigorific și mai rece din evaporator, deci se poate extrage căldură dintr-un sol de 10 grade sau din aer foarte rece. Regula: întotdeauna de la cald la rece.
  • Legea a III-a: zeroul absolut, 0 K sau -273,15 °C, stare în care particulele sunt imobile, nu poate fi atins termodinamic.
  • Circuitul frigorific cu comprimare are 4 componente: evaporator, condensator, compresor și unitate de expansiune; agentul circulă în circuit închis și își schimbă starea de două ori (evaporare și condensare).

Evaporatorul și dejivrarea (p. 19-20)

  • Evaporatorul este interfața dintre sursa de căldură și circuitul de agent frigorific sau apă sărată.
  • Tipuri: schimbător cu aripioare când căldura vine din aer și schimbător cu plăci pentru transfer între două fluide.
  • Agentul intră din valva de expansiune la presiune joasă (presiune de aspirație), în mare parte lichid, și se evaporă absorbind căldură de la sursă.
  • Cantitatea injectată trebuie să fie astfel încât căldura absorbită să ajungă pentru evaporarea completă; se absoarbe atât căldură sensibilă, cât și latentă.
  • O supraîncălzire cât mai mică la ieșirea din evaporator este mărimea de reglare a injecției și garantează că nu ajunge lichid în compresor la variații de sarcină.
  • Evaporatorul și unitatea de expansiune trebuie bine coordonate; temperatura de evaporare și supraîncălzirea sunt reperele unei evaporări eficiente și se măsoară fiabil cu manifolduri digitale.
  • Procesul este controlat automat de automatizarea încălzirii; schimbătoarele cu aripioare pot îngheța la anumite temperaturi și umidități.
  • Dejivrarea întrerupe transferul de căldură și este pornită automat de un senzor de îngheț, dar afectează eficiența.
  • Nu prea devreme: fără gheață sau cu puțină gheață, dejivrarea consumă energie inutil și oprește extracția de căldură.
  • Nu prea târziu: gheața groasă pe evaporator perturbă puternic transferul termic.
  • Nu mai mult decât trebuie: prea multă căldură folosită la dejivrare scade eficiența sistemului.
  • Metoda cea mai des folosită: circuitul se inversează scurt și căldura se ia din rezervorul tampon pentru a dezgheța aripioarele; uneori se dejivrează direct cu apa de încălzire.
  • Dejivrarea cu gaz fierbinte: gazul comprimat ocolește condensatorul printr-o derivație și merge direct în evaporator; construcția e mai complexă, dar dejivrarea e foarte rapidă și eficientă.
  • Deși automată, dejivrarea se verifică periodic, inclusiv poziția sondei în unitatea exterioară; unitățile inteligente semnalează defectele prin monitorizare la distanță.
  • Reglarea dejivrării cere experiență și conștiinciozitate, altfel factorul sezonier scade fără să se observe.

Condensatorul (p. 21)

  • În pompa de căldură, condensatorul este un schimbător cu plăci lipite sau sudate, care cedează căldura de pe partea de înaltă presiune, după compresor, spre rezervorul tampon.
  • În condensator agentul se lichefiază și cedează căldura sensibilă și căldura latentă absorbită la evaporare.
  • Are trei zone: desupraîncălzire (aprox. 23% din căldură), condensare (aprox. 75%) și subrăcire (aprox. 1-2%).
  • Condensarea ocupă cel mai mult spațiu.
  • Mai întâi vaporii supraîncălziți se răcesc până la temperatura de condensare, când apare prima picătură de lichid; picătura crește până dispar toți vaporii.
  • Dacă condensatorul este dimensionat corect, urmează o ușoară subrăcire a lichidului.

Compresorul (p. 22-23)

  • Compresorul aspiră vaporii supraîncălziți din conducta de aspirație și îi comprimă la presiune ridicată.
  • Presiunea finală rezultă din raportul de performanță dintre condensator și evaporator, adică din cererea de căldură a clădirii și condițiile de la sursă, variabile zi/noapte și sezonier; contează și comportamentul utilizatorului.
  • Compresorul este cel mai mare consumator de energie electrică din circuit.
  • Pompele de căldură folosesc aproape exclusiv compresoare complet ermetice; cele semi-ermetice apar la puteri mari în comerț și industrie.
  • La compresorul complet ermetic, motorul și interiorul nu sunt accesibile; motorul se răcește cu vapori de aspirație reci și/sau cu ulei.
  • Scroll: două spirale, una fixă și una care se mișcă rapid, formează camere tot mai mici; gazul se comprimă, se încălzește și iese la capăt.
  • Compresorul scroll este cel mai comun în pompele de căldură, silențios și eficient; cu aer ca sursă e preferabil cu convertor de frecvență, iar controlul capacității ajută și la temperaturi de tur mai mari.
  • Compresorul rotativ cu piston rotativ este mai puțin eficient, dar mai ieftin; se potrivește la puteri termice sub 5 kW, deci la case foarte bine izolate.
  • Compresoarele rotative se folosesc pentru încălzire și apă caldă, pentru racordarea locuințelor la rețele de termoficare rece sau în sisteme de ventilație cu modul de pompă de căldură.
  • Semi-ermeticul este pentru puteri medii și foarte mari; motorul se răcește cu vapori de aspirație sau cu ventilator, poate fi înlocuit, iar plăcile de supape sunt accesibile la service.
  • Semi-ermeticele sunt de obicei cu piston sau elicoidale (șurub) și nu au rol important la locuințe din cauza costului mai mare și a zgomotului.

Unitatea de expansiune (p. 23-24)

  • Rolul ei este să injecteze în evaporator exact cantitatea de lichid care se poate evapora cât mai complet; căldura de evaporare vine de la sursă.
  • Tipuri: tub capilar, valvă automată, valvă termostatică și valvă electronică de expansiune; la pompele de căldură contează aproape doar ultimele două.
  • Valva termostatică este standardul actual și menține constantă zona de supraîncălzire din evaporator; reglarea ei exactă reduce defecțiunile.
  • Valva electronică oferă cea mai bună calitate a reglajului: menține constantă supraîncălzirea cu acționare electrică și reacționează rapid la variații de sarcină.
  • Valvele electronice sunt tot mai populare datorită prețurilor mai bune și îmbunătățesc COP-ul și mai ales factorul sezonier.

Alte componente ale circuitului frigorific (p. 24-25)

  • Receptorul de agent frigorific asigură lichid suficient pentru expansiune și separă bulele de vapori din conducta de condensat.
  • Receptorul vertical este preferabil celui orizontal: are coloană de lichid mai înaltă, nivelul se urmărește mai ușor și crește subrăcirea.
  • Filtrul uscător din conducta de lichid reține umiditatea reziduală; umezeala plus agent, ulei și căldură formează acid care atacă, de exemplu, sârma emailată a motorului compresorului.
  • Conținutul de acid poate fi redus cu aditivi potriviți, iar un filtru oprește așchiile și depunerile să ajungă la electroventil sau la valva de expansiune.
  • Regulă: la orice intervenție în circuitul frigorific, filtrul uscător se înlocuiește.
  • Vizorul (indicatorul de nivel) arată agentul care circulă; montat chiar înaintea valvei de expansiune, arată pre-evaporarea din fluctuații de presiune, subrăcirea insuficientă sau lipsa de agent.
  • Presostatul de joasă presiune oprește pompa de căldură dacă presiunea la sursă scade prea mult, de exemplu la o scurgere.
  • Presostatul de înaltă presiune protejează compresorul și îl oprește la presiune prea mare, de exemplu când condensatorul nu preia suficientă căldură.
  • Schema exemplu: sursă apă freatică intră cu 10 °C și iese cu 6 °C; încălzirea prin pardoseală are tur 35 °C și retur 30 °C.

Modulul 3 – Planificare (p. 26)

  • La monobloc circuitul frigorific vine gata montat din fabrică; la split, tehnicianul trebuie să închidă circuitul.
  • Urmează racordarea corectă la rezervoare, la rețeaua de distribuție și la sursă; greșelile scad inevitabil factorul sezonier și eficiența.
  • Etapa finală este punerea în funcțiune.
  • Fiecare grad contează: evaporare cu 1 K mai sus la sursă sau condensare cu 1 K mai jos la receptor îmbunătățește COP-ul cu 2-3%.
  • Valorile exacte măsurate și cunoștințele de specialitate sunt singura cale de a evalua și regla corect un split închis.

Pregătirea și instrumentele de măsură (p. 27)

  • La punere în funcțiune și service, tehnicianul are nevoie rapid de presiunile și temperaturile circuitului.
  • Valorile afișate de pompele moderne trebuie verificate; manifoldul și termometrul sunt indispensabile.
  • Manometrele analogice nu arată direct subrăcirea și supraîncălzirea; calculul manual poate greși, iar citirea acului produce erori de paralaxă.
  • Manifoldul digital înregistrează simultan și exact presiunile și temperaturile și calculează supraîncălzirea și subrăcirea, fără erori de paralaxă sau de calcul.
  • Funcții utile: iluminarea afișajului, compensarea presiunii atmosferice și memorarea datelor.

Punerea în funcțiune inițială (p. 28-30)

  • La split se finalizează circuitul frigorific; țevile se aleg după standarde, cu material, grosime de perete, rezistență, coroziune și presiune potrivite agentului.
  • Toate îmbinările se brazează sub gaz inert (azot), cu aliaj de cupru sau argint.
  • Manifoldul se leagă la racordurile de înaltă și joasă presiune; furtunul roșu și cel albastru arată punctele de măsură, iar al treilea, de obicei galben, merge la portul de serviciu.
  • Prin furtunul galben se introduce azot uscat pentru proba de presiune și etanșeitate; e corect și să se videze întâi aerul cu pompa de vid, apoi să se introducă azot.
  • Presiunea de probă se crește treptat până la suprapresiunea admisă calculată, ca să se găsească scurgerile din pori, fisuri, suduri și lipituri.
  • Alte puncte slabe: racorduri filetate, presetupe de valve, aparate de măsură și monitorizare și, paradoxal, garniturile de orice fel.
  • Testul de etanșeitate verifică dacă presiunea rămâne constantă o perioadă; se caută scurgeri și pe traseu, cu spumă sau cu detector de scurgeri.
  • După teste reușite și documentate, azotul se evacuează, păstrând o ușoară suprapresiune.
  • Se leagă pompa de vid la furtunul galben și se videază; pentru o măsură precisă a vidului se folosește manifoldul digital sau o sondă de vid.
  • După atingerea vidului final și documentarea probei de vid, se deschid ventilele și intră agentul preumplut din fabrică; dacă nu ajunge, se completează prin furtunul galben.
  • Se citesc presiunile joasă și înaltă; cu sondă de temperatură se află în timp real subrăcirea și supraîncălzirea.
  • Cu alt termometru se măsoară turul și returul în clădire și temperaturile de intrare și ieșire la evaporator.
  • După o funcționare de probă, circuitul se verifică din nou cu detector electronic de scurgeri, pentru cele mai mici pierderi.
  • Se măsoară și valorile electrice: tensiunea de alimentare și curentul consumat; apoi sistemul se predă proprietarului.

Service și întreținere (p. 30-31)

  • În funcție de agentul frigorific, întreținerea este obligatorie.
  • Un contract de întreținere este justificat pentru a evita pierderile lente de agent și defectele din murdărirea schimbătoarelor.
  • Pentru simple verificări se pot folosi transmițătoare de presiune fără furtunuri, ca să nu se piardă agent la conectare; valorile apar pe telefon sau tabletă. La fel, temperatura se ia cu termometru tip clește.
  • La service se folosește întotdeauna detectorul electronic de scurgeri, pentru a preveni defectarea din lipsă de agent.

Subrăcirea și supraîncălzirea (p. 31-34)

  • Subrăcirea se determină cel mai bine chiar înaintea unității de expansiune; valorile după condensator sau după receptorul vertical interesează doar pentru porțiuni parțiale.
  • Subrăcirea crește diferența de entalpie, deci căldura pe care o poate absorbi evaporatorul.
  • Subrăcirea este necesară și pentru a trece căderile de presiune din conducta de lichid fără pre-evaporare.
  • Supraîncălzirea este unul dintre cei mai importanți parametri; contează unde se măsoară: la evaporator, pe conducta de aspirație, la intrarea în compresor sau în compresor.
  • Supraîncălzirea evaporatorului se măsoară imediat după evaporator, la începutul conductei de aspirație, în același loc cu bulbul valvei termostatice sau senzorul valvei electronice.
  • Supraîncălzirea pe conducta de aspirație vine din căldura mediului care trece prin izolație și este nedorită într-un sistem bine proiectat.
  • Supraîncălzirea la aspirația compresorului, măsurată chiar înainte de intrare, este suma supraîncălzirii evaporatorului și conductei, inclusiv a unui eventual schimbător intern.
  • Supraîncălzirea suplimentară în compresor practic nu se poate determina și nu contează la service; provine mai ales din răcirea motorului cu vapori aspirați și ține de producător.
  • Schemele arată măsurarea supraîncălzirii evaporatorului la ieșirea din evaporator și a supraîncălzirii la aspirație chiar înainte de compresor.

Modulul 4 – Zgomotul: amplasare și zgomot structural (p. 35-36)

  • Zgomotul se ia în calcul cât mai devreme, atât la monobloc în interior, cât și la unitățile exterioare cu compresor.
  • În interior, compresorul e în clădire; unitățile sunt izolate, dar zgomotul nu dispare, iar podelele rezonante sau camerele goale îl agravează.
  • Izolare eficientă: placă de fundație din beton și covor de cauciuc.
  • La aer-apă în interior, conductele de aer spre exterior se izolează termic și fonic.
  • Racordurile la țevi și cabluri se decuplează acustic de clădire, de exemplu cu compensatoare.
  • Afară, unitatea se pune la distanță suficientă de vecini și orientată în sens opus lor, cu fluxul de aer liber pe toate părțile.
  • Pe fundație sau soclu, condensul se scurge liber chiar și cu zăpadă; amortizoarele sau piesele de plastic incluse decuplează unitatea de sol.
  • Vegetația sau suprafețele fonoabsorbante ajută.
  • Amplasarea nu trebuie să scadă eficiența: o adâncitură în teren nu e potrivită, pentru că se adună aer rece și scade COP-ul; la nesiguranță se întreabă producătorul.
  • Zgomotul structural se transmite prin podea și pereți, apoi în aer, și se poate răspândi din subsol în toată clădirea și împrejurimi.

Măsurarea zgomotului și sunetul optic (p. 37-39)

  • Cerințele minime pentru măsurarea zgomotului pompelor de căldură apar, de exemplu, în Regulamentul (UE) 813/2013 privind proiectarea ecologică; se poate face o măsurare de test aprobată, cu sonometru precis.
  • Puterea sonoră este o mărime calculată: energia sonoră totală emisă de sursă; cu distanța, energia se împrăștie pe o suprafață mai mare.
  • Presiunea acustică apare când sursa face aerul să vibreze; cu cât variația de presiune e mai mare, cu atât sunetul pare mai puternic.
  • Nivelul de zgomot se exprimă în decibeli (dB); ghidul indică dB(B) pentru zgomotul aerian și dB(A) pentru cel structural.
  • Emisia sonoră este sunetul emis de sursă, exprimat ca nivel de putere sonoră în dB.
  • Imisia sonoră este zgomotul resimțit în locul respectiv, măsurat ca nivel de presiune acustică în dB.
  • Sunetul optic: vecinii se simt deranjați pentru că văd paletele ventilatorului rotindu-se, deși pompa nu merge și vântul le învârte.
  • Soluții: model cu ventilator ascuns, amplasare departe de vecini sau orientare spre stradă; la dispută ajută o măsurare făcută de tehnician împreună cu vecinul.
  • Sfaturi: țineți cont de nivelul de putere sonoră de pe eticheta energetică; decuplați cu grijă unitatea interioară de clădire, conducte și canale de aer.
  • Norma germană TA-Lärm dă valori orientative pentru imisii; responsabil de conformitate este utilizatorul sistemului.
  • Asigurați distanță suficientă față de vecini; un paravan poate preveni plângerile.
  • Eticheta energetică arată: furnizorul și modelul, funcția de încălzire pentru temperatură medie și joasă, clasele de eficiență, cele trei zone climatice europene, puterea termică nominală pentru climă medie, rece și caldă și nivelul de putere sonoră LWA interior și exterior.
De reținut
  • Cu cât diferența dintre temperatura sursei și temperatura de tur e mai mică, cu atât pompa e mai eficientă; 1 K câștigat la evaporare sau condensare aduce 2-3% COP.
  • COP se referă doar la pompă, în laborator; factorul sezonier măsoară tot sistemul pe 12 luni, cu toată energia auxiliară.
  • La COP 4: 3 părți căldură din mediu și 1 parte energie electrică.
  • Condensatorul cedează aprox. 23% din căldură la desupraîncălzire, 75% la condensare și 1-2% la subrăcire.
  • R410A are GWP 2088; R32 675 (A2L); R290 și R1270 au GWP 3 dar sunt A3, foarte inflamabili; R744 are GWP 1.
  • Dejivrarea: nu prea devreme, nu prea târziu, nu mai mult decât trebuie; verificați periodic poziția sondei.
  • La orice intervenție în circuitul frigorific se schimbă filtrul uscător.
  • Punere în funcțiune split: brazare sub azot, probă de presiune crescută treptat, test de etanșeitate, vidare documentată, deschiderea ventilelor, măsurători și test final cu detector electronic.
  • Subrăcirea se măsoară înainte de valva de expansiune; supraîncălzirea evaporatorului imediat după evaporator, unde e bulbul valvei.
  • Unitatea exterioară: departe de vecini, pe amortizoare, cu flux de aer liber și scurgere a condensului, niciodată într-o adâncitură cu aer rece.

Ghid practic – Termografia pentru specialiștii în instalații de încălzire

Testo · 22 pagini

Ghid practic despre folosirea camerelor de termoviziune de către instalatorii de încălzire. Explică, pe studii de caz, cum se găsesc țevile și scurgerile sub pardoseală, cum se verifică încălzirea prin pardoseală și radiatoarele înainte și după spălare și cum se localizează tubulatura ascunsă de gaze de ardere. Se încheie cu criteriile tehnice pentru alegerea unei camere.

Introducere (p. 2-3)

  • Termografia este folosită de câțiva ani pe scară largă și în sectorul încălzirii.
  • Camera de termoviziune este un instrument de diagnosticare pentru instalatorii de încălzire: economisește timp, reduce costurile și poate genera lucrări suplimentare.
  • Ghidul tratează patru aplicații: găsirea țevilor și a scurgerilor, verificarea încălzirii prin pardoseală, verificarea radiatoarelor înainte și după spălare și găsirea traseelor ascunse de gaze de ardere.
  • Ultima parte explică criteriile tehnice după care se alege o cameră de termoviziune.

Detectarea țevilor de încălzire (p. 4)

  • Scurgerile la țevile de apă caldă aflate sub gresie sau beton sunt greu de găsit fără să spargi suprafețe mari de pardoseală.
  • Primul pas pentru găsirea unei scurgeri este stabilirea traseului țevilor.
  • Camera de termoviziune limitează zona de cercetat la porțiunea relevantă.
  • Traseul țevilor calde se vede clar în imaginea termică și poate fi urmărit ușor, fără nicio intervenție distructivă.

Detectarea scurgerilor (p. 5)

  • După ce traseul conductelor este cunoscut, căutarea se concentrează pe scurgere.
  • Exemplu: o pardoseală cu gresie sub care proprietarul observa ocazional apă. Imaginea termică arăta modelul de căldură al țevilor de sub podea.
  • Într-un anumit loc temperatura era clar mai mare decât în rest; acest punct fierbinte indica o posibilă scurgere din sistemul de încălzire centrală.
  • Regulă practică: o scurgere apare de obicei ca un punct fierbinte cu formă neregulată, nu ca o linie uniformă ca țeava.
  • Verificările ulterioare au confirmat scurgerea exact în acel loc.

Evitarea efortului inutil – studiu de caz (p. 6-7)

  • Într-o locuință cu scurgere suspectată s-au spart inutil zone mari de pardoseală prin metode clasice.
  • Căutarea a durat trei zile și a generat costuri mari de manoperă și materiale pentru refacerea pardoselii.
  • Camera de termoviziune este complet neinvazivă și potrivită pentru găsirea avariilor, a blocajelor și a scurgerilor.
  • Traseul țevilor a fost urmărit și dincolo de zonele deja dezvelite.
  • Camera a găsit rapid un punct fierbinte care, după scurt timp, a început să se extindă; extinderea petei calde este un indiciu bun de scurgere.
  • Antreprenorul a dezvelit apoi doar o porțiune mică de țeavă și a găsit secțiunea care curgea.
  • Avantaje: detectare rapidă, locală și neinvazivă, deranj mult mai mic pentru proprietar și costuri mult mai mici de reparație și refacere a suprafeței.
  • Camera folosită a fost un model cu rezoluție de 320 x 240 pixeli și sensibilitate termică sub 60 mK.

Scurgeri sub mai multe straturi de pardoseală (p. 8-9)

  • Simptomul clientului: nivelul apei din instalație trebuia completat constant, deci exista o pierdere undeva în sistem.
  • Procedura: s-a pornit încălzirea, s-a așteptat puțin, apoi s-au inspectat cu camera țevile și traseele.
  • Aproape imediat s-a găsit un punct fierbinte în dreptul ușii dintre hol și cameră.
  • Punctul a fost marcat cu bandă, ca reper pentru momentul ridicării covoarelor și săpării.
  • Locul indicat s-a dovedit corect, deși țevile erau la circa 70-90 mm sub șapa de beton și sub un covor dens cu strat de cauciuc.
  • Rezultatul: economie mare de timp pentru instalator și de costuri de spargere pentru client.
  • Imaginile pot fi salvate ca JPEG și trimise pe e-mail, de exemplu asiguratorului; rapoartele pot fi făcute direct la client cu o aplicație pe mobil.
  • Funcția de tip SuperResolution poate crește rezoluția efectivă a imaginii, de exemplu până la 640 x 480 pixeli pentru un detector de 320 x 240.

Încălzirea prin pardoseală: traseu și verificare (p. 10-11)

  • Tot mai mulți clienți aleg încălzirea prin pardoseală pentru o căldură constantă.
  • Camera de termoviziune arată imediat starea sistemului și temperatura suprafeței podelei, care reflectă performanța încălzirii.
  • Distribuția temperaturii în imagine arată exact zonele care încălzesc și zonele care nu funcționează.
  • Se pot urmări temperaturile de-a lungul țevilor și variațiile de temperatură pe podea.
  • Camera oferă o imagine clară a circuitelor de tur și de retur ale distribuitorului.
  • Variațiile mari între temperaturile de retur ale circuitelor indică o posibilă problemă în sistem.
  • În exemplul din ghid, trei puncte de pe podea aveau 30,5 °C, 40,2 °C și 22,2 °C, deci încălzirea era clar neuniformă.

Verificarea radiatoarelor înainte și după spălare (p. 12-14)

  • Spălarea radiatoarelor este un serviciu util pentru economia de energie, dar clientul trebuie convins că are efect.
  • Atingerea radiatorului cu mâna sau termometrul cu infraroșu verifică doar zone mici și nu dau imaginea completă; fără cameră nu se poate face o analiză exactă.
  • Procedura inițială: se pornește centrala, se lasă să se încălzească, apoi se fac imagini termice și digitale ale fiecărui radiator din casă.
  • În exemplu, radiatoarele aveau multe zone reci, ceea ce arăta impurități și depuneri în sistem.
  • Partea cea mai rece a unui radiator avea doar 22 °C, față de circa 55 °C în restul zonelor.
  • Parametrii de măsurare folosiți: emisivitate 0,95 și temperatură reflectată 20 °C.
  • O curbă de profil de temperatură pe lungimea radiatorului arată grafic variația și poate fi prezentată clientului pe tabletă.
  • Clientul vede singur problema, deci este mai ușor de convins de necesitatea spălării.
  • În timpul spălării, camera se folosește pentru a urmări fiecare radiator.
  • După spălare, termografia confirmă că depunerile au fost îndepărtate: zonele reci au dispărut, iar temperaturile au devenit uniforme (circa 55-58 °C în punctele măsurate).
  • Documentarea înainte, în timpul și după lucrare dovedește creșterea eficienței și arată profesionalism.

Inspectarea traseelor ascunse de gaze de ardere (p. 15)

  • Când centrala este departe de pereții exteriori, tubulatura de gaze de ardere trece prin goluri din tavan sau pereți.
  • La mentenanță este atunci greu sau imposibil de verificat dacă tubulatura este montată corect.
  • În clădirile unde gazele de ardere trec invizibil prin cavități trebuie prevăzute orificii (trape) de inspecție.
  • Dacă un sistem prezintă risc conform legii, furnizorul de gaze poate opri, cu acordul proprietarului, alimentarea cazanului.
  • Tubulatura caldă se vede clar în imaginea termică, de exemplu în golul de deasupra tavanului unui apartament.
  • După găsirea traseului se marchează pozițiile trapelor, se decupează și se montează trapele.

Avantajele investiției (p. 16)

  • Termografia reduce mult timpul de găsire a unei scurgeri sau defecțiuni la încălzirea prin pardoseală sau la conducte.
  • Clientul și instalatorul au costuri și deranj mai mici, pentru că se evită săpăturile inutile.
  • Eficiența crescută lasă mai mult timp pentru clienți noi, astfel că investiția se recuperează.

Criterii pentru alegerea camerei de termoviziune (p. 16-18)

  • Criteriile de urmărit: rezoluția în infraroșu, sensibilitatea termică, ecranul, câmpul de vizualizare, software-ul, reglarea manuală a scalei, ușurința în operare și suportul tehnic.
  • În aplicațiile de încălzire diferențele de temperatură sunt adesea mici, deci alegerea camerei contează.
  • Rezoluția detectorului determină calitatea imaginii; rezoluția minimă recomandată este 160 x 120 pixeli.
  • Sensibilitatea termică arată cât de mici sunt diferențele de temperatură pe care camera le poate vedea; se exprimă în °C sau mK.
  • Pentru trasarea țevilor și scurgeri sub pardoseală, sensibilitatea minimă recomandată este 0,1 °C (100 mK); cu cât valoarea e mai mică, cu atât mai bine.
  • Ecranul trebuie să fie mare; un ecran de 3,5 inch este recomandat pentru o imagine de ansamblu.
  • Câmpul de vizualizare trebuie să fie larg, pentru că se inspectează suprafețe mari de podea, radiatoare sau tavane, adesea fără spațiu de retragere; cu un câmp îngust trebuie să stai mai departe și vezi mai puține detalii.
  • Scala trebuie reglată manual prin intervalul de temperatură și nivel, pentru contrast optim.
  • Doar în modul automat se pot pierde zonele cu diferențe mici de temperatură; la țevi, scurgeri, pardoseală și gaze de ardere scala trebuie adesea îngustată.
  • Software-ul trebuie să fie intuitiv, să permită analiză (puncte de măsură, curbe de profil, comentarii) și generarea rapidă de rapoarte.
  • Este nevoie de un furnizor cu cunoștințe tehnice care să ajute la alegerea camerei potrivite.

Exemple de camere și specificații (p. 19-21)

  • Modelul de bază are 160 x 120 pixeli, sensibilitate sub 100 mK și lentilă fixă de 31°.
  • Un model intermediar are 240 x 180 pixeli, sensibilitate sub 90 mK și lentilă de 35°.
  • Un model superior are 320 x 240 pixeli, sensibilitate sub 60 mK, lentilă de 42° și marcaj laser.
  • Modelul de top are 320 x 240 pixeli, sensibilitate sub 40 mK, focus manual cu lentilă de 30° și opțional lentilă tele de 12°.
  • Caracteristici comune utile: ecran de 3,5 inch, până la circa 2000 de imagini stocate, recunoaștere automată a punctului cel mai cald și cel mai rece.
De reținut
  • Întâi se stabilește traseul țevilor, apoi se caută scurgerea.
  • O scurgere apare ca un punct fierbinte cu formă neregulată, care de obicei se extinde în timp.
  • Instalația trebuie pornită și lăsată să se încălzească înainte de inspecția termică.
  • Termografia a găsit scurgeri chiar la 70-90 mm sub șapă și sub covor.
  • Variațiile mari între temperaturile de retur la încălzirea prin pardoseală indică o problemă.
  • Zonele reci pe radiator (de exemplu 22 °C față de 55 °C) indică depuneri; după spălare temperatura trebuie să fie uniformă.
  • Pentru radiatoare s-a lucrat cu emisivitate 0,95 și temperatură reflectată 20 °C.
  • Cerințe minime pentru cameră: 160 x 120 pixeli, sensibilitate de 0,1 °C (100 mK), ecran de 3,5 inch, câmp larg.
  • Reglați manual scala; modul automat poate ascunde diferențele mici de temperatură.
  • Documentarea înainte și după lucrare convinge clientul și dovedește rezultatul.

Ghid practic – Măsurători pentru sistemele de ventilație de uz rezidențial

Testo · 24 pagini

Ghid practic despre măsurătorile necesare la ventilația mecanică din locuințe, la punerea în funcțiune și la revizii. Explică riscurile unui reglaj prea mare sau prea mic și rezumă cerințele standardelor EN 16798-17, EN 14134 și DIN 1946-6. Descrie concret cum se măsoară debitul, temperatura, umiditatea, turbulența, zgomotul și consumul ventilatoarelor și cum se documentează rezultatele.

Introducere: de ce se fac măsurători (p. 3)

  • Clădirile bine izolate și casele pasive sunt atât de etanșe încât schimbul natural de aer prin rosturile ferestrelor, ușilor sau casetelor de rulou aproape dispare.
  • Umezeala produsă în casă (respirație, transpirație, gătit, dușuri) și mirosurile nu mai ies, iar aerul proaspăt nu mai intră suficient.
  • Un sistem de ventilație echilibrat rezolvă problema, dar funcționează corect doar dacă se respectă standardele și se fac măsurători la punerea în funcțiune și la reviziile periodice.

Riscurile unui sistem configurat greșit (p. 4)

  • Doar măsurătorile la punerea în funcțiune și în exploatare garantează respectarea valorilor proiectate, cum ar fi rata de schimb a aerului.
  • Risc 1, sistem reglat prea sus: debitul mare crește mult consumul de energie, produce curent de aer neplăcut și zgomot de la ventilatoare.
  • Tot la reglaj prea mare se poate crea depresiune în clădire, periculoasă mai ales într-un bloc și în combinație cu aparate cu ardere.
  • Risc 2, sistem reglat prea jos: nu se atinge debitul nominal, deci nici rata de schimb a aerului.
  • Consecințele sunt calitate slabă a aerului, CO2 crescut și umiditate relativă mare, care favorizează mucegaiul.

Standardul european EN 16798-17 (p. 5)

  • Definește metoda și cerințele de inspecție a sistemelor de răcire, încălzire și ventilare din clădiri rezidențiale și nerezidențiale.
  • Accentul cade pe consumul de energie, conform Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor.
  • Secțiunea 6 cere ca la inspecția ventilației să se verifice debitul de aer, puterea specifică a ventilatoarelor (valorile SFP) și umiditatea (condensul).
  • Secțiunea 8 cere în procesul-verbal: debitul total de aer evacuat și/sau introdus de centrala de tratare a aerului, energia electrică consumată de ventilatoare, la sistemele centralizate presiunea înainte și după aparat și filtru, și nivelul de confort dacă oamenii se plâng de curent.

Standardul european EN 14134 (p. 5-7)

  • Descrie metodele de încercare și verificare a performanței ventilației din locuințe, atât la sisteme noi, cât și la cele existente.
  • Secțiunea 8: măsurătorile funcționale verifică debitul și direcția aerului, presiunea statică și durata.
  • Secțiunea 8.2.1: la toate gurile de aer ale ventilației mecanice se măsoară debitul și se stabilește direcția fluxului, cu debitmetru cu compensare de presiune, anemometru cu elice sau sondă de viteză.
  • Secțiunea 8.3.1: la gurile de aer cu reglaj automat (de exemplu comandate de umiditate) se măsoară presiunea statică cu un manometru și un tub introdus în conductă înaintea secțiunii de reglaj.
  • Secțiunea 9.3: nivelul de presiune acustică ponderat A se măsoară conform EN ISO 16032.
  • Într-o încăpere sub 100 m³ zgomotul se poate măsura într-un singur punct, în mijlocul camerei, la 1,5 m înălțime.
  • Timpul de reverberație poate fi omis; se consideră atunci 0,5 s în cameră mobilată și 0,8 s în cameră nemobilată, iar opțiunea se notează în procesul-verbal.
  • Secțiunea 9.4: consumul electric al acționării ventilatorului, cu controlere și comenzi, se măsoară cu un wattmetru care citește puterea activă, de tip True RMS.
  • Secțiunea 10: toate rezultatele se trec în procesul-verbal.

Standardul german DIN 1946-6 (p. 7-9)

  • Se aplică ventilării naturale și mecanice a locuințelor și spațiilor similare (inclusiv cămine) și stabilește cerințe de punere în funcțiune, exploatare și întreținere.
  • Secțiunile 4 și 5 cer un concept de ventilație pentru clădiri noi sau renovate: dacă e nevoie de măsuri de ventilare și ce sistem se alege.
  • Conceptul se face și când se ventilează mecanic doar încăperi izolate, de exemplu băi și toalete fără ferestre (tratate în DIN 18017-3).
  • Conceptul include cerințe de confort, debitele pe zone și cerințe de igienă a aerului, care se verifică ulterior prin măsurători.
  • Secțiunea 11.1, la predare se dau: conceptul de ventilație, determinarea debitelor, instrucțiunile de operare și întreținere, descrierea sistemului și rezultatele măsurătorilor.
  • Secțiunea 11.4.3: se măsoară debitele de aer introdus și evacuat la ventilație nominală la gurile selectate; se pot omite doar dacă sunt dovedite caracteristicile unităților individuale.
  • Abaterea admisă față de debitul proiectat este de ±15 %, la aceeași densitate a aerului.
  • Se măsoară și presiunile diferențiale la gurile selectate, dacă sunt necesare pentru corectarea debitelor.
  • Măsurători suplimentare posibile: zgomotul în zona locuită (fără zgomote deranjante la nominal), consumul electric al ventilatoarelor pe trepte, etanșeitatea conductelor reparate, viteza și temperatura aerului în camere.
  • Secțiunea 12.2: la inspecție se controlează în principal debitele la ventilație nominală; la reclamații se verifică prin măsurători și zgomotul sau curentul de aer.

Relevanța pentru practică (p. 10)

  • La punerea în funcțiune se face testul funcțional complet și reglarea generală, pentru a asigura rata minimă de schimb a aerului.
  • Se reglează debitele totale, raportul corect dintre aerul total introdus și cel evacuat și debitele pe fiecare încăpere.
  • Toate măsurătorile și reglajele se trec în procese-verbale predate odată cu conceptul, calculul, instrucțiunile și descrierea sistemului.
  • Cine curăță sistemul nu trebuie să modifice reglajele.
  • Filtrele se schimbă după gradul de murdărire, după depășirea presiunii diferențiale admise sau la intervale stabilite.
  • Instrumentele alese ar trebui să permită documentarea directă, prin export CSV sau raport PDF.

Debitul total al unității de ventilație (p. 11-16)

  • Debitul total se poate afla direct, prin măsurare în conductă, sau indirect, prin presiunea diferențială la ventilatoarele unității centrale.
  • Alegerea sondei: pentru viteze mici, până la 5 m/s, sonde termice (fir cald); pentru viteze de 5-20 m/s, sonde cu elice de diametru mic.
  • Metoda pentru conducte dreptunghiulare: secțiunea se împarte în zone egale și se măsoară în centrul fiecărei zone; la profil neuniform se iau mai multe puncte.
  • Metoda axei centroidale pentru conducte rotunde: secțiunea se împarte în inele de arie egală, se măsoară pe cercul median al fiecărui inel și se face media aritmetică.
  • Formula: debitul volumic V (m³/h) = A (m²) x v medie (m/s) x 3600.
  • Exemplu: A = 0,5 m² și v = 2 m/s dau 3600 m³/h.
  • Ambele metode corespund recepției conform EN 12599.
  • Metoda indirectă cere un manometru și fișa tehnică cu curba caracteristică a ventilatorului, dată de producătorul unității.
  • Manometrul se conectează la ștuțurile de presiune din fabrică; din presiunea diferențială și treapta de putere setată se citește debitul pe curbă.
  • Citirea pe diagramă: pe axa verticală se găsește presiunea măsurată, se urmează spre dreapta liniile ajutătoare curbe până la curba ventilatorului, apoi se citește debitul pe axa orizontală.
  • Exemplu: la 200 Pa, între liniile ajutătoare de circa 160 și 240 Pa, se ajunge la curba ventilatorului la aproximativ 750 m³/h.
  • La gurile de introducere aerul are un jet direcționat și poate fi măsurat precis cu anemometru cu elice; o pâlnie de măsurare face măsurarea mai rapidă și mai exactă.
  • La gurile de evacuare pâlnia este obligatorie, pentru că aerul este aspirat din toate direcțiile și nu există o secțiune definită; pâlnia creează un flux definit într-o secțiune fixă.
  • Metoda factorului K: producătorul determină în laborator factorul de calibrare al componentei (ventilator, gură de aer) și îl trece pe plăcuță.
  • Se măsoară presiunea diferențială la punctul de măsură, se introduce factorul K în instrument, iar acesta calculează automat debitul.

Temperatura aerului (p. 17-18)

  • Temperatura se măsoară de regulă la unitatea centrală, în conductele de introducere și în încăperile ventilate.
  • În încăperi se folosesc termometre cu protecție contra radiației (tub din inox), ca să nu influențeze pereții, caloriferele, ferestrele sau mobila.
  • Senzorul se pune în mijlocul camerei, la 60 cm înălțime.
  • În conducte, conducția termică și turbulența pot produce erori mari.
  • Adâncimea de introducere a sondei trebuie să fie ideal de 10 ori diametrul sondei, dar minimum de 5 ori.
  • Ideal se măsoară într-un cot sau cu sonda orientată spre curgere; perpendicular pe flux e mai comod, dar mult mai puțin precis.
  • În conducte înguste sonda se pune înclinat față de flux, ca să se respecte adâncimea necesară.

Umiditatea relativă (p. 18-19)

  • La umiditate absolută constantă, umiditatea relativă depinde de temperatură.
  • Lângă suprafețe mai reci umiditatea relativă este mai mare; de aceea nu se măsoară lângă pereții exteriori, ci în mijlocul camerei.
  • Exemplu: la 25 °C în cameră se citesc 50 % UR în mijloc, dar 70 % UR lângă un perete exterior de 15 °C, deși umiditatea absolută e aceeași.
  • În conducte interesează umiditatea absolută, măsurată înainte și după baterii sau umidificatoare și acolo unde se amestecă aer recirculat cu aer exterior.
  • Fără uscare sau umidificare, umiditatea absolută rămâne constantă pe distanțe lungi, dacă nu apare condens pe suprafețe reci.
  • Simplificat, aerul imediat după un spălător de aer se consideră saturat, deci temperatura lui este aproximativ punctul de rouă; la fel după un separator de condens eficient.
  • În practică doar un higrometru dă valori sigure, pentru că umidificatoarele nu ating mereu 100 % (de exemplu doar 80 % UR după umidificator).

Turbulență, zgomot și consum electric (p. 20-21)

  • Dacă ocupanții reclamă curent de aer sau gurile de aer influențează vizibil camera, se măsoară gradul de turbulență și riscul de curent.
  • O sondă de turbulență măsoară viteza și temperatura aerului și calculează automat riscul de curent și gradul de turbulență.
  • Zgomotul se măsoară cu sonometrul în zona locuită, ca să se verifice obiectiv dacă ventilația la puterea nominală deranjează; se poate face punctual sau pe termen lung.
  • Consumul real al ventilatoarelor se verifică măsurând curentul și tensiunea, pentru fiecare regim: nominal, cu protecție la umiditate, redus și intensiv.
  • Pentru documentare se recomandă un clește ampermetric cu export de date.

Documentarea măsurătorilor (p. 22-23)

  • Documentarea este cerută de standarde, de client sau protejează contractantul, deci contează la alegerea instrumentelor.
  • Rezultatele se pot tipări la fața locului pe o imprimantă portabilă fără fir, ca raport pentru client sau arhivă.
  • Un instrument de calitatea aerului poate stoca până la 7500 de rapoarte, transferabile prin USB în format CSV pentru Excel, grafice sau procesul-verbal propriu.
  • Prin aplicații pe telefon se pot adăuga fotografii și exporta rapoarte PDF, CSV sau JPEG, trimise direct pe e-mail.
  • Raportul PDF complet conține rezultatele, instrumentele folosite, datele clientului, datele de contact ale executantului și observațiile.
De reținut
  • Reglaj prea mare înseamnă energie risipită, curent, zgomot și depresiune periculoasă cu aparate cu ardere; reglaj prea mic înseamnă CO2, umezeală și mucegai.
  • Debitul volumic: V (m³/h) = A (m²) x v (m/s) x 3600; de exemplu 0,5 m² la 2 m/s dau 3600 m³/h.
  • Sondă termică sub 5 m/s, sondă cu elice mică între 5 și 20 m/s.
  • Conducte dreptunghiulare: zone egale cu punct în centru; conducte rotunde: inele egale și medie aritmetică.
  • Abaterea admisă față de debitul proiectat după DIN 1946-6 este ±15 %.
  • La gurile de evacuare se măsoară obligatoriu cu pâlnie, pentru că aerul vine din toate direcțiile.
  • Temperatura în cameră se măsoară în mijloc, la 60 cm; sonda în conductă se introduce ideal 10, minimum 5 diametre.
  • Umiditatea se măsoară în mijlocul camerei, nu lângă pereți exteriori reci.
  • Zgomotul în camere sub 100 m³ se poate măsura într-un punct central la 1,5 m; consumul electric se măsoară cu instrument True RMS.
  • Toate măsurătorile și reglajele se trec în procesul-verbal predat clientului.

Ghid practic – Cunoștințe despre refrigerare

Testo · 24 pagini

Ghid practic Testo de tehnică frigorifică structurat în trei module: bazele sistemelor frigorifice și evaluarea agenților (GWP, TEWI), principiile termodinamice și componentele circuitului cu comprimare, respectiv măsurarea corectă a subrăcirii și supraîncălzirii. Conține valori orientative utile în practică, reguli pentru decongelare, alegerea ventilelor de expansiune și recomandări pentru punerea în funcțiune și service.

Modulul 1: Ce este un sistem frigorific (p. 4)

  • Sistemele frigorifice asigură climatizarea clădirilor, răcirea proceselor industriale și depozitarea și congelarea pe termen lung a alimentelor, dar consumă multe resurse și au impact negativ asupra climei.
  • De aceea sunt importante planificarea profesionistă și exploatarea cât mai eficientă a instalațiilor frigorifice și de climatizare.
  • Un sistem frigorific este un circuit închis de țevi, ideal ermetic, prin care circulă agentul frigorific.
  • Agentul frigorific preia căldură la temperatură și presiune scăzute și o cedează la temperatură și presiune mai ridicate.
  • Circuitul frigorific cu comprimare are cel puțin patru componente principale.
  • Fluidele de lucru sunt agentul frigorific și uleiul din compresor; ele se aleg după aplicație și după impactul asupra mediului.
  • La evaluare și selecție se iau în calcul: fabricarea componentelor, riscul în caz de neetanșeitate sau accident, puterea necesară pentru răcire și eliminarea corectă a instalației la sfârșitul duratei de funcționare.

1.1 Indicatori de eficiență: CDP, REE, REES (p. 4-5)

  • Pentru pompele de căldură se folosește CDP (coeficientul de performanță), iar pentru sistemele frigorifice REE (rata de eficiență energetică).
  • CDP și REE exprimă raportul dintre beneficiu și cost într-un anumit punct de funcționare și la un anumit moment.
  • Pentru eficiența pe un an întreg este mai relevant REES (rata de eficiență energetică sezonieră), care include și funcționarea la sarcină parțială, nu doar sarcina completă și punctul de proiectare.
  • Sarcina parțială contează mult, deoarece condițiile ambientale variază puternic pe parcursul anului.
  • Condiție obligatorie: reglarea eficientă a puterii, de exemplu convertor de frecvență pentru compresor și reglarea turației ventilatoarelor condensatorului sau schimbătorului de căldură.
  • Acumulatoarele termice (de exemplu stocare de gheață) pot compensa sarcinile parțiale sau vârfurile extreme și cresc fiabilitatea și disponibilitatea sistemului.

1.2 Criterii pentru agenți frigorifici utilizabili (p. 5-6)

  • Teoretic multe substanțe pot fi agenți frigorifici, dar cerințele de siguranță, tehnologia disponibilă și mediul restrâng alegerea.
  • Presiunea vaporilor trebuie să fie mai mare decât presiunea atmosferică la temperaturile de evaporare cerute.
  • Presiunea de condensare nu trebuie să ceară o rezistență la presiune peste medie a componentelor și țevilor; exemplu: maximum 25 bar la +35°C temperatură exterioară.
  • Excepție fac agenții de înaltă presiune, precum R-410A sau R-744.
  • Vaporii aspirați de compresor trebuie să aibă volum specific mic, ca să rămână mic volumul cursei, adică dimensiunea compresorului.
  • Agentul trebuie să fie compatibil cu materialele uzuale din tehnica frigorifică.
  • Poluarea la producerea și eliminarea agentului trebuie să fie cât mai mică.
  • Lucrul în siguranță pentru instalator și personalul de service este o cerință de principiu.
  • Nu există un agent ideal pentru toate aplicațiile, deci sunt mereu necesare compromisuri.
  • Agenții naturali au câștigat importanță, inclusiv datorită reglementărilor tot mai stricte, precum Regulamentul UE privind gazele fluorurate din 2014.
  • Agenți naturali: dioxid de carbon (R-744), hidrocarburi precum izobutanul (R-600a) și propanul (R-290); amoniacul (R-717) este folosit de mulți ani mai ales în refrigerarea industrială.
  • Agenții naturali sunt considerați fluide de lucru durabile, fără impact asupra climei, dar pot impune cerințe mai stricte privind tehnologia instalației și lubrifianții.
  • CO2 și propanul sunt folosiți, de exemplu, în refrigerarea din supermarketuri.

1.3 a) Valoarea GWP (p. 7)

  • GWP (potențialul de încălzire globală) arată contribuția unei substanțe la efectul de seră și la încălzirea globală.
  • Referința este CO2, cu GWP = 1; valoarea arată cât contribuie 1 kg de agent eliberat în atmosferă față de 1 kg de CO2.
  • Valori GWP din ghid: R-12 = 10.900; R-502 = 4.657; R-507A = 3.985; R-404A = 3.922; R-407A = 2.107; R-22 = 1.810; R-407C = 1.774; R-134a = 1.430; R-32 = 675.
  • Agenți cu GWP foarte mic: R-290 (propan) = 3,3; R-600a (izobutan) = 3; R-1270 (propilenă) = 1,8; R-744 (CO2) = 1; R-717 (amoniac) = 0.
  • Exemplu: R-12 are un efect de 10.900 de ori mai puternic decât CO2.
  • Ilustrația arată efectul de seră: lumina solară cu unde scurte trece prin atmosferă, iar radiația cu unde lungi de la sol este reținută în troposferă de H2O, CO2, N2O, CH4 și HFC.

1.3 b) Valoarea TEWI (p. 8)

  • TEWI (impactul total de încălzire echivalent) evaluează ecologic întregul sistem frigorific, de exemplu la compararea mai multor agenți.
  • TEWI adună emisiile directe (scăpări de agent) și indirecte (din energia consumată) de gaze cu efect de seră; metoda e potrivită pentru comparații.
  • Formula: TEWI = (GWP × L × n) + (GWP × m × [1 − αR]) + (n × Ea × β).
  • GWP = potențialul de încălzire globală; L = pierderea anuală de agent în kg/an; n = durata de funcționare în ani; m = cantitatea de agent din instalație în kg.
  • αR = gradul de recuperare la eliminare; Ea = consumul anual de energie în kWh/an; β = emisiile de CO2 pe kWh consumat, în kg/kWh.
  • Primii doi termeni (scurgeri și pierderi la recuperare) formează efectul de seră direct; al treilea (necesarul de energie) formează efectul indirect.
  • Etanșeitatea circuitului trebuie să fie cât mai bună, pentru a evita eliberarea agentului în mediu.
  • Deoarece și energia primară contează, instalațiile trebuie proiectate să ofere puterea frigorifică necesară cu minimum de energie.

1.4 Planificarea și optimizarea funcționării (p. 9)

  • Planificarea bună și optimizarea funcționării cer măsurători precise și evaluarea lor corectă.
  • Fiecare 1 K în plus la temperatura de evaporare sau 1 K în minus la temperatura de condensare aduce o îmbunătățire de circa 2-3% a performanței.
  • Supraîncălzirea evaporatorului influențează mult căldura preluată de la produsele răcite.
  • Supraîncălzirea prea mare (în general peste 8 K) sau instabilă duce la umplerea incompletă a evaporatorului și la putere frigorifică scăzută.
  • Erori posibile la evaluare: precizie insuficientă a aparatelor și senzorilor, greșeli de calcul, eroare de paralaxă la citirea cadranelor analogice, senzor montat departe de punctul de măsurare.
  • Manometrele analogice sunt slab protejate la vibrații și variații de temperatură în activitatea de teren.
  • La schimbări mari ale presiunii atmosferice, de exemplu la altitudine diferită, aparatele analogice trebuie reajustate manual.
  • Manifoldurile digitale combină măsurarea precisă a presiunii cu afișarea digitală clară, practic eliminând citirile greșite.

2.1 Procesul termodinamic (p. 10)

  • Primul principiu: energia nu se pierde, ci se transformă; bilanțul energetic al instalației trebuie să se închidă.
  • La căldura preluată în evaporator se adaugă aproximativ o treime de la compresor, ca putere de antrenare.
  • Toată această energie trebuie cedată pe partea de înaltă presiune sau, ideal, reutilizată prin recuperarea căldurii.
  • Al doilea principiu: căldura trece natural doar de la corpul mai cald la cel mai rece.
  • Cu energie suplimentară efectul poate fi inversat, ca la pompa de căldură geotermală care încălzește folosind energia solului rece; fiecare transfer individual rămâne însă de la cald la rece.
  • Al treilea principiu: zero absolut (0 K = −273,15°C, starea în care particulele sunt imobile) nu poate fi atins prin mijloace termodinamice.

2.2 Cele patru componente principale (p. 10-11)

  • Circuitul frigorific cu comprimare are patru componente principale: evaporatorul, condensatorul, compresorul și unitatea de expansiune.
  • Schema simplă mai include receptorul de agent frigorific, montat pe linia de lichid după condensator.
  • Agentul circulă în circuit închis, în sens antiorar pe schemă, și își schimbă de două ori starea de agregare (evaporare și condensare).

2.2.1 Evaporatorul și decongelarea (p. 11-13)

  • Evaporatorul este interfața dintre instalație și mediul răcit.
  • Tipuri: schimbător cu lamele pentru aer; schimbător cu plăci sau tuburi plate pentru lichide; evaporator de contact pentru solide.
  • Căldura trece mereu de la cald la rece; agentul intră în evaporator la presiune joasă (de aspirație), în mare parte lichid, și se evaporă preluând căldura, ideal numai de la produsul răcit.
  • Se injectează atât agent cât poate fi evaporat complet de energia produsului răcit.
  • O supraîncălzire cât mai mică a vaporilor la ieșirea din evaporator este mărimea de reglare pentru dispozitivul de injecție și împiedică ajungerea lichidului în compresor la fluctuații de sarcină.
  • Evaporatorul și ventilul de expansiune trebuie bine corelate, deoarece asta influențează eficiența și fiabilitatea.
  • Temperatura de evaporare și supraîncălzirea evaporatorului sunt reperele unei evaporări eficiente și se determină sigur cu un manifold digital.
  • Răcirea este de obicei comandată de un termostat care oprește punctul de răcire sau întreaga instalație; decongelarea este o altă întrerupere.
  • Decongelare nu prea devreme: fără gheață suficientă se aduce căldură inutil și se întrerupe răcirea.
  • Nu prea târziu: gheața groasă reduce mult transferul de căldură.
  • Nu mai mult decât trebuie: căldura în exces trebuie apoi scoasă din nou de instalație.
  • Cât mai eficient: în locul rezistențelor electrice separate la răcitoarele de aer, se folosește căldura de condensare proprie (gaz cald sau rece, inversarea funcțiilor), iar căldura de topire a gheții poate fi folosită pentru răcire.
  • Controlat: cu controlere inteligente sau monitorizare de la distanță; senzorul de sfârșit de decongelare trebuie poziționat corect în evaporator.
  • Planificat: decongelarea se face la cerere.
  • La evaporatoarele cu lamele contează dirijarea aerului de către ventilatoare; bătaia ventilatorului și debitul de aer se adaptează produsului răcit.
  • Pornirea și oprirea inteligentă a ventilatoarelor în pauze îmbunătățește calitatea produselor, amână decongelarea și optimizează bilanțul energetic.

2.2.2 Condensatorul și recuperarea căldurii (p. 13-14)

  • Condensatorul evacuează căldura preluată de la produsele răcite plus cea mai mare parte a energiei electrice introduse de compresor.
  • Puterea condensatorului este de circa 1,3 ori puterea evaporatorului.
  • Poate fi cu lamele (aer), răcit cu lichid sau poate ceda căldura unui solid.
  • În condensator vaporii supraîncălziți de înaltă presiune se lichefiază cedând căldură; folosirea acestei călduri în alt proces este esențială pentru eficiență.
  • Condensatorul are trei zone: desupraîncălzire (circa 23%), lichefiere (circa 75%) și subrăcire (circa 1-2%).
  • Lichefierea ocupă cel mai mult spațiu: întâi vaporii se răcesc până la temperatura de condensare, apare prima picătură de lichid, care crește până dispar vaporii; la un condensator bine dimensionat urmează o ușoară subrăcire.
  • Suprafețele de schimb trebuie ținute curate, mai ales la condensatoarele răcite cu aer; murdăria scade transferul de căldură, performanța și disponibilitatea și poate duce la defectare.
  • Recuperarea căldurii se recomandă și la modernizarea instalațiilor existente: pentru încălzirea încăperilor, a apei calde menajere sau pentru procese tehnice.
  • Pentru încălzire și apă caldă este eficient să se folosească doar căldura disponibilă în acel moment, fără măsuri suplimentare precum ridicarea presiunii.
  • La funcționare intermitentă se pot folosi rezervoare tampon, dar apa caldă potabilă nu se stochează din motive de igienă; se încălzește la cerere, în încălzitoare instantanee.

2.2.3 Compresorul (p. 15-16)

  • Compresorul consumă cea mai multă energie din circuit, deci utilizarea lui eficientă are prioritate la proiectare.
  • Compresor ermetic: carcasă închisă complet, puteri mici, motor și compresor inaccesibile, motor răcit cu vapori aspirați și/sau cu ulei.
  • Compresor semiermetic: puteri medii și mari, motor și compresor legați rigid în carcasă, răcire cu vapori aspirați sau ventilator, motorul se poate înlocui și plăcile de supape sunt accesibile pentru service.
  • Compresor deschis: antrenare prin arbore sau cuplaj magnetic; agentul nu trece prin motor; se poate monta cu flanșă pe reductor; plăcile de supape sunt accesibile; motorul se răcește activ sau pasiv cu aer ambiant.
  • Compresorul aspiră vaporii supraîncălziți de pe linia de aspirație și îi comprimă la presiune ridicată, determinată de raportul dintre capacitatea condensatorului și sarcina momentană.
  • Sarcina, alternanța zi/noapte și anotimpurile schimbă permanent raportul de presiune, deci și efortul și eficiența compresorului.
  • La temperaturi exterioare scăzute condensatoarele răcite cu aer devin mult supradimensionate, deci trebuie reglată capacitatea; cea mai simplă soluție este reglarea turației ventilatoarelor prin frecvență.
  • La instalațiile oprite mult timp într-un mediu rece trebuie montat un regulator al presiunii din receptor, pentru a evita pornirile repetate ale compresorului sau defectele din cauza presiunii joase la pornire.
  • La comprimare vaporii se supraîncălzesc puternic; în funcție de agent, pe refulare pot depăși +100°C.
  • De aceea se folosesc uleiuri speciale, care trebuie să ungă bine și la temperaturi de evaporare scăzute.

2.2.4 Unitatea de expansiune (p. 16-18)

  • Unitatea de expansiune injectează în evaporator cantitatea potrivită de lichid, ca să se evapore cât mai mult agent; energia de evaporare se ia din produsul răcit.
  • Tipuri uzuale: tub capilar, ventil de expansiune automat, ventil de expansiune termostatic și ventil de expansiune electronic.
  • Tubul capilar este cel mai simplu organ de laminare: lungimea și diametrul interior sunt calculate de producător pentru contrapresiunea dorită, iar debitul este verificat.
  • Capilarul este ieftin, dar funcționează ideal doar în punctul de proiectare; se folosește, de exemplu, la frigidere.
  • Ventilul automat (de presiune constantă) menține doar presiunea de evaporare constantă; se folosește rar, numai la sarcini puțin variabile.
  • Ventilul termostatic este standard în refrigerarea comercială și menține constantă zona de supraîncălzire din evaporator; reglajul exact este esențial pentru a evita defectele.
  • La variația sarcinii se schimbă temperatura vaporilor la ieșirea din evaporator; aceasta este mărimea măsurată, iar ventilul modifică cantitatea injectată.
  • Variațiile presiunii înainte de ventil (presiunea înaltă) și ale subrăcirii lichidului pot schimba mult capacitatea ventilului termostatic, lucru de care se ține cont încă de la proiectare.
  • Ventilul electronic este cel mai performant: reglează mult mai precis supraîncălzirea, optim și la sarcini variabile, folosind energie auxiliară (acționare electrică).
  • Există două moduri de acționare: modularea în durată a impulsurilor și acționarea continuă cu motor pas cu pas.
  • La modularea impulsurilor ventilul funcționează ca o electrovalvă, cu ciclu tipic de 6 secunde; regulatorul decide cât timp stă deschis pe baza mai multor senzori de pe evaporator și din jurul lui.
  • Din cauza debitului intermitent, aceste ventile se potrivesc la sistemele cu mai multe puncte de răcire pe un circuit; dimensionarea liniei de lichid contează pentru a evita suprapresiunile.
  • Ventilele cu motor pas cu pas injectează continuu, regulatorul corectează permanent umplerea evaporatorului, deci sunt adesea cea mai bună alegere la instalații solicitante și sarcini variabile.

2.5 Alte componente importante (p. 18)

  • Receptorul asigură lichid suficient pentru ventilul de expansiune și separă bulele de vapori din linia de condensat.
  • Receptorul vertical este preferabil celui orizontal: coloana de lichid e mai înaltă, nivelul se urmărește mai ușor și se câștigă subrăcire.
  • Filtrul deshidrator de pe linia de lichid reține umiditatea reziduală.
  • Umiditatea, împreună cu agentul, uleiul și căldura, poate forma acid care atacă, printre altele, sârma de cupru emailată a compresorului; aciditatea poate fi redusă cu aditivi potriviți.
  • Filtrul oprește impuritățile (șpan, depuneri) să ajungă la electrovalvă sau la ventilul de expansiune.
  • După orice intervenție în circuitul frigorific, filtrul deshidrator trebuie înlocuit.
  • Vizorul permite observarea agentului care circulă; montat chiar înaintea ventilului de expansiune arată pre-evaporarea cauzată de variații mari de presiune în linia de lichid, subrăcirea insuficientă sau lipsa de agent.

3.1 Parametri de măsurat; punere în funcțiune și service (p. 19-20)

  • Valorile măsurate exact și cunoștințele de specialitate sunt baza evaluării și reglării corecte a instalațiilor frigorifice și de climatizare.
  • Supraîncălzirea evaporatorului se verifică pentru umplerea optimă a evaporatorului și pentru a controla reglajul actual al ventilului de expansiune.
  • Supraîncălzirea gazului aspirat se verifică pentru ca compresorul să lucreze în domeniul său admis, de exemplu pentru răcirea corectă cu vapori aspirați și evitarea cocsificării uleiului.
  • La un schimbător intern lichid/vapori aspirați se verifică subrăcirea și supraîncălzirea suplimentară produse de acesta.
  • Diferența de temperatură de lucru a schimbătoarelor de căldură se măsoară pentru a evalua sau îmbunătăți eficiența lor.
  • Setările făcute la punerea în funcțiune rămân adesea neschimbate mult timp, deci o supraîncălzire greșit reglată poate deteriora compresorul.
  • Supraîncălzirea prea mică duce la deteriorarea rulmenților, scurtcircuit în bobinaj sau spumarea uleiului.
  • Supraîncălzirea prea mare duce la scăderea performanței, înghețare mai puternică a evaporatorului și timpi de decongelare prea lungi.
  • Consecințele sunt eficiență și bilanț ecologic mai proaste, client nemulțumit și intervenții de service inutile.
  • La service tehnicianul trebuie să obțină rapid parametrii principali ai instalației; manifoldul este cel mai important aparat, dar este supus solicitărilor mecanice și termice în transport și pe șantier.
  • Manometrele analogice dau mai ușor valori inexacte și nu permit citirea directă a supraîncălzirii și subrăcirii; calculul manual aduce riscul greșelilor de calcul și al erorii de paralaxă.
  • Manifoldul digital înregistrează simultan și precis presiunile și temperaturile pentru determinarea supraîncălzirii și subrăcirii, iar iluminarea ecranului, corecția presiunii atmosferice și memorarea datelor grăbesc lucrul.

3.2 Subrăcirea (p. 20-21)

  • Subrăcirea lichidului se determină cel mai bine chiar înaintea ventilului de expansiune, unde starea agentului este decisivă.
  • Subrăcirea măsurată după condensator sau după receptorul vertical are relevanță doar pentru analiza unor porțiuni ale circuitului.
  • Subrăcirea este un parametru foarte important al eficienței; dacă se adaugă subrăcire ulterior, de exemplu cu un subrăcitor extern, toate componentele liniei de lichid trebuie verificate sau reajustate.
  • Subrăcirea mărește căldura pe care o poate prelua evaporatorul (efect frigorific specific mai mare).
  • Subrăcirea este necesară și pentru a învinge căderile de presiune din linia de lichid fără pre-evaporare.
  • La suprafața lichidului din receptor subrăcirea este întotdeauna 0 K.
  • Subrăcirea suplimentară trebuie realizată întotdeauna imediat după receptor.
  • La condensatoarele răcite cu aer posibilitățile de subrăcire sunt limitate.
  • Creșterea de capacitate a ventilului de expansiune, a electrovalvei și a evaporatorului adusă de subrăcire trebuie luată în calcul încă de la proiectare.
  • O subrăcire foarte mare poate elimina efectul de amortizare la deschiderea electrovalvelor și poate produce lovituri de berbec în linia de lichid.
  • Imediat după receptor sunt posibile fizic doar valori foarte mici, care depind de temperatura ambiantă, construcția receptorului (vertical sau orizontal), subrăcirea la intrarea în receptor și nivelul de umplere (înălțimea coloanei de lichid).
  • Schema arată punctul de măsurare a subrăcirii pe linia de lichid, după receptor, chiar înaintea ventilului de expansiune.

3.3 Supraîncălzirea (p. 22-23)

  • Supraîncălzirea este, alături de subrăcire, unul dintre cei mai importanți parametri pentru evaluarea eficienței actuale.
  • Se deosebesc patru tipuri după locul determinării: la evaporator, pe linia de aspirație, la intrarea în compresor și în compresor.
  • Supraîncălzirea evaporatorului se determină imediat după evaporator, la începutul liniei de aspirație; tot acolo se montează bulbul ventilului termostatic sau senzorul de supraîncălzire al ventilului electronic.
  • Supraîncălzirea pe linia de aspirație provine de obicei din căldura mediului care trece prin izolație; în instalațiile bine proiectate nu este dorită, pentru că această căldură trebuie transportată de circuit.
  • Excepție pozitivă: schimbătoarele interne de căldură care leagă termic linia de aspirație de linia de lichid îmbunătățesc performanța totală, cu excepția agenților R-717 și R-22.
  • Supraîncălzirea la intrare, măsurată imediat înaintea compresorului, cumulează supraîncălzirea evaporatorului, a liniei de aspirație și a eventualului schimbător intern.
  • Supraîncălzirea suplimentară din compresor practic nu se poate determina și nu contează în service; ea provine mai ales din răcirea cu vapori aspirați din compresor și depinde de producător.
  • Schemele finale arată cele două măsurători: supraîncălzirea evaporatorului la ieșirea din evaporator și supraîncălzirea la intrare, chiar înaintea compresorului.
De reținut
  • Fiecare 1 K în plus la evaporare sau 1 K în minus la condensare aduce circa 2-3% performanță.
  • Supraîncălzirea peste circa 8 K sau instabilă înseamnă evaporator subalimentat și putere frigorifică mică.
  • Supraîncălzire prea mică: rulmenți deteriorați, bobinaj scurtcircuitat, ulei spumat; prea mare: performanță scăzută, gheață multă, decongelări lungi.
  • TEWI = (GWP × L × n) + (GWP × m × [1 − αR]) + (n × Ea × β): emisii directe plus indirecte.
  • Condensatorul evacuează circa 1,3 ori puterea evaporatorului; zonele sale: circa 23% desupraîncălzire, 75% lichefiere, 1-2% subrăcire.
  • Subrăcirea se măsoară înaintea ventilului de expansiune; la suprafața lichidului din receptor este 0 K.
  • Supraîncălzirea evaporatorului se măsoară la ieșirea din evaporator, unde stă și bulbul ventilului termostatic.
  • Filtrul deshidrator se înlocuiește după orice intervenție în circuit.
  • Pe refularea compresorului temperatura poate depăși +100°C, deci sunt necesare uleiuri speciale.
  • Decongelarea: nu prea devreme, nu prea târziu, nu mai mult decât trebuie, la cerere, cu senzor de sfârșit bine poziționat.

Cunoștințe practice despre refrigerare în 3 module

Testo · 25 pagini

Ghid practic Testo de tehnică frigorifică structurat în trei module: bazele sistemelor frigorifice și evaluarea agenților (GWP, TEWI), principiile termodinamice și componentele circuitului cu comprimare, respectiv măsurarea corectă a subrăcirii și supraîncălzirii. Conține valori orientative utile în practică, reguli pentru decongelare, alegerea ventilelor de expansiune și recomandări pentru punerea în funcțiune și service. Ediția 2024 adaugă măsurarea consumului de curent ca parametru de diagnostic.

Modulul 1: Ce este un sistem frigorific (p. 3)

  • Sistemele frigorifice asigură climatizarea clădirilor, răcirea proceselor industriale și depozitarea și congelarea pe termen lung a alimentelor, dar consumă multe resurse și au impact negativ asupra climei.
  • De aceea sunt importante planificarea profesionistă și exploatarea cât mai eficientă a instalațiilor frigorifice și de climatizare.
  • Un sistem frigorific este un circuit închis de țevi, ideal ermetic, prin care circulă agentul frigorific.
  • Agentul frigorific preia căldură la temperatură și presiune scăzute și o cedează la temperatură și presiune mai ridicate.
  • Circuitul frigorific cu comprimare are cel puțin patru componente principale.
  • Fluidele de lucru sunt agentul frigorific și uleiul din compresor; ele se aleg după aplicație și după impactul asupra mediului.
  • La evaluare și selecție se iau în calcul: fabricarea componentelor, riscul în caz de neetanșeitate sau accident, puterea necesară pentru răcire și eliminarea corectă a instalației la sfârșitul duratei de funcționare.

1.1 Indicatori de eficiență: CDP, REE, REES (p. 3-4)

  • Pentru pompele de căldură se folosește CDP (coeficientul de performanță), iar pentru sistemele frigorifice REE (rata de eficiență energetică).
  • CDP și REE exprimă raportul dintre beneficiu și cost într-un anumit punct de funcționare și la un anumit moment.
  • Pentru eficiența pe un an întreg este mai relevant REES (rata de eficiență energetică sezonieră), care include și funcționarea la sarcină parțială, nu doar sarcina completă și punctul de proiectare.
  • Sarcina parțială contează mult, deoarece condițiile ambientale variază puternic pe parcursul anului.
  • Condiție obligatorie: reglarea eficientă a puterii, de exemplu convertor de frecvență pentru compresor și reglarea turației ventilatoarelor condensatorului sau schimbătorului de căldură.
  • Acumulatoarele termice (de exemplu stocare de gheață) pot compensa sarcinile parțiale sau vârfurile extreme și cresc fiabilitatea și disponibilitatea sistemului.

1.2 Criterii pentru agenți frigorifici utilizabili (p. 4-5)

  • Teoretic multe substanțe pot fi agenți frigorifici, dar cerințele de siguranță, tehnologia disponibilă și mediul restrâng alegerea.
  • Presiunea vaporilor trebuie să fie mai mare decât presiunea atmosferică la temperaturile de evaporare cerute.
  • Presiunea de condensare nu trebuie să ceară o rezistență la presiune peste medie a componentelor și țevilor; exemplu: maximum 25 bar la +35°C temperatură exterioară.
  • Excepție fac agenții de înaltă presiune, precum R-410A sau R-744.
  • Vaporii aspirați de compresor trebuie să aibă volum specific mic, ca să rămână mic volumul cursei, adică dimensiunea compresorului.
  • Agentul trebuie să fie compatibil cu materialele uzuale din tehnica frigorifică.
  • Poluarea la producerea și eliminarea agentului trebuie să fie cât mai mică.
  • Lucrul în siguranță pentru instalator și personalul de service este o cerință de principiu.
  • Nu există un agent ideal pentru toate aplicațiile, deci sunt mereu necesare compromisuri.
  • Agenții naturali au câștigat importanță, inclusiv datorită reglementărilor tot mai stricte, precum Regulamentul UE privind gazele fluorurate din 2014.
  • Agenți naturali: dioxid de carbon (R-744), hidrocarburi precum izobutanul (R-600a) și propanul (R-290); amoniacul (R-717) este folosit de mulți ani mai ales în refrigerarea industrială.
  • Agenții naturali sunt considerați fluide de lucru durabile, fără impact asupra climei, dar pot impune cerințe mai stricte privind tehnologia instalației și lubrifianții.
  • CO2 și propanul sunt folosiți, de exemplu, în refrigerarea din supermarketuri.

1.3 a) Valoarea GWP (p. 6)

  • GWP (potențialul de încălzire globală) arată contribuția unei substanțe la efectul de seră și la încălzirea globală.
  • Referința este CO2, cu GWP = 1; valoarea arată cât contribuie 1 kg de agent eliberat în atmosferă față de 1 kg de CO2.
  • Valori GWP din ghid: R-12 = 10.900; R-502 = 4.657; R-507A = 3.985; R-404A = 3.922; R-407A = 2.107; R-22 = 1.810; R-407C = 1.774; R-134a = 1.430; R-32 = 675.
  • Agenți cu GWP foarte mic: R-290 (propan) = 3,3; R-600a (izobutan) = 3; R-1270 (propilenă) = 1,8; R-744 (CO2) = 1; R-717 (amoniac) = 0.
  • Exemplu: R-12 are un efect de 10.900 de ori mai puternic decât CO2.
  • Ilustrația arată efectul de seră: lumina solară cu unde scurte trece prin atmosferă, iar radiația cu unde lungi de la sol este reținută în troposferă de H2O, CO2, N2O, CH4 și HFC.

1.3 b) Valoarea TEWI (p. 7)

  • TEWI (impactul total de încălzire echivalent) evaluează ecologic întregul sistem frigorific, de exemplu la compararea mai multor agenți.
  • TEWI adună emisiile directe (scăpări de agent) și indirecte (din energia consumată) de gaze cu efect de seră; metoda e potrivită pentru comparații.
  • Formula: TEWI = (GWP × L × n) + (GWP × m × [1 − αR]) + (n × Ea × β).
  • GWP = potențialul de încălzire globală; L = pierderea anuală de agent în kg/an; n = durata de funcționare în ani; m = cantitatea de agent din instalație în kg.
  • αR = gradul de recuperare la eliminare; Ea = consumul anual de energie în kWh/an; β = emisiile de CO2 pe kWh consumat, în kg/kWh.
  • Primii doi termeni (scurgeri și pierderi la recuperare) formează efectul de seră direct; al treilea (necesarul de energie) formează efectul indirect.
  • Etanșeitatea circuitului trebuie să fie cât mai bună, pentru a evita eliberarea agentului în mediu.
  • Deoarece și energia primară contează, instalațiile trebuie proiectate să ofere puterea frigorifică necesară cu minimum de energie.

1.4 Planificarea și optimizarea funcționării (p. 8)

  • Planificarea bună și optimizarea funcționării cer măsurători precise și evaluarea lor corectă.
  • Fiecare 1 K în plus la temperatura de evaporare sau 1 K în minus la temperatura de condensare aduce o îmbunătățire de circa 2-3% a performanței.
  • Supraîncălzirea evaporatorului influențează mult căldura preluată de la produsele răcite.
  • Supraîncălzirea prea mare (în general peste 8 K) sau instabilă duce la umplerea incompletă a evaporatorului și la putere frigorifică scăzută.
  • Erori posibile la evaluare: precizie insuficientă a aparatelor și senzorilor, greșeli de calcul, eroare de paralaxă la citirea cadranelor analogice, senzor montat departe de punctul de măsurare.
  • Manometrele analogice sunt slab protejate la vibrații și variații de temperatură în activitatea de teren.
  • La schimbări mari ale presiunii atmosferice, de exemplu la altitudine diferită, aparatele analogice trebuie reajustate manual.
  • Manifoldurile digitale combină măsurarea precisă a presiunii cu afișarea digitală clară, practic eliminând citirile greșite.

2.1 Procesul termodinamic (p. 9)

  • Primul principiu: energia nu se pierde, ci se transformă; bilanțul energetic al instalației trebuie să se închidă.
  • La căldura preluată în evaporator se adaugă aproximativ o treime de la compresor, ca putere de antrenare.
  • Toată această energie trebuie cedată pe partea de înaltă presiune sau, ideal, reutilizată prin recuperarea căldurii.
  • Al doilea principiu: căldura trece natural doar de la corpul mai cald la cel mai rece.
  • Cu energie suplimentară efectul poate fi inversat, ca la pompa de căldură geotermală care încălzește folosind energia solului rece; fiecare transfer individual rămâne însă de la cald la rece.
  • Al treilea principiu: zero absolut (0 K = −273,15°C, starea în care particulele sunt imobile) nu poate fi atins prin mijloace termodinamice.

2.2 Cele patru componente principale (p. 9-10)

  • Circuitul frigorific cu comprimare are patru componente principale: evaporatorul, condensatorul, compresorul și unitatea de expansiune.
  • Schema simplă mai include receptorul de agent frigorific, montat pe linia de lichid după condensator.
  • Agentul circulă în circuit închis, în sens antiorar pe schemă, și își schimbă de două ori starea de agregare (evaporare și condensare).

2.2.1 Evaporatorul și decongelarea (p. 10-12)

  • Evaporatorul este interfața dintre instalație și mediul răcit.
  • Tipuri: schimbător cu lamele pentru aer; schimbător cu plăci sau tuburi plate pentru lichide; evaporator de contact pentru solide.
  • Căldura trece mereu de la cald la rece; agentul intră în evaporator la presiune joasă (de aspirație), în mare parte lichid, și se evaporă preluând căldura, ideal numai de la produsul răcit.
  • Se injectează atât agent cât poate fi evaporat complet de energia produsului răcit.
  • O supraîncălzire cât mai mică a vaporilor la ieșirea din evaporator este mărimea de reglare pentru dispozitivul de injecție și împiedică ajungerea lichidului în compresor la fluctuații de sarcină.
  • Evaporatorul și ventilul de expansiune trebuie bine corelate, deoarece asta influențează eficiența și fiabilitatea.
  • Temperatura de evaporare și supraîncălzirea evaporatorului sunt reperele unei evaporări eficiente și se determină sigur cu un manifold digital.
  • Răcirea este de obicei comandată de un termostat care oprește punctul de răcire sau întreaga instalație; decongelarea este o altă întrerupere.
  • Decongelare nu prea devreme: fără gheață suficientă se aduce căldură inutil și se întrerupe răcirea.
  • Nu prea târziu: gheața groasă reduce mult transferul de căldură.
  • Nu mai mult decât trebuie: căldura în exces trebuie apoi scoasă din nou de instalație.
  • Cât mai eficient: în locul rezistențelor electrice separate la răcitoarele de aer, se folosește căldura de condensare proprie (gaz cald sau rece, inversarea funcțiilor), iar căldura de topire a gheții poate fi folosită pentru răcire.
  • Controlat: cu controlere inteligente sau monitorizare de la distanță; senzorul de sfârșit de decongelare trebuie poziționat corect în evaporator.
  • Planificat: decongelarea se face la cerere.
  • La evaporatoarele cu lamele contează dirijarea aerului de către ventilatoare; bătaia ventilatorului și debitul de aer se adaptează produsului răcit.
  • Pornirea și oprirea inteligentă a ventilatoarelor în pauze îmbunătățește calitatea produselor, amână decongelarea și optimizează bilanțul energetic.

2.2.2 Condensatorul și recuperarea căldurii (p. 12-13)

  • Condensatorul evacuează căldura preluată de la produsele răcite plus cea mai mare parte a energiei electrice introduse de compresor.
  • Puterea condensatorului este de circa 1,3 ori puterea evaporatorului.
  • Poate fi cu lamele (aer), răcit cu lichid sau poate ceda căldura unui solid.
  • În condensator vaporii supraîncălziți de înaltă presiune se lichefiază cedând căldură; folosirea acestei călduri în alt proces este esențială pentru eficiență.
  • Condensatorul are trei zone: desupraîncălzire (circa 23%), lichefiere (circa 75%) și subrăcire (circa 1-2%).
  • Lichefierea ocupă cel mai mult spațiu: întâi vaporii se răcesc până la temperatura de condensare, apare prima picătură de lichid, care crește până dispar vaporii; la un condensator bine dimensionat urmează o ușoară subrăcire.
  • Suprafețele de schimb trebuie ținute curate, mai ales la condensatoarele răcite cu aer; murdăria scade transferul de căldură, performanța și disponibilitatea și poate duce la defectare.
  • Recuperarea căldurii se recomandă și la modernizarea instalațiilor existente: pentru încălzirea încăperilor, a apei calde menajere sau pentru procese tehnice.
  • Pentru încălzire și apă caldă este eficient să se folosească doar căldura disponibilă în acel moment, fără măsuri suplimentare precum ridicarea presiunii.
  • La funcționare intermitentă se pot folosi rezervoare tampon, dar apa caldă potabilă nu se stochează din motive de igienă; se încălzește la cerere, în încălzitoare instantanee.

2.2.3 Compresorul (p. 14-15)

  • Compresorul consumă cea mai multă energie din circuit, deci utilizarea lui eficientă are prioritate la proiectare.
  • Compresor ermetic: carcasă închisă complet, puteri mici, motor și compresor inaccesibile, motor răcit cu vapori aspirați și/sau cu ulei.
  • Compresor semiermetic: puteri medii și mari, motor și compresor legați rigid în carcasă, răcire cu vapori aspirați sau ventilator, motorul se poate înlocui și plăcile de supape sunt accesibile pentru service.
  • Compresor deschis: antrenare prin arbore sau cuplaj magnetic; agentul nu trece prin motor; se poate monta cu flanșă pe reductor; plăcile de supape sunt accesibile; motorul se răcește activ sau pasiv cu aer ambiant.
  • Compresorul aspiră vaporii supraîncălziți de pe linia de aspirație și îi comprimă la presiune ridicată, determinată de raportul dintre capacitatea condensatorului și sarcina momentană.
  • Sarcina, alternanța zi/noapte și anotimpurile schimbă permanent raportul de presiune, deci și efortul și eficiența compresorului.
  • La temperaturi exterioare scăzute condensatoarele răcite cu aer devin mult supradimensionate, deci trebuie reglată capacitatea; cea mai simplă soluție este reglarea turației ventilatoarelor prin frecvență.
  • La instalațiile oprite mult timp într-un mediu rece trebuie montat un regulator al presiunii din receptor, pentru a evita pornirile repetate ale compresorului sau defectele din cauza presiunii joase la pornire.
  • La comprimare vaporii se supraîncălzesc puternic; în funcție de agent, pe refulare pot depăși +100°C.
  • De aceea se folosesc uleiuri speciale, care trebuie să ungă bine și la temperaturi de evaporare scăzute.

2.2.4 Unitatea de expansiune (p. 15-17)

  • Unitatea de expansiune injectează în evaporator cantitatea potrivită de lichid, ca să se evapore cât mai mult agent; energia de evaporare se ia din produsul răcit.
  • Tipuri uzuale: tub capilar, ventil de expansiune automat, ventil de expansiune termostatic și ventil de expansiune electronic.
  • Tubul capilar este cel mai simplu organ de laminare: lungimea și diametrul interior sunt calculate de producător pentru contrapresiunea dorită, iar debitul este verificat.
  • Capilarul este ieftin, dar funcționează ideal doar în punctul de proiectare; se folosește, de exemplu, la frigidere.
  • Ventilul automat (de presiune constantă) menține doar presiunea de evaporare constantă; se folosește rar, numai la sarcini puțin variabile.
  • Ventilul termostatic este standard în refrigerarea comercială și menține constantă zona de supraîncălzire din evaporator; reglajul exact este esențial pentru a evita defectele.
  • La variația sarcinii se schimbă temperatura vaporilor la ieșirea din evaporator; aceasta este mărimea măsurată, iar ventilul modifică cantitatea injectată.
  • Variațiile presiunii înainte de ventil (presiunea înaltă) și ale subrăcirii lichidului pot schimba mult capacitatea ventilului termostatic, lucru de care se ține cont încă de la proiectare.
  • Ventilul electronic este cel mai performant: reglează mult mai precis supraîncălzirea, optim și la sarcini variabile, folosind energie auxiliară (acționare electrică).
  • Există două moduri de acționare: modularea în durată a impulsurilor și acționarea continuă cu motor pas cu pas.
  • La modularea impulsurilor ventilul funcționează ca o electrovalvă, cu ciclu tipic de 6 secunde; regulatorul decide cât timp stă deschis pe baza mai multor senzori de pe evaporator și din jurul lui.
  • Din cauza debitului intermitent, aceste ventile se potrivesc la sistemele cu mai multe puncte de răcire pe un circuit; dimensionarea liniei de lichid contează pentru a evita suprapresiunile.
  • Ventilele cu motor pas cu pas injectează continuu, regulatorul corectează permanent umplerea evaporatorului, deci sunt adesea cea mai bună alegere la instalații solicitante și sarcini variabile.

2.5 Alte componente importante (p. 17)

  • Receptorul asigură lichid suficient pentru ventilul de expansiune și separă bulele de vapori din linia de condensat.
  • Receptorul vertical este preferabil celui orizontal: coloana de lichid e mai înaltă, nivelul se urmărește mai ușor și se câștigă subrăcire.
  • Filtrul deshidrator de pe linia de lichid reține umiditatea reziduală.
  • Umiditatea, împreună cu agentul, uleiul și căldura, poate forma acid care atacă, printre altele, sârma de cupru emailată a compresorului; aciditatea poate fi redusă cu aditivi potriviți.
  • Filtrul oprește impuritățile (șpan, depuneri) să ajungă la electrovalvă sau la ventilul de expansiune.
  • După orice intervenție în circuitul frigorific, filtrul deshidrator trebuie înlocuit.
  • Vizorul permite observarea agentului care circulă; montat chiar înaintea ventilului de expansiune arată pre-evaporarea cauzată de variații mari de presiune în linia de lichid, subrăcirea insuficientă sau lipsa de agent.

3.1 Parametri de măsurat; punere în funcțiune și service (p. 18-20)

  • Valorile măsurate exact și cunoștințele de specialitate sunt baza evaluării și reglării corecte a instalațiilor frigorifice și de climatizare.
  • Supraîncălzirea evaporatorului se verifică pentru umplerea optimă a evaporatorului și pentru a controla reglajul actual al ventilului de expansiune.
  • Supraîncălzirea gazului aspirat se verifică pentru ca compresorul să lucreze în domeniul său admis, de exemplu pentru răcirea corectă cu vapori aspirați și evitarea cocsificării uleiului.
  • La un schimbător intern lichid/vapori aspirați se verifică subrăcirea și supraîncălzirea suplimentară produse de acesta.
  • Diferența de temperatură de lucru a schimbătoarelor de căldură se măsoară pentru a evalua sau îmbunătăți eficiența lor.
  • Consumul de energie: un consum mai mare la compresor sau la ventilatoare indică uzură; măsurarea curentului permite o evaluare completă a instalației și concluzii despre eficiență.
  • Setările făcute la punerea în funcțiune rămân adesea neschimbate mult timp, deci o supraîncălzire greșit reglată poate deteriora compresorul.
  • Supraîncălzirea prea mică duce la deteriorarea rulmenților, scurtcircuit în bobinaj sau spumarea uleiului.
  • Supraîncălzirea prea mare duce la scăderea performanței, înghețare mai puternică a evaporatorului și timpi de decongelare prea lungi.
  • Consecințele sunt eficiență și bilanț ecologic mai proaste, client nemulțumit și intervenții de service inutile.
  • La service tehnicianul trebuie să obțină rapid parametrii principali ai instalației; manifoldul este cel mai important aparat, dar este supus solicitărilor mecanice și termice în transport și pe șantier.
  • Manometrele analogice dau mai ușor valori inexacte și nu permit citirea directă a supraîncălzirii și subrăcirii; calculul manual aduce riscul greșelilor de calcul și al erorii de paralaxă.
  • Manifoldul digital înregistrează simultan și precis presiunile și temperaturile pentru determinarea supraîncălzirii și subrăcirii, iar iluminarea ecranului, corecția presiunii atmosferice și memorarea datelor grăbesc lucrul.
  • Ghidul menționează ca funcții utile calculul automat al supraîncălzirii și subrăcirii, jurnalul de măsurare și baza de date cu peste 90 de agenți, cu compatibilitate pentru agenți A3 și A2L; termometrele clește și cleștii ampermetrici fără fir pot trimite valorile la manifold pentru puncte de măsurare îndepărtate și măsurători pe termen lung.

3.2 Subrăcirea (p. 21-22)

  • Subrăcirea lichidului se determină cel mai bine chiar înaintea ventilului de expansiune, unde starea agentului este decisivă.
  • Subrăcirea măsurată după condensator sau după receptorul vertical are relevanță doar pentru analiza unor porțiuni ale circuitului.
  • Subrăcirea este un parametru foarte important al eficienței; dacă se adaugă subrăcire ulterior, de exemplu cu un subrăcitor extern, toate componentele liniei de lichid trebuie verificate sau reajustate.
  • Subrăcirea mărește căldura pe care o poate prelua evaporatorul (efect frigorific specific mai mare).
  • Subrăcirea este necesară și pentru a învinge căderile de presiune din linia de lichid fără pre-evaporare.
  • La suprafața lichidului din receptor subrăcirea este întotdeauna 0 K.
  • Subrăcirea suplimentară trebuie realizată întotdeauna imediat după receptor.
  • La condensatoarele răcite cu aer posibilitățile de subrăcire sunt limitate.
  • Creșterea de capacitate a ventilului de expansiune, a electrovalvei și a evaporatorului adusă de subrăcire trebuie luată în calcul încă de la proiectare.
  • O subrăcire foarte mare poate elimina efectul de amortizare la deschiderea electrovalvelor și poate produce lovituri de berbec în linia de lichid.
  • Imediat după receptor sunt posibile fizic doar valori foarte mici, care depind de temperatura ambiantă, construcția receptorului (vertical sau orizontal), subrăcirea la intrarea în receptor și nivelul de umplere (înălțimea coloanei de lichid).
  • Schema arată punctul de măsurare a subrăcirii pe linia de lichid, după receptor, chiar înaintea ventilului de expansiune.

3.3 Supraîncălzirea (p. 23-24)

  • Supraîncălzirea este, alături de subrăcire, unul dintre cei mai importanți parametri pentru evaluarea eficienței actuale.
  • Se deosebesc patru tipuri după locul determinării: la evaporator, pe linia de aspirație, la intrarea în compresor și în compresor.
  • Supraîncălzirea evaporatorului se determină imediat după evaporator, la începutul liniei de aspirație; tot acolo se montează bulbul ventilului termostatic sau senzorul de supraîncălzire al ventilului electronic.
  • Supraîncălzirea pe linia de aspirație provine de obicei din căldura mediului care trece prin izolație; în instalațiile bine proiectate nu este dorită, pentru că această căldură trebuie transportată de circuit.
  • Excepție pozitivă: schimbătoarele interne de căldură care leagă termic linia de aspirație de linia de lichid îmbunătățesc performanța totală, cu excepția agenților R-717 și R-22.
  • Supraîncălzirea la intrare, măsurată imediat înaintea compresorului, cumulează supraîncălzirea evaporatorului, a liniei de aspirație și a eventualului schimbător intern.
  • Supraîncălzirea suplimentară din compresor practic nu se poate determina și nu contează în service; ea provine mai ales din răcirea cu vapori aspirați din compresor și depinde de producător.
  • Schemele finale arată cele două măsurători: supraîncălzirea evaporatorului la ieșirea din evaporator și supraîncălzirea la intrare, chiar înaintea compresorului.
De reținut
  • Fiecare 1 K în plus la evaporare sau 1 K în minus la condensare aduce circa 2-3% performanță.
  • Supraîncălzirea peste circa 8 K sau instabilă înseamnă evaporator subalimentat și putere frigorifică mică.
  • Supraîncălzire prea mică: rulmenți deteriorați, bobinaj scurtcircuitat, ulei spumat; prea mare: performanță scăzută, gheață multă, decongelări lungi.
  • TEWI = (GWP × L × n) + (GWP × m × [1 − αR]) + (n × Ea × β): emisii directe plus indirecte.
  • Condensatorul evacuează circa 1,3 ori puterea evaporatorului; zonele sale: circa 23% desupraîncălzire, 75% lichefiere, 1-2% subrăcire.
  • Subrăcirea se măsoară înaintea ventilului de expansiune; la suprafața lichidului din receptor este 0 K.
  • Supraîncălzirea evaporatorului se măsoară la ieșirea din evaporator, unde stă și bulbul ventilului termostatic.
  • Filtrul deshidrator se înlocuiește după orice intervenție în circuit.
  • Pe refularea compresorului temperatura poate depăși +100°C, deci sunt necesare uleiuri speciale.
  • Decongelarea: nu prea devreme, nu prea târziu, nu mai mult decât trebuie, la cerere, cu senzor de sfârșit bine poziționat.

Ghid practic – Termografia pentru parcuri fotovoltaice

Testo · 20 pagini

Ghid practic despre folosirea termografiei la punerea în funcțiune, documentarea și întreținerea instalațiilor fotovoltaice. Explică de ce termografia protejează randamentul, garanția și siguranța la incendiu, cum arată defectele tipice și cauzele lor. Oferă reguli de măsurare (radiație, unghi, reflexii, interpretare ΔT) și criterii pentru alegerea camerei.

Introducere (p. 2)

  • Sistemele fotovoltaice contribuie la tranziția energetică, iar subvențiile au dus la multe instalații mici și mari.
  • După perioada de expansiune, întreținerea parcurilor existente devine tot mai importantă.
  • Ghidul arată cum ajută termografia la punere în funcțiune, documentare și întreținere și dă recomandări pentru folosirea camerei de termoviziune.

De ce se folosește termografia (p. 4-6)

  • În anii de boom, multe lucrări au fost făcute de firme insuficient instruite, cu urmări precum erori de montaj, randament electric slab, riscuri de siguranță și de incendiu.
  • Execuția slabă afectează operatorul, dar și firma executantă, care poate fi obligată la despăgubiri pe baza analizei termografice.
  • Termografia verifică dacă celulele modulelor respectă cerințele de calitate.
  • Combinarea corectă a modulelor evită nepotrivirile, în care modulele performante sunt trase în jos de module mai slabe.
  • O inspecție înainte de expirarea garanției permite formularea la timp a reclamațiilor.
  • Calculele de randament se fac pe până la 20 de ani, dar nu includ pierderile din montaj defectuos; termografia la punerea în funcțiune documentează recepția și dovedește montajul corect.
  • Randamentul depinde de temperatură: dacă module se încălzesc din cauza umbrei, celulelor sau subșirurilor defecte, eficiența scade cu 0,5% pe Kelvin.
  • O creștere medie de 10 °C peste temperatura standard înseamnă un randament cu 5% mai mic.
  • Clienții mulțumiți recomandă firma, iar contractele de service cu termografie sunt o sursă suplimentară de venit după vânzare.
  • Protecția la incendiu: invertoarele și componentele moderne, mai puternice, produc multă căldură; montajul greșit sau răcirea slabă pot provoca incendiu, mai ales pe suport combustibil.
  • Componentele montate afară se degradează repede din cauza vremii și radiației UV; cablurile corodate sau slăbite apar ca anomalii termice.
  • Termografia este fără contact și rapidă: suprafețe mari se scanează în scurt timp, iar măsurătorile ulterioare (de exemplu curba caracteristică) se concentrează doar pe modulele și celulele cu anomalii.
  • Diodele bypass defecte după furtuni erau greu de găsit; termografia le localizează ușor, iar remedierea este de regulă plătită de asigurator.
  • Siguranță: șirurile moderne ajung frecvent la 1000 V, cu risc de electrocutare; termografia se face de la distanță, deci distanțele de siguranță se respectă ușor.

Punctele fierbinți și cauzele defecțiunilor (p. 7)

  • Celulele defecte sau umbrite dezvoltă rezistență internă și formează un punct fierbinte.
  • Celula se poate încălzi atât încât se distruge ea, dar și materialul de încapsulare EVA și folia din spate TPT.
  • Diodele bypass trebuie să prevină acest efect, dar diodele defecte sau nepotrivite lasă puncte fierbinți necontrolate.
  • Dacă umbrirea (de la linii de înaltă tensiune, copaci) nu e luată în calcul la proiectare, celulele și diodele sunt solicitate permanent tot anul.
  • Consecințe: scade randamentul, pentru că celulele sau modulul consumă curent în loc să producă, iar consumul le încălzește, cu risc real de incendiu.
  • Defecțiunile se diagnostichează rapid la o radiație solară de aprox. 600 W/m².
  • Cauze tipice de modificări termice: diode bypass defecte, contacte defecte și scurtcircuite în celule, pătrunderea umezelii și murdăriei, fisuri în celule sau sticlă, module nefuncționale sau deconectate, nepotriviri între module, cablaj defect sau contacte slăbite, uzură.

Imagini tipice de defecte în celule, module și componente electrice (p. 8-9)

  • Imaginea în infraroșu arată aspectul tipic al unui subșir defect și al unei celule individuale defecte.
  • Punctele de conexiune (dozele) apar calde, ceea ce nu înseamnă obligatoriu defect, dar se pot supraîncălzi, deci trebuie urmărită evoluția temperaturii.
  • Modulele în circuit deschis sunt frecvente, din conectare greșită sau cabluri uzate ori roase; apar mult mai calde decât celelalte module.
  • Exfolierea: stratul EVA se poate desprinde din cauze externe sau calitate slabă; umezeala pătrunsă corodează celulele și scade performanța.
  • Camera termică detectează exfolierea înainte ca straturile să devină vizibil lăptoase.
  • Microfisurile și ruperea celulelor pot apărea la transport, montaj sau din șocuri mecanice; microfisurile nu sunt critice, dar celulele rupte scad performanța.
  • Coroziunea conductorilor și conectorilor sau cablurile slăbite creează rezistențe de contact, care se văd ca încălziri mari.
  • Se verifică termografic și: contactele sau conectorii corodați, invertorul, contactele slăbite și punctele de conexiune supraîncălzite.
  • Exemple din imagini: un invertor mult mai cald decât cel de lângă, un cablu de curent continuu fără încălzire și conexiuni electrice puternic încălzite.

Tabel: tipuri de imagini termice și cauzele lor (p. 10)

  • Modul încălzit uniform față de celelalte: modul în circuit deschis; cauza este modul neconectat sau cablu uzat ori rupt.
  • Încălzire în linie a unui șir din modul: scurtcircuit într-un șir de celule; cauza este o diodă bypass defectă, de exemplu după furtună.
  • Model neregulat, cu celule mai calde distribuite aleatoriu: tot modulul este scurtcircuitat; cauza este conectare greșită sau toate diodele defecte.
  • Doar o parte a unei celule este mult mai caldă: celulă ruptă; cauza este deteriorare la transport, montaj sau alt șoc mecanic.
  • Încălzire punctuală sau neuniformă: fisură în celulă sau artefact; cauza este un defect de fabricație sau umbrire din murdărie, de exemplu excremente de păsări.
  • O singură celulă încălzită: nu este neapărat defect; cauza poate fi umbră sau o celulă defectă.

Condiții meteo, aliniere și reflexii (p. 11-12)

  • Măsurați în zile senine și uscate, cu radiație solară intensă, de aprox. 600 W/m², valoarea de referință.
  • La radiație directă panourile lucrează la capacitate maximă, iar celulele deteriorate apar mai calde fiindcă sunt suprasolicitate și nu mai produc.
  • Dacă radiația se schimbă în timpul măsurătorii, de exemplu din cauza norilor, imaginea nu mai poate fi folosită.
  • Pentru gradienți de temperatură mari și ușor de văzut, măsurați la temperaturi exterioare scăzute, dimineața sau seara.
  • Efectul de răcire al vântului asupra panourilor poate fi, de asemenea, relevant.
  • Radiația emisă depinde de direcție: unghiul dintre cameră și suprafața modulului trebuie să fie între 60 și 90 de grade.
  • Modulul trebuie să fie cât mai perpendicular pe direcția radiației solare.
  • Unghiul greșit produce diferențe de temperatură și reflexii false; evitați reflexiile camerei, operatorului, soarelui, clădirilor vecine sau norilor.
  • Reflexiile se recunosc schimbând unghiul de vedere, pentru că se deplasează odată cu el.
  • La modulele pe structuri de montaj libere, se poate filma din spate: reflexiile practic dispar, emisivitatea este mai mare, iar căldura trece suficient pentru a evalua distribuția temperaturii.

Interpretare și evaluare (p. 12-13)

  • O abatere de temperatură pe termogramă nu înseamnă obligatoriu un modul defect; poate fi umbrire parțială din murdărie.
  • O celulă deteriorată nu scade neapărat randamentul întregului panou; pierderi mari apar doar când cad subsecțiuni întregi.
  • Cauzele se confirmă prin verificări suplimentare: inspecție vizuală, măsurarea curbei caracteristice sau electroluminescență.
  • Temperaturile absolute trebuie interpretate cu grijă; reflexiile cerului induc în eroare, iar cerul senin de vară radiază până la -25 °C.
  • Se recomandă lucrul cu valori ΔT și compararea diferențelor extreme dintr-un panou cu panoul vecin.
  • Nu orice punct fierbinte e o celulă defectă: sistemele și punctele de fixare pot apărea calde prin transfer de căldură, iar dozele de conexiune din spate se văd prin panou.
  • Modulele cu abateri mari pot fi doar murdare și necesită curățare; suprapunerea cu imaginea vizuală a arătat excremente de păsări exact în punctul cel mai cald.
  • Reglarea nivelului și intervalului de culori (level și span) este esențială: în modul automat camera întinde paleta între cel mai cald și cel mai rece punct, iar pe o suprafață mare diferențele relevante dispar. Reglajul manual le scoate în evidență.

Alegerea camerei de termoviziune (p. 14-16)

  • Criterii: rezoluția în infraroșu a detectorului, rezoluția termică (NETD), lentile interschimbabile, funcțiile camerei și software-ul.
  • Rezoluția geometrică, în mrad, arată capacitatea de a recunoaște obiecte, de exemplu module defecte, de la o anumită distanță și depinde de rezoluția detectorului.
  • Pentru parcuri mari și distanțe mari se recomandă minim 320 x 240 pixeli (76.800 puncte de măsură).
  • Pentru sisteme mici sau distanțe mici ajung 160 x 120 pixeli (19.200 puncte de măsură).
  • Rezoluția termică arată cea mai mică diferență de temperatură detectabilă; de exemplu 0,05 °C (50 mK). Cu cât valoarea e mai mică, cu atât imaginea este mai bună.
  • Și unghiul de deschidere al lentilei influențează rezoluția geometrică; pentru suprafețe mari, de exemplu de pe o platformă ridicată, sunt utile lentilele teleobiectiv interschimbabile.
  • Un afișaj rotativ ajută la poziționarea corectă a camerei, la imagini de la înălțime și la măsurători pe spatele modulelor, fără ajutor la sol.
  • Modul solar memorează radiația solară în W/m² împreună cu fiecare imagine, documentând condițiile.
  • Înregistrarea video radiometrică permite filmarea dintr-un vehicul care merge pe lângă rândurile de module, cu analiză ulterioară pe PC; la instalații mari se analizează doar modulele cu anomalii.
  • Software-ul de analiză trebuie să fie intuitiv și să permită optimizarea imaginilor și rapoarte rapide din șabloane.
  • Histograma de temperatură a unui modul exemplu: minim 38,7 °C, maxim 77,9 °C, medie 53,4 °C.
  • Frecvența procentuală arată câte celule sunt în zona critică: în exemplu aprox. 55% din valori depășesc 63 °C, adică media este depășită deja cu 10 °C.

Rezumat: domenii de aplicare și recomandări practice (p. 18-19)

  • Chiar un defect tehnic minor scade randamentul și rentabilitatea; cauzele sunt neglijența la montaj, degradarea stratificării sau uzura lentă din radiație UV și intemperii.
  • Analiza termografică începe cu identificarea punctelor fierbinți, care produc pierderi și zone de pericol, și contează la reclamațiile în garanție.
  • Se inspectează și tablourile electrice pentru cablaj deficitar, se previne supraîncălzirea componentelor și se verifică funcționarea răcirii.
  • Beneficii: detectarea timpurie a defectelor, siguranță mai mare, prevenirea incendiilor, inspecții rapide și sigure.
  • Se identifică: puncte fierbinți, module în circuit deschis, scurtcircuite, exfoliere, celule sparte, contacte corodate și slăbite, conexiuni supraîncălzite.
  • Practic: măsurați în zile însorite și la temperaturi exterioare scăzute, poziționați corect camera, atenție la reflexii, măsurați pe spate când se poate și analizați atent cauzele abaterilor.
  • Alegerea camerei: rezoluție geometrică și termică potrivite aplicației; lentilele interschimbabile și afișajul rotativ dau flexibilitate; modul solar, video și software-ul simplifică lucrul.
De reținut
  • Măsurați la radiație solară stabilă de aprox. 600 W/m², pe cer senin; norii fac imaginea inutilizabilă.
  • Temperaturile exterioare scăzute (dimineața sau seara) dau contraste termice mai bune.
  • Unghiul cameră-modul trebuie să fie între 60 și 90 de grade; reflexiile se mută când schimbați unghiul.
  • Eficiența scade cu 0,5% pe Kelvin; +10 °C înseamnă aprox. 5% randament în minus.
  • Lucrați cu ΔT, nu cu temperaturi absolute; cerul senin reflectat poate apărea la -25 °C.
  • Modul încălzit uniform înseamnă circuit deschis; un șir încălzit în linie indică diodă bypass defectă; model aleatoriu indică modul scurtcircuitat.
  • Un punct cald nu e automat defect: poate fi murdărie, umbră, structura de fixare sau doza de conexiune.
  • Confirmați suspiciunile prin inspecție vizuală, curbă caracteristică sau electroluminescență.
  • Reglați manual nivelul și intervalul de culori, altfel diferențele mici dispar.
  • Rezoluție IR minimă: 320 x 240 pentru parcuri mari și distanțe mari, 160 x 120 pentru sisteme mici; NETD cât mai mic, de exemplu 50 mK.

Testo Sfaturi & Trucuri – Măsurări la sistemele de încălzire

Testo · 15 pagini

Ghid practic cu pașii esențiali la punerea în funcțiune și verificarea cazanelor pe gaz (atmosferice și cu condensare) și a arzătoarelor pe ulei cu tiraj forțat, folosind analizorul de gaze de ardere. Acoperă presiunea gazului, reglajul aer-gaz, pregătirea analizorului, calculul pierderii prin gaze de ardere și al randamentului, tirajul, CO, verificarea coșului, NOx, CO ambiental și indicele de fum.

Verificarea presiunii de racordare a gazului (p. 3-4)

  • Capitolul privind gazul se referă la cazane atmosferice și cazane cu condensare; arzătoarele de gaz cu tiraj forțat nu sunt tratate.
  • Înainte de punerea în funcțiune presiunea de racordare se verifică drept presiune de curgere (cu gazul circulând).
  • Valoarea trebuie să fie în domeniul permis de producător; la gaz natural de obicei între 18 și 25 mbar.
  • Dacă presiunea nu se încadrează, cazanul nu se pune în funcțiune și se anunță furnizorul de gaz.
  • Procedura: cu robinetul de gaz închis se conectează manometrul la priza de măsură a armăturii de gaz.
  • Se deschide robinetul, se pornește arzătorul la putere maximă din meniu și se citește presiunea de curgere.
  • Dacă valoarea e corectă, se închide priza de măsură și se continuă punerea în funcțiune.
  • Presiune prea mare: flacăra se poate stinge, arderea este incompletă, CO crește (pericol de intoxicare) și consumul de gaz crește.
  • Presiune prea mică: flacăra se poate stinge, pierderile prin gaze de ardere cresc, O2 este mare și CO2 este mic.

Setarea raportului aer-gaz (p. 4-5)

  • Scopul este arderea completă și utilizarea cât mai bună a combustibilului; volumul aerului de ardere este parametrul esențial.
  • În practică se lucrează cu un mic exces de aer față de necesarul teoretic.
  • Raportul dintre aerul real și cel teoretic necesar se numește lambda (λ); λ = 1 este arderea ideală, λ > 1 înseamnă exces de aer.
  • λ se determină din concentrațiile de CO, CO2 și O2; diagrama de ardere arată că fiecărei valori de CO2 îi corespunde fie un anumit CO (lipsă de aer, λ < 1), fie un anumit O2 (exces de aer, λ > 1).
  • Pierderea prin gaze de ardere crește atât la lipsă de aer (combustibil nears), cât și la exces mare de aer (oxigen încălzit și evacuat inutil).
  • La aparatele fără condensare reglajul se face manometric, prin presiunea la duză: se scoate șurubul de etanșare al prizei de presiune la duză și se conectează manometrul.
  • Cazanul se duce întâi la sarcină maximă, apoi la sarcină minimă, iar la fiecare treaptă se reglează presiunea la duză din șuruburile armăturii.
  • Presiunea necesară la duză se ia din documentația producătorului, în funcție de indicele Wobbe al gazului, aflat de la furnizor.
  • La cazanele cu condensare reglajul se face după CO2 din gazele de ardere: se pregătește analizorul, se introduce sonda, se pune cazanul la maxim și se reglează șurubul de gaz până când CO2 corespunde specificației.
  • Dacă producătorul dă valori și pentru sarcina minimă, se procedează la fel.
  • Deoarece valoarea CO2 singură nu este univocă, se măsoară și O2; în regim normal cu exces de aer se preferă azi determinarea O2.
  • Fiecare combustibil are diagrama lui și propriul CO2 maxim.
  • Exemple din tabel: CO2 la putere maximă de circa 8,6-9,5 %, iar indicele Wobbe 12,0-16,1 kWh/m³ pentru gaz natural E (H) și 10,0-13,1 kWh/m³ pentru gaz natural LL (L).
  • După reglajul de bază se verifică pierderea prin gaze de ardere și concentrația de CO.

Pregătirea analizorului de gaze de ardere (p. 6)

  • Protecția senzorilor: se setează praguri pentru CO mare; la depășire pompa se oprește, iar unele analizoare diluează gazul cu aer proaspăt și continuă măsurarea.
  • Testul de etanșeitate: se astupă sonda cu un capac; debitul pompei trebuie să scadă la zero după scurt timp.
  • Dacă debitul nu ajunge la zero, analizorul are neetanșeități; verificați întâi dopul vasului de condens.
  • Resetarea (aducerea la zero) a senzorilor de gaz și de tiraj se face cu sonda în afara coșului, ideal în aer curat.
  • Aerul ambiant este tras peste senzori, care sunt clătiți, iar concentrația citită devine punctul zero.
  • Senzorul de presiune se aduce la presiunea aerului din jurul instalației.
  • Unele analizoare permit resetarea cu sonda deja în coș, deoarece decuplează intern calea de gaz și senzorul de presiune.

Determinarea pierderii prin gaze de ardere (p. 6-8)

  • Pierderea prin gaze de ardere (qA) este diferența dintre conținutul de căldură al gazelor de ardere și al aerului de ardere, raportată la puterea calorică inferioară a combustibilului.
  • Cu cât qA este mai mare, cu atât randamentul e mai slab și consumul și emisiile mai mari; în unele țări qA este limitată legal.
  • qA se calculează din O2 (sau CO2) și diferența dintre temperatura gazelor de ardere (FT) și a aerului de ardere (AT), cu factorii specifici combustibilului A2 și B stocați în analizor.
  • De aceea combustibilul corect trebuie selectat în analizor înainte de fiecare măsurare.
  • FT, O2 sau CO2 și AT se măsoară simultan.
  • Formula: qA = (FT - AT) x [A2 / (21 - O2) + B] - XK, unde 21 este O2 din aer, O2 este valoarea măsurată rotunjită, iar XK este corecția pentru condensare.
  • XK face qA negativă când gazele scad sub punctul de rouă; dacă punctul de rouă nu este atins, XK = 0.
  • Formula Siegert, pentru combustibili fără A2 și B: qA = f x (FT - AT) / CO2.
  • Factori: păcură A2 0,68, B 0,007, CO2max 15,4 %; gaz natural A2 0,65, B 0,009, CO2max 11,9 %; GPL A2 0,63, B 0,008, CO2max 13,9 %.
  • Pentru combustibili solizi se folosește f: cocs și cărbune 0,74 (CO2max 20,0 %), brichete 0,75 (19,3 %), lignit 0,90 (19,2 %), antracit 0,60 (18,5 %).
  • Regulă economică: 1 % pierdere prin gaze de ardere înseamnă 1 % consum în plus; pierderea anuală = qA x consumul anual.
  • Exemplu: la qA 10 % și 3000 l de păcură pe an se pierd circa 300 l pe an.
  • qA neobișnuit de mare poate veni din resetare greșită a analizorului sau combustibil setat greșit.
  • O scădere bruscă a FT poate indica condens pe termocuplu; sonda se montează orizontal sau cu vârful în jos, ca să se scurgă condensul.
  • AT se măsoară cu sonda de temperatură prinsă de carcasa arzătorului, lângă admisia aerului; la sistemele cu tiraj echilibrat (tub concentric) se introduce o sondă separată în canalul de aer proaspăt.
  • Priza de măsură în coș trebuie să fie la o distanță de cazan de cel puțin două ori diametrul coșului.
  • Sonda se mișcă până se găsește centrul fluxului: temperatura și CO2 maxime, O2 minim.
  • Majoritatea analizoarelor nu au senzor de CO2, ci calculează CO2 din O2 măsurat și CO2max al combustibilului.
  • CO2max nu se atinge în practică, pentru că arzătorul are nevoie de exces de aer; scopul reglajului este un CO2 cât mai mare posibil, nu maxim.

Calculul randamentului (η) (p. 9)

  • La sistemele convenționale, randamentul este η = 100 % - qA, raportat la puterea calorică inferioară (HU = 100 %).
  • Cazanele cu condensare recuperează și căldura latentă a vaporilor de apă; aceasta este inclusă prin XK.
  • Puterea calorică superioară (HS) include căldura de condensare și este mereu mai mare decât HU; calculul se face însă tot față de HU, deci η poate depăși 100 %.
  • Exemplu: A2 0,68, B 0,007, FT 45 °C, AT 30 °C, O2 3 %, XK 5,47 % dau qA fără XK de 1 % și qA cu XK de -5 %, deci η = 105 %.
  • Comparație: un cazan de temperatură joasă folosește circa 91 %, cu 8 % pierderi prin gaze de ardere, 1 % pierderi prin radiație și 11 % căldură de condensare nefolosită.
  • Un cazan cu condensare folosește circa 108 % față de HU, cu 1 % pierderi prin gaze de ardere, 0,5 % prin radiație și 1,5 % căldură de condensare nefolosită.

Măsurarea tirajului (p. 10)

  • La cazanele cu tiraj natural, gazele calde fiind mai ușoare decât aerul exterior creează o depresiune (tiraj) care trage aerul de ardere și învinge rezistențele cazanului și coșului.
  • La cazanele cu arzător cu tiraj forțat, presiunea din coș nu contează, pentru că arzătorul creează suprapresiunea; se pot folosi coșuri de diametru mai mic.
  • Tirajul este diferența dintre presiunea din coș și presiunea din camera centralei, măsurată în centrul fluxului, după resetarea senzorului de presiune.
  • Valori orientative: 0,12-0,20 hPa (mbar) la cazan cu arzător cu tiraj forțat; 0,03-0,10 hPa la arzător de ulei cu vaporizare și arzător atmosferic de gaz.
  • Tiraj prea mic citit: neetanșeitate pe calea de tiraj din analizor sau senzor de presiune resetat greșit.
  • Tiraj prea mare citit: tiraj real prea puternic sau senzor resetat greșit.

Măsurarea concentrației de CO (p. 10)

  • CO arată calitatea arderii și este important pentru siguranță: la coș blocat, la cazanele atmosferice gazele ies în cameră prin deflectorul de tiraj.
  • După lucrarea la cazan se măsoară CO și se verifică evacuarea gazelor; la arzătoarele cu ventilator nu este necesar, gazele fiind împinse forțat.
  • Se măsoară doar după cel puțin 2 minute de funcționare, când CO de la pornire a scăzut; regula se aplică și cazanelor cu control al arderii, care se calibrează la pornire.
  • Măsurarea se face în centrul fluxului.
  • Pentru că gazele sunt diluate cu aer, analizorul recalculează CO nediluat folosind O2 măsurat simultan, ca valoarea să nu poată fi falsificată prin aer adăugat.
  • La sistemele atmosferice CO este stratificat în coș; peste 500 ppm se folosește o sondă cu mai multe orificii, care preia gaz pe tot diametrul.

Inspectarea canalelor de gaze de ardere (p. 11)

  • La cazanele atmosferice cu deflector de tiraj, evacuarea perfectă este condiție de siguranță; se verifică cu un indicator de refulare ținut lângă deflector, care detectează umezeala din gaze.
  • Cauze de refulare: coș îngustat de murdărie sau deformare, aer de ardere insuficient, garnituri uzate, îmbinări alunecate sau coroziune.
  • La sistemele cu tub concentric, etanșeitatea se verifică măsurând O2 în aerul de admisie din spațiul inelar dintre cei doi pereți.
  • În mod normal O2 acolo este 21 %; o valoare sub 20,5 % indică scăpări din tubul de gaze de ardere și impune verificarea sistemului.
  • Pentru această măsurare se folosește o sondă cu mai multe orificii în formă de seceră.
  • Scăpările se pot găsi rapid și cu un detector de scăpări de gaz.

Întreținerea analizorului (p. 11)

  • După măsurare, sonda se scoate din coș cu pompa încă pornită, ca aerul curat să spele senzorii de gaz.

Verificări suplimentare: NOx și CO ambiental (p. 12)

  • NOx este suma NO și NO2; la instalațiile mici fără condensare raportul este constant, 97 % NO și 3 % NO2, deci NOx se calculează din NO măsurat.
  • La cazane cu condensare sau combustibili micști raportul diferă, deci NO și NO2 se măsoară separat și se adună.
  • NO2 se dizolvă ușor în apă, deci se măsoară pe gaz uscat, cu pregătirea gazului, altfel NO2 din condens se pierde.
  • Lângă un filtru electrostatic sonda trebuie împământată, din cauza sarcinii statice.
  • La multă funingine și particule, filtrele uscate trebuie curățate; se poate folosi un prefiltru.
  • La întreținerea aparatelor pe gaz din locuințe se măsoară CO ambiental, pentru că refularea gazelor poate produce concentrații periculoase.
  • Măsurarea CO ambiental se face întotdeauna înaintea tuturor celorlalte măsurători.
  • Efecte: 30 ppm este limita de expunere pe 8 ore în Germania; 200 ppm dau durere de cap ușoară în 2-3 ore; 400 ppm durere de cap în 1-2 ore.
  • 800 ppm: amețeală, greață, furnicături în 45 de minute și pierderea cunoștinței în 2 ore; 1600 ppm (0,16 %) duc la deces în 2 ore.
  • 3200 ppm: deces în 30 de minute; 6400 ppm: deces în 10-15 minute; 12800 ppm: deces în 1-3 minute.

Indicele de fum la arzătoarele pe ulei (p. 13)

  • Capitolul privind uleiul se referă la cazane de temperatură joasă cu arzător cu tiraj forțat, fără aparate cu condensare.
  • Se introduce pompa de fum cu hârtie filtrantă în coș și se trag gazele în zece curse uniforme.
  • Hârtia se verifică pentru derivate de ulei (picături); dacă e colorată de ulei sau udă de condens, măsurarea se repetă.
  • Oficial, în Germania se fac trei măsurători; înnegrirea se compară cu scara Bacharach și se face media.
  • Ținta este indicele de fum 0.
  • La instalații necunoscute se măsoară întâi fumul, ca să nu se murdărească analizorul cu funingine și ulei.
  • La indice mare se corectează întâi reglajul de bază al arzătorului, apoi se optimizează cu analizorul.

Setări pentru arzătoarele pe ulei (p. 14)

  • Pașii detaliați sunt în documentația producătorului; aici sunt descriși general pentru arzătoarele cu flacără galbenă.
  • La arzătorul cu flacără galbenă uleiul este pulverizat de duză și gazificat în flacără; la cel cu flacără albastră uleiul pulverizat este încălzit de gazele recirculate înainte de ardere.
  • Duza și presiunea uleiului se aleg din tabelul de duze, după puterea dorită a arzătorului.
  • Reglajul de bază al aerului (clapeta de aer și placa cu orificii) se ia de pe scara din documentație, după puterea necesară.
  • Presiunea pompei se citește cu un manometru înșurubat pe pompă și se reglează din șurubul de presiune.
  • Cu un vacuummetru pe pompă se verifică faptul că depresiunea pe aspirație nu depășește 0,4 bar.
  • Arderea se optimizează cu analizorul, reglând aerul brut din clapetă și fin din placa cu orificii.
  • Prea puțin aer produce ardere incompletă și funingine; prea mult aer încălzește aer inutil evacuat pe coș.
  • Producătorul dă ținte pentru CO2 sau CO, excesul de aer ori pierderea și randamentul, verificate cu analizorul.
De reținut
  • Presiunea de racordare la gaz natural se verifică în curgere și trebuie să fie de obicei 18-25 mbar.
  • Înaintea oricărei măsurători: CO ambiental, apoi test de etanșeitate și resetarea analizorului în aer curat.
  • qA = (FT - AT) x [A2 / (21 - O2) + B] - XK; gaz natural A2 0,65 și B 0,009, păcură A2 0,68 și B 0,007.
  • 1 % pierdere prin gaze de ardere înseamnă 1 % consum în plus.
  • Sonda se pune în centrul fluxului (temperatură maximă, O2 minim), la minimum două diametre de cazan.
  • Randamentul η = 100 % - qA; la condensare poate depăși 100 %.
  • CO se măsoară după minimum 2 minute de funcționare, ca valoare nediluată; peste 500 ppm cu sondă multiorificii.
  • În spațiul inelar al tubului concentric O2 sub 20,5 % indică scăpări.
  • CO în aer de 1600 ppm (0,16 %) poate ucide în 2 ore.
  • La ulei: indicele de fum țintă 0 și depresiune pe aspirație de maximum 0,4 bar.

Ghid practic – Măsurători ale fluxului de aer în conducte conform DIN EN 12599

Testo · 20 pagini

Ghid practic pentru măsurarea vitezei aerului și a debitului volumic în conducte de ventilație, conform DIN EN 12599. Explică alegerea locului de măsurare, regimurile de curgere, metoda trivială (conducte dreptunghiulare) și metoda axei centroidale (conducte circulare), calculul debitului și evaluarea preciziei. Se încheie cu conținutul obligatoriu al procesului verbal de măsurare.

Introducere (p. 1-2)

  • Ghidul explică măsurarea fluxului de aer în conducte conform standardului DIN EN 12599.
  • Petrecem cea mai mare parte a timpului în spații închise, de aceea sistemele HVAC (încălzire, ventilație, climatizare) trebuie să asigure un climat interior plăcut.
  • Ventilația nu doar aduce aer proaspăt, ci și elimină poluanții, de exemplu umiditatea excesivă.
  • Un schimb de aer corect, adică un debit volumic corect, este un criteriu principal de calitate la punerea în funcțiune și la exploatarea sistemelor HVAC.
  • Măsurarea fiabilă a vitezei aerului în conducte este una dintre cele mai dificile măsurători pentru un tehnician HVAC.

1. Importanța vitezei aerului (p. 4)

  • Multe sisteme HVAC funcționează cu volume de aer prea mari, după principiul greșit „cu cât mai mult, cu atât mai bine”.
  • Un debit prea mare crește consumul de energie al ventilatoarelor.
  • Un debit prea mare crește și costurile de condiționare a aerului: răcire, încălzire, umidificare și dezumidificare.
  • Un schimb de aer prea mare produce curenți de aer (tiraj) în încăperi și disconfort.
  • Un debit prea mic aduce prea puțin aer proaspăt, iar aerul devine „îmbâcsit” din cauza concentrației mari de CO₂.
  • Un debit prea mic afectează și igiena: dacă aerul umidificat circulă prea încet prin conducte, apare riscul de formare a germenilor.
  • Un sistem reglat corect oferă confort și reduce costurile.

2. Măsurarea corectă a vitezei aerului (p. 5)

  • Debitul volumic este parametrul cheie pentru evaluarea funcționării sistemului HVAC.
  • Debitul volumic este produsul dintre viteza aerului și aria secțiunii conductei.
  • Viteza nu este constantă pe secțiunea conductei, deci un singur punct de măsurare nu ajunge pentru viteza medie.
  • Clapetele, coturile și alte elemente perturbatoare deformează profilul de viteză, de aceea se face o măsurătoare tip grilă în mai multe puncte.
  • Pe lângă EN 12599 (standardul principal în Germania și în mare parte din Europa) există și EN 16211 și ASHRAE 111.
  • Toate aceste metode distribuie punctele de măsurare pe secțiune după mărimea conductei, tratează diferit conductele dreptunghiulare și circulare și fac media valorilor.

3. Locul optim de măsurare (p. 6)

  • Alegerea locului de măsurare este factorul decisiv pentru rezultate concludente și este stabilită de proiectant în proiectul de execuție.
  • Trebuie prevăzute puncte de măsurare pe toate conductele principale și pe conductele de introducere a aerului în încăperile cu cerințe ridicate.
  • Regula distanțelor minime: cel puțin 6 diametre hidraulice în aval de un element perturbator și 2 diametre hidraulice în amonte de următorul.
  • Punctele de măsurare trebuie să fie ușor accesibile, cu spațiu suficient pentru manevrarea instrumentului.
  • Fluxul de aer din locul de măsurare trebuie să fie fără curgere inversă (retur) și fără turbioane.
  • Diametrul hidraulic Dh: la conducta circulară este chiar diametrul, la conducta pătrată este lungimea laturii.
  • La conducta dreptunghiulară: Dh = 2 × lungime × lățime / (lungime + lățime).

3.1 Regimuri de curgere în conducte (p. 7-8)

  • Aerul din mijlocul conductei circulă de regulă mai repede decât cel de lângă pereți, din cauza frecării cu pereții.
  • În curgerea laminară, liniile de curgere sunt paralele, nu există turbulență și nu apare un maxim de viteză clar în mijloc.
  • În curgerea laminară, viteza medie se află aproximativ la o treime din diametrul conductei.
  • Pe măsură ce viteza crește, curgerea laminară devine treptat turbulentă.
  • În curgerea turbulentă, viteza este aproape egală în zona centrală, dar scade brusc lângă perete, iar aerul se mișcă haotic, cu frecare mare.
  • În realitate apar orice combinații între cele două regimuri, iar fiecare clapetă, cot, supapă sau regulator de debit schimbă regimul.
  • De aceea, măsurătoarea tip grilă pe toată secțiunea este indispensabilă pentru rezultate reproductibile.

3.2 Distanța față de elementele perturbatoare (p. 8-9)

  • Regimuri de curgere ideale apar aproape doar în conducte foarte lungi, drepte și fără elemente perturbatoare.
  • Când distanța față de perturbări este suficientă, numărul punctelor de măsurare poate fi redus considerabil.
  • Clapetele, supapele și coturile pot muta maximul de viteză spre marginea conductei și pot crea curgeri inverse sau zone fără flux.
  • Ca regulă, curgerile inverse dispar după aproximativ 2 diametre hidraulice de la elementul perturbator, dar profilul rămâne foarte distorsionat și cere multe puncte de măsurare.
  • Exemplul din ghid, pe o conductă de 250 mm: la 1 × Dh după perturbare există curgere inversă, la 2 × Dh profilul este distorsionat, iar la 7 × Dh profilul este echilibrat.
  • Cu cât distanța de la perturbare este mai mare, cu atât profilul este mai uniform, precizia este mai bună și sunt necesare mai puține puncte.

4. Metoda de măsurare (p. 10)

  • Pentru debit trebuie găsită viteza medie reprezentativă pe secțiunea conductei.
  • Secțiunea se împarte în suprafețe parțiale, iar viteza se măsoară în centrul fiecăreia; aceasta este măsurătoarea tip grilă.
  • DIN EN 12599 prevede metoda trivială pentru conductele dreptunghiulare sau pătrate.
  • DIN EN 12599 prevede metoda axei centroidale pentru conductele circulare.

4.1 Metoda trivială (p. 10-11)

  • Metoda trivială nu presupune o anumită distribuție a vitezei în conductă.
  • Secțiunea dreptunghiulară se împarte într-o grilă de zone egale, iar punctul de măsurare este în centrul fiecărei zone.
  • La un profil de viteză uniform, puține puncte dau un rezultat bun; la diferențe mari de viteză, numărul de puncte trebuie mărit.
  • Numărul de puncte este suficient când variațiile într-o zonă sunt atât de mici încât valoarea din centru poate fi considerată media zonei.
  • Rezultatul pentru întreaga conductă este media aritmetică a valorilor din zonele parțiale.

4.2 Metoda axei centroidale (p. 12)

  • Secțiunea circulară se împarte în inele de arie egală și un cerc central.
  • Punctul de măsurare al fiecărui inel și al cercului central se află pe axa centroidală a acelei suprafețe, adică pe raza care o împarte în două arii egale.
  • Fluxul nu este întotdeauna simetric față de axa conductei, de aceea la conductele circulare se măsoară pe două direcții (planuri) perpendiculare, la 90° una față de alta.

4.3 Calculul debitului volumic (p. 13)

  • Din vitezele măsurate cu una dintre metode se calculează viteza medie, apoi debitul volumic.
  • Formula este V = A × v × 3600, unde V este debitul în m³/h, A este aria secțiunii în m², iar v este viteza medie în m/s.
  • Exemplu: pentru A = 0,5 m² și v = 4 m/s rezultă V = 0,5 × 4 × 3600 = 7200 m³/h.

5. Evaluarea valorilor măsurate (p. 14-19)

  • DIN EN 12599 cere ca debitul volumic să fie determinat cu o marjă de eroare de ±10%.
  • Pe lângă eroarea instrumentului și a sondei, neregularitatea profilului de curgere este un factor esențial al erorii totale.
  • La neregularitate mare, precizia de ±10% se atinge doar cu foarte multe puncte, deci cu mult timp; de aceea numărul de puncte se judecă mereu în funcție de distanța față de perturbări.
  • Pasul 1: se determină neregularitatea U (în %) dintr-o diagramă empirică, în funcție de distanța relativă a/Dh față de elementul perturbator.
  • Exemplu pentru pasul 1: la a = 2 × Dh, U este aproximativ 40%; la a = 4 × Dh, U este sub 20%.
  • Pasul 2: cu valoarea U se citește dintr-un tabel numărul de puncte necesar pentru imprecizia dorită.
  • Valori din tabel pentru U = 20%: 4 puncte dau ±20%, 6 puncte ±15%, 8 puncte ±13%, 10 puncte ±12%, 20 puncte ±8%, 50 puncte ±5%, 100 puncte ±3%.
  • Valori din tabel pentru U = 40%: 4 puncte dau ±36%, 8 puncte ±23%, 10 puncte ±20%, 20 puncte ±14%, 30 puncte ±11%, 50 puncte ±8%, 100 puncte ±6%, 200 puncte ±4%.
  • Valori din tabel pentru U = 10%: 4 puncte dau ±12%, 6 puncte ±10%, 10 puncte ±7%, 20 puncte ±5%; pentru U = 2%, chiar 4 puncte dau ±6%.
  • Exemplul ghidului: pentru U = 40% și o imprecizie cerută de ±15% sunt necesare 20 de puncte, iar pentru U = 20% sunt suficiente 8 puncte.
  • Pasul 3: neregularitatea se verifică prin calcul: secțiunea se împarte în patru cadrane egale și se face media vitezelor din fiecare cadran.
  • Formula este U = (vmax − vmin) / v, înmulțit cu 100 pentru procent; vmax și vmin sunt cea mai mare și cea mai mică medie de cadran, iar v este media pe toată secțiunea.
  • Sfat: cu cât vă îndepărtați de elementul perturbator, cu atât puteți reduce numărul de puncte fără să pierdeți precizie.
  • Pasul 4: se calculează eroarea totală, luând în calcul și alte surse: eroarea de citire, imprecizia mediei la valori fluctuante, eroarea afișajului instrumentului, imprecizia unor mărimi ca densitatea aerului și erorile de conversie.
  • Cea mai mare influență o au efectele din punctul de măsurare și eroarea instrumentului sau a sondei; instrumentele moderne le pot include automat în calculul impreciziei totale.

6. Procesul verbal de măsurare (p. 20)

  • Un proces verbal complet se predă clientului cel târziu la predarea sistemului.
  • Procesul verbal cuprinde datele clădirii și numele proiectului, locul exact al măsurării și valoarea țintă convenită.
  • Mai cuprinde instrumentul folosit, valorile măsurate, marja de eroare a rezultatelor, data și locul măsurării.
De reținut
  • Debitul se calculează cu V = A × v × 3600 (m³/h, cu A în m² și v în m/s).
  • Locul de măsurare: cel puțin 6 × Dh după o perturbare și 2 × Dh înaintea următoarei.
  • Diametrul hidraulic al conductei dreptunghiulare este Dh = 2ab / (a + b).
  • Un singur punct nu ajunge: se face măsurătoare tip grilă pe toată secțiunea.
  • Conducte dreptunghiulare: metoda trivială, cu zone egale și media aritmetică.
  • Conducte circulare: metoda axei centroidale, cu inele de arie egală și două direcții la 90°.
  • DIN EN 12599 cere precizie de ±10% pentru debit.
  • Neregularitatea U = (vmax − vmin) / v, calculată din mediile a patru cadrane.
  • Cu cât mai departe de perturbări, cu atât mai puține puncte pentru aceeași precizie.
  • Procesul verbal cu valori, instrument, marjă de eroare, dată și loc se predă cel târziu la predarea sistemului.

Infografice transcrise

LG Multi V — placa inverter, modulul IPM

LG Multi V – placă inverter: controlul compresorului și modulul IPM

Ce este placa inverter?

Placa inverter controlează motorul compresorului prin transformarea tensiunii DC în tensiune AC trifazată cu frecvență variabilă, folosind modulul IPM (Intelligent Power Module). Asigură funcționarea lină, eficiență ridicată și protejează compresorul împotriva funcționării în condiții anormale.

Funcții principale

  • Controlează turația compresorului (comandă în Hz)
  • Acționează și protejează motorul compresorului
  • Monitorizează curentul, tensiunea și temperatura
  • Conduce modulul IPM și protecțiile
  • Comunică cu placa unității exterioare
  • Afișează starea de funcționare și codurile de eroare

Placa inverter (vedere de sus) — legendă

  • 1 — Intrare magistrală DC (P, N) (de la placa redresoare)
  • 2 — Condensator DC Link (filtrare tensiune DC)
  • 3 — Reactoare AC (reduc armonici)
  • 4 — Modul IPM (IGBT + Driver)
  • 5 — Ieșire compresor U (către compresor)
  • 6 — Ieșire compresor V (către compresor)
  • 7 — Ieșire compresor W (către compresor)
  • 8 — Conector senzori / control
  • 9 — Afișaj 7 segmente (stare și coduri de eroare)
  • 10 — Comutatoare DIP (setări / service)
  • 11 — Memorie EEPROM (parametri și istoric)

Componente principale

  • Modul IPM (IGBT + Driver)
  • Condensator DC Link (filtrare tensiune DC)
  • Reactoare AC (reduc armonici)
  • Senzor de curent (CT) (feedback curent)
  • Memorie EEPROM (parametri și istoric)
  • Afișaj 7 segmente (stare și coduri de eroare)
  • Comutator DIP (setări / mod service)

Schema sistem inverter (vedere generală)

Schema arată: placa redresoare (DC 310–380 V, punte de diode) → condensator DC Link → modul IPM (DC → AC 3 faze, ieșiri U, V, W) → motor compresor M 3~. Blocul „Semnale de control” comandă modulul IPM; condensatorul, IPM-ul și semnalele de control formează placa inverter.

Modulul IPM (ce face)

IPM (Intelligent Power Module) transformă tensiunea continuă (DC) în tensiune alternativă trifazată (AC) pentru a controla turația compresorului.

TerminalDescriere
P, NIntrare DC BUS (+, -)
U, V, WIeșire către compresor (motor trifazat)
R, S, TNu sunt utilizate (la unele modele)
P15V, N15VAlimentare 15 V pentru driver
VFOSemnal de control (PWM) de la PCB
THProtecție temperatură / supraîncălzire

Valori tensiuni tipice (LG Multi V)

Punct de măsurăValoare normală (aprox.)Observații
Tensiune DC BUS (P–N)310 – 380 V DCDupă redresor
Tensiune IPM P–NCa DC BUSIntrare în IPM
Alimentare 15 V (P15V – N15V)13,5 – 16,5 V DCAlimentare driver IPM
Tensiune control (VFO)0 – 5 V DC (PWM)De la placa principală
Ieșire U–V / V–W / W–U (către compresor)0 – 380 V AC (variază cu Hz)Ieșire trifazată cu frecvență variabilă
Senzor curent (CT)0 – 2,5 V DCDepinde de sarcină
Senzor temperatură (refulare)0 – 5 V DCLa temperatură normală

Notă: valorile pot varia în funcție de model. Consultați manualul de service pentru valori exacte.

Verificări rapide (ghid practic)

  • 1. Verifică tensiunea DC BUS între P și N.
  • 2. Verifică siguranțele pe placa redresoare.
  • 3. Verifică alimentarea 15 V către IPM (P15V – N15V).
  • 4. Verifică temperatura IPM (senzor TH / radiator).
  • 5. Verifică semnalul VFO de la placa principală (0 – 5 V PWM).
  • 6. Verifică tensiunile U, V, W la ieșire (la funcționare).
  • 7. Verifică semnalul senzorului de curent CT (0 – 2,5 V).
  • 8. Verifică datele din EEPROM (să nu fie corupte).

Afișaj LED / 7 segmente

Afișează: starea de funcționare, frecvența compresorului (Hz), coduri de eroare.

AfișajSemnificație
F-XXCod de eroare
dFDegivrare (Defrost)
PoFFStandby / Oprire
Număr (Hz)Turația compresorului (00 – 120 Hz)

Defecțiuni frecvente (placa inverter)

  • Defecțiune IPM (supracurent / supraîncălzire)
  • Tensiune DC BUS prea mare / prea mică
  • Lipsă alimentare 15 V
  • Compresor nu pornește / frecvență mică
  • Semnal VFO lipsă sau instabil
  • Eroare senzor curent (CT)
  • Date EEPROM corupte
  • Supraîncălzire radiator (senzor deschis/scurt)
  • Eroare comunicație cu placa principală

Test IPM cu multimetrul (fără tensiune)

VerificareValoare așteptată
P – NDC 310 – 380 V (la funcționare)
U–V / V–W / W–U0 – 380 V AC (la funcționare)
P15V – N15V13,5 – 16,5 V DC
TH (senzor)2 – 4 V DC (depinde de temperatură)

Notă: dacă oricare bornă este în scurt sau deschisă, înlocuiți modulul IPM.

Sfaturi pentru tehnician

  • Descărcați condensatorul DC Link înainte de a atinge placa.
  • Folosiți scule izolate și echipament de protecție.
  • Verificați conexiunile și rezistențele (P, N, U, V, W).
  • Dacă IPM se supraîncălzește frecvent, verificați compresorul, reactoarele, ventilatorul și fluxul de aer.
  • Păstrați placa curată și uscată.
  • Înregistrați codurile de eroare înainte de oprirea alimentării.

Următorul episod

Placa control ventilator unitate exterioară LG Multi V: schema, componente, diagnosticare, depanare.

Digital sau analogic? — manifold pentru diagnoză

Digital sau analogic?

Ce folosești pentru a diagnostica un aparat de aer condiționat tip mini-split?

Digital (manifold electronic)

Exemplu de afișaj, agent R410A: Răcire — presiune 3,5 bar, temperatură de evaporare −3,0 °C, supraîncălzire (SH) 15,5 K, temperatură conductă aspirație 12,5 °C. Încălzire — presiune 12,2 bar, temperatură de condensare 47,3 °C, subrăcire (SC) 40,8 K, temperatură conductă lichid 6,5 °C.

  • Afișaj clar și precis
  • Calculează automat supraîncălzirea (SH) și subrăcirea (SC)
  • Date în timp real
  • Ideal pentru diagnosticare avansată

Analogic (manometre)

  • Nu necesită baterii
  • Robust și ușor de utilizat
  • Rezistent în condiții de lucru dificile
  • Ideal pentru lucrări de teren și verificări rapide

Schema arată: manometrul albastru este pe partea de joasă presiune, cel roșu pe partea de înaltă presiune; furtunurile sunt albastru (joasă), galben (serviciu/vacuum/încărcare) și roșu (înaltă).

Același obiectiv: diagnosticare corectă!

  • Confort
  • Eficiență
  • Funcționare sigură

Tabel de referință — agenți frigorifici: presiuni orientative și puncte de fierbere la 25 °C

Tabel de referință – agenți frigorifici: presiuni orientative și puncte de fierbere (la 25 °C)

Informații utile pentru instalare, service și diagnosticare în sisteme HVAC/R.

Agent frigorificTip / FamilieGWP (aprox.)Presiune statică la 25 °CPunct de fierbere la 1 atmDomeniu tipic aspirațieDomeniu tipic refulareCaracteristici / Utilizare
R22HCFC (monocomponent)1.760~145 psi (9,9 bar)−40,8 °C60–70 psi (4,1–4,8 bar)220–260 psi (15,2–17,9 bar)În instalații mai vechi. În prezent interzis (phase-out).
R410AHFC (amestec) R32/R1252.088~235 psi (16,2 bar)−51,4 °C110–130 psi (7,6–9,0 bar)350–450 psi (24,1–31,0 bar)Foarte utilizat în AC și pompe de căldură (generații mai vechi).
R32HFC (monocomponent)675~215 psi (14,8 bar)−51,7 °C100–120 psi (6,9–8,3 bar)320–420 psi (22,1–29,0 bar)Utilizat în AC și pompe de căldură (generații noi). Eficiență ridicată.
R134aHFC (monocomponent)1.430~90 psi (6,2 bar)−26,3 °C25–35 psi (1,7–2,4 bar)150–200 psi (10,3–13,8 bar)Utilizat în răcire comercială, auto și unele aplicații HVAC.
R404AHFC (amestec) R125/R143a/R134a3.922~180 psi (12,4 bar)−46,5 °C70–90 psi (4,8–6,2 bar)250–350 psi (17,2–24,1 bar)Răcire comercială și industrială. Temperaturi joase.
R407CHFC (amestec) R32/R125/R134a1.774~160 psi (11,0 bar)−43,6 °C60–80 psi (4,1–5,5 bar)220–320 psi (15,2–22,1 bar)Utilizat în AC și pompe de căldură. Atenție: amestec zeotrop (glide).
R290HC (monocomponent)3~110 psi (7,6 bar)−42,1 °C30–50 psi (2,1–3,4 bar)180–260 psi (12,4–17,9 bar)Propan. Foarte eficient, dar inflamabil (A3). Utilizat în echipamente mici.
R600aHC (monocomponent)3~55 psi (3,8 bar)−11,7 °C10–25 psi (0,7–1,7 bar)70–120 psi (4,8–8,3 bar)Izobutan. Utilizat în frigidere și echipamente mici. Inflamabil (A3).
R1234yfHFO (monocomponent)4~95 psi (6,6 bar)−29,5 °C20–40 psi (1,4–2,8 bar)150–250 psi (10,3–17,2 bar)Utilizat în special în industria auto. GWP foarte redus.

Ce reprezintă acești parametri?

  • Presiune statică (de repaus): presiunea din instalație când compresorul este oprit și presiunile s-au egalizat. Depinde de temperatura agentului frigorific (ex.: valori la 25 °C).
  • Presiune de aspirație (joasă): presiunea măsurată pe partea de joasă în timpul funcționării. Depinde de temperatura de evaporare, sarcină, debit de aer/apă etc.
  • Presiune de refulare (înaltă): presiunea pe partea de înaltă, după compresor. Depinde de temperatura de condensare, temperatura exterioară, schimbătoare etc.
  • Punct de fierbere: temperatura la care agentul fierbe la aproximativ 1 atm absolut (0 bar). Nu înseamnă că acolo fierbe mereu, deoarece temperatura de saturație variază cu presiunea.

Important!

  • Valorile de aspirație și refulare sunt orientative și pot varia mult în funcție de tipul echipamentului, condițiile de funcționare și proiectare.
  • Nu există o „presiune corectă fixă” pentru un anumit agent frigorific.
  • Pentru diagnosticare corectă, transformă presiunea în temperatură de saturație folosind tabele P-T (ex.: Danfoss Ref Tools) și calculează supraîncălzirea și subrăcirea.
  • Valorile sunt valabile pentru aproximativ 25 °C ambient și pot varia.
  • Respectă întotdeauna normativele de siguranță și fișa tehnică a producătorului.
  • Agenții R290 și R600a sunt inflamabili (clasa A3). Manevrați cu atenție!

Exemplu practic – cum interpretăm? (R32)

MărimeValoare
Presiune măsurată pe joasă123 psi (8,5 bar) — corectat; pe planșă scrie greșit 110 psi (7,6 bar), care la R32 înseamnă ≈ 1,5 °C
Temperatura de saturație (din tabel P-T)≈ 5 °C
Temperatura țevii de aspirație12 °C
Supraîncălzire (SH)12 − 5 = 7 K

Pe înaltă procedăm similar, folosind temperatura de condensare și calculul subrăcirii (SC).

Reține! Presiunea este doar un indiciu. Temperatura de saturație, supraîncălzirea și subrăcirea îți spun adevărata stare de funcționare.

Ciclul unui agregat frigorific — schemă și diagrama P-h (curs)

D.3. Ciclul de funcționare al unui agregat frigorific. Diagrama entalpie – presiune (Fig. 4)

Schema arată: circuitul compresor → condensator → valvă termostatică → vaporizator → compresor. Linia punctată orizontală desparte partea de presiune înaltă (sus: refulare compresor, condensator, până la valvă) de partea de presiune joasă (jos: vaporizator, aspirație compresor). Puncte pe schemă: 1 aspirație compresor, 2 refulare compresor, 3 intrare condensator, 4–5 în condensator, 6 ieșire condensator, 6.1 intrare valvă termostatică, 7 intrare vaporizator, 8 în vaporizator, 9 ieșire vaporizator.

Schema arată (diagrama P-h): axa verticală P (presiune), axa orizontală H (entalpie); curba de saturație în formă de clopot, cu faza lichidă la stânga și faza gazoasă la dreapta. Ciclul este un contur: linia orizontală de sus (6–5–4–3) la presiunea înaltă, linia de jos (7–8–9) la presiunea joasă, verticala 6–7 la stânga (expansiune) și linia oblică 1–2 la dreapta (compresie).

  • 1–2 — compresie
  • 2–3 — pierderi de sarcină refulare
  • 3–4 — răcire vapori supraîncălziți
  • 4–5 — condensare
  • 5–6 — subrăcire
  • 6–7 — expansiune
  • 7–8 — evaporare
  • 8–9 — supraîncălzire
  • 9–1 — pierderi de sarcină aspirație

Proprietăți termodinamice — presiune, temperatură, volum specific, căldură latentă (curs)

B2.1. Proprietăți termodinamice

a) Presiunea

Este importantă pentru că determină dimensiunile și robustețea echipamentului. Dacă presiunea de lucru este mare, aparatele sunt mari.

  • În orice punct al circuitului frigorific, presiunea de lucru trebuie să fie mai mare decât presiunea atmosferică, pentru a evita pătrunderea aerului sau a umidității, care ar produce defecțiuni (în principal la nivelul compresorului, filtrului și tubului capilar).
  • Fluidul frigorific ideal este acela care are o presiune de vaporizare, la temperatura minimă de ciclu, mai mare decât cea atmosferică și o presiune de condensare cât mai mică posibil.

În concluzie: raportul între presiunea de condensare și presiunea de vaporizare să fie cât mai mic posibil.

b) Temperatura

  • Pentru a avea un randament al aparatului cât mai bun, condensarea vaporilor de agent frigorific trebuie să se realizeze la o temperatură cât mai înaltă.
  • Temperatura de supraîncălzire a vaporilor în faza de compresie trebuie să aibă o valoare mică.

c) Volumul specific

  • Cu cât este mai mare volumul specific al vaporilor saturați la o temperatură dată, cu atât este necesară o cantitate mai mare de fluid care trebuie să treacă prin compresor.

În concluzie: un volum specific mic al vaporilor saturați permite folosirea unor componente ale echipamentului de dimensiuni mici (în primul rând compresorul).

d) Căldura latentă de vaporizare

  • Este cantitatea de căldură necesară pentru a se efectua vaporizarea unui kg de lichid, la P = const.
  • De acest parametru depinde EFECTUL REFRIGERANT, care reprezintă cantitatea de căldură / kg fluid frigorific pe care refrigerantul o poate absorbi la nivelul evaporatorului sau ceda la nivelul condensatorului. Efectul refrigerant este dat, de asemenea, de debitul masic de fluid care trebuie să circule în aparat pentru a obține o putere frigorifică dată.

În concluzie: debitul volumic / kW [m³/h·kW] sau debitul masic / kW [kg/s·kW] ne dau informații clare asupra dimensionării aparatelor.

Agenți frigorifici — tipuri, ODP / GWP, comparație

Agenți frigorifici – tipuri, caracteristici și impact asupra mediului

ODP – Ozone Depletion Potential (potențial de distrugere a stratului de ozon)

  • Arată cât de mult afectează un agent frigorific stratul de ozon din atmosferă.
  • Referință: R11 = 1.
  • Cât mai mic, cu atât mai bine.
  • Agenții moderni (HFC, HFO, naturali) au ODP = 0.

GWP – Global Warming Potential (potențial de încălzire globală)

  • Arată cât de mult contribuie un agent frigorific la efectul de seră, comparativ cu CO₂.
  • Referință: CO₂ = 1.
  • Cât mai mic, cu atât mai prietenos cu mediul.

ODS – Ozone Depleting Substances (substanțe care distrug stratul de ozon)

  • Reprezintă toate substanțele care conțin clor sau brom și pot afecta stratul de ozon.
  • Include: CFC, HCFC, haloni.
  • Prin Protocolul de la Montreal, utilizarea ODS a fost restricționată și eliminată treptat.

Principalii agenți frigorifici – comparație

AgentTipCompoziție / ObservațiiODPGWP (aprox.)CategorieUtilizări principale
R11CFCMonocomponent1,04.750ODS (interzis)Istoric – instalații vechi
R12CFCMonocomponent1,010.900ODS (interzis)Istoric – auto, AC
R22HCFCMonocomponent0,0551.810Tranziție (în eliminare)AC, pompe de căldură (vechi)
R134aHFCMonocomponent01.430Utilizat (restricționat)Refrigerare, auto
R32HFCMonocomponent0675Generație nouăAC, pompe de căldură
R410AHFC (amestec)R32 / R125 (50/50)02.088Utilizat (în reducere)AC, pompe de căldură
R407CHFC (amestec)R32 / R125 / R134a01.774UtilizatAC, pompe de căldură
R404AHFC (amestec)R125 / R143a / R134a03.922Utilizat (în reducere)Refrigerare comercială
R507AHFC (amestec)R125 / R143a03.985Utilizat (în reducere)Refrigerare comercială
R290Hidrocarbură (HC)Propan03NaturalFrigidere, pompe de căldură (mici)
R600aHidrocarbură (HC)Izobutan03NaturalFrigidere, aplicații casnice
R744NaturalDioxid de carbon (CO₂)01NaturalRefrigerare, pompe de căldură, industrial
R717NaturalAmoniac (NH₃)00NaturalIndustrial, camere frigorifice
R1234yfHFOMonocomponent04Generație nouăAuto, AC
R1234zeHFOMonocomponent06Generație nouăChillere, industrial

Categorii de agenți frigorifici

CategorieCaracteristici
CFC (clorofluorocarburi)ODP ridicat; GWP foarte mare; interziși (Protocolul de la Montreal)
HCFC (hidroclorofluorocarburi)ODP redus; GWP mare; în eliminare treptată
HFC (hidrofluorocarburi)ODP = 0; GWP variabil (de la mediu la mare); utilizați, dar în reducere (Regulamentul F-Gaz)
HFO (hidrofluoroolefine)ODP = 0; GWP foarte scăzut; generație nouă, prietenoși cu mediul
Agenți naturaliODP = 0; GWP foarte scăzut; exemple: R290, R600a, R744, R717; soluții sustenabile pentru viitor

Simboluri utile

  • Frunză — prietenos cu mediul
  • Glob — GWP scăzut
  • Scut — ODP = 0
  • Reciclare — soluție sustenabilă
  • Triunghi de avertizare — atenție, inflamabil
  • Fulg — utilizare în refrigerare
  • Casă — utilizare rezidențială
  • Fabrică — utilizare industrială
  • Mașină — utilizare auto

Agenți frigorifici — tipuri, ODP / GWP (variantă)

Variantă a infograficului i53, cu același tabel și aceleași categorii. Diferențe față de i53:

  • ODP: „Cu cât valoarea este mai mică, cu atât impactul este mai redus.”
  • GWP: arată cât de mult contribuie un agent frigorific la efectul de seră, comparativ cu CO₂ (GWP = 1); cu cât valoarea este mai mică, cu atât impactul asupra climei este mai redus; agenții naturali și HFO au valori GWP foarte mici.
  • R12 — utilizări: istoric – auto, AC (vechi).
  • R507A — categorie: utilizat (în eliminare).
  • HFC — fără mențiunea Regulamentului F-Gaz.

Indicatori de eficiență HVAC — COP, EER, SCOP, SEER, SPF

Indicatori de eficiență HVAC: COP • EER • SCOP • SEER • SPF

COP – Coefficient of Performance (coeficientul de performanță, la încălzire)

Arată de câte ori energia termică produsă este mai mare decât energia electrică consumată. COP = putere termică produsă (kW) / putere electrică consumată (kW). Exemplu: putere termică 10 kW, putere electrică 2 kW → COP = 10 / 2 = 5. Un COP mai mare = eficiență mai bună.

EER – Energy Efficiency Ratio (raportul de eficiență energetică, la răcire)

Arată de câte ori energia frigorifică produsă este mai mare decât energia electrică consumată. EER = putere frigorifică produsă (kW) / putere electrică consumată (kW). Exemplu: putere frigorifică 7 kW, putere electrică 2 kW → EER = 7 / 2 = 3,5. Un EER mai mare = răcire mai eficientă.

SCOP – Seasonal Coefficient of Performance (eficiența sezonieră la încălzire)

Reprezintă eficiența medie pe tot sezonul de încălzire, în condiții reale de funcționare, inclusiv variații de temperatură. SCOP = energia termică sezonieră (kWh) / energia electrică sezonieră (kWh). Exemplu: 12.000 kWh / 3.000 kWh → SCOP = 4,0. Un SCOP mai mare = consum mai mic de energie pe sezon.

SEER – Seasonal Energy Efficiency Ratio (eficiența sezonieră la răcire)

Reprezintă eficiența medie pe tot sezonul de răcire, în condiții reale de funcționare. SEER = energia frigorifică sezonieră (kWh) / energia electrică sezonieră (kWh). Exemplu: 8.000 kWh / 2.000 kWh → SEER = 4,0. Un SEER mai mare = răcire mai economică pe tot sezonul.

SPF – Seasonal Performance Factor (factorul de performanță sezonieră)

Folosit în special pentru pompe de căldură aer-apă și sisteme hidronice. Similar cu SCOP, include toate consumurile auxiliare (pompe, ventilatoare, dezghețare etc.). SPF = energia utilă furnizată (kWh) / energia electrică totală consumată (kWh). Exemplu: energie utilă 14.000 kWh, consum total 3.500 kWh → SPF = 4,0. Include toate consumurile sistemului.

Valori orientative

Tip echipamentCOP (încălzire)EER (răcire)SCOP (sezonier)SEER (sezonier)
Aer condiționat (split)–2,5 – 4,0–5,0 – 8,0
Pompă de căldură aer-apă (monobloc/split)3,0 – 5,03,0 – 5,03,0 – 5,04,0 – 7,0
Pompă de căldură geotermală4,0 – 6,04,0 – 6,04,0 – 6,05,0 – 8,0
Centrale pe gaz în condensare0,9 – 1,1–––
Chillere–3,0 – 6,0–4,0 – 7,0
Ventiloconvectoare + PDC3,0 – 5,03,0 – 5,03,0 – 5,04,0 – 7,0

Clase de eficiență energetică (conform etichetării UE)

ClasăSCOP
A+++SCOP ≥ 5,1
A++4,6 ≤ SCOP < 5,1
A+4,0 ≤ SCOP < 4,6
A3,4 ≤ SCOP < 4,0
B3,1 ≤ SCOP < 3,4
C2,8 ≤ SCOP < 3,1
D2,5 ≤ SCOP < 2,8
E2,2 ≤ SCOP < 2,5
F1,9 ≤ SCOP < 2,2
GSCOP < 1,9

De ce sunt importanți acești indicatori?

  • Te ajută să compari echipamentele.
  • Îți arată consumul real de energie.
  • Contribuie la reducerea costurilor de exploatare.
  • Sunt esențiali pentru dimensionarea corectă a sistemului.
  • Un echipament eficient înseamnă un mediu mai curat și emisii mai mici de CO₂.

Tipuri de pompe de căldură — aer-apă, apă-apă, sol-apă, aer-aer

Tipuri de pompe de căldură

Pompă de căldură aer-apă — cea mai răspândită soluție

  • Preia energia din aerul exterior
  • Furnizează încălzire, răcire și apă caldă menajeră
  • Instalare rapidă și costuri mai reduse
  • Funcționează și la temperaturi exterioare scăzute
  • Aerul – o sursă inepuizabilă de energie

Pompă de căldură apă-apă — utilizează energia din ape subterane sau de suprafață

  • Preia energia din apă (fântâni, lacuri, râuri)
  • Randament foarte ridicat și stabil
  • Funcționare constantă, indiferent de temperatura exterioară
  • Necesită studiu hidrogeologic și avize
  • Energia apei – stabilitate pe termen lung

Pompă de căldură sol-apă — utilizează energia geotermală a solului

  • Preia energia din sol prin schimbătoare orizontale sau verticale
  • Eficiență foarte ridicată (temperatură stabilă a solului)
  • Costuri de exploatare foarte mici
  • Necesită lucrări de foraj sau excavare
  • Energia pământului – eficiență maximă

Pompă de căldură aer-aer — soluție pentru încălzire și răcire directă

  • Preia energia din aerul exterior
  • Furnizează direct aer cald sau rece în încăperi
  • Ideală pentru locuințe, birouri și spații comerciale
  • Nu produce apă caldă menajeră
  • Confort rapid – încălzire și răcire în același echipament

Comparație principale caracteristici

CaracteristicăAer-ApăApă-ApăSol-ApăAer-Aer
Sursă de energieAer exteriorApă subterană / de suprafațăSol (energie geotermală)Aer exterior
Randament (COP mediu)2,5 – 4,04,0 – 5,54,0 – 5,52,5 – 4,0
Stabilitate randamentVariabil (depinde de temperatura exterioară)Foarte stabilFoarte stabilVariabil
Cost investițieRedus – mediuMediu – ridicatRidicatRedus
Cost exploatareMediuScăzutFoarte scăzutMediu
ÎncălzireDaDaDaDa
RăcireDaDaDaDa
Apă caldă menajeră (ACM)DaDaDaNu
Spațiu necesarRedusMediuMediu – mareRedus
AplicabilitateLocuințe, clădiri comercialeLocuințe, clădiri mariLocuințe, clădiri, proiecte noiLocuințe, birouri, spații comerciale
ObservațiiCea mai populară soluțieNecesită sursă de apă și avizeInvestiție mai mare, eficiență maximăDoar încălzire și răcire (fără ACM)

Avantaje ale pompelor de căldură

  • Eficiență energetică ridicată
  • Reducerea costurilor de încălzire
  • Utilizarea energiilor regenerabile
  • Funcționare ecologică (emisii reduse de CO₂)
  • Confort pe tot parcursul anului (încălzire, răcire, ACM)
  • Compatibile cu sisteme moderne (fotovoltaice, smart home)
  • Durată lungă de viață

Aplicații

  • Locuințe individuale
  • Blocuri de apartamente
  • Clădiri comerciale și industriale
  • Hoteluri și pensiuni
  • Școli și instituții publice
  • Spații agricole și sere

Componentele principale

  • Unitate exterioară (preia energia) — schimbător de căldură (evaporator)
  • Compresor
  • Schimbător de căldură (condensator)
  • Ventil de expansiune
  • Circuit frigorific
  • Unitate interioară (distribuie energia) — încălzire pardoseală, calorifere, ventiloconvectoare, apă caldă menajeră

Schema arată: agentul circulă din evaporatorul unității exterioare (linie albastră, rece) în compresor, apoi cald (linie roșie) în condensator, unde cedează căldura circuitului de apă al unității interioare (boiler), și revine prin ventilul de expansiune la evaporator; unitatea interioară alimentează pardoseala, caloriferele, ventiloconvectoarele și apa caldă menajeră.

Ciclul de funcționare al unui agregat frigorific — diagrama entalpie–presiune (P-h)

Ciclul de funcționare al unui agregat frigorific – diagrama entalpie–presiune (P-h)

1. Schema principală a instalației frigorifice

Schema arată: compresor → condensator (sus, cedează căldura Qout prin ventilator) → valvă termostatică de laminare (TXV) → vaporizator (jos, preia căldura Qin prin ventilator) → înapoi la compresor. Linia punctată orizontală separă presiunea înaltă (HP, sus: 2, 3, 4, 6, 6.1) de presiunea joasă (LP, jos: 7, 8, 9, 1).

Legendă fază agent frigorific

  • Roșu — vapori supraîncălziți (HP)
  • Roșu deschis — vapori (HP)
  • Portocaliu — lichid (HP)
  • Albastru deschis — amestec lichid-vapori (LP)
  • Albastru — vapori (LP)

2. Diagrama entalpie – presiune (P-h)

Schema arată: axa verticală P (presiune), axa orizontală H (entalpie). Curba de saturație (clopot) separă faza lichidă (stânga) de faza gazoasă (dreapta); în interiorul clopotului este amestec lichid-vapori. Linia de sus 6–5–4–3 este la presiune înaltă (HP), linia de jos 7–8–9 la presiune joasă (LP); 6–7 este o verticală în jos (laminare), 1–2 o linie oblică în sus (compresie).

  • 1–2 — Compresie
  • 2–3 — Pierderi de sarcină refulare
  • 3–4 — Răcire vapori supraîncălziți
  • 4–5 — Condensare
  • 5–6 — Subrăcire lichid
  • 6–7 — Laminare (expansiune)
  • 7–8 — Evaporare
  • 8–9 — Supraîncălzire vapori
  • 9–1 — Pierderi de sarcină aspirație

Etapele ciclului

EtapăDescriereStare agent
1–2 CompresieAgentul frigorific este comprimat de la presiunea joasă la presiunea înaltă. Crește atât presiunea, cât și temperatura.Vapori supraîncălziți (HP)
2–3 Pierderi de sarcină refularePierderi de presiune în conducta de refulare.Vapori (HP)
3–4 Răcire vapori supraîncălzițiVaporii se răcesc până la temperatura de condensare în condensator.Vapori (HP)
4–5 CondensareAgentul frigorific cedează căldură și se condensează la presiune aproape constantă.Lichid (HP)
5–6 Subrăcire lichidLichidul se răcește sub temperatura de condensare (subrăcire) pentru a evita formarea de vapori în ventilul de laminare.Lichid (HP)
6–7 Laminare (expansiune)Agentul trece prin ventilul de laminare, iar presiunea scade brusc, iar temperatura scade. Rezultă un amestec lichid-vapori.Amestec lichid-vapori (LP)
7–8 EvaporareÎn vaporizator agentul preia căldură și se evaporă la presiune joasă, aproape constantă.Vapori (LP)
8–9 SupraîncălzireVaporii se supraîncălzesc pentru a asigura că la intrarea în compresor este numai fază gazoasă.Vapori supraîncălziți (LP)
9–1 Pierderi de sarcină aspirațiePierderi de presiune în conducta de aspirație, până la intrarea în compresor.Vapori (LP)

Schema condensatorului pentru încălzirea aerului

Fig. 3.52. Schema condensatorului pentru încălzirea aerului

Schema arată: o serpentină în care agentul intră în punctul 1 ca vapori supraîncălziți (v.si.) și iese în punctul 4 ca lichid subrăcit (l.s.); pe parcurs apar punctele 2, 2', 2'', 2''' și 3. Aerul trece transversal prin serpentină: intră pe jos (a.i. – aer la intrare) și iese pe sus (a.e. – aer la ieșire).

Evoluția procesului de condensare, în interiorul țevii din care este construită serpentina condensatorului, este prezentată în figura 3.54.

Fig. 3.54. Evoluția procesului de condensare în țevi

  • 1 — vapori supraîncălziți
  • 2 — primele picături de lichid
  • 2', 2'' — amestec de lichid și vapori saturați
  • 3 — ultimele bule de vapori
  • 4 — lichid subrăcit

Schema arată: secțiuni prin țeavă în care lichidul (partea de jos, mai închisă) ocupă o parte tot mai mare, de la țeava plină de vapori (1) până la țeava plină de lichid (3, 4).

La intrarea în condensator (1), vaporii sunt supraîncălziți. Această stare poate fi considerată cea de refulare a vaporilor din compresor. În contact termic cu aerul rece, temperatura vaporilor se reduce, așa cum se poate observa pe diagrama din figura 3.55, care prezintă variația temperaturii celor doi agenți de lucru în lungul suprafeței de transfer termic. Procesul de răcire a vaporilor supraîncălziți, până la atingerea stării de saturație 1-2, este numit desupraîncălzire și, pentru realizarea acestuia, este necesară o suprafață de schimb de căldură de cca. 10–20% din suprafața totală a condensatorului.

Condensarea propriu-zisă începe în momentul în care vaporii ajung la temperatura de condensare tk, iar în țeavă apare prima picătură de lichid saturat (2). Din acest moment, cantitatea de lichid din interiorul țevii crește continuu (2', 2''), până când, la sfârșitul condensării, ultima bulă de vapori își schimbă și aceasta starea de agregare (3).

Pe toată durata procesului de condensare 2-3, temperatura rămâne constantă, iar vaporii de agent frigorific sunt saturați și se găsesc în echilibru cu lichidul, care de asemenea este saturat.

Regimul termic al vaporizatorului

3.5.3. Regimul termic al vaporizatoarelor pompelor de căldură

Regimul termic de funcționare a vaporizatoarelor pompelor de căldură destinate încălzirii aerului sau apei depinde de tipul sursei de căldură utilizate de pompa de căldură.

Vaporizator în pompe de căldură aer-aer și aer-apă

Procesul de vaporizare este reprezentat în figura 3.69, unde se observă că în interiorul țevilor cantitatea de lichid se reduce treptat spre ieșirea agentului frigorific din aparat. Ultima porțiune a serpentinei este integral umplută de vapori.

Schema arată (Fig. 3.69, Procesul de vaporizare): o serpentină în care agentul intră jos ca lichid și iese sus ca vapori; săgeata albastru deschis (aer cald la intrare) trece prin serpentină și iese ca săgeată albastru închis (aer mai rece).

Schema de principiu a unui vaporizator care preia căldură de la aer este prezentată în figura 3.70. Agentul frigorific provenit de la ventilul de laminare intră în aparat sub formă de vapori umezi (v.u.) (amestec de lichid și vapori saturați) și iese din aparat sub formă de vapori supraîncălziți (v.si.). Aerul la intrarea în vaporizator (a.i.) este cald, iar la ieșirea din acesta (a.e.) devine mai rece, deoarece în vaporizator aerul cedează căldura preluată de agentul frigorific. De regulă, aerul la intrarea în vaporizator este reprezentat de aerul exterior.

Presiunea agentului frigorific în vaporizator este considerată constantă și are valoarea presiunii de vaporizare p₀. Această ipoteză este corectă în condițiile în care se neglijează pierderile de presiune din vaporizator, datorate curgerii în condiții reale a agentului frigorific.

Schema vaporizatorului

Fig. 3.70. Schema răcitorului răcit cu aer

Schema arată: o serpentină în care agentul intră în punctul 1 ca vapori umezi (v.u.) și iese în punctul 3 ca vapori supraîncălziți (v.si.), trecând prin punctele 1', 1'' și 2. Aerul intră pe jos (a.i.) și iese pe sus (a.e.).

Evoluția procesului de vaporizare, în interiorul țevii din care este construită serpentina vaporizatorului, este prezentată în figura 3.71.

Fig. 3.71. Evoluția procesului de vaporizare în țevi

  • 1 — intrare: vapori umezi, cu mult lichid
  • 1', 1'' — ponderea vaporilor crește, lichidul scade
  • 2 — ultima picătură de lichid (sfârșitul vaporizării)
  • 3 — vapori ușor supraîncălziți la ieșire

Schema arată: secțiuni prin țeavă în care stratul de lichid (jos, mai închis) scade de la 1 la 2, iar la 3 țeava conține numai vapori.

La intrarea în vaporizator (1), titlul vaporilor umezi este de cca. 15…25%. Această stare poate fi considerată cea de ieșire a agentului frigorific din dispozitivul de laminare.

Ponderea vaporilor în amestecul cu lichidul crește continuu, de la intrarea spre ieșirea agentului frigorific (1', 1''). Astfel, cantitatea de lichid din țeavă scade continuu, iar cantitatea de vapori crește permanent.

Vaporizarea propriu-zisă se încheie odată cu schimbarea stării de agregare a ultimei picături de lichid (2).

Pe toată durata procesului de vaporizare 1-2, temperatura rămâne constantă, la valoarea temperaturii de vaporizare t₀, iar vaporii de agent frigorific sunt saturați și se găsesc în echilibru cu lichidul, care de asemenea este saturat.

Pentru vaporizarea propriu-zisă este utilizată aproximativ 85–90% din suprafața totală a vaporizatorului.

În ultima parte a suprafeței de transfer termic a vaporizatorului, agentul frigorific aflat în stare de vapori continuă să rămână în contact cu aerul mai cald și astfel va continua să absoarbă căldură, mărindu-și temperatura cu câteva grade și ajungând ca la ieșirea din aparat să fie ușor supraîncălzit (3). Pentru supraîncălzire este utilizată cca. 10–15% din suprafața totală a vaporizatorului.

Regimul termic al pompelor de căldură — condensatorul

3.5. Regimul termic al pompelor de căldură

Determinarea condițiilor interne de lucru ale pompelor de căldură, adică determinarea parametrilor termodinamici ai agentului frigorific utilizat în pompele de căldură, reprezintă o problemă foarte importantă, care în mod tradițional este tratată superficial de literatura de specialitate, de altfel destul de săracă în ceea ce privește pompele de căldură.

Este obligatorie cunoașterea exactă a condițiilor de lucru în care va funcționa o pompă de căldură, încă din faza de proiectare a sistemului de încălzire sau de preparare a apei calde menajere în care va funcționa aceasta, pentru că aceste condiții determină în ultimă instanță parametrii de performanță ai echipamentului, în primul rând eficiența pompei de căldură.

În continuare vor fi prezentate principiile de bază ale calculului regimurilor termice pentru principalele schimbătoare de căldură, în special condensatoare și vaporizatoare, din diferite tipuri de pompe de căldură. Aceste regimuri termice vor evidenția condițiile particulare de lucru ale pompelor de căldură.

3.5.1. Regimul termic al condensatoarelor utilizate la încălzirea aerului

Procesul de condensare este reprezentat în figura 3.52, unde se observă că în interiorul țevilor are loc întâi răcirea vaporilor până la saturație, apoi cantitatea de lichid crește treptat spre ieșirea agentului frigorific din aparat. Ultima porțiune a serpentinei este integral umplută de lichid.

Schema arată (Fig. 3.52, Procesul de condensare): o serpentină în care agentul intră jos ca vapori și iese sus ca lichid; săgeata roz (aer rece la intrare) trece prin serpentină și iese ca săgeată roșie (aer încălzit).

Schema de principiu a unui condensator care încălzește aerul este prezentată în figurile 3.52 și 3.53. Agentul frigorific intră în aparat sub formă de vapori supraîncălziți (refulați de compresor) (v.si.) și iese din acesta sub formă de lichid subrăcit (l.s.). Aerul la intrarea în condensator (a.i.) este mai rece, iar la ieșirea din acesta (a.e.) devine mai cald, deoarece în aparat preia căldura cedată de agentul frigorific. În pompele de căldură care încălzesc aerul (cel mai adesea aparate de climatizare care funcționează în regim de încălzire), aerul la intrarea în condensator este reprezentat de aerul din incinta încălzită de pompa de căldură. Aerul este încălzit în condensator pentru a se compensa pierderile de căldură prin pereții incintei și prin sistemul de ventilare, care introduce aer proaspăt și rece în incintă.

Presiunea agentului frigorific în condensator este considerată constantă și are valoarea presiunii de condensare pk. Această ipoteză este corectă în condițiile în care se neglijează pierderile de presiune din condensator, datorate curgerii în condiții reale a agentului frigorific.